TEOREMA LUI EUCLID

Lucrarea de față tratează problema infinității mulțimii numerelor naturale prime,

problemă arătată prin mai multe variante de demonstrații: Euclid, Euler, Polya, Țena.
Vom nota cu ℕ mulțimea numerelor naturale,
ℕ   0,1,2,..., n,...
și cu ℤ mulțimea numerelor întregi,
ℤ  ..., 2,1,0,1,2,... .
Mulțimea numerelor întregi are o structură de inel în raport cu adunarea și înmulțirea
numerelor.
Definiția 1.1 Fie a și b două numere întregi. Vom spune că a divide b, sau, echivalent,
b este divizibil cu a dacă există un număr întreg c astfel încât
b  ac .
Vom nota acest lucru prin a b sau ba .
Definiția 1.2 Numărul întreg p se numește indecompozabil (sau ireductibil) dacă
p  0 , p  1 și singurii săi divizori sunt  1, p .
Numărul întreg p se numește număr decompozabil (sau reductibil, sau compus) dacă
p  0 , p  1 și nu este indecompozabil.
Definiția 1.3 Numărul întreg p, p  2 , se numește număr prim dacă p  0 , p  1 și
p ab , cu a, b  ℤ, implică p a sau p b .
Teoremă (Euclid) Mulțimea numerelor naturale prime este infinită.
Prima demonstrație (Euclid):
Presupunem prin absurd că numărul numerelor prime este finit: fie acestea
p1 , p 2 ,..., p n . Considerăm numărul
N  p1 p 2 ... p n  1 .
Conform Propoziției 1.1 b), N admite un divizor prim q. deoarece q coincide cu unul
din numerele pi , din p i N rezultă p i 1 . Am obținut o contradicție.
A doua demonstrație:
Este suficient să arătăm că pentru orice număr natural n există un număr prim p, n  p
. Pentru aceasta alegem un divizor prim al numărului N  n!1 .
A treia demonstrație:
Pentru orice număr natural n există un număr prim p satisfăcând condițiile:
n  p  n!
Pentru aceasta se ia un divizor prim al lui N  n!1 .
A patra demonstrație (Euler1):
Presupunem prin absurd că există numai un număr finit de numere prime
p1 , p 2 ,..., p k . Pentru orice i, 1  i  k , avem seria geometrică infinită

1 pi
 n
n 0 pi

pi  1
.

Dar făcând produsul acestor serii se obține:

1
Leonhard Euler (n. 15 aprilie 1707– d. 7/18 septembrie 1783) a fost un matematician și fizician elvețian. 

1
 
k
1 1 1  1 
1
 
 1  
pi pi2
 ... 
pin
 ... 
   n n n
 
n 1 n
,
i 1   n1 ,n2 ,..., nk p1 p 2 ... p k
1 2 k

ultima egalitate fiind o consecință a Teoremei 1.2. Rezultă că


1 k
pi

n 1 n
 i 1 p i  1
,

adică seria armonică este convergentă. S-a obținut o contradicție.

A cincea demonstrație (G. Polya2):
n
Pentru orice număr natural n se formează numărul lui Fermat f n  2 2  1 . Numerele
lui Fermat
f 0  3, f 1  5, f 2  17, f 3  257, f 4  65537
sunt numere prime.
Vom demonstra acum afirmația: dacă m  n atunci f m și f n nu au nici un divizor
prim în comun.
Într-adevăr, dacă presupunem că m  n  k are loc identitatea:

 2n
nk
f n k  2 2 2  1 2 2
 2n
 
1
n

 22
2k
k
n 2 1
 22  
k
n 2 2
 ...  1  
fn 2 1 2 1
În consecință dacă p f n și p f n  k rezultă p 2 . Aceasta nu se poate deoarece
numerele f n sunt impare. Pentru a încheia demonstrația este suficient să observăm că
mulțimea numerelor prime conține mulțimea divizorilor primi ai numerelor Fermat și că
aceasta este infinită ca o reuniune infinită de mulțimi (finite) disjuncte.
A șasea demonstrație (Marcel Țena):
Presupunem prin absurd că mulțimea numerelor prime este finită. Fie acestea
p1 , p 2 ,..., p k . Pentru orice n, n1 , considerăm mulțimile

An  1,2,3,...,2 n 

Bn  P1r1 p 2r2 ... p krk 0  ri  n . 
Conform Teoremei 1.3 are loc incluziunea de mulțimi An  Bn , deoarece orice număr
întreg este un produs de numere prime și elementele lui An nu depășesc p1n p 2n ... p kn .
Trecând la cardinalele celor două mulțimi se obține egalitatea:
2 n   n  1 .
k

Rezultă că
2n
 1.
 n  1 k
Trecând la limită pentru n   se obține o contradicție.
Problema care se pune acum este cum putem obține numere prime?
Deoarece mulțimea P a numerelor naturale prime este infinită rezultă că ele formează
un șir infinit. Scriindu-le în ordine crescătoare obținem șirul
2,3,5,7,..., p n ,...
unde p n este al n-lea număr prim.

