1. Definiti notiunile de: drum, sosea si strada.

Drumurile sunt cai de transport terestre. Cuvantul drum provine din limba greaca,
de la cuvantul dromos, si exprima notiunea, cu totul generala, a unei fasii de teren
rezervata exclusiv circulatiei, indiferent de gradul ei de amenajare sau consolidare,
astfel prin drum se intelege o cale, de la poteca pana la autostrada cea mai moderna.
Cuvantul sosea provine din limba franceza – chaussee – si se refera la un drum
lucrat, consolidat, deci, notiunea de sosea exprima un drum amenajat in vederea
circulatiei. Când şoseaua traversează o localitate, ea capătă, în general, denumirea
de stradă
Cuvântul stradă provine din limba latină, via strata, care înseamnă o şosea
executată în straturi, sistem tipic roman pentru executarea drumurilor. Ele pot fi
publice (de interes general) şi de exploatare (de interes special). Drumurile de
exploatare, după Legea nr. 82/1998 privind regimul drumurilor, sunt definite ca
drumuri de utilitate privată destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport
rutier în activităţile economice.
2. Ce reprezinta kilometrul zero?
Fiecare drum are o origine – kilometrul zero. In raport cu originea si directia de
crestere a kilometrajului, drumul capata un sens, fata de care se definesc
(declivitatile) rampele si pantele, stanga dreapta drumului, intrarile si iesirile din
localitati etc.
3. Ce reglementari oficiale stau la baza constructiei, exploatarii si clasificarii
drumurilor in tara noastra?
În anul 1868 a fost promulgată prima Lege pentru drumuri din țara noastră, când
acestea au fost clasificate astfel: naționale ;drumuri județene; drumuri comunale și
drumuri vicinale. Cu unele modificări și completări această lege a rămas în vigoare
până în anul 1906 , perioadă în care s-au executat 25 000km de drumuri pietruite.
Un rol important în această perioadă a avut inginerul român Elie Radu.
Prin Legea nr. 13 – Legea drumurilor- din anul 1974, pentru toate drumurile,
clasificate în categoriile: naționale, județene, și comunale, Ministerul
Transporturilor a devenit organ de autoritate, coordonare și control.
4. Clasificarea drumurilor dupa Legea drumurilor: din punct de vedere al
destinatiei, circulatiei si functional-administrativ.
Din punct de vedere al destinaţiei, drumurile se împart în:
- drumuri publice, obiective de utilitate publică destinate circulaţiei rutiere, în
scopul satisfacerii cerinţelor de transport unitar al economiei naţionale, ale
populaţiei şi de apărare a ţării. Acestea sunt proprietate publică;
- drumuri de utilitate privată,(proprietate privată) destinate satisfacerii cerinţelor
proprii de transport rutier în activităţile economice,( forestiere, petroliere, miniere,
agricole, energetice, industriale etc.), de acces în incinte, ca şi cele din interiorul
acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier. Ele sunt administrate de
persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.
Din punct de vedere al circulaţiei, drumurile se împart în:
- drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele
drumuri de utilitate privată care servesc obiectivele turistice ori alte obiective la
care publicul are acces;
- drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată
care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces.
Din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial, drumurile publice se
împart
în următoarele categorii:
- drumuri de interes naţional,
- drumuri de interes judeţean;
- drumuri de interes local.
5. Clasificarea dupa clasa tehnica.
Pentru clasificarea tehnica se ia in considerare intensitatea traficului, exprimata prin
intensitatea medie zilnica anuala (MZA – numar de vehicule in 24 ore) si prin
intensitatea orara de calcul (I0c) a traficului de perspectiva (perspectiva de 15 ani)
Intensitatea traficului se exprima in vehicule etalon-autoturisme si in vehicule
fizice. Vehiculul etalon este un vehicul conventional, cu caracteristici bine
determinate, in care se transforma vehiculele fizice, pentru utilizarea in anumite
scopuri.
6. Clasificarea drumurilor de exploatare după: relieful regiunii, importanţă, mod de
exploatare, număr de benzi, mod de amenajare a părţii carosabile și durata de
exploatare.

