Planificare Activitati de educatie parentala

O investiție urgentă, imediată și cu efecte benefice de lungă durată

A devenit axiomatică afirmaţia, că orice sistem de educaţie devine ineficient, dintr-o anumită
perspectivă, dacă se confruntă cu indiferenţa sau cu opoziţia părinţilor. În Raportul asupra
relaţiilor dintre şcoală şi familie în ţările Comunităţii Europene (Macbeth, Al., 1984) se
enumeră patru motive pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între
ele:
Ø  părinţii sunt responsabili din punct de vedere juridic de educaţia copiilor lor;
Ø  -învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului; o bună parte a educaţiei are loc
în afara şcolii;
Ø  -cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale
elevilor, în special asupra motivaţiei pentru învăţare, precum şi faptul că unele
comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;
Ø  părțile sociale implicate în activitatea educativă coordonată de instituţia şcolara (în special
părinţii şi profesorii) au dreptul să influenţeze gestiunea şcolii.

Intâlnim din ce in ce mai mulți părinți care declară că nu au destul timp pentru a se
dedica în mod activ și continuu educației propriilor copii. Din păcate, există și persoane care
consideră că această sarcină este exclusiv in responsabilitatea sistemului de învățământ,
respectiv a educatorilor, profesorilor, etc. Din aceste motive este esential ca parintii sa
constientizeze importanta implicarii lor in procesul educational si sa invete sa identifice ceea
ce este mai important pentru copiii lor.
Copiii nostri traiesc pe un camp de batalie cu viata dar si cu cei din jur, profesori, parinti,
oameni de pe strada, cu grupul din care fac parte si cu mult ,,trebuie” ce li se impune pentru a
fi  acceptati,integrati, admisi.
Copiii au nevoie de iubire si daruire, au nevoie de intelegere si prietenie, incredere si
respect,  compasiune şi ajutor, dar şi de incercarile lor unice. Pentru fiecare copil, un proces
sanatos de dezvoltare include si timpul incercarilor prin care trebuie sa treaca. Pentru un
rezultat pozitiv, procesul trebuie obligatoriu insotit de catre  adulti. Invatand sa inteleaga si sa
accepte limitele impuse de catre parinti si de societate, copiii isi insusesc deprinderi esentiale
de viata cum ar fi: respectul ,prietenia, iubirea, iertarea, capacitatea de a amana primirea
rasplatei, acceptarea, cooperarea, creativitatea, compasiunea, curajul, perseverenta,
autocorectia, pretuirea de sine, independenta si abilitatea de a se orienta si decide singuri. 

SCOPUL PROGRAMULUI 
Programul este destinat, în primul rând părinţilor – principalii parteneri în procesul
instructiv-educativ. El propune asigurarea unui cadru organizat, informal şi nonformal de
derulare a activităţilor educaționale proprii, parteneriatele în informarea şi consilierea
părinţilor, fiind un element important al dezvoltării calitatii serviciilor oferite comunitatii
locale.
Prin urmare, programul va oferi o serie de teme, care vor oferi: sesiuni de informare
pentru părinţi, servicii de consiliere cu rol de suport, de care aceştia au nevoie in scopul
imbunatatirii relatiei parinti-copii.
 OBIECTIVELE PROGRAMULUI

Părinţii sau reprezentantul legal beneficiază de consiliere şi sprijin, care îi ajută sa rezolve
problemele cu care se confruntă în ceea ce priveşte dezvoltarea psihologică a copilului şi
diversele aspectelegate de propria persoana sau a copilului

1. Sesiuni de informare pentru parinti, pe teme de interes;

2. Investigarea nevoilor de educatie si a intereselor parentale;
3. Dezvoltarea comportamentului educational pozitiv și eficient al parintilor;
4. Realizarea profilelor la nivelul familiilor, in functie de particularitatile parintilor.

