Testament

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14
iulie 1967) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub
influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă
marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul
Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre
autorii cei mai contestați din întreaga literatură română.

„Testament” este o poezie de Tudor Arghezi, care a fost publicată în 1927 în volumul „Cuvinte
potrivite”. Face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică,
alături de „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga și „Joc secund” de Ion Barbu.
Poezia se încadrează în modernism prin încălcarea regulilor prozodice (strofe cu număr inegal de
versuri: 8, 4, 18, 13, 8), ambiguitatea limbajului evidențiată de metafore inedite (metafore pentru
creație „o treaptă”, „hrisov”) și estetica urâtului – orice aspect al realității, fie el frumos sau urât, se
transformă în material estetic („Din bube, mucegaiuri și noroi/Iscat-am frumuseți și prețuri noi”).

Modernismul reprezinta directia literara,manifestata in perioada interbelica si coagulata

in jurul revistei/cenaclului "Sburatorul" manifestate in Bucuresti sub coordonarea lui
Eugen Lovinescu. Construit in opozitie cu traditionalismul,acest curent propune o
inovare a genului liric,o redimensionare a poeziei. Printre trasaturile specifice
modernismului se numara:trecerea de la poezia epica la poezia lirica,inovatia
tematica(sunt explorate spatii tematice precum
moartea,singuratatea,cunoasterea,raportul omului cu
divinitatea,filosofia),intelectualizarea poeziei,metaforizarea expresiei,practicarea unor
categorii negative(estetica uratului),subiectivismul(poezia devine un act de
confesiune),practicarea artei poetice,deschiderea poeziei spre alte
domenii(religie,filosofie,matematica,muzica,pictura),practicarea strofelor inegale si
practicarea ingambamentului(continuarea ideii poetice de pe un vers pe altul).

Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie Iasata ca mostenire unui
fiu spiritual. Textul este conceput ca un monolog adresat de tata unu fiu (spiritual), caruia ii lasa
drept unica mostenire „cartea', mostenire care desemneaza opera literara. Atitudinea poetica este
transmisa in mod direct (lirism subiectiv) si se realizeaza prin marcile subiectivitatii: pronume
personale, adjective posesive si verbe la persoana I si a II -a singular.

Titlul poeziei are o dubla acceptie:una denotativa si alta conotativa. In sens denotativ, cuvantul-titlu
desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce
urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte. Insens religios , cuvantul face trimitere la cele 2 marl parti ale
Bibliei, Vechiul si Noul Testament, in care sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor
adresate omenirii. Din aceasta acceptiune religioasa deriva sensul conotativ al titlului.
textul poetic este structurat in 6 strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice
fiind o particularitate a modernismului.

Metafora „carte" are un rol central in aceasta arta poetics, fiind un element de recurenta.
Termenul are rol in organizarea materialului poetic si semnifica, pe rand, o acumulare spirituals
din perspective poetics (poezia este rezultatul trudei, „treapta", punct de legatura Intre
predecesori si urmasi) si rezultatul sublimarii experientei inaintasilor -„hristovul cel dintai",
„Slava de foc si slova faurita/ imperecheate —n carte se marita"-( definitie metaforica a poeziei,
in egala masura har si mestesug).

Incipitul, conceput ca o adresare directs a eului liric catre un fiu spiritual, contine ideea
mostenirii spirituale, „un nume adunat pe-o carte", care devine simbol al identitatii obtinute prin
cuvant. Conditia poetului este concentrate in versul: „deck un nume adunat pe -o carte", iar
poezia apare ca bun spiritual si peren - „Nu-ti voi rasa drept bunuri dupe moarte...".

Metafora „seara razvratita" face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se leaga de
generatiile viitoare, prin „carte", creatia poetics, treapta a prezentului. Enumeratia „rapi si gropi
adanci", ca si versul urmator „Suite de batranii mei pe brand", sugereaza drumul dificil al
cunoasterii strabatut de inaintasi.

In strofa a doua, „cartea", creatia elaborate cu trucla de poet, este numita „hrisovul vostru cel
dintai", cartea de capatai a urmasilor, care are pentru generatiile urmatoare valoarea unui
document fundamental, asemeni Bibliei.

Ideea centrals din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel
„sapa", unealta folosita pentru a lucra parnantul, devine „condei", unealta de scris, iar „brazda"
devine „calimara". Prin urmare, poetul aplica asupra cuvinteloraceeas truda transformatoare prin
care taranii supuneau parnantul. Aici, scriitorul este un nascocitor, care transforms „graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite", in „cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug, ca
trucla, si nu ca inspiratie divina. In viziunea lu i Arghezi, prin arta, cuvintelele se
metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva, idee exprimata prin oximoronul din versurile
„Veninul strans I-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga dulcea lui putere".

In strofa a patra, poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile, dar si sa
stigmeze („sa injure") Caul din jur, arta avand functie catarhica si, in acelasi timp, moralizatoare:
„Am luat ocara si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbia, and sa-njure". Prin intermediul poeziei,
trecutul se sacralizeaza, devine indreptar moral, iar opera literara capata valoare justitiara: „Am
luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra".

In concluzie “Testament” de Tudor Arghezi este o opera literara destinata generatiilor viitoare,
fapt ce reiese din dublul inteles al titlului si continutul strofelor comentate.