7. Ce reprezinta traficul?
Prin trafic se intelege totalitaea mjloacelor de transport, ce se deplaseaza in ambele
sensuri pe un sector de drum, impreuna cu pietonii care utilizeaza drumul.
8. Care sunt tipurile de vehiculele care circulă pe drumurile publice?
Pentru a putea compara acţiunile diferite, ale diverselor tipuri de vehicule, asupra
drumului şi pentru uşurinţa calculului de dimensionare a sistemelor(structurii)
rutiere, s-a introdus noţiunea de vehicul unitate sau vehicul etalon.
9. Ce se înțelege prin vehicul etalon. Câte tipuri de vehicule etalon sunt?
Vehiculul etalon este un vehicul convenţional utilizat pentru echivalarea diferitelor
tipuri de vehicule fizice care circulă pe un drum; drept vehicul etalon se utilizează:
- autoturismul -Vt , în scopul clasificării drumurilor după intensitatea traficului
(clasa tehnică) și a capacității de circulație a căilor rutiere ;
- vehiculul de calcul A13,( cu sarcina pe osia de calcul de 91kN;
- vehicul R 10 (cu sarcina pe osia de calcul de 100 kN);
- osia standard OS-115 (cu sarcina pe osia de calcul de 115kN.

10. Care sunt părțile componente a unui vehicul?

Din punct de vedere constructiv, la un autovehicul se disting trei părţi principale:
caroseria, motorul şi şasiul.
Caroseria se montează pe şasiu şi are forme diferite în funcție de tipul și destinația
vehiculului și deservește pasagerii sau încărcătura;
Șasiul, alcătuit dintr-un cadru metalic, rigid, susține caroseria și diverse
subansambluri;
- sistemul de propulsie alcătuit din motor,( care transformă în lucru mecanic
energia produsă prin arderea carburantului sau energie electrică) , care pune în
mişcare autovehiculul printr-un cuplu motor ce învârte osia motoare;
- sistemul de rulare, alcătuit din osii și perechi de roți pe pneuri. Osiile , respectiv
perechile de roți pot fi: trase sau directoare (cele din față) și motoare(cel mai
frecvent roțile din spate) Distanţa dintre cele două osii se numeşte ampatament. Un
autovehicul are cel puţin una din osii motoare; el poate avea însă şi două sau chiar
toate osiile motoare. În acest caz, osia din faţă este atât motoare cât şi directoare.
Osiile sunt fixe faţă de axul longitudinal al vehiculului, înscrierea acestuia în curbă,
făcându-se prin schimbarea direcţiei roţilor directoare şi prin rotirea cu viteze
diferite a roţilor din spate. Roţile, care servesc la rularea autovehiculului pe cale,
sunt prevăzute cu pneuri, alcătuite din anvelope (bandaje pneumatice din cauciuc)
şi camere de cauciuc umplute cu aer la presiunea de 1…7 daN/cm2. În cazul
tractoarelor şi utilajelor terasiere se întâlnesc şi roţi metalice cu nervuri sau colţi,
precum şi şenile.
Distanţa dintre roţi se numeşte ecartament.
- sistemul de transmisie, care are rolul de a transmite momentul de torsiune de la
motor la roțile motoare și este alcătuit din ambreaj (pentru cuplarea și decuplarea
motorului); cutia de viteze (pentru variația vitezei la mersul înainte și pentru mersul
4 înapoi); diferențial(pentru rotirea roților motoare cu aceeași turație sau cu turații
diferite, după cum vehiculul se deplasează în aliniament sau în curbă);
- sistemul de suspensie, format din arcuri și amortizoare, care au rolul de a prelua și
amortiza (în anumite limite) șocurile care apar în timpul deplasării vehiculului,
asigurând mersul cât mai lin al acestuia;
- sistemul de direcție, care asigură transmisia la roțile directoare a direcției
comandate de la volan.
- sistemul de fânare, ese alcătuit din frâna hidraulică (de serviciu) și frâna mecanică
(acționată manual).