FORME DE ACTIVITATE, STRATEGII SI METODE:

Pentru alegerea celor mai indicate forme de lucru cu grupele de parinti se impune
cunoasterea si respectare elementelor specifice psihologiei adultului. Astfel, se vor utiliza
metode precum:

● dialogul / dezbaterea;
● discutia libera (seminarul);
● proiectiile video (filme, grafice);
● expunerea (prelegerea ,explicatia);
● intalnirile pe grupe de parinti;
● observarea;
● discutiile individuale;
● studiul de caz;
● masa rotunda (terapii de grup);
● brainstorming-ul;
● jocul de rol;
● crearea si comentarea unor situatii problema, ș.a.

Indicatori de rezultat
Acest Program educational pentru parinti isi propune sa atinga o serie de indicatori
de rezultat, dintre care precizam:
·   Mai buna informare a parintilor pe temele ce vor fi dezbatute in cadrul proiectelor
dezvoltate in cadrul programului .

·   Rezultate scolare mai bune obtinute de catre elevi, ca rezultat al imbunatatirii relatiei
parinti-copii.

Sesiuni de informare si consiliere a parintilor pe urmatoarele teme:

I. Probleme organizatorice. Programul zilnic al elevilor. Cine este copilul

dumneavostra?
Cum influenteaza familia dezvoltarea copilului
Discutii:
Am abordat o problemă deosebit de importantă şi anume calitatea implicării familiei în
educaţia copilului şi relaţia pe care familia o are cu dirigintele, profesorii şi şcoala în general.
Această implicare, se constată cu ajutorul studiului că este într-o strânsă legătură cu
performanţele şcolare ale elevului, care sunt cu atât mai bune cu cât şi implicarea familiei este
una mai activă şi mai responsabilă. În mod cert principalii responsabili pentru calitatea actului
educativ sunt cadrele didactice, însă mulţi părinţi îşi neglijează rolul foarte important pe care
îl au în educaţia propriului copil

II. Nevoile copilului. Nevoi deficitare si strategii de recuperare a nevoilor

Ce nevoi are copilul meu? Cum satisfac aceste nevoi?

Discutii:

Multi parinti, ca si multe persoane adulte, nu fac diferenta intre o nevoie si o dorinta. Pentru a
sesiza aceasta diferenta am reamintit caracteristicile lor.

Uneori, unii copii fac in asa fel incat dorintele lor sa para adevarate nevoi.

Din nefericire, unii parinti, dar si multi adulti ignora diferenta dintre nevoie si dorinta. Astazi,
multi parinti se simt obligati, presati (presiuni economice, socio-culturale, culpabilizari,
dificultati an a se pozi)iona...) de a raspunde, de a intra in asteptarile si cererile copiilor lor.

III.Managementul comportamentului copilului

Adeptul pedepsei sau al disciplinei pozitive in educatia copilului?

Cum gestionam comportamentele neadecvate ale copilului? (furie, negativism,

opozitionism, refuz)

Laude care nu umilesc, critici care nu jignesc.

Discutii:

Majoritatea crizelor emoţionale ale copiilor au ca substrat o frustrare, însă vocabularul lor nu
le permite să articuleze ce-i deranjează. Mai mult, ei nu au încă dezvoltată capacitatea de a
controla fiecare impuls emoţional. Practic, copiilor le este imposibil să nu-şi arate frustările
care, în cazul lor, se manifestă fizic.

Am discutata despre faptul ca nu pot fi evitate crizele emoţionale. Sunt o parte a dezvoltării
copiilor. Sunt reprezentarea conflictului etern al oamenilor între dorinţă şi putinţă. Între ce îţi
doreşti si ce se si poate întâmpla cu ce îţi doresti. Încet-încet, copiii învaţă acest lucru si devin
echilibraţi emoţional. Dar pentru asta e nevoie de răbdare si consecvenţă din partea părinţilor.

IV. Efectele violenţei domestice asupra personalităţii Copilului

Discutii:

În cadrul grupului familial, părinţii exercită, direct sau indirect, influenţe educaţional-
formative ale propriilor copii.

Intr-o familie violentă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de
siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.

Astfel, orice formă de violenţă asupra copilului poate duce la retard în dezvoltarea
intelectuală, la tulburări de echilibru emoţional şi la consecinţe fizice pe plan psiho- social.
Structurarea personalităţii copilului va suporta efectele abuzului şi va fi marcată de o atitudine
reticentă în relaţionarea socială, de sentimentul de stigmatizare şi de imagine de sine negativă.

