Tema 11

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

1. Noţiune de Guvern şi locul lui în sistemul autorităţilor publice ale

Republicii Moldova.

2. Investitura Guvernului RM.

3. Atribuţiile Guvernului RM.

4. Raporturile Parlamentului cu Guvernul RM.

5. Actele guvernului RM.

 1. Noţiune de Guvern şi locul lui în sistemul autorităţilor publice ale
Republicii Moldova.

Constituţia Republicii Moldova în art.6 prevede în mod expres principiul separaţiei puterilor
în stat. În spectrul acestor trei «puteri» ale statului se distinge, prin conţinut şi trăsături
specifice şi puterea executivă, care conform susnumitelor prevederi ale Constituţiei este separată
şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce îi revin cu puterea legislativă şi cea
judecătorească. Puterea executivă este nominalizată în ştiinţă şi legislaţie prin expresiile de
«puterea executivă», prin cea de «autoritate administrativă» ori de «administraţie de
stat».
Legea noastră fundamentală în titlul III sub titlul de «Autorităţile publice»
reglamentează, în ordine : Preşedintele Republicii Moldova (cap. V), Guvernul ( cap. VI),
Administraţia publică (cap. VIII). Aceşti termeni exprimă funcţia şi autorităţile, care se
implică în executarea legilor.
Puterea executivă desfăşoară acea activitate statală, care constă în organizarea
executării şi executarea în concret a legilor. Puterea executivă are funcţia de a realiza în
practică politica naţională şi dispune pentru aceasta de un aparat administrativ, fără de
care nu se pot realiza în practică sarcinile executivului.
Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea
generala a administraţiei publice. În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de
programul său de activitate, acceptat de Parlament.

Definiţie:
Guvernul este organul central executiv al puterii de stat, format din șeful guvernului,
miniștri și/sau secretari de stat, responsabil în fața legislativului pentru executarea
legilor și administrarea publică.
LI. (De formulat o definiţie în propria opinie după analiza a cel puţin 3-5 definiţii
referitor la Guvern)

Structura organelor puterii executive.

Una din preocupările deosebite ale Dreptului constituţional o constituie identificarea
marilor structuri executive, care sunt în sistemul statal şi a raporturilor cu celelalte
autorităţi. Cât priveşte studierea detaliată a executivului, acesta este obiectul de studiu al
ştiinţelor administrative.
 Din punctul de vedere al Dreptului constituţional structurile executivului sunt:
a). Şeful de stat , care poartă denumirea de monarh sau preşedinte şi care, după cum am
menţionat anterior , se prezintă cu trăsături diferite în funcţie de forma de guvernământ. În
unele sisteme constituţionale, precum în SUA nu există şi un şef al guvernului, şeful de stat
cumulînd şi funcţia de şef de guvern, iar miniştrii subordonându-se direct preşedintelui.
b). Guvernul , denumit în diferite constituţii în mod diferit, precum: Cabinet, Guvern sau
Consiliu de Miniştri. Aceste denumiri depind de sistemul constituţional, de faptul dacă
executivul este format din una sau două structuri. Guvernul la rândul său are şi el două
componente şi anume: Şeful Guvernului (în sistemele constituţionale unde există) şi miniştrii şi
secretarii de stat. Şeful guvernului poartă şi el denumiri diferite, precum : prim-ministru,
preşedinte, în dependenţă de denumirea, pe care o poartă guvernul.
c). Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice. Aceste subdiviziuni
al puterii executive execută legile în domeniile lor de activitate. Ele se subordonează guvernului.
d). Organele administraţiei publice locale, care îşi desfăşoară activitatea în unităţile
administrativ teritoriale. Aceste organe sunt dublu subordonate: pe verticală faţă de organele
executive superioare şi pe orizontală faţă de organele alese prin vot secret de către populaţie.

