FIŞĂ DE LUCRU 1

„Amurg de toamnă violet ...

Doi plopi, în fund, apar în siluete

- Apostoli în odăjdii violete -

Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...

Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;

Multimea toată pare violetă,

Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;

Străbunii trec în pâlcuri violete,

Orasul tot e violet.”

Amurg violet , George Bacovia

Lector inocent

A. Ce impresie ţi-a lăsat poezia? B. Care este atmosfera generală degajată din poezie?
C. Care sunt vocalele sau consoanele care se repetă în poezie? D. Care este starea eului liric în textul dat?

Lector eficient
1. Menţionează tema şi motivele literare prezente în poezia de mai sus.
2. Precizează elementele de structură şi compoziţie ale textului citat (din câte strofe şi câte versuri este alcătuită poezia; rima şi măsura versurilor).
3. Identifică mărcile lirismului subiectiv prezente în text
4. Extrage din text cuvintele care sunt însoţite de un determinant cromatic (de exemplu „amurg violet”).
5. Prezintă în 6-10 rânduri, semnificaţia titlului, în relatie cu textul poeziei date.
6. Identifică figurile de stil prezente în poezie.
7. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate.

8. Descrie cele doua planuri prezente in poezie (interior şi exterior).

Lector competent:
Descrieţi în 3-4 rânduri atmosfera ce se degajă din poezia Amurg violet, pornind de la următoarea afirmaţie:

"În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiție colorată, cum vrei s-o iei... Pictorul întrebuințează în meșteșugul lui culorile: alb,
roșu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligență, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare.”

Oglinda tablei

I. Contextul apariţiei operei

 a. Poezia a fost publicată mai întâi la Iaşi, pe 23 februarie 1904 în revista „Arta” şi reluată apoi în
volumul “Plumb” în 1916.
b. Temele literare ale poeziei: oraşul cuprins de somnolenţă, obsesia sfârşitului, condiţia solitară a
poetului
c. Motive literare: „toamna”, „orasul parasit”, „plopii singuratici”, “amurg”etc.

II. Structură şi compoziţie:

Poezia este un alcătuită din trei catrene, fiecare debutând cu versul „amurg de toamnă violet”,
vers ce conţine si cei doi termeni din titlu (amurgul creează o atmosferă de declin, de aşteptare a
morţii, în timp ce violetul „transferă” naturalul într-un univers artificial şi subliniat conventional);
are 12 versuri, rimă îmbrăţişată; măsura variază 8-11 silabe.
III. Imaginarul poetic
a. Cadrul exterior:
 oraşul de provincie, conturând un spaţiu închis, monoton
 lumea „leneşă”, lipsită de orice ideal, sortită dispariţiei (frunză-
mprăştiată, zloată, vântul zvârle[...] grele picuri) şi „cochetă”,
artificial estetizată.
 fantomele (“străbuni în pâlcuri violete”),
 natura se conturează vag, prin substantive nearticulate (amurg,
plopi, câmp), dominată de culoarea violet, proiectată asupra
peisajului, a mulţimii, semnificând decadenţa; amurgul - văzut ca
un sfârşit de lume, o viziune asupra declinului omenirii.
b. Cadrul interior:
 eul liric, aflat în turn, sentimentul este de izolare, de siguranţă, de
evadare din acest univers monoton
c. Cadru exterior se află în corespondenţă cu cel interior
IV. Tentaţia evadării
Tendinta de evadare din acest spatiu limitat se manifesta prin prezenta singulara a unui turn, ce
deschide parca spatiul, il largeste, orientandu-l catre misterele unui orizont fantomatic. Fantomele se înscriu
într-o alta tema simbolista, putand deschide calea catre spatiile onirice, catre visare. De aici, vor aparea voievozi
cu plete şi străbuni în pâlcuri violete, posibila sugestie a unei Judecati de Apoi, a unei apocalipse inevitabile.

V. Figuri de stil
- epitetul: amurg violet, lume leneşă, cochetă, pâlcuri violete
- repetiţia versurilor-cheie, cu rol de refren: Amurg de toamnă violet şi Oraşul tot e violet
- metafora: Doi plopi[.../] apostoli în odăjdii violete
- inversiunea: Din turn, pe câmp, văd voievozi