11. Cum se repartizeaza sarcina pe osie?

Repartizarea sarcinii, la vehiculele cu două osii, se face, pentru o mai bună
aderenţă, în raportul 1/3 pe osia directoare şi 2/3 pe osia motoare; uneori raportul
poate fi 1/4 şi 3/4 sau 2/5 şi 3/5; autocamioanele cu trei osii au repartizate pe osia
directoare 1/6 din greutatea totală, iar pe osiile motoare 5/6.

12. Arătați între ce valori variază tonajele la autovehicule și remorci?

Tonajele totale maxime admise pentru vehicule sunt:
Autovehicule:
 cu două axe, având distanţa dintre axe:
- mai mică de 4.0 m 16,0t
- egală sau mai mare de 4,0 m 17,0t (18,0t)
- cu trei axe 22,0t (24,0t)
- cu patru axe 24,0 t(30,0t)
- autobuz articulat cu trei axe 26,0t
Remorci:
 cu două axe, având distanţa dintre axe:
- mai mică de 4,0 m 16,0t
- egală sau mai mare de 4,0m 17,0t
- cu trei axe 22,0t
5
Combinaţii de vehicule:
 autotractor cu şa şi semiremorcă:
- cu trei axe 30,0t
- cu patru axe, având distanţa dintre axe:
o sub 2,0 m 34,0t
o egală sau mai mare de 2,0 m 36,0t
- cu cinci şi şase axe (indiferent de distanţa dintre axe)40,0t
- autotren (autovehicul + remorcă = total patru axe) 34,0t
- combinaţie având cinci sau mai multe axe 40,0t

13. Care sunt dimensiunile maxime de gabarit

Dimensiunile maxime de gabarit (inclusiv încărcătura) sunt:
 lăţimea 2,50m
 (dar 2,60m pentru vehicule frigorifice, cu caroseria izolată termic)
 înălţimea 4,00m
 lungimi:
- vehicul fără remorcă 12,0m
- remorcă 12,0m
- vehicul articulat 16,0m
- autobuz 18,0m
- autovehicul cu remorcă (autotren) 18,0m
- tramvaie 30,0m
14. Ce reprezinta diametrul cercului echivalent si ce valori are?
Suprafaţa de contact dintre roată şi drum
a - bandaj metalic; b - bandaj pneumatic (pneu) ; c- diametrul cercului echivalent
Diametrul cercului echivalent variază între 20…30 cm la vehiculele cu roţi simple
şi 30…40 cm la vehiculele cu roţi duble

15. Care sunt elementele drumului in plan?

În plan , drumul este caracterizat prin traseul axei sale. Traseul drumului reprezintă,
deci proiecția axei sale în plan orizontal. Axa drumului reprezintă locul geometric
al punctelor de pe cale egal dpărtate de marginile acesteia (în aliniament) și este
alcătuită dintr o succesiune de porțiuni rectilinii, numite aliniamente și de porțiuni
curbilinii , numite curbe.

16. Care sunt avantajele si dezavantajele racordarii alimentelor cu curbe?

Introducerea curbelor prezintă unele dezavantaje pentru circulaţia vehiculelor şi
anume:
- măresc lungimea traseului în raport cu linia dreaptă şi această sporire poate deveni
importantă atunci când frecvenţa curbelor este mare;
- confortul şi siguranţa circulaţiei sunt mai reduse în curbe decât în aliniamente,
mai ales pentru autovehiculele care circulă cu viteză mare. În timpul mişcării în
curbă, autovehiculul este supus acţiunii forţei centrifuge, care tinde să producă
derapajul sau chiar răsturnarea lui, ceea ce implică luarea unor măsuri speciale de
amenajare a curbelor, prin: introducerea unor curbe de tranziţie, execuţia
căii(drumului) cu o singură pantă transversală, supralărgirea căii;
- vizibilitatea în curbă este micşorată în special în cazul terenurilor acoperite
(păduri, deblee etc.); ca urmare sunt necesare lucrări suplimentare de exproprieri,
defrişări, debleuri pentru a asigura, lateral, o suprafaţă liberă de obstacole.