2
George Polya (n. 13 decembrie 1887 – 7 septembrie 1985) a fost un matematician, fizician și filozof maghiar
cu contribuții fundamentale în combinatorică (teoria grafurilor) și logică.

2
 În legătură cu proprietățile acestui șir matematicienii au pus, de-a lungul timpului,
numeroase probleme extrem de interesante. o parte dintre acestea, neelementare, sunt încă
nerezolvate. În cele ce urmează voi face o trecere în revistă a câtorva probleme cu caracter
elementar privind șirul  p n  n 1 .
Dacă numărul natural n este destul de mare, este dificil să decidem dacă el este prim
sau nu. Matematicienii au încercat încă din cele mai vechi timpuri să construiască numere
prime mari. pentru aceasta s-a încercat să se găsească funcții numerice ale căror valori să fie
numere prime.
n
P. Fermat3 a presupus că pentru orice n  0 , numerele f n  2 2  1 sunt prime. Am
văzut deja (Teorema 1.4) că f 0 , f 1 , f 2 , f 3 , f 4 sunt numere prime. L. Euler a demonstrat că f 5
nu este prim și anume că f 5 este divizibil cu 641. O demonstrație simplă a acestei afirmații
este dată de G.T. Benneton. Scriem pe f 5 sub forma:
f 5  2 2  1  2 32  1   2  2 7   1 .
5 4

Să luăm a  2 7 și b  5 . Atunci f 5  2 4  a 4  1 .
Dar

2 4  3b  1  128  125 b  1  a  b 3 b  1 . 
Deci
f 5   ab  b 4  1 a 4  1  1  ab  a 4  1  a 4 b 4  

 1  ab  a 4  1  ab 1  ab  1  a 2 b 2  

 1  ab  a  1  ab  1  a b
4
 2 2
 .
Prin calcul: 1  ab  641 și deci . Putem adăuga că avem descompunerea:
641 f 5
f 5  641  6700417 .
Ipoteza lui Fermat a plecat de la următoarea observație: pentru ca numărul 2 n  1 să
fie prim este neecsar ca n să nu aibă factori primi impari, cu alte cuvinte n să fie de forma
n  2 k . Într-adevăr, dacă n  pq cu p impar atunci:
 
2n  1  2q
p
 
 1  2 q  1 2 q  p 1  2 q  p  2   ...  2 q  1 , 
ceea ce arată că 2  1 nu este prim.
n

La început, numerele de forma 2 n  1 erau considerate prime, pentru n număr prim.

Începând cu anul 1536, diverși matematicieni au arătat că această afirmație nu este corectă,
dând contraexemple.

Bibliografie

[1] D. Bușneag, F. Boboc, D. Piciu: Aritmetică și teoria numerelor, Editura Universitaria,

Craiova, 1999.
[2] D. Вușnеag, F. Chirteș, D. Piciu: Complemente de aritmetică şi teoria elementară a
numerelor, Editura GIL, 2007
[3] I. Cucurezeanu: Probleme de aritmetică și teoria numerelor, Editura Tehnică, București,
1976.
3
Pierre de Fermat (n. 17 august 1601, Beaumont-de-Lomagne aproape de Montauban, Franța – d. 12
ianuarie 1665, Castres, Franța) a fost un avocat, funcționar public și matematician francez, cunoscut pentru
contribuțiile sale vaste în diferite domenii ale matematicii, precursor al calculului diferențial, geometriei analitice
și calculului probabilităților.

3
[4] I. Iοn, N. Radu: Αlgеbră, Еd. Didaсtiсă și Ρеdagοgiсă, București, 1991.
[5] I. D. Ion, C. Năstăsescu, C. Niță: Complemente de algebră, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
[6] Gr. Ϲ Mоiѕil: Εlеmеntе dе lоgiϲă matеmatiϲă și dе tеоria mulțimilоr, Εd. Științifiϲă,
Вuϲurеști, 1968
[7] C. Νăѕtăѕеѕсu: Introducere în teoria mulţimilor, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1974
[8] C. Νăѕtăѕеѕсu, C. Νiță, C. Vraсiu: Βazеlе algеbrеi, Βuсurеști: Еd. Αсadеmiеi, 1986