UNIVERSITATEA DE STAT « 

B. P. HASDEU » DIN CAHUL

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTICE ȘI PEDAGOGICE
SECIALITATEA TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE ÎN INSTRUIRE
DISCIPLINA DE STUDII : Metodologia și etica cercetării în domeniul Științelor
educației

PROIECT DE CERCETARE

DEZVOLTARTEA COMPETENŢELOR COMUNICATIVE PRIN INTERMEDIUL TEHNICILOR

EDUCAŢIONALE MODERNE

Masterand:
Croitoru Cristina

Conducător ştiinţific:
Snejana Cojocari- Luchian, dr. , conf. Univ.

Cahul 2020
 “Dacă copilul, îndrumat de profesor, inţelege gîndul exprimat de poet şi
însuşeşte forma în care a fost expus, încă nu înseamnă că-şi antrenează darul
vorbirii, aceasta îi imbogăţeşte orizontul de cunoaştere, dar capacităţile de
exprimare pot rămîne absolut atrofiate.”

Uşinski C. D.

Actualitatea problemei: Noile idei valorificate în procesul educaţional din ţară

orientează activitatea de formare a personalităţii copilului prin dezvoltarea
personală în măsura în care urmează să fie formate competenţele sale comunicative
ca subiect al învăţării active şi ca fiinţă umană, care stabileşte anumite relaţii
verbale cu semenii săi. Astfel se evidenţiază că formarea integrală şi armonioasă a
unei personalităţi autonome utile societăţii trebuie să se producă în temeiul unei
dezvoltări continue a competenţelor de comunicare. Analiza teoretico-pragmatică a
problemei devine una de necesitate educaţională acută, în special la vîrsta
preşcolară, ca prima etapă a acestui proces de durată
Dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente, dezvoltarea lexicului, formarea
structurii gramaticale a vorbirii, formarea culturii sonore a vorbirii a fost o
problemă strigentă în cîmpul de vedere al savanților din Republca Moldova. Din
inițiativa și la comanda Ministerului de Învățămînt a fost elaborată un nou
curriculum care încadra în sine obiectivele cadru ale ariei dezvoltării limbajului şi
a comunicării. Aceste obiective au devenit o sarcină permanentă a muncii
instructiv-educative din grădiniţa de copii. Pe întreg parcursul perioadei preşcolare
și școlare mici, în procesul vorbirii, copiii ajung să-şi însuşească principalele forme
de exprimare.
Primul mediu în care copilul contactactează social cu limbajul este familia. Familia
are cea mai mare influenţă asupra copilului. Primele informaţii despre lumea ce-l
înconjoară, primele norme şi reguli de conduită copilul le însuşeşte aici. Familia
este mediul firesc de viaţă al copilului. Însuşirea limbii materne are o importanţă
deosebită în formarea personalităţii preşcolarului. Sosind în instituţia preşcolară,
educatorii efectuează un lucru planificat de realizare a obiectivelor de referință
pentru a atinge standardele de învățare ale copilului. Dacă se efectuează un lucru
permanent, individual și diferențiat, la sfîrșitul vîrstei preșcolare ei însușesc
materialul de studiu la această arie curriculară.
La vîrsta preșcolară și școlară mică consideră că prin demonstrarea pronunției
corecte a sunetelor, prin diferite jocuri didactice și amuzante ca “vorbim tare,
vorbim încet”, copiii învață să emită corect sunetele, vocalele și consoanele limbii
materne. Începînd cu anul cinci de viață și îndeosebi al șaselea scrie savanta,
pronunțarea sunetelor este în general însușită, accentul cade doar pe perfecționarea
laturii fonetice: să manifeste atenție auditivă și auz fonetic în situațiile solicitate, să
vorbească cu tempoul și cu intensitatea medie a vocii, să reproducă sunetele cu
claritate și exactitate. Sub aspect lexical își însușesc un fond de cuvinte cu care
denumesc obiectele și caracteristicile lor, învață cuvinte și expresii noi, cunosc
semnificația cuvintelor întrebuințate, îmbogățindu-și vocabularul activ. În ceea ce
privește structura gramaticală a vorbirii, preșcolarul învață de la adulți să utilizeze
în comunicare părțile de vorbire și formele gramaticale frecvent întîlnite în
vorbirea cotidiană, să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate. Activitățile
realizate cu copiii la cest compartiment trebuie să fie însoțite de material
demonstrativ, intuitiv, jocuri verbale, dramatizări, înscenări, pornind de la teme
propuse de copii. Cu mult mai ușor însușesc copiii materia curriculară, atunci cînd
activitatea de dezvoltare a vorbirii se organizează sub forme de jocuri didactice,
dramatizări, etc.. Nu mai puțin importantă este și “expresivitatea” vorbirii, care se
realizează prin respectarea intonației, a accentului, a ritmului, a cauzelor, tonului și
nuanțarea vocii în timpul vorbirii sau în reproducerea unor fragmente din texte