17. Care sunt elementele curbelor circulare?

Elementele principale ale unei curbe circulare sunt (fig. 2 b):
– unghiul dintre aliniamente (U), care se determină prin măsurători directe pe
planul de situație (cu raportorul) şi este suplimentar unghiului la centru (α) al
curbei de racordare;
- raza (R), a curbei arc de cerc se alege în funcţie de clasa tehnică a drumului şi de
condiţiile de relief, respectiv viteza de proiectare, precum şi de condiţiile locale
cerute de situaţia existentă: puncte obligate, obstacole, exproprieri, asigurarea
vizibilităţii.
Cu ajutorul acestor elemente se determină tangenta T, bisectoarea B şi lungimea
curbei C

18. Care sunt metodele de trasare a curbelor circulare?

Metoda ordonatelor pe tangenta
Metoda coordonatelor polare

19. Ce sunt curbele de tranziţie şi de ce se racordează cu curbe de tranziţie ?

Pentru prevenirea socului este necesar ca forta centrifuga sa apara treptat, repsectiv
sa dispara treptat la iesirea din curba. Aceasta se poate realiza din intercalarea intre
aliniament si curba arc de cerc, a unui curbe a carei raza variaza progresiv de la
valoarea ∞ din aliniament, la valoarea finită R a curbei circulare
Curbele care se introduc poarta numele de curbe progresive iar pentru ca sunt
folosite ca elemente de legatura intre aliniament si curba arc de cerc, se mai numesc
si curbe de tranzitie.

20. Care sunt particularităţile de racordare cu clotoida; care sunt elementele

clotoidei?
Dintre curbele de tranziţie, clotoida este aceea care corespunde cel mai bine
condiţiilor mecanice ce trebuie îndeplinite la mişcarea unui vehicul în curbă. De
aceea se mai numeşte şi curbă mecanică prin excelenţă.
La racordările obişnuite, când radioida se introduce între aliniament şi arcul de
cerc, se utilizează arce de clotoidă cuprinse între origine şi punctul în care tangenta
dusă la arcul de clotoidă formează cu sensul pozitiv al axelor abciselor un unghi φ
de 10…15°
Porţiunea din clotoidă cuprinsă între origine (φ = 0°) şi punctul în care tangenta la
clotoidă este normală pe axa abciselor (φ = 90°) se numeşte arc util de clotoidă
(arcul ON) şi serveşte la racordarea in boltă a două aliniamente paralele. La
serpentine se folosesc arce de clotoidă mai lungi decât arcul util, adică
corespunzător unui unghi φ > 90.

21. Cum se definește deverul pozitiv și negativ?

Prin dever se intelege panta transversala a drumului in curba.
Inclinarea caii ce favorizeaza derapajul se numeste dever negativ, iar cea care combate
derapajul, dever pozitiv, in functie de sensul de circulatie. Prin dever se intelege panta
transversala a drumului in curba.

22. Care sunt ipotezele de calcul pentru combaterea drapajului?

Pentru combaterea derapajului vehiculelor sunt luate în considerare mai multe
ipoteze pentru calculul razelor curbelor şi anume:
- combaterea derapajului numai prin frecarea dintre pneuri şi cale(partea
carosabilă), considerând suprafaţa căii orizontală;
- combaterea derapajului numai prin supraînălţarea căii;
- combaterea derapajului prin considerarea efectului simultan al frecării şi al
supraînălţării.

