Histologie, anul II, Medicină – 2019-2020

Prof. Univ. Dr. Irina-Draga Căruntu

CAVITATEA ORALĂ

Cavitatea orală
- prima parte a tractului digestiv
- constituită din două teritorii distincte: o zonă externă vestibulară, limitată de buze şi obraji şi o
zonă cavitară propriu-zisă, separată de vestibul prin cele două maxilare care sunt tapetate de
gingie şi în care sunt localizaţi dinţii, în alveolele dentare
- limite:
- superior: palatul dur şi palatul moale
- inferior: planşeul gurii şi baza limbii
- posterior: pilonii bazei gâtului şi amigdalele.
1. MUCOASA ORALĂ – GENERALITĂŢI
 Mucoasa orală tapetează cavitatea orală, la nivelul buzelor continuându-se cu pielea, iar la nivelul
faringelui - cu mucoasa tubului digestiv.
Structură histologică:
- două elemente obligatorii:
- epiteliul de suprafaţă: epiteliu oral, este de tip stratificat scuamos ortokeratinizat,
parakeratinizat sau nekeratinizat.
- ţesutul conjunctiv subjacent: lamina propria
- zona de separare dintre cele două ţesuturi este neregulată, existând invaginaţii epiteliale care
alternează cu proiecţii ascendente de ţesut conjunctiv
- perforată de dinţi, fiind singurul loc din organism în care epiteliul este perforat fiziologic.
 Submucoasa
- există numai în anumite zone: obraji, buze şi regiunea posterioară a palatului dur
- formată din ţesut conjunctiv lax cu componente predominant glandulare sau adipoase
- rol: separă / conectează mucoasa de ţesutul osos sau ţesutul muscular subjacent
- limita dintre ţesutul conjunctiv al mucoasei şi submucoasă este greu de definit.
În teritoriile fără submucoasă (gingie, palat dur) mucoasa orală se ancorează direct la periostul
ţesutului osos, formând un sistem ferm, inelastic, denumit mucoperiost.
 La nivelul cavităţii orale, componenta glandulară este foarte bine reprezentată, în principal prin
glande salivare minore localizate la nivelul laminei propria sau în submucoasă.
2. TIPURI DE MUCOASĂ ORALĂ
- funcţii diferite - aspecte regionale particulare.
- mucoasă de tapetare (buze, palat moale, obraji, planşeul cavităţii orale, suprafaţa ventrală a
limbii, mucoasa alveolară)
- mucoasă masticatorie (gingie, palat dur)
- mucoasă specializată (faţa dorsală a limbii)
2. 1. Mucoasa de tapetare
 Structură histologică
- epiteliul oral - epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, de grosime variabilă (100-500 μm)
- lamina propria
- fibre de colagen, elastice şi de reticulină tipice oricărui ţesut conjunctiv de susţinere - grad de
extensie şi flexibilitate, înainte ca fibrele să fie atât de tensionate încât să limiteze mişcarea
- fibrele de colagen nu sunt atât de groase şi de strâns organizate ca cele din alte tipuri de
mucoasă orală, ele având un traiect mai neregulat printre punctele de ancorare
- interfaţa epitelio-conjunctivă
- relativ netedă
- legătura cu structurile subjacente – printr-o submucoasă laxă, elastică
2.1.1. Buzele
- 3 zone:
- versant extern – cutanat
Căruntu, 2019-2020 1
 - margine liberă – vermilion
- versant intern – mucos.
- versantul extern
- structura pielii: epiderm (epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare) şi derm
- în derm: glande sebacee, foliculi piloşi, glande sudoripare
- marginea liberă (joncţiune mucocutanată)
- trecerea de la epiteliul scuamos stratificat keratinizat al pielii, la epiteliul scuamos stratificat
nekeratinizat al mucoasei orale de tapetare
- epiteliul ortokeratinizat sau parakeratinizat este foarte subţire, în special acolo unde papilele
ţesutului conjunctiv sunt extrem de înalte şi ajung aproape de suprafaţa liberă;
- hematiile din capilare, observabile datorită subţirimii epiteliale, sunt responsabile de “roşul
buzelor”.
- versantul intern (mucoasa labială)
- epiteliu oral – stratificat scuamos fără keratinizare
- lamina propria conţinând glande salivare minore mixte
- la nivelul suprafeţei interne şi a vermilionului, mucoasa de tapetare este strâns ataşată de muşchiul
subjacent – orbicularul buzelor, care susţine în fapt configuraţia anatomică a buzelor.
2.1.2. Obrajii – mucoasa bucală (jugală)
 Mucoasa
- epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat foarte gros (500 μm)
- lamina propria cu structură de ţesut conjunctiv dens, fibros, bogat în fibre de colagen şi cu mai
puţine fibre elastice
- interfeţa epitelio-conjunctivă: papilele sunt lungi şi subţiri, prezentând numeroase anse capilare
anastomozate, rezultate dintr-o bogată vascularizaţie.
 Submucoasa
- ţesut conjunctiv dens, bogat în fibre de colagen şi fibre elastice, responsabil de o ancorare fermă a
mucoasei de musculatura subjacentă
- conţine celule adipoase şi glande salivare minore de tip mixt, dispuse între fibrele ţesutului
conjunctiv
2.1.3. Mucoasa suprafeţei ventrale a limbii
 Mucoasa
- epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, subţire
- lamina propria delicată, cu fibre de colagen şi puţine fibre elastice, glande salivare minore de tip
mixt, o reţea capilară în stratul papilar superficial, stratul reticular profund fiind mai puţin
vascularizat
- interfaţa epitelio-conjunctivă - numeroase papile scurte.
 Submucoasa
- conţine adipocite şi numeroase vase sanguine de calibru mic
- subţire şi neregulată - dificil de individualizat
- uneori poate lipsi complet, lamina propria fuzionând şi fiind în continuitate cu ţesutul conjunctiv
dintre fasciculele musculare ale muşchiului limbii.
2.1.4. Mucoasa palatului moale
 Mucoasa
- epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat: subţire, atinge 150 μm, prezintă incorporaţi muguri
gustativi.
- lamina propria groasă, caracterizată prin papile conjunctive scurte, extrem de vascularizată, cu o
reţea capilară foarte bine dezvoltată, ceea ce conferă o culoare mai deschisă (roz pal), comparativ
cu palatul dur; la acest nivel există numeroase fibre elastice, care formează o adevărată lamină
elastică, la limita cu submucoasa.
 Submucoasa
- caracter lax, difuz, înalt glandular (conţine glande salivare minore de tip mucos – glanda palatină)
2.1.5. Mucoasa planşeului cavităţii orale
 Mucoasa
- epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat foarte subţire (100 μm)