literare cum ar fi: povești, povestiri accesibile vîrstei lor și prevăzute de programă.
În Republica Moldova, problema comunicării în general a fost tratată de
cercetătorii V. Botnari, A. Bolboceanu, I. Racu, P. Jelescu, A. Palii, iar cea a
competenţelor comunicative de către Vl. Pâslaru, T. Callo, M. Hadârcă, V. Goraş-
Postică, A. Solcan. Aspectele reformei curriculare în perspectiva dezvoltării
curriculare sunt abordate în studiile semnate de S. Cemortan, G. Burdeniuc, N.
Silistraru, Vl. Pâslaru, Vl. Guţu, autori care au elaborat un concept al
curriculumului în baza obiectivelor educaţionale şi pe care l-au promovat în
contextul construcţiei şi dezvoltării curriculare.
Cu toate că problema comunicării a fost cercetată în plan teoretic, considerăm că
ea nu se înscrie reușit în practica educațională a instituției preșcolare. Analizînd
literatura teoretico-științifică noi n-am întîlnit cercetări în ce privește aplicarea
tehnicilor educaționale moderne în dezvoltarea competențelor de comunicare a
preșcolarilor. De aceea, reeșind din problema apărută noi am organizat investigația
dată.
Obiectul cercetării: Procesul de dezvoltare a competenţelor comunicative a
preșcolarilor prin intermediul tehnicilor educaționale moderne.
Scopul cercetării: Determinarea condițiilor psihopedagogice de dezvoltare a
competenţelor comunicative la preșcolari.
În vederea atingerii scopului propus am stabilit următoarele obiective ale
cercetării:
Obiective teoretice:
1. Analiza literaturii teoretico-ştiinţifice referitoare la tema propusă pentru
cercetare.
2. Stabilirea tipurilor de competenţe comunicative ale copiilor preșcolari.
Obiective practice:
3. Identificarea condițiilor psihopedagogice de implementare a tehnicilor
educaționale moderne în vederea dezvoltării competenţelor comunicative.
Obiective cu referire la analiza, comentarea și interpretarea datelor cercetării :
4. Analiza şi interpretarea datelor obţinute în cadrul experimentului
psihopedagogic, sistematizarea rezultatelor cercetării și formularea concluziilor
generale.
Obiective cu referire la elaborarea concluziilor generale și a recomandărilor
practice:
5.Elaborarea indicațiilor metodice pentru cadrele didactice ale instituției preșcolare
cu privire la aplicarea tehnicilor educaționale moderne în vederea dezvoltării
competenţelor comunicative a copiilor.
Metodologia cercetării s-a conformat obiectului, scopului şi obiectivelor formulate
şi a inclus următoarele tipuri de metode:
- teoretice: analiza sub aspect teoretic a tezelor, ideilor, principiilor şi conceptelor;
documentarea ştiinţifică; analiza comparativă;
-praxiologice: chestionarea, observarea, testarea, anchetarea, experimentul
psihopedagogic (de constatare, de formare şi de validare);
- matematice: prelucrarea matematică a rezultatelor calitative și cantitative ale
experimentului psihopedagogic.
Valoarea teoretică a investigației constă în analiza literaturii teoretico-științifice la
problema dezvoltării competențelor comunicative a copiilor.
Valoarea practică : au fost elaborate indicații metodice pentru cadrele didactice ale
instituției preșcolare cu privire la aplicarea tehnicilor educaționale moderne în
vederea dezvoltării competenţelor comunicative a copiilor.
EXPERIMENTUL PSIHOPEDAGOGIC DE DEZVOLTARE A
COMPETENŢELOR COMUNICATIVE
Cunoaşterea copilului supus procesului educaţiei este o cerinţă logică ce se impune
cu caracter de permanenţă şi condiţionează succesul activităţii educative. Studierea
şi cunoaşterea copiilor nu poate avea caracter static, cu atât mai puţin ocazional.
Este vorba de un proces în care informaţiile despre copil, duc la decizii
metodologioce, adoptive prin a căror aplicare creşte ritmic nivelul dezvoltării
copilului. Înţeles ca o fiinţă în devenire, copilul va fi tratat respectând
particularităţile de vârstă, dar şi individualitatea fiecăruia, observându-i
schimbările evolutive sub influienţa mediului instituţionalizat în grădiniţă.
Pornind de la constatările anterioare, cât şi de la premisa că dezvoltarea
competenţelor comunicative la preşcolarii din grădiniţe este latura cea mai
importantă a activităţii educatoarelor, am iniţiat cercetarea unor aspecte ale
comunicării în activităţile de tip preşcolar.
Scopul etapei de constare a fost diagnosticarea nivelului iniţial de dezvoltare a
competențelor comunicative a copiilor.
Grupul de subiecţi pe care mi-am iniţiat şi desfăşurat experimentul a fost alcătuit
din 50 de subiecți: 22 de copii (grupul experimental) şi 26 de copii (grupul de
control), cu vîrsta de 5-6 ani.
Lucrul experimental s-a desfașurat în duoă etape.
La prima etapă au fost anchetați părinții copiilor implicați în experiment.