23. Care sunt razele caracteristice de racordarea curbelor circulare?

- raza recomandabila – Rr
- raza curenta – Rc
- raza minima – Rm

24. Ce este coeficientul de confort și ce valoare are în România?

K = f/it este coeficientul de confort, exprimat prin aproximatie, ca raportul dintre
distributia frecarii f si a suprainaltarii it (deverului); pentru combaterea derapajului
in curba, k = 1,5 … 3.
In Romania, se considera ca la combaterea derapajului fecarea constribuie in
proportie de 2/3, iar suprainaltarea in proportie de 1/3, deci k ≈ 2.

25. Cum se amenajează curbele supralărgite?

Pentru a se putea asigura circulaţia unor autovehicule cu lungime mare, partea
carosabilă a drumurilor în curbele cu razele mai mici de 300 m, se supralărgeşte cu
o mărime S egală cu suma supralărgirilor –e- ale fiecărei benzi de circulaţie. Pentru
a se putea menţine neschimbate lăţimile acostamentelor, se supralărgeşte şi
platforma cu aceeaşi mărime S. Mărimea supralărgirii S se determină prin calcul cu
relaţii care au rezultat din studiul mişcării vehiculelor în curbă.

26. Cum se definește convertirea și supraînălțarea?

– convertirea, care constă din transformarea profilului cu două pante într–un profil
cu pantă unică, egală cu cea din aliniament
– supraînălţarea, care constă din creşterea treptată a valorii pantei transversale de la
cea din aliniament până la panta maximă din viraj

27. Desenați un profil transversal convertit.

28. Desenați un profil transversal supraînălțat.

29. Care sunt elementele ce caracterizează profilul longitudinal?

Profilul longitudinal sau profilul în lung al drumului este secţiunea verticală, prin
axa drumului, cu suprafaţa terenului natural şi cu suprafaţa căii, desfăşurată pe un
plan vertical
Proiecţia intersecţiei cu suprafaţa terenului este o linie neregulată şi se numeşte
linia terenului sau linia neagră. Proiecţia intersecţiei cu suprafaţa platformei
drumului, prin axul lui, se prezintă sub forma unei linii continue, regulate şi se
numeşte linia proiectului sau linia roşie.

30. Ce este pasul de proiectare şi ce condiţii trebuie să îndeplinească?

Distanţa dintre două puncte consecutive de schimbare a declivităţii reprezintă pasul
de proiectare.
Mărimea lui trebuie să se încadreze într–o valoare minimă şi una maximă.
Dacă schimbările de declivitate ale liniei roşii sunt prea dese, cu o alternare
frecventă a rampelor şi pantelor, se obţine un profil incomod pentru circulaţie, care
necesită modificarea repetată a regimului de mişcare, schimbarea vitezelor şi uneori
frânarea autovehiculelor.
Valoarea minimă a pasului de proiectare se va adopta numai în cazuri deosebit de
dificile, regula fiind a se adopta un pas de proiectare cât mai mare. Lungimea
minimă a pasului de proiectare mai este determinată şi din condiţia de a se asigura
posibilitatea de racordare verticală fără suprapunerea a două tangente succesive.
Deci , la limită, pasul de proiectare trebuie să fie egal cu cel puţin suma celor două
tangente ale racordărilor verticale.

31. Ce este declivitatea maximă şi minimă?

Una din principalele caracteristici ale liniei roşii o constituie declivităţile ei, adică
rampele şi pantele. Ele nu trebuie să depăşească valorile maxime admise.
Mărimea declivităţilor maxime admise se stabileşte pe cale teoretică în funcţie de
caracteristicile autovehiculelor predominante în circulaţie pe sectorul de drum
respectiv, de viteza de proiectare impusă, de rezistenţele întâmpinate de vehicule,
de puterea motorului necesară deplasării lor şi consumul de
energie (carburanţi).
32. Care sunt elementele racordărilor verticale?
??????????????????????????????????????????

