Viitorul educației și educația de viitor.

,,Tehnologia nu conduce spre schimbare, ci conduce schimbarea ”.

Dezvoltarea personală şi gândirea creativă sunt materiile pe care peste 70% dintre
persoane le consideră necesare pentru viitorul job. Alte materii pe care persoanele
le-ar dori studiate sunt bunele maniere, vorbitul în public, leadershipul, limbile
străine exotice, debate-ul sau scrierea creativă. Jumătate dintre respondenţi cred că
roboţii și tehnica vor lua locul forţei de muncă umane şi își văd copiii lucrând în IT
în viitor. 

În epoca tehnologiei digitale, educaţia viitorului are nevoie de noi abilităţi şi

competenţe pentru a răspunde provocărilor unei lumi în schimbare alertă. Iar,
pentru a ţine ritmul, trebuie, între altele, să se schimbe metodele tradiționale de
predare cu unele noi, care să promoveze competențele și abilitățile elevilor, precum
şi flexibilitatea gândirii. 

Analiza educaţiilor de tip virtual, online ne conduce la concluzia că există o

perspectivă nouă de abordare a procesului de învăţământ în condiţiile societăţilor
de tip postmodern. Actualmente, sistemul dezvoltat în procesul de învăţare al
tehnologiilor NTIC este caracteristic formulei învăţământului informal.  Avantajul
în cazul noilor tehnologii este gradul ridicat de receptivitate al tinerilor,
consumatori de new media.
Educaţia online, virtuală conferă deprinderi utile pentru tinerii aflaţi în plin proces
de şcolarizare. Instrumentele dezvoltate de programe aplicative, marcate de design
specializat, a se vedea în acest sens programele de prezentare Power Point privesc
un standard accesibil şi global de prezentare a cunoştinţelor de specialitate.
Învăţarea interactivă prin formule specializate de tip e-learnig este o variabilă
necesară în planul valorizării educaţionale contemporane. În acest sens, vorbim de
un proces de adaptare facil la sistemul de alfabetizare electronică a tinerelor
generaţii şi nu numai.
Dezvoltarea sistemelor de gândire critică este proprie noilor media aplicate în
educaţie. Difereţele de valorizare şi conţinut în raport cu învăţământul tradiţional
conferă un model de educaţie nonstandardizată, informală de conexiune în ceea ce
priveşte utilizarea cunoştinţelor, informaţiilor şi formulelor de învăţare.
În comparaţie cu sistemul de educaţie de tip tradiţional, noile media prezintă două
caracteristici fundamentale. În primul rând, interactivitate. Utilizatorul accesează
simultan mai multe componente online, ceea ce conferă oportunităţi diverse în
acest mediu. În al doilea rând, ne referim la conceptul de ubicuitate. În termeni
simplificaţi acest concept se reduce la ideea de comunicare nelimitată în sistemul
digital. Conchidem, că nu există o relaţie de opozabilitate între sistemul de
educaţie tradiţională şi cel de tip contemporan. Cele două sisteme se completează
reciproc în avantajul general şi specializat, conferind o dinamică concludentă în
sistemele de formare şi educaţie postmodernă.
Tabletele, laptopurile, smartphone-urile și alte numeroase programe sau platforme
online facilitează învățarea, o fac mai atractivă și mai dinamică, dar nu pot înlocui
profesorul. Generația Google trebuie să învețe cum să folosească internetul, cum să
filtreze informațiile corecte stocate pe numeroase site-uri, cum să le proceseze și să
le interiorizeze, apoi să le transforme în cunoștințe și să le aplice acolo unde este
nevoie. Au nevoie de un profesor pentru a face toate acestea posibile.

În concluzie, utilizarea noilor tehnologii poate deschide oportunități în procesul de

predareînvățare-evaluare, dar creează, de asemenea, provocări pentru dezvoltarea
profesională și formarea profesorilor. Cu toate acestea, în această revoluție
tehnologică, nu trebuie ignorat un aspect: educația trebuie să fie centrată pe
învățarea studenților nu pe tehnologie. Implicarea, motivația, învățarea centrată pe
elev, interactivitatea și colaborarea sunt îmbunătățite prin tehnologie, dar toate, cu
mici excepții (de exemplu, situații specifice de învățare) sunt posibile fără
tehnologie.