Copiii care trăiesc într-un mediu violent sunt martori ai ameninţărilor verbale, aruncării
obiectelor, bătăilor, ameninţărilor cu arme, torturării sexuale, încercărilor de sinucidere,
crimelor. Copiii nu sunt numai martori, ci pot fi şi victime în timpul acestor incidente.

V. Situatii de viata cotidiene in relatia parinte-copil

Copilul meu refuza sa si faca temele? Ce e de facut?

Copilul meu nu are prieteni. Cum il pot ajuta?

Timiditatea se mosteneste?

Discutii:

Sa incerce sa descopere cam care ar fi cauzele ce stau in spatele acestui refuz al copilului

Poate ca in spatele acestui refuz stau mai multi factori si nu tine totul de importanta invataturii
in ziua de azi.

Verificati daca in spatele acestui refuz al copilului de a invata, de a fi atent la ore nu sta un
deficit de atentie, poate o incapacitate de concentrare a atentiei.

Incercati pe cat posibil sa cresteti motivatia acestuia pentru invatatura, oferindu-i drept
exemplu persoane care au reusit in viata din astfel de motive.

VI.Situaţia la învăţătură .Succesul şi insuccesul şcolar-implicaţii, cauze ,remedii.

Factorii psihologici ai succesului şcolar

Discutii:

Succesul scolar nu tine doar de coeficientul de inteligenta al copilului. Capacitatea de

adaptare la cerintele scolare joaca un rol important in procesul de invatare.

Esecul scolar determina de foarte multe ori devieri de comportament sau chiar abandonul
scolar, daca nu este recunoscut din timp si nu se iau masuri. Este important ca cei implicati in
educatie sa fie atenti la “semnalele” pe care elevii le transmit si sa-si realizeze in primul rand
in propriile metode reglajele necesare pentru evitarea unor astfel de situatii. Reuşita şcolară
este influenţată, mai mult sau mai puţin indirect, de aspiraţiile grupului social (familia şi
grupul şcolar) din care face parte elevul. El nu poate fi “izolat” de mediul social în care îşi
desfăşoară activitatea şi sub influenta căruia îsi formeaza constiinta de sine, fără de care nu se
poate vorbi de nivel de aspiraţie.

Valenţele educative ale familiei sunt o expresie directă a mediului familial, considerat ca
rezultat al unei sinteze unice a tuturor relaţiilor ce se stabilesc între membrii sai.

Ca factor al progresului şcolar, climatul familial contribuie la formarea atitudinii copilului faţă
de şcoală în general, faţă de învăţătură în special. Aceasta presupune, din punct de vedere
pedagogic, crearea unui substrat motivaţional adecvat. Acţiunile educative întreprinse în acest
sens trebuie incluse într-un sistem mai larg care să vizeze personalitatea în ansamblul sau.
Aperecierile generale ale părinţilor la adresa şcolii cât mai ales preocuparea lor sistematică
faţă de rezultatele şi progresul şcolar al copiilor, stimulările şi încurajările continue, se înscriu
ca modalităţi de influenţă a acestei atitudini.

VII.Educatie si sanatate emotionala –Parinti, cand ati spus ultima data « Copile, te
iubesc »?

Discutii:

Educaţia reuşeşte însă să-i limiteze, să-i inhibe, să-i îndepărteze de sine. Principalii furnizori
de educaţie sunt părinţii. Ar fi minunat dacă şi şcoala ar fi, din păcate însă, consider că astăzi
şcoala nu este decât un mecanism de memorare şi evaluare a acesteia.

Părinţii uită să spună “te iubesc” sau “sunt mândru/fericit/împlinit că sunt părintele tău”. Sunt
mulţi părinţi care spun că nu transmit astfel de mesaje copiilor ca să nu şi-o “ia în cap”,
argumentând că ei ştiu că sunt iubiţi.