Căruntu, 2019-2020 2
- lamina propria cu papile conjunctive scurte, bine vascularizată prin anse capilare scurte şi
anastomozate; fibrele elastice prezente în lamina propria au capacitatea de a restabili poziţia
mucoasei, după distensie.
 Submucoasa
- ţesut conjunctiv lax, conţine ţesut adipos şi glande salivare minore.
2.1.6. Mucoasa alveolară
 Mucoasa
- epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat subţire
- lamina propria cu papile conjunctive scurte şi cu extrem de numeroase fibre de tip elastic, care se
extind în submucoasă. Vascularizaţia laminei propria este asigurată printr-o reţea capilară
localizată în stratul superficial papilar, provenită din ramificarea vaselor sanguine care merg spre
periost.
 Submucoasa
- ţesut conjunctiv de tip lax şi conţine glande salivare minore
- fibre elastice foarte numeroase, realizând ataşarea de periostul proceselor alveolare şi permiţând
revenirea mucoasei în poziţia iniţială, după destinderea produsă în timpul vorbirii şi masticaţiei.
2.2. Mucoasa masticatorie
 Localizare
- tapetează gingia şi palatul dur
- edentaţie - acoperă întreaga suprafaţă masticatorie a arcurilor dentare
 Structură histologică
- epiteliu stratificat scuamos ortokeratinizat, frecvent existând arii parakeratinizate; are un caracter
inextensibil, iar grosimea sa este moderată (250 μm)
- lamina propria groasă; fibrele de colagen sunt organizate în reţea densă, constituită din fascicule
mari, strâns împachetate; aceste fascicule au o orientare directă printre punctele de ancorare.
- interfaţa epitelio-conjunctivă este extrem de ondulată, cu numeroase papile conjunctive
elongate, înalte, dispuse alternativ cu creste epiteliale adânci - ancorare mecanică fermă
- mucoasa masticatorie aderă pe planuri osoase imobile
- fie direct la nivelul proceselor alveolare, prin ataşarea fibrelor conjunctive din lamina propria
la periost
- fie indirect la nivelul palatului dur, printr-o submucoasă specială, cu caracter fibros
(mucoperiost) sau bogată în elemente de ţesut adipos/glandular.
2.2.1. Mucoasa gingivală
- element constituent al parodonţiului (prezentare în modulul de Histologie a sistemului
stomatognat)
- epiteliu stratificat scuamos keratinizat sau parakeratinizat
- lamina propria
2.2.2 Mucoasa palatului dur
- zone macroscopice:
- linia mijlocie a palatului dur se numeşte rafeu median
- zona anterioară a palatului dur prezintă o serie de mici ridicături numite creste rugoase,
orientate transversal pe palatul anterior, fără a trece de linia mediană, uşor de observat şi
palpat
- 1 cm posterior faţă de incisivii anteriori există în planul liniei mediane o ridicătură numită
papilă incisivă.
 Mucoasa
- epiteliu stratificat scuamos cu ortokeratinizare şi respectiv parakeratinizare
- lamina propria groasă, constituită din ţesut conjunctiv dens, moderat vascularizat de o reţea de
capilare cu anse scurte. Crestele rugoase din zona anterioară sunt pliuri ale mucoasei
 Zone fără submucoasă
- la nivelul crestelor rugoase: fibrele ţesutului conjunctiv din stratul papilar al laminei propria se
ataşează direct de osul subjacent, fiind numite benzi de tracţiune şi realizând imobilitatea acestor
pliuri
- la nivelul liniei mijlocii a palatului dur: ataşament fibros dens la osul subjacent, numit