33. Cum se determină raza minimă la racordările convexe în funcţie de condiţiile

de vizibilitate?
Razele racordărilor convexe se calculează punând condiţii de vizibilitate. Se
consideră că un conducător de autovehicul aflat pe o declivitate trebuie să observe
la timp un obstacol situat pe partea carosabilă de pe cealaltă declivitate sau un alt
autovehicul care circulă în sens opus, neregulamentar.
??????????????????????????????????????????????????
34. Pentru ce condiţii se determină raza minimă de racordare verticale concavă?
Raza minimă se poate determina din condiţia de asigurare a vizibilităţii în timpul
nopţii, din condiţia de confort, precum şi din condiţia de formă (evitarea impresiei
de frântură).

35. Care sunt elementele drumului în profil transversal?

- partea carosabilă sau calea (EF), care reprezintă porţiunea de drum pe care se
efectuează circulaţia vehiculelor. Aceasta, de cele mai multe ori, se consolidează
printr-un sistem rutier(structură rutieră) alcătuit din mai multe straturi rutiere.
Sistemul rutier se aşază pe pământ, care reprezintă patul drumului;
- acostamentele (AE şi BF) servesc la încadrarea părţii carosabile;
- platforma drumului (AB) este constituită din cale (parte carosabilă) şi
acostamente şi este mărginită lateral de suprafeţele taluzurilor, de care se separă
prin muchiile platformei;
- taluzurile, adică suprafeţele înclinate ce iau naştere din săparea sau depozitarea
pământului, în vederea construirii platformei drumului; ele pot fi de rambleu (AC)
sau de debleu (DB"); punctul D se află pe creasta taluzului, iar punctele C şi B" la
piciorul taluzului;
- şanţul BB'), care se amenajează în lungul porţiunilor de drum în debleu, are rolul
de a colecta şi evacua în afara zonei drumului apele de ploaie căzute pe platforma
căii sau în vecinătatea ei;
- bancheta (B’B"), care se amenajează la piciorul taluzului de debleu, sub forma
unei benzi înguste, orizontale sau aproape orizontale, cu scopul de a împiedica
pământul căzut de pe taluz să ajungă în şanţ;
- ampriza drumului este fâşia de teren (CD), proiecţia în plan a elementelor
constructive ale drumului enumerate mai sus;
- zona de siguranţă sau zona laterală (LC şi DP) limitează proprietatea
administraţiei drumurilor şi serveşte pentru depozitarea materialelor de întreţinere,
construcţii anexe.

36. Ce reprezintă secțiunea transversală de rambleu și debleu? Exemplu.

Profilul transversal în rambleu, umplutură sau împlinire, are platforma drumului
deasupra liniei terenului natural cu minimum 0,50 m la margine, pentru a evita
şanţurile. Umpluturile se execută cu pământ adus din sectoarele cu săpături sau din
gropi de împrumut.

Profilul transversal în săpătură sau debleu are platforma situată sub nivelul
terenului, astfel încât sunt necesare şanţuri laterale, care au rolul de a colecta şi
evacua apele de precipitaţii. Pentru realizarea căii, volumul de pământ dintre
platformă şi linia terenului natural trebuie săpat şi transportat fie în sectoarele cu
umpluturi , fie în depozite.