Părinţii uită să ofere încredere şi speranţă pentru viitorul copiilor lor. Atunci când copilul
visează să descopere lumea, planetele, leacul pentru toate bolile sau elixirul tinereţii, părinţii
iau adesea în derâdere visul lor, transmiţând indirect mesajul că nu-i cred în stare, că n-au
încredere în ei! Şi-atunci toată energia lor vie se risipeşte!

Părinţii uită că dincolo de teme, haine şi mâncare, există o inimioară mică-mică care bate
agăţându-se de aprobarea şi de privirea, pe care o sper caldă şi binevoitoare, a părinţilor.

VIII. Greselile parintilor in educatia copiilor

Discutii:

Creşterea unui copil este pe cât de importantă, pe atât de complexă, timp în care nu ar trebui
decât să fie firească, spun specialiştii bucureşteni. Părinţii ”se plimbă” între greşeli care pleacă
fie din lipsă de informaţie, fie din lipsă de timp. Câteodată însă părinţilor pur şi simplu nu le
pasă de consecinţele unor decizii neadecvate luate faţă de copiii lor

Societatea contemporană nu oferă practic nici o posibilitate de calificare în meseria de părinte,

deşi există multă informaţie despre cum să creşti copiii. Părintii învaţă să fie părinţi din ceea
ce au văzut atunci când au fost şi ei la rândul lor copii. Astfel unii părinţi adoptă metodele
utilizate de propriii lor părinţi, alţii primesc sfaturi de la prieteni.

IX.Parintii ambitiosi pentru copiii lor – atitudine pozitiva sau negative.

Locul si rolul familiei in procesul de educare a copiilor

Discutii:

Evolutia si dezvoltarea copilului depind in mare masura de educatia primita (in primul rand de
la parinti), de un mediu familial stabil, cald si securizant dar in egala masura depind si de
limite, de reguli, si de un cadru bine stabilit in care autoritatea parentala vine in defavoarea
anarhiei, reducand riscul de instalare a confuziei si haosului din viata copilului (si uneori si a
parintilor). educatia copiilor nu se face cu foarte mare usurinta si ca, dincolo de satisfacerea
nevoilor de baza si a dorintelor copilului, sunt necesare si comportamente mai ferme sau
restrictive din partea parintilor.
De multe ori, copiii vor sa experimenteze lucruri care, fie ii pun in pericol pe ei, fie nu sunt
potrivite categoriei lor de varsta. Acestea sunt situatii in care rolul si interventia parintilor sunt
esentiale in procesul de crestere si educatie al copilului. Ca mediu social ,familia reprezinta
locul in care copilul este ingrijit, educat,educatia in familie precedand-o pe cea institutionala.

Familia are misiunea de a realiza o dezvoltare armonioasa a tuturor capacitatilor fizice,mintale

si afective ale copilului, trebuie sa canalizeze interesul si inclinatiile si sa-l ajute sa-si formeze
incetul cu incetul adevarata lui personalitate.

X. Strategii pentru aplanarea conflictelor (conflictele dintre generatii). Părinţi faţă în

faţă cu copilul de astăzi

Discutii:

Prezentarea generală a conduitelor refractare ale copiilor, cele care deseori sunt interpretate
superficial de către adulţi, ascunzând adevărata faţă/suferinţă/problemă a copilului

XI. Relaţia părinte-copil .Autodisciplina se învaţă prin disciplinarea pozitivă, nu prin

violenta

Dezbatere asupra importanţei modelului parental în disciplinarea pozitivă;

-Împărtăşirea reciprocă de către părinţi a modului în care corectează greşelile şi abaterile

copiilor lor – analiza efectelor acestor măsuri din prisma noilor concepte

XII. Bilant: evolutia copilului meu evolutia mea ca părinte

Evolutia copilul depinde, in primul rand, de relationarea pe care copilul o are cu parintele. De
cele mai multe ori, intentiile pozitive ale parintilor sunt depasite de faptul ca nu stiu cum sa
abordeze anumite comportamente ale copiilor si functioneaza pe aceeleasi tipare pe care s-au
dezvoltat si ei inca din copilarie.

Intocmit,

Data: