Istoricul și scopul monedei unice euro

Necesitatea introducerii unei monede unice

Uniunea economică și monetară (UEM) a reprezentat o ambiție recurentă pentru Uniunea
Europeană încă de la sfârșitul anilor 1960. UEM presupune coordonarea politicilor economice și
bugetare, aplicarea unei politici monetare comune și utilizarea unei monede unice, euro. O
monedă unică oferă multe avantaje: întreprinderile pot face mai ușor comerț transfrontalier,
economia evoluează mai bine, iar consumatorii au mai multe oportunități și posibilități de
alegere.

Au existat însă obstacole politice și economice – de la angajamentul politic uneori slab și

divergențele de opinii asupra priorităților economice până la turbulențele de pe piețele
internaționale. Toate aceste obstacole au trebuit să fie depășite pentru a înainta către uniunea
economică și monetară.

Calea spre moneda euro

Stabilitatea valutară internațională din perioada imediat postbelică nu a durat mult. Tulburările
de pe piețele valutare mondiale amenințau sistemul de prețuri comune asociat politicii agricole
comune, unul din pilonii principali ai Comunității Economice Europene de la acel moment.
Încercările ulterioare de a atinge rate de schimb stabile au fost afectate de crizele petroliere și de
alte șocuri, până când, în 1979, a fost lansat Sistemul Monetar European (SME) EN .

Sistemul Monetar European s-a bazat pe menținerea cursurilor de schimb ale monedelor
participante într-un interval restrâns. Această abordare complet nouă a reprezentat o coordonare
fără precedent a politicilor monetare ale țărilor UE și a funcționat cu succes timp de peste un
deceniu. Apoi, sub președinția lui Jacques Delors, guvernatorii băncilor centrale din țările UE au
elaborat „Raportul Delors” privind modul în care ar putea fi realizată UEM.

De la Maastricht la euro și la zona euro: 1991-2002

Raportul Delors propunea o perioadă de pregătire în trei etape pentru uniunea economică și
monetară și pentru zona euro, care acoperea perioada 1990-1999. Liderii europeni au acceptat
recomandările formulate în Raportul Delors.

Noul tratat privind Uniunea Europeană, care conține dispozițiile necesare pentru punerea în
aplicare a uniunii monetare, a fost convenit la Consiliul European de la Maastricht, din Țările de
Jos, în decembrie 1991.

După un deceniu de pregătiri, moneda euro a fost lansată la 1 ianuarie 1999: în primii trei ani, a
fost o monedă „invizibilă”, utilizată doar pentru contabilitate și plăți electronice. La 1 ianuarie
2002, au fost lansate monedele și bancnotele euro. Astfel, în 12 țări ale UE, a avut loc cea mai
mare schimbare de monede din istorie.
Moneda unică europeană - trecut, prezent și
viitor. De ce a apărut? Care sunt rezultatele?
Ce va urma?
19 noiembrie 2013 2189

Sursa foto: scico.gr

Prima viziune de a crea o monedă unică a fost concepută odată cu declanșarea unei dintre cele
mai mari crize din istoria umanității, Marea Depresiune din 1929-1933. Criza provocată în
interiorul SUA s-a extins pe tot globul pământesc dintre care și pe continentul European. Una
dintre cele mai grave probleme revăzute în acea perioadă au fost costurile exagerate aplicate prin
schimbul valutar dintre țările europene și legătura strânsă de indexare între monedele europene,
lira sterlină și dolarul american. Atunci s-a pus prima întrebare în scopul de a crea o monedă
unică, însă pe termen lung conceptul nu a fost dezvoltat.

În timpul celui de-al doilea război mondial a avut loc conferința de la Bretton Woods unde 40 de
țări au semnat revenirea monedelor la etalonul de aur. Sistemul prevedea stabilirea cursului
valutar al dolarului SUA bazat pe prețul aurului. În acel an s-a hotărât etalonarea la aur doar a
dolarului SUA, iar celelalte monede erau indexate cu dolarul SUA. Conferința de la Bretton
Woods a avut un impact global asupra economiei mondiale și a schimbat jocul economic,
inclusiv pe continentul european.