Conform Constituţiei Republicii Moldova avem următoarea structură executivă:

1. Preşedintele Republicii Moldova, care după părerea noastră tot face parte din puterea
executivă datorită faptului, că are funcţii de numire şi revocare a Guvernului, consultă Guvernul
în problemele urgente şi de o importanţă deosebită, poate suspenda actele Guvernului ce
contravin legislaţiei şi în deosebi datorită atribuţiilor sale din domeniul politicii externe şi din
domeniul apărării.
2. Guvernul Republicii Moldova, care este alcătuit la rândul său din Prim - ministru, prim-
viceprim-ministru, viceprim-miniştri miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.
3. Administraţia publică centrală de specialitate, care este alcătuită din ministere,
departamente şi alte autorităţi administrative.
4. Administraţia publică locală, alcătuită din autorităţile săteşti, de comună, orășenești,
municipale şi cele raionale.
 2. Investitura Guvernul

Guvernul e autoritatea publică care asigură realizarea politicii interne şi externe a statului,
exercită conducerea generală a administraţiei publice (art. 96). Procedura constituirii Guvernului
începe cu desemnarea de către Preşedintele Republicii Moldova a unui candidat pentru funcţia de
prim-ministru în urma consultării majorităţii parlamentare. Persoana desemnată drept candidat la
funcţia de prim-ministru va cere în 15 zile de la desemnarea votului de încredere al
Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Aceasta se
dezbate de Parlament şi se acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor. Pe baza
votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul,
şi deci Guvernul este un organ numit. Membrii Guvernului depun jurămîntul în faţa Preşedintelui
Republicii Moldova. Data depunerii jurămîntului constituie data de la care Guvernul îşi exercită
atribuţiile. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului de membru de Guvern
Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte la propunerea prim-ministrului pe unii
membri ai guvernului, care de asemenea depun acelaşi jurămînt.
 3. Atribuţiile Guvernului

Art. 96 al Constituţiei Republicii Moldova prevede că Guvernul potrivit programului

său de activitate acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne a statului şi
exercită conducerea generală a administraţiei publice. Totodată Guvernul e organul
căruia-i revine rolul de a asigura şi coordona organizarea în concret a executării legilor
adoptate în Parlament de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Îndeplinirea
acestor importante obiective implică multiple şi variate atribuţii, cele mai principale fiind
prevăzute în Legea cu privire la Guvern.
Atribuţiile Guvernului se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, conform unor
opinii, atribuţiile Guvernului pot fi clasificate în:
- atribuţii privind politica internă
- atribuţii privind politica externă
dar această clasificare pare prea generală pentru că grupele menţionate se pot subdiviza în alte
subgrupe care reflectă mai concret specificul activităţii îndeplinite de Guvernul Republicii
Moldova. De aceea ne vom opri asupra următoarelor categorii de atribuţii:
1) Atribuţii privind promovarea în viaţă şi exercitarea legilor. Guvernul asigură
executarea legilor, în primul rând prin actele normative adoptate pe baza legilor care cuprind
dispoziţii obligatorii pentru toate organele administraţiei publice, cât şi pentru alte persoane
fizice sau juridice.
2) Conducerea generală a întregii activităţi administrative de pe teritoriul ţârii, iar
autorităţile sale o desfăşoară fiind obligate să le aplice prin acte juridice şi măsuri concrete.
Guvernul mai exercită şi controlul asupra respectării hotărârilor sale.
3) Atribuţiile privind organizarea, coordonarea activităţii şi executarea controlului
asupra Ministerelor, Departamentelor şi a altor organe ale APC. Conducerea şi controlul
activităţii Ministerelor şi celorlalte autorităţi a administraţiei publice centrale se realizează direct
de Guvern, acestea fiindu-i subordonate. Acest control întruneşte caracteristicile controlului
ierarhic.
4) Atribuţiile referitor la coordonarea şi exercitarea controlului asupra activităţii
organelor administraţiei publice locale.
Guvernul promovează în viaţă şi exercită controlul asupra respectării şi executării Legilor
Republicii Moldova, hotărârilor Parlamentului Republicii Moldova, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, de către organele administraţiei publice locale. Guvernul administrează în
comun cu organele administraţiei publice locale obiective şi ramurile de importanţă statală şi în
acelaşi timp Guvernul coordonează activitatea sa cu organele administraţiei publice locale, de
exemplu în vederea ocrotiri sănătăţii, învăţământului public, culturii şi protecţia mediului
ambiant. Guvernul poate suspenda hotărârile organelor administraţiei publice locale, dacă ele
contravin Constituţiei Republicii Moldova, şi le poate ataca în Instanţa Judiciară.
5) Atribuţii în domeniul realizării programelor economice şi sociale a statului. In cadrul
acestei atribuţii Legea cu privire la Guvern stabileşte principalele împuterniciri a Guvernului în
domeniu economiei, finanţelor, creditelor, impozitelor, preţului şi circulaţia monetară.
6) Atribuţii privind apărarea teritoriului, securităţii şi cetăţenilor ei. Guvernul ia măsuri
în vederea asigurării frontierelor de stat, teritoriului. în competenţa Guvernului întră conducerea
generală a forţelor armate a Republicii Moldova, stabilirea contingentului de cetăţeni care
urmează să fie chemaţi în vederea pregătirii militare, dotarea forţelor armate cu cele necesare etc.
7) Atribuţii în domeniul promulgării politicii interne şi externe a Republicii Moldova.
Guvernul Republicii Moldova întreprinde acţiuni pentru asigurarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, pentru apărarea acestora şi pentru menţinerea ordinii publice, elaborând şi proiecte
de legi în scopul perfecţionării legislaţiei în vigoare. în domeniul extern Guvernul încheie cu
statele străine şi cu organizaţiile internaţionale şi asigură îndeplinirea lor, stabileşte relaţii între
Republica Moldova şi statele străine, organizaţiile internaţionale, asigură schimbul de informaţii.
Guvernul Republicii Moldova prezintă Preşedintelui Republicii Moldova propuneri privind
acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici a Republicii Moldova, deci Guvernul
reprezintă Republica Moldova în relaţiile internaţionale, promovând politica liberului schimb sau
politica profesionalismului, pornind de la interesele internaţionale.
De asemenea Guvernul mai îndeplineşte:
- Atribuţii în domeniul muncii şi salarizării
- Atribuţii în domeniul ştiinţei şi tehnicii
- Atribuţii în domeniul culturii, învăţământului, protecţiei spaţiului ambiant etc.
 4. Raporturile Parlamentului cu Guvernul.