Căruntu, 2019-2020 3
 mucoperiost; ţesutul conjunctiv dens, bogat în fascicule de fibre de colagen, al laminei propria,
stabileşte direct legătura cu osul subjacent.
 Zone cu submucoasă
- în regiunile laterale
- ariile de submucoasă include:
- ţesut adipos (anterior)
- glande salivare minore de tip mucos – glande palatine (posterior), glande care se continuă şi în
zona palatului moale
2.3. Mucoasa specializată – faţa dorsală a limbii
- zone:
- două treimi anterioare - corpul limbii
- treime posterioară, numită baza limbii;
- cele două zone sunt separate printr-un şant în V – sulcusul terminal.
 Mucoasa
- caracterizată prin prezenţa unor structuri individualizate – papilele linguale: rol mecanic, rol
senzorial (muguri gustativi)
- epiteliu stratificat scuamos keratinizat sau nekeratinizat
- lamina propria bogat vascularizată (reţea capilară în stratul papilar, vase de calibru mai mare în
stratul reticular) şi inervată, care conţine glande salivare minore în zona posterioară.
- nu există o submucoasă individualizată, fibrele conjunctive ale laminei propria se extind profund,
între fasciculele musculare ale limbii
 Papilele linguale
4 tipuri: filiforme, fungiforme, circumvalate, foliate
- papilele filiforme
- cele mai numeroase
- localizare predominant în cele două treimi anterioare ale limbii, dispuse în şiruri paralele cu
braţele “V”-ului lingual, divergent de la linia mediană, dar se pot extinde şi spre orofaringe
- formă de flacără, “cioc de pasăre” sau con
- tapetate de epiteliu keratinizat şi au un miez conjunctivovascular central, adesea divizat în axe
secundare
- rol mecanic
- papilele fungiforme
- mai puţin numeroase
- localizate diseminat printre papilele filiforme de pe vârful limbii şi, uneori, laturile limbii, sub
forma unor ridicături rotunde şi netede (ca o ciupercă, cu bază de implantare redusă şi parte
superioară largă), cu un diametru de 0,5-2 mm
- se proiectează uşor peste suprafaţa limbii.
- miez conjunctivovascular, cu axe secundare, acoperit de un epiteliu nekeratinizat
- 1 papilă: între 1-4 muguri gustativi, localizaţi intraepitelial în zona convexă dorsală, având rol
în perceperea gustului (dulce, sărat, acru).
- papilele circumvalate
- 8-12, cu diametru de 2-4 mm
- localizate la joncţiunea dintre două treimi anterioare şi treimea posterioară a limbii (între
corpul şi baza limbii), adiacent şi anterior sulcusului terminal, formând şi ele un V cu vârful
orientat posterior.
- epiteliu keratinizat superior şi nekeratinizat în lateral şi un ax conjunctivovascular central
- înconjurate de un perete evident şi un şanţ circumferenţial adânc (valum), la baza căruia, în
criptele laterale, se deschid canalele de excreţie ale glandelor von Ebner (glande salivare
minore, de tip seros)
- pe pereţii laterali, intraepitelial, există aproximativ 250 de muguri gustativi
- rol - peste 2.500 de muguri gustativi - perceperea gustului (sărat, acru, amar şi dulce).
- papilele foliate
- mai puţin întâlnite la om, comparativ cu unele animale