Odată cu prăbușirea sistemului de la Bretton Woods din 1971 și decizia guvernului american de
a liberaliza cursul de schimb valutar a fost creat un val de instabilitate pe piețele de schimb care
au repus în discuție raportul de paritate între monedele europene. În anul 1972 cele 6 state
membre al UE au creat “șarpele în tunel” ceea ce reprezintă un mecanism de fluctuare controlată
a monedelor în interiorul unor marje reduse de fluctuare față de dolarul american. Destabilizat de
crizele petroliere, de dolarul slab şi de divergenţele între politicile economice, şarpele îşi pierde
în mai puţin de 2 ani majoritatea membrilor, reducându-se în final la o zonă a mărcii care
reuneşte Germania, Beneluxul şi Danemarca.

Soluționarea creării unei zone de stabilitate monetară revine în martie 1979 prin instruirea
sistemului monetar european (SME) bazat pe conceptul cursurilor de schimb fixe, dar ajustabile.
Monedele tuturor statelor membre, cu excepţia Marii Britanii, participă la mecanismul de
schimb. Principiul consta în cursurile de schimb valutar ce se bazau pe cursurile-pivot stabilite în
funcție de ECU („European Currency Unit”), iar fluctuările monedelor nu trebuiau să depășească
marja de 2.25% față de cele două cursuri înscrise în grila bilaterală. Excepția acestui mecanism
era lira italiană căreia i se permitea o marjă de 6%. Odată cu adoptarea programului pieţei unice
în 1985, potențialul acestui sistem nu putea fi exploatat pe deplin datorită costurilor relativ
ridicate ale tranzacțiilor de schimb valutar și de incertitudini privind fluctuarea cursurilor de
schimb.

În anul 1988 a fost prezentat raportul ce se referea la necesitatea unei coordonări a politicilor
economice mai eficiente și introducerea unor norme care să reglementeze deficitele bugetare
naţionale şi a înfiinţării unei instituţii noi, în totalitate independente, căreia să îi fie încredinţată
politica monetară a Uniunii - BCE. În 1989 Consiliul European convoacă o  conferinţă
interguvernamentală pentru a identifica modificările care trebuie aduse tratatului în vederea
realizării Uniunii Economice și Monetare. În final, tratatul prevedea instruirea Uniunii
Economice și Monetare în 3 etape ce urma spre adoptarea a tuturor țărilor a monedei unice euro.

Apariția monedei unice europene

Moneda unică europeană și-a început existența pe 1 ianuarie 1999 după zeci de ani de efort și
negocieri din partea țărilor membre UE. Fostele monede naționale au fost rapid preluate de către
euro și au încetat să mai existe. Euro este una dintre cele mai importante valute din lume, astfel
utilizarea bancnotelor și monedelor euro s-a extins pe tot globul pământesc. Euro este
considerată a doua cea mai sigură monedă din lume după dolarul american, și aceasta este
utilizată de către multe bănci centrale, printre care și de Banca Națională a Moldovei ca monedă
internațională de rezervă.

Crearea unei monede unice în Uniunea Europeană a generat o serie de avantaje printre care sunt
stabilitatea unei monede care deține o rată scăzută a inflației și a dobânzii, nu este necesară
convertirea valutei în zona euro și cetățenii pot cu ușurință compara prețurile din diferite țări ale
zonei Euro. Utilizarea monedei unice stimulează creșterea economiei, creează piețe financiare
mai integrate, facilitează comerțul internațional și creează un impact puternic pentru UE în
economia mondială.