Metoda anchetării a fost folosită în momentul iniţierii cercetării cu scopul
determinării interesului, încadrării părinţilor în dezvoltarea capacității de
comunicare a copiilor, contribuţia mediului familial în dezvoltarea vorbirii lor.
Ancheta a vizat următoarele aspecte:
1) Gradul în care îl preocupă comunicarea copiilor
2) Implicarea părinţilor în jocurile copiilor
3) Timpul acordat pentru discuţii, explicaţii cu copilul
4) Cum procedează pentru îmbogăţirea vocabularului?
5) Interesul acordat dialogului părinte-copil
6) Dacă solicită copilul să povestească întâmplări, vise, imagini,
programe vizionate
7) Cine consideră că trebuie să se ocupe de dezvoltarea competenţelor
comunicative ale copilului.
Chestionarul cuprinzând întrebări închise (cu 3 posibilităţi) dar lăsând libertatea
altor opinii pentru fiecare întrebare a fost distribuit părinţilor celor 54 de copii
identificarea prin semnătură fiind facultativă. Astfel am făcut următoarele
constatări de care am ţinut seama ulterior: pe toţi părinţii îi preocupă comunicarea
copilului dar numai 30 părinţi se joacă cu copilul frecvent, 10 părinţi se joacă
foarte puţin mai mult supraveghindu-i, iar 10 părinţi nu se implică în nici un mod
în jocurile copiilor. Cei mai mulţi 30 părinţi acordă foarte puţin timp pentru
discuţii, explicaţii mai ales în timpul drumului de la şi spre grădiniţă, ceilalţi 20
consideră că discută suficient de mult cu copii. Pentru îmbogăţirea vocabularului
cei mai mulţi 37 îi lasă pe copii să sesizeze cuvintelşe noi şi să ceară explicaţii, 9 le
explică cuvinte cu ajutorul dicţionarului, iar 2 nu au răspuns. Interesul acordat
dialogului părinte – copil este mediu 25 sunt foarte interesaţi de discuţiile cu copii,
iar ceilalţi 25 consideră aceste dialoguri nesemnificative (şi pe fondul lipsei de
timp). O parte relativ mică (18 părinţi reprezentând ) solicită copii să povestească.
Toţi consideră că educatoarele sunt cele care trebuie să se preocupe de dezvoltarea
competenţelor comunicative, iar 13 consideră că şi familia trebuie să se implice în
această activitate.
Experimentul de constatare a competenţelor comunicative la preşcolari
La etapa a doua a experimentului de constatare am determinat nivelul inițial de
dezvoltare a competenţelor comunicative la copii.Pentru aceasta am utilizat
următoarele metode de cercetare:
 observarea;
 testarea;
 convorbirea;
 chestionarea.
Obiectivele urmărite:
-verificarea nivelului inițial de dezvoltare a comunicării la copii;
-diagnosticarea barierelor şi deficienţelor existente la copii;
Observarea.
În cadrul observării am ţinut cont de criteriile:
1. comunicarea copil-copil, copil-educator, copil-copii;
2. posedarea unui limbaj bogat şi corect ;
3. exprimarea în propoziţii simple/devoltate;
4. oferirea unui răspuns deplin şi logic;
5. prezenţa unei exprimări libere şi fără temeri.
6. utilizarea corectă a formelor de substantiv în cazul dativ şi genitiv;
7. formularea întrebărilor pe baza unui tablou, poveşti, etc.
8. respectarea regulilor de comunicare;
9. manifestarea atitudinii pozitive faţă de procesul de comunicare;
10. comunicarea coerentă, cursivă.
Am respectat urmatoarele cerinţe generale ale acestei metode:
• Urmărirea atentă şi sistematică a fenomenului,aşa cum se manifestă el în
realitate
• Restrîngerea cîmpului de observaţie la concepte care decurg direct din
obiectivul investigaţiei.
• Selectarea şi stabilirea unor procedee care permit verificarea observaţiei.
• Înregistrarea cît mai exactă şi riguroasă a datelor,în mod selectiv.
• Evidenţa surselor de eroare şi de abatere subiectivă a datelor observaţiei.
Indicii observării:
7<I≤10 Nivel înalt
5<I≤7 Nivel mediu
I≤5 Nivel scăzut
În urma observării în baza criteriilor menţionate am obţinut urmatoarele rezultate:
În grupul de control rezultatele au fost mai bune, copiii sînt mai degajați și
comunică liber.
Cu un nivel înalt de comunicare sunt 5 copii (18%), ei într-adevăr posedă
un vocabular literar, pot formula întrebări pe baza subiectului solicitat. Comunică
cu toți copiii utilizînd atît propoziții simple cît și dezvoltate, cunosc și respectă
regulile elmentare de comunicare.
La nivelul mediu de dezvoltare a comunicării am înregistrat 13 copii
(46%), comit greșeli în acordarea substantivelor în cazul dativ și genitiv, se
exprimă mai mult în propoziții simple, nu respectă cerințele comunicării, au un
limbaj mai puțin literar.
 Cu un nivel scăzut am apreciat 10 copii (36%) care au dat dovadă de un
limbaj sărac, nu pot să-și exprime bine gîndurile, necesită sprijin din partea
educatorului în adresarea întrebărilor pe diverse subiecte.

Fig. 1 Rezultatele obţinute în grupul de control

Observarea întreprinsă asupra subiecților investigați mi-a permis să-mi fac o

viziune generală despre competențele comunicative ale copiilor. Ținînd cont de
criteriile menționate anterior am plasat copiii pe 3 niveluri.
La nivel înalt am plasat 4 copiii (15%) care au un vocabular bogat, utilizează
corect formele de substantiv în cazul dativ și genitiv, oferă răspunsuri depline la
întrebări și pot adresa întrebări. Știu să-și exprime gîndurile într-o succesiune
logică, cursivă, se exprimă în propoziții dezvoltate și cunosc regulile elementare de
comunicare.
La nivel mediu s-au plasat 10 copii (39%). Acești copii sunt receptivi la
îndemnurile educatoarei, se exprimă mai mult în propoziții simple, au un limbaj
mai sărac și nu utilizează corect formele de plural al substantivelor.
La nivel mediu s-au înregistrat 12 copii (46%). Copiii sunt mai retrași, vorbesc mai
mult numai dacă-i întrebi, nu comunică cu toți colegii și se exprimă în propoziții
neînchegate, nu pot adresa întrebări.
Pentru a analiza comparativ rezultatele onţinute în cele două grupe mi-am propus
să elaborez un tabel în care să le evidenţiez:
Grupul/Nivelul Nivel înalt Nivel mediu Nivel scăzut
Grupul 4 copii (15%) 10copii (39%) 12 copii (46%)
experimental
Grupul de control 5 copii (18%) 13copii (46%) 10 copii (36%)

Tab.1 Rezultatele obţinute în ambele grupuri.