37. Ce este partea carosabilă şi cum se calculează lăţimea ei?

Partea carosabilă sau calea este partea centrală dispusă simetric faţă de axa
drumului care se consolidează în vederea asigurării circulaţiei vehiculelor. Partea
carosabilă se caracterizează prin lăţime , formă şi mod de alcătuire.
Pentru drumurile publice lățimea –b- este variabilă în funcție de clasa tehnică, de
categoria funcțional - administrativă și de numărul benzilor de circulație.
- clasă tehnică V, drumurile comunale și vicinale, cu o singură bandă de circulație
lățimea este de 4,0 m și dacă drumul este cu două benzi are 5,5 m lățime;
- clasa tehnică IV (DN secundare, DJ , DC) lățimea este de 6,0 m;
- clasa tehnică III (DN europene, DN principale, DN secundare, DJ) lățimea 7,0m
- clasa tehnică II (DN expres, DN europene, DN principale) lățimea 14 m cu două
benzi pe sens (patru benzi de circulație). În curbele cu raze mai mici de 226m
această lățime este sporită cu supralărgirea în curbă.
Pentru drumurile cu o singură bandă de circulaţie lăţimea părții carosabile se
calculează cu relaţia:
b = e + 2n + 2m (1)
iar pentru cele cu două benzi de circulaţie cu relaţia:
b =lg + e + 4n + 2m +c (2)
în care:
- b – lăţimea părţii carosabile;
- lg – lăţimea de gabarit a vehiculelor;
- e - ecartamentul vehiculelor;
- n – depăşirea pe o singură parte a lăţimii de gabarit (0,20–0,40 m);
- m – spaţiul de siguranţă dintre vehicul şi marginea părţii carosabile (0,40–0,60m);
- c – spaţiul de siguranţă dintre vehicule, pentru întâlniri şi depăşiri (0,50–1,00).

38. Ce se înțelege prin sistem(structură) rutier și de câte feluri este? Exemple.

Pentru a se asigura o suprafaţă cât mai rezistentă la solicitările circulaţiei şi la
acţiunea agenţilor atmosferici şi , în acelaşi timp, comodă la rulare, partea
carosabilă se consolidează printr-un structură (sistem) rutieră, alcătuit din mai
multe straturi rutiere. Stratul sau straturile de la suprafaţă formează îmbrăcămintea
, iar cele de dedesubt, fundaţia. Partea din infrastructură pe care reazemă fundaţia
reprezintă patul căii.
După modul de comportare sub acțiunea combinată a traficului și intemperiile
structurilor rutiere se împart în doua categorii: nerigide și rigide.
Structurile (sisteme) rutiere nerigide, datorită materialelor din care sunt alcătuite
straturile, sunt , flexibile, se deformează la trecerea vehiculelor și în urma acțiunii
repetate a circulației, pot căpăta treptat deformații permanente; pot prelua sarcini
verticale, dar nu pot prelua eforturi de încovoiere. Structurile (sistemele) rutiere
rigide au în alcătuire un strat de beton de ciment, pot prelua solicitări de
încovoiere, repartizează bine sarcinile solicitând puțin stratul de fundație, însă sunt
sensibile la tasări.

39. Care este panta taluzurilor la care se execută rambleele şi debleele?

Acestea sunt caracterizate prin înclinarea lor (1:m). Înclinarea taluzurilor depinde
de înălţimea lor şi de natura pământului din care(rambleu), sau în care(debleu), se
execută, ea trebuie astfel aleasă încât pământul să nu alunece. Pentru acelaşi fel de
pământ şi aceeaşi înălţime, taluzurile de debleu pot avea un unghi de înclinare mai
mare decât cele de rambleu, deoarece pământul folosit în umplutură este tulburat şi
deci are o stabilitate mai mică.
În cazul rambleelor ce nu depăşesc 2…3m înălţime, înclinarea taluzurilor se ia
1:m=1:1,5. Pentru ramblee mai înalte, cu valoarea maximă dată în tabelul 6.2, se
recomandă adoptarea unor taluzuri cu pantă variabilă (1:3…1:1,5), la care
frânturile concave se racordează cu arce de cerc.

40. Care sunt elementele de colectare a apelor de precipitaţii?

Şanţuri şi rigole pentru scurgerea apelor / santuri marginale.
Se execută în mod obligatoriu în toate porţiunile de drum în debleu şi în lungul
rambleelor mici (sub 0,5 m), unde între muchia platformei şi piciorul taluzului nu
s–a realizat o diferenţă de nivel suficientă. De asemenea, şanţurile sunt necesare la
acele ramblee mici unde, datorită înclinării terenului, există pericolul inundării
platformei..

41. Care sunt produsele cartografice şi cadastrale pentru diverse faze de proiectare
ale unui drum?
?????????????????????????????????