Inițial euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operațiuni de plată unde nu se
implicau bancnote sau monede. Pentru plățile în numerar se utilizau monedele vechi pentru
fiecare țară individual. Pe 1 ianuarie 2002 euro a fost introdus pentru prima dată publicului
sub formă de bancnote și monede. Nu toate țările membre ale UE nu au optat pentru aderarea
la monedă. Pentru introducerea acesteia ca monedă oficială țările erau obligate să parcurgă
schimbări economice importante, trebuiau să atingă o rata a inflației mică, dobânzi bancare mici
și statul trebuie să aibă capacitățile economice necesare pentru a ține moneda sub control, odată
cu aderarea la aceasta. Două țări membre, Regatul Unit și Danemarca, care aveau posibilitatea să
introducă moneda au optat pentru clauza de neparticipare prevăzute în Tratatul de la Maastricht.

Doar 11 țări din statele membre ale UE au introdus moneda unică europeană drept monedă
oficială pe 1 ianuarie 1999, Grecia 2 ani mai târziu după care Slovenia în 2007, Malta și Cipru în
2008, Slovacia în 2009 și Estonia în 2011. Grecia a fost țara care a aderat cu mici “probleme” în
anul 2001 care s-au dezvoltat până în ziua de azi și care au generat o criză dificilă. Moneda unică
europeană a fost adoptată de către 17 state membre ale Uniunii Europene care împreună
formează zona euro. Introducerea monedei a fortificat relațiile dintre țările membre și la moment
circa 330 milioane de cetățeni europeni o utilizează zi de zi. Următoarele țări care planifică sa
adopte euro sunt Letonia pe 1 ianuarie 2014 și Lituania pe 1 ianuarie 2015. Bulgaria, Cehia și
România la moment nu au o dată țintă pentru adoptarea monedei unice europene.

Euro este utilizat și în afara Uniunii Europene, iar în ziua de azi numărul țărilor care au valuta
oficială euro a ajuns pragul de 23 de țări. Trei state – Monaco, San Marino și Vaticanul au
semnat acorduri cu UE pentru a utiliza moneda și pentru a emite propriul numerar. Andorra a
fost a 4-a țară la număr care a creat un acord de a utiliza și emite propriile monede în aprilie
2012 și respectiv pe 1 iulie 2013. Kosovo și Muntenegru au adoptat oficial moneda euro însă
acestea nu au semnat nici un acord comun cu UE, de aceea aceste 2 state nu au dreptul de a emite
bancnote și monede euro.

Moneda unica europeană este coordonată de către Banca Centrală Europeană. Sarcina
principală a BCE este de a menține inflația sub control la o medie de 2% anual. Vă recomandăm
sa vizualizați următorul video care explică într-un mod simplificat rolul Băncii Centrale Europe
în Zona Euro.

Deși zona Euro este destul de sensibilă, conform datelor statistice oferită de către Consiliul UE
cele 17 țări ale zonei Euro au suportat mai bine criza economică din 2008 comparativ cu datele
statistice pentru toată Uniunea Europeană. La moment 5 țări din zona Euro au suferit și suferă în
continuare urmările crizei economice mondiale. Aceste țări sunt numite în sfera internațională
țările Gipsy. Cuvântul nu are nici o legătură cu naționalitatea, situația economică sau un alt
motiv social/politic. În țările Gipsy intră Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania și Italia, adică țările
care au avut nevoie de ajutor financiar pentru a suporta consecințele crizei.

Noua serie de bancnote "Europa"

Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale din Eurosistem au elaborat a doua serie
de bancnote euro (seria “Europa”) cu scopul de a amplifica sistemul de siguranță al bancnotelor
și a de a spori gradul de încredere al publicului în moneda euro. Lansarea seriei noi de bancnote
nu va fi introdusă la fel de rapid ca bancnotele din prima serie din 2002 și acestea vor fi emise
treptat în ordine crescătoare începând cu bancnota de 5 euro care deja a fost pusă în circulație pe
2 mai 2013. La sfârșitul acestui an se preconizează că noile bancnote de 5 euro din Zona Euro
vor depăși după număr bancnotele de 5 euro din prima serie.

