Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga (nascut pe 9 mai 1895, Lancrăm, Comitatul Sibiu, Austro-Ungaria – decedat pe 6
mai 1961in Cluj, Republica Populară Română a fost eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător,
jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian
Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga).
Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a
cuvântului”,[11] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e
mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani.[12] Mama poetului, Ana
Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului,
Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este poezia ce deschide volumul Poemele luminii al
lui Lucian Blaga. Poezia și chiar volumul întreg pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga,
lumina. Poezia este o artă poetică, deoarece autorul își exprimă crezul literar precum și rolul
creatorului. Spre deosebire de Tudor Arghezi, care sugerează în poezia Testament tehnici ale
creației sale, interesul lui Blaga este deplasat spre relația poet-lume, poet-creație.

Modernismul reprezinta directia literara,manifestata in perioada interbelica si coagulata in jurul

revistei/cenaclului "Sburatorul" manifestate in Bucuresti sub coordonarea lui Eugen Lovinescu.
Construit in opozitie cu traditionalismul,acest curent propune o inovare a genului liric,o
redimensionare a poeziei. Printre trasaturile specifice modernismului se numara:trecerea de la
poezia epica la poezia lirica,inovatia tematica(sunt explorate spatii tematice precum
moartea,singuratatea,cunoasterea,raportul omului cu divinitatea,filosofia),intelectualizarea
poeziei,metaforizarea expresiei,practicarea unor categorii negative(estetica
uratului),subiectivismul(poezia devine un act de confesiune),practicarea artei
poetice,deschiderea poeziei spre alte
domenii(religie,filosofie,matematica,muzica,pictura),practicarea strofelor inegale si practicarea
ingambamentului(continuarea ideii poetice de pe un vers pe altul)

Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a Iumii" deschide volumul de debut al poetului Lucian
Blaga, "Poemele Luminii" din 1919. Este o arta poetica moderna deoarece reprezinta o
meditatie pe tema cunoasterii si a crezului artistic. Face parte alaturi de "Testament" de Tudor
Arghezi si "Joc secund" de Ion Barbu din seria artelor poetice moderne ale liricii interbelice.
Ideile poetice ilustrate aici se vor regasi ulterior si in alte volume blagiene si isi vor gasi
corespondenta in plan filosofic in lucrarea "Cunoasterea luciferica" din 1933. Aici, poetul si
filozoful Blaga face distinctia intre cunoasterea paradisiaca,de tip logic, rational si care vrea sa
descifreze misterul, si cunoasterea luciferica ce nu are ca scop lamurirea misterului, ci sporirea
lui cu ajutorul imaginatiei poetice a trairii interioare. Optiunea lui Blaga merge in sensul
cunoasterii luciferice, deci al adancirii misterului si al protejarii tainei prin creatie. Rolul poetului
nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le proteja prin trairea interioara si prin contemplarea
formelor concrete prin care aceasta se infatiseaza. Tema poeziei o reprezinta deci, atitudinea
poetica in fata marilor taine ale universului. Textul poetic organizandu-se intr-o confesiune,
observam lirismul profund subiectiv al textului realizat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale
ale subiectivitatii: pronume personale la persoana I singular, verbe la persoana I singular, topica
afectiva. Titlul este identic cu incipitul poeziei, constituit dintr-o propozitie dezvoltata.
Observam marcile gramaticale ale prezentei eului liric, respectiv pronumele personal de
persoana I singular "eu" asociat cu forma negativa a verbului "strivesc". Metafora "corola de
minuni a lumii" trimite spre misterele universului pe care eul liric vrea sa le protejeze, atitudine
izvorata din iubire. Incipitul poeziei reia titlul, exprimand concentrat, cu ajutorul verbelor la
forma negativa "nu strivesc" si "nu ucid", atitudinea poetica fata de tainele lumii: refuzul
cunoasterii logice,rationale. Verbele se asociaza cu metafora "calea mea", cu sensul de destin al
creatorului si a poi enumeratia: "in flori, in ochi, pe buze, on morminte". Termenii enumeratiei
reprezinta metafore cu valoare simbolica: flori-frumosul, efemerul; ochi-cunoastere,
contemplatie; buze-iubire, rostire; morminte-eternitate, moarte. Cea de-a doua secventa a
poeziei este mai ampla si se construieste pe baza unor relatii de opozitie intre "eu"-"altii",
"lumina mea"-"lumina altora". Metafora Iuminii este emblematica pentru opera poetica a lui
Blaga si sugereaza cunoasterea. Aici se realizeaza opozitia intre "lumina altora", cunoasterea de
tip logic, rational, ce "sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric" si "lumina
mea", cunoasterea poetica, intuitiva, care nu numai ca "nu striveste,nu ucide" ci mai mult decat
atat sporeste, mareste, imbogateste tainele lumii.
Verbele la timpul prezent sunt dispuse in serii antonimice si sugereaza optiunea pentru una sau
alta dintre cele doua forme ale cunoasterii. Antiteza dintre eul liric si "altii" este marcata si
grafic, dar si prin conjunctiva adversativa "dar": "dar eu/ eu cu lumea mea, sporesc a lumii
taina". Atitudinea eului liric este evidentiata si de ampla compozitie asezata intre linii de pauza:
"si-ntocmai cum cu razele ei albe,luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare
taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister". Finalul poeziei
constituie cea de-a treia secventa cu rol conclusiv. Motivatia actului creatiei sta in iubirea
pentru misterele universului: "caci eu iubesc/ si flori, si ochi, si buze, si morminte.". Enumeratia
de la inceputul poeziei apare in final, de data aceasta insotita de adverbul de intensivitate "Si",
exprimand puterea de cuprindere si de iubire a poetului. La nivelul expresiei poetice, observam
folosirea unor tehnici si procedee specific modernismului. Metafora revelatorie care incearca sa
evidentieze un mister esential, dar si metafora plasticizanta care de concretete faptului,
libertatea absoluta a versului, eliberat de rigorile clasice si sustinut de ingambament sunt
cateva dintre elementele novatoare pe care poetul le aduce in lirica interbelica. In concluzie,
poezia "Eu nu strives corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga este o arta poetica moderna, in
care interesul autorului trece de la principiile tehnice