Căruntu, 2019-2020 4
 - localizate pe marginile laterale ale părţii posterioare a limbii, sub forma unei serii de 4-12
ridicături, dispuse paralel şi alternând cu şanţuri adânci.
- formă de frunză, cu pereţi laterali asemănători cu cei ai papilelor circumvalate şi şant bazal
înconjurător, în care se pot deschide canale ale glandelor salivare minore de tip seros.
- pot conţine muguri gustativi, intraepitelial, pe pereţii laterali (aproximativ 2.560/papilă).
 Mugurele gustativ
- mic organ senzorial intraepitelial
- rol de receptor gustativ datorită structurării sale din celule epiteliale modificate, posibil de
origine neuroepitelială
- MO: pată clară intraepitelială, cu formă ovoidă, comparabilă cu un butoi (60-80 μm înălţime, 35-45
μm diametru), 30-80 de celule fuziforme, aranjate în jurul unei cavităţi centrale, cu dispoziţie în
“felii de portocală”
- baza mugurelui gustativ este situată deasupra membranei bazale, comunicarea cu ţesutul
conjunctiv subjacent se face printr-un por bazal, iar înălţimea sa ajunge până aproape de suprafaţa
epiteliului, unde capetele apicale ale celulelor se termină într-un canal gustativ care comunică cu
suprafaţa printr-un mic orificiu, porul gustativ; în jurul porului gustativ se distribuie câteva celule
epiteliale mici, aplatizate. În zona bazală sunt prezente fibre nervoase care realizează sinapse cu
unele celule.
- ME evidenţiază 4 tipuri celulare:
- celule clare (tip I) – rol susţinere, sau funcţionarea ca o terminaţie nervoasã?
- celule întunecate (tip II) - realizează relaţii de tip schwanian cu fibrele nervoase (îndeplinind rol
analog celulelor Schwann).
- celule intermediare (tip III) - rol de receptor gustativ
- celule bazale (tip IV) – rol de rezervă

CRITERII PENTRU STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ORGAN

Buza – diagnostic pozitiv
- 3 versante: cutanat (extern), mucos (intern), marginea liberă/vermillion/roşul buzelor (central)
- versantul extern: epiderm, derm, glande sebacee, glande sudoripare, foliculi piloşi
- versantul intern: epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare, lamina propria, glande salivare
minore (tubulo-acinoase de tip mixt)
- marginea liberă: epiteliu stratificat scuamos cu ortokeratinizare şi parakeratinizare, lamina propria
- miezul: ţesut muscular striat, adipocite, ţesut conjunctiv lax, elemente vasculare şi nervoase

Limba – diagnostic pozitiv

- mucoasa linguală a feţei dorsale a limbii prezintă papile fungiforme, filiforme (vârf keratinizat) şi
circumvalate
- mucoasa linguală a feţei dorsale a limbii: epiteliu stratificat scuamos fără keratinizare, lamina
propria conţinând glande salivare minore (tubulo-acinoase de tip seros/von Ebner, de tip mucos şi
de tip mixt)
- corpul limbii: ţesut muscular striat, adipocite, ţesut conjunctiv lax, elemente vasculare şi nervoase
- mucoasa linguală a feţei ventrale a limbii: absenţa papilelor, epiteliu stratificat scuamos fără
keratinizare, lamina propria

Căruntu, 2019-2020 5