42. Ce este linia călăuză şi cum se alege?

Dacă punctele obligate se unesc între ele din aproape în aproape, prin linii drepte,
se obţine linia călăuză a traseului. La stabilirea traseului trebuie să se ia în
consideraţie unele elemente pentru a obţine un traseu cât mai economic şi să
corespundă necesităţilor de transport. Traseul trebuie să fie cât mai scurt, respectiv
cât mai aproape de linia călăuză, deoarece cheltuielile de construcţie, exploatare şi
întreţinere sunt proporţionale cu lungimea.

43. Care sun recomandările pentru alegerea unui nou traseu?

La stabilirea traseului trebuie să se ia în consideraţie unele elemente pentru a obţine
un traseu cât mai economic şi să corespundă necesităţilor de transport.
Traseul trebuie să fie cât mai scurt, respectiv cât mai aproape de linia călăuză,
deoarece cheltuielile de construcţie, exploatare şi întreţinere sunt proporţionale cu
lungimea.
Pentru a spori siguranţa şi confortul circulaţiei şi a reduce cheltuielile de
combustibil ale autovehiculelor, numărul de curbe va fi cât mai mic, iar cele
necesare se vor proiecta, pe măsura posibilităţilor, cu raze cât mai mari.
Să se evite rampele pierdute deoarece sporesc consumul de energie atât la urcare
cât şi la coborâre.
Se vor evita terenurile instabile, mlăştinoase, întrucât periclitează stabilitatea
drumurilor şi măresc costul lucrărilor de execuţie.
Traseul se va adapta cât mai bine la teren, pentru a se evita lucrările de artă şi de
consolidare costisitoare.
Traversarea cursurilor de apă se va face cât mai perpendicular, în locuri unde valea
este mai îngustă şi albia de scurgere bine fixată.
Se va evita amplasarea traseului pe terenurile cultivabile, care scumpesc costul
exproprierilor.
În general, trebuie studiate mai multe variante de traseu, varianta cea mai
avantajoasă stabilindu–se în baza unor calcule tehnico–economice.
Pentru drumurile de exploatare –De- din incinte amenajate cum sunt: sistemele de
irigaţii, desecare, amenajări pentru combaterea eroziunii solului etc. alegerea reţelei
de drumuri se face în funcţie de schema hidroameliorativă a suprafeţei respective.
Pentru drumurile forestiere, la alegerea traseului se ţine seama de configuraţia
terenului şi de cantitatea de material lemnos care trebuie transportat.

44. Cum se stabileşte traseul unui drum prin metoda axei zero?
Axa zero este linia continuă cu declivitate constantă care se obţine unind la anumite
distanţe curbele de nivel, astfel încât să se respecte declivitatea dată, conform
vitezei de proiectare. Axa zero urmăreşte inflexiunile curbelor de nivel şi se
consideră aşternută la faţa terenului (deci săpăturile şi umpluturile sunt nule).

45. Cum se trasează drumurile în sisteme de irigaţii, desecare şi orezării?

Drumurile de exploatare se trasează paralel cu canalul magistral şi cu reţeaua de
distribuţie, astfel ca fiecare sector irigat să aibă asigurate căile pentru transportul
recoltei. Amplasarea drumurilor de exploatare trebuie făcută în concordanţă cu
proiectul de amenajare pentru irigaţii şi organizare a teritoriului agricol.

La amenajarea unei suprafeţe pentru orezării, odată cu trasarea canalelor de

alimentare şi evacuare a apei se trasează şi reţeaua pentru circulaţie în orezării.
În lungul canalelor de evacuare principale şi secundare se prevăd drumuri de
exploatare care se trasează paralel cu acestea. Ele se execută din pământul rezultat
din debleele acestor canale.
Între diguleţele şi malurile canalelor de evacuare se rezervă o zonă cu lăţimea de
0,30 -0,50m (banchetă) care serveşte şi pentru circulaţie.