Datele obţinute pe niveluri în fiecare grup mi-au permis să evidenţiez faptul că
într-un grup nivelul dezvoltării competenţelor comunicative este mai scăzut față de
celălalt grup, de aceea am şi ales acest grup drept grup experimental, asupra căruia
mi-am exercitat etapa de formare a experimentului pedagogic.
Următoarea metodă utilizată în scopul diagnosticării iniţiale a dezvoltării
competenţelor comunicative este testul .
Termenul ,,test’’, derivînd de la latinescul ,,testimonium’’, adica marturie, are
contemporan sensul de proba. Testul, ca metoda de cercetare, constituie ,,o proba
bine definita care implica o tema (sarcina) sau un grupaj de teme (sarcini) reunite
pe baza unui criteriu unitar. Elementele sau temele care compun un test au capatat
denumirea de itemi’’. Am selectat şi aplicat testul următor :
 Obiective/comportamente măsurabile
● să răspundă adecvat (verbal sau comportamental la ceea ce i se spune);
● să redea în propoziţii simple şi complexe conţinutul unei povestirii;
● să identifice personajul ce nu aparţine poveştirii;
● să recite cu uşurinţă o poezie.
 Material didactic
● Fişă cu imagini din poveştile: „Alba ca Zăpada”, „Fata babei şi fata
moşneagului” şi „Punguţa cu doi bani”
 Tipul activităţii
● Rezolvare de fişe;
● „La serbare” – recitare poezii.
 Itemi
I1 – Recunoaşte poveştile;
I2 – Povesteşte pe scurt conţinutul poveştii preferate şi o colorează;
I3 – Recunoaşte personajul ce nu aparţine poveştii;
I4 – Recită întreaga poezie;
I5 – Recită cu intonaţie poezia.
 Punctaj
I1 – 2 p
I2 – 2 p
I3 – 2 p
I4 – 2 p
I5 – 2 p
 Aprecierea
Foarte bine - 8-10 p
Bine - 5-7 p
Satisfăcător - 2-4 p
În urma interpretării datelor am obţinut următoarele rezultate:
Grupul experimental:
Foarte bine- 7 copii (27%)
Bine- 9 copii (35%)
Satisfăcător- 10 copii (38%)
Reprezentarea grafică a rezultatelor:

27%
38% Foarte bine
Bine
Satisfăcător

35%

Fig. 3 Rezultatele obţinute în grupul experimental în urma testării

Prin acest test am încercat să evaluez competența comunicativă lingvistică a
copiilor, obținînd următoarea clasificare conform calificativelor:
Sub calificativul foarte bine s-au înscris copiii care au îndeplinit cu brio toți itemii,
au recunoscut toate poveștile, au povestit un fragment preferat și l-au colorat, au
recitat toată poezia cu intonație.
Calificativul bine l-am atribuit copiilor care la fel au realizat toate sarcinile dar au
avut unele lacune în exprimare: au povestit fragmentul utilizînd propoziții simple,
n-au acordat formele substantivale în cazul necesar, au recitat doar două catrene
din poezie.
Copiii care s-au plasat în calificativul satisfăcător au avut un limbaj sărac și mai
puțin literar, au recitat doar un catren din poezie și fără intonație; necesită lucru
individual în vederea dezvoltării comunicării
Grupul de control :
Foarte bine- 9 copii (28%)
Bine- 12 copii (43%)
Satisfăcător- 7 copii (25%)
Reprezentarea grafică a rezultatelor:

Fig.4 Rezultatele obţinute în grupul de control în urma testării

Aplicarea testului în grupul de control mi-a permis să evidențiez următoarele:
cei 9 copii cu calificativul foarte bine au un potențial comunicativ înalt, au realizat
toate sarcinile. Fragmentul relatat de ei a fost însoțit de expresivitate, de limbaj
nonverbal prin mimică și gestică. Au colorat atent respectînd cerințele.
Copiii calificați cu bine au realizat sarcinile dar nu au recitat toată poezia.
Au relatat conținutul utizînd propoziții simple și un limbaj sărac.
Calificativul satisfăcător l-am atribuit copiilor care au manifestat un nivel
scăzut de comunicare, nu au știut poezia și nu au respectat cerințele în colorarea
imaginii.
Analiza comparativă a rezultatelor obţinute în cadrul celor două grupe testate :
Fig.5 Raportul dintre indicii dezvoltării competenţelor comunicative în cadrul
celor două loturi: grupul experimental și grupul de control.
Aplicarea probelor pentru stabilirea performanţelor minimale au constituit punctul
de plecare în cunoaşterea individualităţii copiilor precum şi în organizarea şi
desfăşurarea întregului demers didactic. Probele de evaluare iniţială au fost
centrate pe copil, obiectivele şi conţinui fiind în concordanţă cu prevederile
programei instructiv-educative.
Pentru verificarea ipotezei, pe parcursul realizării cercetării, probele de evaluare
iniţială au constituit un nou mod de restructurare a conţinutului dar şi un mod de
realizare a învăţării.
Concluzie: Deşi au aceeaşi vîrstă copiii posedă un potenţial diferit. De aceea în
cadrul proiectării, organizării şi desfăşurării unei activităţi, am ținut cont de
particularităţile individuale şi specifice ale fiecărui copil. Astfel am elaborat un
program instructiv-educativ cu sarcini şi conţinut de tip individualizat şi
diferenţiat.
Recomandări:
 Atît familia cît şi grădiniţa joac un rol important în formarea personalităţii
copilului, în dezvoltarea competenţelor comunicative, dar educatorul ocupă un rol
primordial. De aceea el însuşi trebuie să fie competent, corect în tot ceea ce face şi
un un bun profesionist;
 Copiii adoptă un comportament verbal şi în genere întregul proces
comunicativ preluat de la adulţi (părinţi, edzcatori, rude etc.), de aceea propun să
fim atenţi şi corecţi la ceea ce comunicăm, cînd comunicăm şi cum comunicăm.
Aplicarea tehnicilor educaţionale moderne de dezvoltare
a competenţelor comunicative. Experimentul de formare.
În experiment au participat copiii rezultatele cărora la etapa de constatare mai
scăzute.
Scopul etapei formative a fost crearea condițiilor psihopedagogice de implimentare
a tehnicilor moderne de dezvoltare a competențelor comunicative a copiilor de 5-6
ani.
La etapa de formare a experimentului pedagogic,
am utilizat cîteva tehnici educaţionale moderne. Acestea sunt:
 Brainstormingul;
 Explozia stelară;
 Cubul;
 Lotus;
 Harta conceptuală;
 Cvintetul;
 Ciorchinele;
 Pălăriile gînditoare;
 R. A. I. ;
 Scaunul intervievatului.
Aceste tehnici au fost selectate şi adaptate conform particularităţilor de vîrstă ale
copiilor. Tehnicile menţionate anterior nu influenţează direct asupra dezvoltării
competenţelor comunicative la copii, ci în mod indirect. Ele se bazează în special
pe dezvoltarea gîndirii, creativităţii , dar aceste procese sînt în interdependenţă cu
limbajul, pentru că fiecare act social este însoţit de comunicare.
Exemple de aplicări ale unor tehnici:
Tehnica Pălăriile gînditoare
Subiectul: “Scufiţa Roşie” – Povestirea copiilor
Prima etapă a fost anunțarea subiectului și regulile acestei tehnici. După aceasta
am rugat copiii să se numere de la 1 la 6, conform numărului de pălării. Apoi am
format 6 grupe și le-am atribuit fiecărui grup cîte o pălărie. Fiecare are culoare
diferită respectiv și semnificație diferită. Explicînd semnificația fiecărei culori a
pălăriei le-am atribuit următoarele sarcini:
Pălăria albă – povesteşte pe scurt textul povestirii;
Pălăria albastră – caracterizeaz-o pe Scufiţa Roşie în contradicţie cu lupul:
( Răspuns: veselă, prietenoasă, bună la suflet, gata să sară în ajutor, dar
neascultătoare, în timp ce lupul este rău, lacom, şiret; arată ce se întâmplă când un
copil nu ascultă sfaturile părinţilor).
Pălăria roşie – arată cum Scufiţa îşi iubea mama şi bunica, de care a ascultat
întotdeauna.
Pălăria neagră – critică atitudinea Scufiţei, care trebuia să asculte sfaturile
mamei (Răspuns: trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Consideră că nu
trebuia să aibă încredere în animale, nu trebuia să dea informaţii despre intenţiile
ei. Este suparată pe vicleşugul lupului).
Pălăria verde – acordă variante Scufiţei: dacă dorea să ofere flori bunicii
trebuia- răspuns: să ceară mamei bani ca să-i cumpere un buchet de flori; dacă
dorea să culeagă flori trebuia- răspuns: să o roage pe mama ei să o însoţească în
pădure; etc.
Pălăria galbenă – găseşte alt final textului: (Răspunsuri: Scufiţa putea să
refuze să meargă la bunica ştiind că trece prin pădure; Scufiţa nu ascultă de lup;
lupul îi arată Scufiţei drumul cel mai scurt spre bunica; lupul o ajută să culeagă
flori bunicii aflând că aceasta este bolnavă; animalele din pădure o sfătuiesc pe
Scufiţa să nu asculte de lup, etc.).
Le-am oferit tuturor copiilor posibilitatea de a răspunde la cerința acordată
grupului cu pălăria respectivă.
Beneficiile metodei:
Copiii au învățat :
 Să comunice ce simt fără reținere;
 Să comunice liber gîndurile, dar din perspectiva semnificației culorii;
 Să-și exteriorizeze emoțiile, sentimentele;
 Să evite greselile;
 Să ia decizii;
 Să cunoască semnificația fiecărei culori;
 Să-și schimbe modul de a gîndi experimentînd un altul.
Copiii au fost foarte impresionați de aplicarea acestor tehnici, datorită cărora unii
chiar au devenit mai activi în comunicare.
Aplicarea și utilizarea tehnicilor educaționale moderne:
- dezvoltă şi stimulează capacităţile intelectuale; cognitive, gândirea
divergentă, gândirea critică, gândirea laterală, capacitatea de ascultare,
ascultarea activă, capacitatea de comunicare, capacitatea de înţelegere, de
cunoaştere de sine şi recunoaştere a calităţilor partenerilor, coechipierilor,
capacitatea de evaluare şi autoevaluare, capacitatea de sinteză,
capacitatea de decizie, de comparaţie şi generalizare, de descriere, de
abstractizare, de argumentare, de aplicare.
- dezvoltă spiritul de observaţie, de cercetare, de exprimare şi investigaţie a
fenomenelor, faptelor, problemelor.
- stimulează şi dezvoltă cooperarea şi ajutorul reciproc, spiritul de echipă,
competiţia constructivă, munca în grup, lucrul în echipă.
- dezvoltă şi exersează inteligenţele multiple şi permit instruirea
diferenţiată respectând posibilităţile reale ale copilului în realizarea
obiectivelor.
- stimulează şi dezvoltă curajul, încrederea în sine şi în partenerul /
partenerii de grup, stăpânirea de sine.
- educă toleranţa, înţelegerea faţă de opinia celuilalt înfrângerea
subiectivismului.

Analiza şi interpretarea datelor obţinute în cadrul experimentului

psihopedagogic la etapa de control.
Etapa de control a durat o săptămînă și au fost implicați copiii celor două grupe-
experimentală și de control.
Scopul experimentului de control a fost determinarea gradului de evoluare a
competențelor comunicative la copiilor de 5-6 ani.
Pentru etapa de control a experimentului psihopedagogic am utilizat unele metode
cercetare aplicate la etapa inițială a experimentului, cît și un test.
Testul .
Competenţa specifică: Comunicarea verbală corectă sub aspect lexical şi expresiv
Obiective operaţionale:
O1-să recunoască elementele componente ale unui tablou;
O2-să utilizeze în comunicare enunţuri corecte sub aspect lexical şi expresiv;
O3-să relateze o secvenţă din derularea poveştii;
O4-să manifeste atitudine de aprobare sau dezaprobare faţă de faptele personajelor.
O5-să aprecieze corect propriile răspunsuri.
Itemi:
I1-Denumeşte personajele din imagine;
I2-Spune din ce poveste fac parte fiecare !
I3-Spune cum începe şi cum se sfârşeşte povestea!
I4-Ce ai învăţat din păţania Scufiţei Roşii (ursului, iedului , etc)
I5-Incercuieste bulina pe care o meriti.
Barem de apreciere:
5 itemi-Nivel înalt
4 itemi- Nivel mediu
3 itemi-Nivel scăzut
În grupul experimental am obţinut rezultatele:
Nivel înalt -15 copii (58%)
Nivel mediu -7 copii (27%)
Nivel scăzut -4 copii (15%)
Cei 15 copii (58%) situați la nivel înalt au înregistrat progres în dezvoltarea
competențelor comunicative. Aceasta s-a remarcat prin faptul că subiecții au
povestit începutul și sfîrșitul poveștii într-o succesiune logică și cu expresivitate. S-
au simțit mai liberi în comunicare și au utilizat corect formele gramaticale ale
limbii române. Au realizat toți itemii și au încercuit bulina corect.
La nivel mediu s-au plasat 7 copii (27%). Au realizat toți itemii dar au utilizat în
comunicare mai mult propoziții simple, nu au acordat toate formele substantivale
la gen, număr și caz. Au recunoscut doar unele elemente ale unui tablou.
La nivel scăzut am plasat 4 copii (15%). Ei au relatat unele evenimente ale
poveștilor, au avut nevoie de ghidarea educatorului în explicarea mesajuluii din
povești și în deducerea învățăturii din pățaniile personajelor.
Nivel Nr. de copii Procente