Pentru a examina raporturile dintre legislativ şi executiv din punct de vedere a

dreptului constituţional, e necesar de a analiza detaliat în ce mod se implică legislativul, ca
«organ reprezentativ suprem şi legislativ» în formarea şi activitatea executivului. Reieșind
din cele expuse raporturile dintre legislativ şi executiv pot fi divizate în :

a). Raporturi ce există reieșind din rolul legislativului în formarea executivului, şi

b). Raporturi în legătură cu activitatea acestora.

a). Rolul legislativului în formarea executivului

Puterea legislativă are pretutindeni un rol mai important sau mai puţin important în formarea
executivului. Acest rol este diferit de la un sistem constituţional la altul şi este în directă legătură
cu forma de guvernământ, precum şi cu structura executivului.
În Republica Moldova, care după forma sa de guvernământ este o republică
semiprezidenţială, puterea legislativă joacă un rol important în formarea executivului. Astfel,
Parlamentul acordă vot de încredere candidatului la funcţia de Prim-ministru, care este desemnat
de Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea majorităţii parlamentare. Parlamentul de
asemenea, după 15 zile de la desemnarea candidatului la funcţia de Prim-ministru, mai acordă
vot de încredere şi asupra programului de activitate şi a întregii liste a guvernului.
În acest context e necesar de ţinut cont şi de faptul, că Parlamentul, la propunerea a cel puţin
o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neâncrederea în Guvern, cu votul majorităţii
deputaţilor.

b). Raporturile legislativ-executiv în legătură cu activitatea

acestora.

În activitatea de guvernare, legislativul şi executivul au un rol hotărâtor.Participarea lor la

actul de guvernare este complexă şi nuanţată, încât uneori este dificil de identificat cât reprezintă
în guvernare intervenţia legislativului şi cât cea a executivului.
Se afirmă tot mai ferm că organele executive sunt singurele în măsură să elaboreze politica şi
să o pună în aplicare. Rolul organelor executive, se spune, este de a lua decizii, de a realiza
programe, de a angaja şi a realiza negocieri, de a recompensa pe cei devotaţi, de a sancţiona
încălcările, de a reglementa afacerile şi problemele curente, ceea ce nu poate face o adunare
parlamentară.
Se consideră, că organele executive sunt perfect înarmate pentru această misiune. Din punct
de vedere tehnic ele dispun de un număr restrâns de oameni de decizie, ierarhizaţi. Din punct de
vedere politic, membrii guvernului (vezi situaţia primului ministru) sunt conducători, liderii
partidului majoritar. În fine, din punct de vedere instituţional, executivul dispune de mijloace
administrative, financiare şi de o forţă publică ce este indispensabilă executării legilor. Iată
suficiente argumentele ce pledează pentru un raport favorabil executivului. De asemenea
dificultatea unor determinări foarte nete între legislativ şi executiv rezidă în rolul partidelor
politice în constituirea şi activitatea autorităţilor statale. Este ştiut, că partidul învingător în
alegeri are posibilitatea de a-şi impune opţiunea sa politică atât prin parlament, cât şi prin
guvern.
Pentru a contura un răspuns la problema enunţată vom evidenţia câteva modalităţi prin care
cele două puteri se influenţează reciproc:
Intervenţia legislativului în activitatea executivului.
Aceasta se realizează prin mai multe căi:
a). Puterea legislativă este cea, care stabileşte normele juridice (legile) pe care puterea
executivă trebuie să le aducă la îndeplinire, să le execute.
 Sub acest aspect este de necontestat caracterul supraordonat al activităţii legislative. Aceasta
asigură primatul dreptului, cetăţeanul fiind asigurat că legea este numai opera legislativului.
Executivul intervine doar în al doilea rând, de o manieră subordonată, în limitele impuse de lege.
b). Parlamentul aprobă programul executivului. Orice guvern îşi formulează un program de
guvernare. Acest program este aprobat de parlament, aprobarea fiind şi un vot de încredere în
guvern. De regulă, neaprobarea programului conduce la demisia guvernului.
c). Parlamentul controlează activitatea guvernului. Este una din cele mai importante funcţii
ale parlamentului. Deşi această funcţie pierde mult din importanţă dacă guvernul dispune în
adunări de o majoritate fidelă, ea rămâne o funcţie nu numai teoretică ci şi practică. Pentru că
exercitarea controlului prin ea însăşi pune în mişcare opoziţia, presa, opinia publică şi acest
lucru nu este lipsit de importanţă. Desigur, acest control trebuie evaluat corect. Aşa cum se
constată în literatura juridică, rar se întâmplă ca un guvern să fie constrâns să dimisioneze pentru
că responsabilitatea sa a fost pusă în cauză de către parlament. În statele cu instabilitate
guvernamentală (Italia, de exemplu) crizele ministeriale survin nu din cauza votului de
neâncredere al parlamentului, ci datorită deciziilor luate de statele majore ale partidelor politice.
Dar existenţa parlamentului şi dreptul său de control, explicit prevăzut în constituţii (vezi art. 66
p.f. din Constituţia Republicii Moldova), constituie un avertisment permanent pentru executiv şi
un garant contra eventualelor abuzuri.
Intervenţia executivului în activitatea legislativului.
Relaţiile dintre cele două puteri, legislativă şi executivă implică şi intervenţii ale executivului,
care se exprimă îndeosebi cu prilejul iniţiativei legislative, al promulgării legilor şi al
referendumului.
a). Cu prilejul iniţiativei legislative. (vezi art. 73 din Constituţia Republicii Moldova).
Importanţa iniţiativei legislative în guvernare a fost explicată deja.
Se constată că, în toate sistemele constituţionale, printre subiectele dreptului de iniţiativă
legislativă se numără şi guvernul. Dar, şi acest lucru este revelator aici, guvernul îşi exercită ci
prisosinţă dreptul de iniţiativă legislativă. Astfel potrivit statisticilor, în regimurile unde guvernul
este responsabil în faţa adunărilor parlamentare, aproape 90% din legile adoptate sunt de origine
parlamentară. Interes aparte cât priveşte intervenţia guvernului în activitatea legislativă prezintă
Franţa. Potrivit art. 44 din Constituţia franceză guvernul are dreptul să propună amendamente,
iar potrivit art. 45, primul ministru are posibilitatea de a cere constituirea unei comisii mixte
paritare, care să propună un text în cazul unui dezacord între Camere sau când Guvernul a
declarat urgenţă, chiar după o singură lectură a proiectului.
b). Cu prilejul promulgării legilor.
Promulgarea legii, etapa finală în procesul complex de elaborare a acesteia, a aparţinut şi
aparţine de regulă executivului, prin şeful acestuia. Promulgarea legii, nu este o simplă semnare
a legii. Deşi de regulă este obligatorie, în unele sisteme constituţionale promulgarea presupune
posibilitatea pentru şeful statului de a cere, în cazuri întemeiate, reexaminarea legii de Parlament
(vezi art. 93 din Constituţia Republicii Moldova).
c). Cu prilejul referendumului.
În multe sisteme constituţionale organizarea referendumului este în sarcina executivului şi el
poate privi chiar adoptarea unor legi.
 5.Actele Guvernului

În activitatea sa Guvernul adoptă conform (art.102 C.):

Ordonanţe;
Hotărâri; şi
Dispoziţii.
Procedura delegării legislative
Întru realizarea programului său de activitate şi în temeiul art.106/2 din Constituţie,
Guvernul adoptă ordonanţe în conformitate cu legea specială de abilitare.
Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se adoptă de Parlament, la cererea
Guvernului, pentru o perioadă definită. În lege se indică domeniile şi data pînă la care pot fi
emise ordonanţele.
În cazul în care prin legea de abilitare se cere aprobarea ordonanţelor de către
Parlament, Guvernul, concomitent cu proiectul ordonanţei, examinează şi proiectul legii
privind aprobarea ordonanţei şi îl prezintă Parlamentului spre adoptare în termenul stabilit de
legea de abilitare.
În cazul în care Parlamentul respinge proiectul legii privind aprobarea ordonanţei,
aceasta îşi pierde efectele juridice de la data intrării în vigoare a legii de respingere.

Ordonanţele Guvernului
Ordonanţele sînt acte normative cu putere de lege ordinară, adoptate într-o anumită perioadă
de timp şi în domeniile care nu fac obiectul legilor organice.
Ordonanţele se semnează de Prim-ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au
obligaţia punerii lor în aplicare.
Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare în modul
stabilit pentru actele oficiale.
Ordonanţele se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern prin adoptarea de ordonanţe
în limitele termenului de abilitare.
După expirarea termenului de abilitare ordonanţele pot fi abrogate, suspendate sau modificate
numai prin lege.
Procedura elaborării, examinării şi adoptării ordonanţelor este stabilită de Guvern.

Hotărârile Guvernului:
Se adoptă pentru organizarea executării legilor.
Ele pot avea caracter normativ sau individual. Hotărârile cu caracter normativ pot fi
clasificate în 2 categorii:
a) cele care stabilesc ele însele reguli juridice în vederea executării legii, adică sunt acte
de reglementare a relaţiilor sociale în administraţia publică.
b) hotărâri prin care se aprobă alte acte juridice, cum sunt de exemplu: hotărâri de
aprobare a regulamentelor, programelor.
Hotărârile Guvernului se adoptă cu votul majorităţii membrilor Guvernului. Conform art.
37 a Legii cu privire la Guvern. Unele hotărâri se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia
punerii lor în aplicare.
Hotărârile privind asigurarea securităţii statului, ordinii publice, activitatea forţelor
armate se contrasemnează de Ministrul securităţii naţionale, Ministrul apărării şi
afacerilor interne. Hotărârile privind relaţiile externe se contrasemnează de Ministrul
afacerilor externe.
In cazul hotărârilor cu caracter complex care reglementează funcţionarea diferitor ramuri a
economiei naţionale, ele se contrasemnează la decizia prim-ministrului de un ministru
responsabil pentru punerea acestora în aplicare.
 Dispoziţiile se emit de prim-ministru pentru organizarea activităţilor interne a Guvernului
(art.39 Legii cu privire la Guvern). Hotărârile şi dispoziţiile Guvernului se semnează de prim-
ministru.
Conform Constituţiei şi Legii cu privire la Guvern hotărârile şi dispoziţiile Guvernului se
publică în "Monitorul Oficial" a Republicii Moldova cu excepţia hotărârilor şi dispoziţiilor de uz
intern şi a celor care conţin secret de stat. Nepublicarea hotărârilor şi dispoziţiilor care în mod
obligatoriu trebuie publicate atrage inexistenţa lor.
Guvernul adoptă şi acte politice care nu produc efecte juridice, dar prin intermediul acestor
acte Guvernul îşi exprimă poziţia faţă de anumite evenimente interne sau internaţionale.

Lege cu privire la Guvern, nr.136 din 07.07.2017(în vigoare 19.07.2017), MO al RM

nr.252, art.412 din 19.07.2017