Riga Crypto si Lapona Enigel

Ion Barbu (născut Dan Barbilian; n. 19 martie 1895,[2][3][4] Câmpulung, Regatul României – d. 11
august 1961,[2][3][4] București, Republica Populară Română) a fost un poet și matematician român.
Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți
poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.
Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele de familie inițial
„Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.
În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia
lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului, ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul
liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi
și mai frumoase prietenii literare.

Modernismul reprezinta directia literara,manifestata in perioada interbelica si coagulata

in jurul revistei/cenaclului "Sburatorul" manifestate in Bucuresti sub coordonarea lui
Eugen Lovinescu. Construit in opozitie cu traditionalismul,acest curent propune o
inovare a genului liric,o redimensionare a poeziei. Printre trasaturile specifice
modernismului se numara:trecerea de la poezia epica la poezia lirica,inovatia
tematica(sunt explorate spatii tematice precum
moartea,singuratatea,cunoasterea,raportul omului cu
divinitatea,filosofia),intelectualizarea poeziei,metaforizarea expresiei,practicarea unor
categorii negative(estetica uratului),subiectivismul(poezia devine un act de
confesiune),practicarea artei poetice,deschiderea poeziei spre alte
domenii(religie,filosofie,matematica,muzica,pictura),practicarea strofelor inegale si
practicarea ingambamentului(continuarea ideii poetice de pe un vers pe altul).

Opera, din punct de vedere morfologic, are ca titlu 2 substantive comune si 2

substantive proprii. Denotativ, cuprinde referiri la un rang social, o etnie si
doua personaje literare.
In sens conotativ, titlul este o enumeratie cu ajutorul careia sunt surprinsi
protagnonistii unei povesti de iubire imposibil de implinit. Riga Crypto, fiinta
inevoluata, simbol material al lumii vegetale, doreste sa-si depaseasca
existenta mediocra prin intermediul nuntii, iar fiinta alaturi de care vrea sa-si
continue soarta este Lapona Enigel. Fiinta superioara ce-si canalizeaza
destinul catre un ideal, fata este surprinsa in drumul catre soare, simbol al
aspiratiei si cunoasterii depline, in calea ei, Ryga este un obstacol pe care
incearca sa-l evite, nu pentru a-l rani insa.
Se realizeaza antiteza intre fiinta inferioara si cea superioara, opera devenind
“Luceafar intors” prin conditia celor doi.
Riga Crypto si lapona Enigel are ca tema calea simbolica spre atingerea
idealului si depasirea conditiei. Subtema este reprezentata de iubire,
povestirea cadru surprinzand o iubire implinita, iar povestirea popriu-zisa o
iubire imposibila ce are ca tinta depasirea conditiei.

La nivel formal, Riga Crypto este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentand
cate o nunta: una reala, consumata, implinita si una initiatica, neimplinita, modificata in
final, prin casatoria lui Crypto cu masalarita.

Partea I (strofele I – IV) prezinta scenariul unei nunti cu vin vechi si “beteli cu funta”. in
acest cadru, menestrelul este rugat sa mai spuna o data povestea Rigai Crypto.
Naratorul (un fel de poet-lautar, specific spatiului romantic apusean) este “trist” si
“aburit”, fapt care ar putea sugera tenta elegiaca a “zicerii” sale; momentul ales (“la
spartul nuntii”) este lipsit de solemnitate, ca si spatiul in care se va repeta, in alte
conditii, “cantecul larg”, al menestrelului (in camara).

Partea a II-a (strofele V-XXVII) cuprinde povestea nuntirii nerealizate a doi parteneri
apartinand unor regnuri diferite: o ciuperca si o fata.

Crypto este rege peste ciuperci si isi traieste “in pat de rau si-n huma unsa” existenta
eterna.

El se indragosteste de Enigel (o fata-venita din Laponia si al carei nume aminteste

numele raului tatarasc bigul (arata T. Vianu); mergand cu turmele ei de reni, spre sud,
la pasunat, fata este ademenita de Crypto.

Aspiratia erotica a lui Crypto exercita o atractie asupra lui Enigel, astfel incat ea
adoarme “pe trei covoare de racoare”; intreaga discutie se petrece in vis ca si in
Luceafarul.

Plapandul rege cu existenta eterna incearca sa atraga, in lumea lui, fiinta umana (asa
cum Luceafarul ii oferise fetei de imparat nimbul vesniciei); si de data aceasta insa,
muritoarea refuza, ascunzandu-si gandul sub forma mai blanda a amanarii: “Te-as
culege, riga bland … Zorile incep sa joace / Si esti umed si plapand / Teama mi-e, te
frangi curand, / Lasa. Asteapta de te coace ” (s.n.)

Cuvintele ei constituie o incercare de a -l determina pe Crypto sa renunte la aventura,

pentru el neexistand “coacere”, caci riga reprezinta ipostaza statica a creatiei. '

Traind, ca toti nordicii, cu nostalgia soarelui in suflet, Enigel percepe invitatia “la somn
fraged si racoare” ca pe o blasfemie: “Ca o lama de blestem -Vorba-in inima-ai infipt-o!”
Pentru fiinta umana, “somnul” echivaland cu o involutie, Enigel se pregateste sa-si
urmeze drumul.

Discutia prelungindu-se, Crypto este surprins de Soare, tocmai cand imprudentul

indragostit iesise din conul lui protector de umbra.Atins de razele arzatoare, regele-
ciuperca va suferi o transformare demonica, pedeapsa pentru ca a incercat sa-si
contrazica destinul:
“Si sucul dulce inacreste!
Ascunsa-i inima plesneste,
Spre zece vii peceti de semn,
Venin si rosu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;”

“impodobit” cu petele care indica ciupercile otravitoare si plin, acum, de venin, Crypto va
ramane intr-o lume. malefica; nunta dorita este inlocuita cu una hilara (“Cu masalarita
mireasa”), insotirea cu o planta otravitoare fiind ultimul moment al pedepsirii lui Crypto.