Nivel înalt 15 copii 58%

 Nivel mediu 7 copii 27%

Nivel scăzut 4 copii 15%

Tab.2 Indicii rezultatelor obţinute în grupul experimental

În grupul de control am obţinut rezultatele:
Nivel înalt-10 copii (36%)
Nivel mediu-8 copii (28%)
Nivel scăzut-10 copii (36%)
În grupul de control la nivel înalt am plasat copiii care au îndeplinit toate sarcinile
corect, utilizînd propoziții dezvoltate, au vorbit despre învățăturile pe care trebuie
să le facem pe baza pățaniilor personajelor. Au povestit conținutul poveștii într-o
succesiune logică și cu expresivitate.
La nivel mediu s-au înregistrat 8 copii (28%). Aceștia au realizat doar 4
itemi. Au utilizat enunțuri simple, au recunoscut personajele dar au necesitat
sprijin în explicarea învățăturii pe baza lor.
La nivel scăzut s-au plasat 10 copiii(36%). Acești copii au recunoscut
personajele și poveștile din care fac parte, au relatat începutul și sfîrșitul poveștilor
dar au avut un limbaj sărac. Nu au putut aprecia răspunsul colegilor și răaspunsul
propriu.

Tipul de nivel Nr. de copii Procente

Nivel înalt 10 copii 36%
Nivel mediu 8 copii 28%
Nivel scăzut 10 copii 36%

Tab.2 Indicii rezultatelor obţinute în grupul de control

Comparînd rezultatele obținute în cele două grupe de subiecți investigați am
observat diferența de dezvoltare a competențelor comunicative dintre ele ca
rezultat al implicării grupei experimentale în etapa de formare a experimentului
psihopedagogic. Ceea ce dovedește impactul aplicării tehnicilor educaționale
moderne în dezvoltarea competențelor comunicative.
Rezultatele obţinute în cele două eşantioane am decis să le reprezint grafic în
următoarea diagramă:
 58%
60%

50%
36% 36% Comportament atins
40%
27% 28%
30% Comportament în
dezvoltare
20% 15%
Necesită sprijin
10%

0%
Grupul experimental Grupul de control

Fig.6 Indicii rezultatelor obţinute în ambele loturi

Concluzii finale
În rezultatul lucrului experimental au fost realizate obiectivele și scopul cercetării.
Acest fapt ne permite să formulăm următoarele concluzii:
1. Competenţa comunicativă prezintă un ansamblu de capacităţi cognitive,
afective, motivaţionale, aptitudini, comportamente în funcţie de situaţie, care
interacţionează cu trăsăturile de personalitate şi abordează comunicarea din
perspectiva lingvistică, sociolingvistică şi pragmatică. Capacităţile se referă la
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de a comunica, a lua decizii, a analiza, a
sintetiza, a argumenta, a rezolva o problemă sau sarcină, a evalua informaţii etc.
Abilităţile şi oportunităţile sunt orientate la realizarea anumitor scopuri
individuale sau de grup, abilităţi de codare şi decodare a mesajului. Cunoştinţele
şi abilităţile au un anumit grad de conştientizare a dependenţelor care se stabilesc
între cei ce comunică, fie oral, în scris sau imagistic.
2. În cercetare dezvoltarea competenţelor comunicative se fundamentează pe
integrarea celor trei tipuri de competenţe: lingvistică, sociolingvistică şi
pragmatică, axate pe activităţi de producere şi receptare orală şi reprezintă o
construcţie teoretică de valorificare a procesului de comunicare.
3. Tehnicile educaţionale moderne utilizate pentru a dezvolta competenţele
comunicative au eficientizat progresul acestui proces, fapt dovedit în rezultatele
experimentului pedagogic.
4. Modelul propus pentru dezvoltarea competenţelor comunicative poate fi
utilizat şi de către cadrele didactice la orice disciplină şi la orice vîrstă.
5. Există diverse tehnici moderne pe care le putem aplica la vîrsta preşcolară,
dar educatorul trebuie sa-şi manifeste competenţele sale adaptîndu-le la
particularităţile specifice şi de vîrstă ale copiilor.
6.Competenţa de comunicare este capacitatea unei persoane de a-şi treansmite
gîndurile, trăirile, intenţiile prin mijloace verbale ţi extraverbale de exprimare, de a
recepţiona şi înţelege mesaje primite în actul comunicării.
7.Competenţa de comunicare a preşcolarului este acea capacitate care îi permite să
recunoască şi să reproducă enunţuri accesibile nivelului lor de percepere şi
operaţionalizare, corecte din punct de vedere al sistemelor limbii, adecvate
contextului situaţional în care are loc comunicarea.