 
Capacitatea și durata de schimbare al vechilor bancnote cu cele noi din seria “Europa” vor fi
diferite, în dependență de țară și de velocitatea numerarului în acea țară. Următoarea bancnotă
care va fi pusă în circulație va fi bancnota de 10 euro. Aceasta va fi introdusă în 2014, iar
pregătirile pentru emiterea acesteia sunt deja demarate. Datele de emitere al celorlalte bancnote
încă nu au fost expuse publicului.

Cantitatea de bancnote și monede euro

Numărul total de bancnote euro care erau în circulație în luna septembrie 2013 ajunge la
15.640.564.600, iar valoarea acestor bancnote tinde la 918.587.423 mii euro. După număr cele
mai multe bancnote prezente în circulație sunt cele de 50 de euro, însă cea mai utilizată bancnotă
este cea de 5 euro datorită valorii mici și al accesibilității populației către aceasta bancnotă.
Durata medie de viață al unei bancnote de 5 euro este de aproximativ 13 luni. Cele mai multe
bancnote aflate în circulație sunt de 50 de euro cu 42%, 20 de euro cu 18.5% și de 10 euro cu
13%. În privința valorii bancnotelor cea mai mare rată o deține bancnota de 50 de euro cu 35.8%,
după care o urmează bancnota de 500 de euro cu 31.4% și bancnota de 100 de euro cu 19.3%.
Vedeți în continuare graficul cu structura bancnotelor după numărul acestora în luna septembrie
2013.

În luna septembrie 2013 conform datelor BCE se aflau în circulație 104.951.836.000 monede
care împreună constituiau 23.985.218 mii euro. Cele mai frecvente monede prezente în circulație
pentru aceasta perioadă era cea de 1 eurocent care constituia 26% din numărul total al
monedelor, după care urmează moneda de 2 eurocenți cu o cotă de 20.4% și moneda de 5
eurocenți cu 16.2%. Conform valorilor monedelor cea mai mare cotă o deținea moneda de 2
euro cu o rată de 41.8%, după care urmează moneda de 1 euro cu 27% și moneda de 50 de cenți
cu 11.3%. În continuare vedeți distribuția monedelor după cantitate.

Viitorul monedei unice europene

Criza economică mondială a arătat care sunt neajunsurile și dezavantajele monedei unice
europene. Datorită utilizării a aceeași monede, datorită ratelor de menținere a inflației și datorită
incapacității de a controla masa monetară din stat unele țări din zona euro sunt și până în ziua de
azi într-o criză profundă. Conceptul de a crea o monedă unică comună este destul de nobil și
eficient, însă acesta blochează gestionarea instrumentelor macroeconomice de menținere al
inflației și al prețurilor.

Cu siguranță viitorul monedei euro nu este cert pentru că însuși ca concept

economia nu este deloc previzibilă. Viitorul monedei euro cu siguranță va
depinde de deciziile de lungă durată al BCE și al fiecărui membru al zonei
euro. Mulți specialiști consideră că moneda euro este una dintre cele mai mari
greșeli și bariere în stimularea și menținerea creșterii economice din zona
euro și deja au prezis o prăbușire fatală în următorii 15-20 de ani.

Alți specialiști sunt mai optimiști și consideră că unele state din zona euro nu
au fost pregătite pentru a face față crizei din 2008, însă odată cu revenirea și
menținerea stabilității al acestor țări zona euro va înregistra creșteri de lungă
durată. Doar timpul ne va arată cât de trainică este moneda unică europeană
și eficiența sistemului unic format pe continentul european.

Autor: Liviu Guțuleac

http://bancamea.md/news/foto-video-moneda-unica-europeana-trecut-prezent-si-viitor-de-ce-a-
aparut-care-sunt-rezultatele-ce-va-urma