Caracterizarea și analiza principalilor indicatori

economici, în funcție de situațiile financiare

 
Obiectivul situatiilor financiare anuale il constituie furnizarea de informatii despre pozitia
financiara, performanta financiara  si fluxurile de trezorerie ale unei entitati, utile unei
categorii largi de utilizatori.

Entitatile mici, prevazute la pct. 9 alin. 3 din Reglementarile contabile, precum si entitatile
mijlocii si mari, prevazute la pct. 9 alin. 4 din Reglementarile contabile, au obligatia
elaborarii notelor explicative la situatiile financiare anuale.

Notele explicative cuprinse in capitolul 6 "Note explicative la situatiile financiare anuale"

din Reglementarile contabile, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.
1.802/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt limitative, acestea urmand
sa contina cel putin informatiile cerute de capitolul respectiv.

Pentru entitatile care includ in notele explicative si Nota 9 ”Calculul si analiza principalilor
indicatori economico financiari”, va supunem atentiei un model de calcul al acestor
indicatori.

60% din falimentele din intreaga lume au drept cauza decizii financiare gresite!
Managementul Financiar  constituie o activitate pur si simplu vitală pentru bunul
mers al unei firme!
 
Cunoasterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite efectuarea de comparatii
cu alte entitati din sectoare de activitate similare, autohtone sau internationale.
Principalele grupe de indicatori sunt:
· indicatori de lichiditate;
· indicatori de risc;
· indicatori de activitate (de gestiune);
· indicatori de profitabilitate si solvabilitate.
Pentru o mai buna intelegere a calculului indicatorilor economico-financiari, in continuare
prezentam  un extras de date din bilantul si contul de profit si pierderi al entitatii Omega.
  
Informatii Bilant la 31 decembrie N
-lei -
Active  
Active circulante  
Disponibilitati banesti 41
Clienti 948
Alte creante comerciale 47
Stocuri 1.493
Cheltuieli in avans 21
Total active circulante 2.550
Imobilizari corporale  

Terenuri 173
Cladiri 1.625
Mijloace de transport 188
Mobilier si accesorii 127
Minus: amortizarea cumulata 1.596
Total imobilizari corporale 517
Total active 3.067
   

Datorii si capitaluri proprii  

Datorii pe termen scurt  

Furnizori 236
Efecte comerciale de platit 209
Salarii 67
Impozite pe salarii 6
Dobanzi si dividende 102
Impozite pe profit 39
Total datorii pe termen scurt 659
   

Datorii pe termen lung  

Efecte comerciale de platit 1.206

Furnizori 37
Alte datorii 41
Total datorii pe termen lung 1.284
   

Capitalul social  

Capital subscris varsat 250

Capital subscris nevarsat 175
Capital social 425
Profitul exercitiului financiar 699
Capitaluri proprii 1.124
Total datorii si capitaluri proprii 3.067
 

                              Informatii Cont de profit si pierdere la 31 decembrie N

                                                                      -lei-
Vanzari 7.216
Minus: Rabaturi acordate 62
Vanzari nete 7.154
   

Costul bunurilor vandute (cifra de afaceri) 5.162

Venituri din exploatare 1.992
   

Cheltuielile privind vanzarile  

Salarii si comisioane 387

Impozite pe salarii (pers.comercial) 71
Deplasari 56
Publicitate 131
Materiale 96
Total cheltuieli privind vanzarile 741
   

Cheltuieli administrative  

Salarii conducere si administrative 276

Impozite pe salarii aferente 34
Deplasari 28
Materiale consumabile 38
Cheltuieli postale, telefon 48
Chirii 19
Cheltuieli juridice, onorarii 14
Audit 20
Amortizare 73
Reparatii si intretinere 57
Cheltuieli privind creantele incerte 166
Asigurari 36
Alte cheltuieli generale 73
Total cheltuieli administrative 882
Total cheltuieli administrative  
si privind vanzarile
1.623
Profit din exploatare 369
   

Alte venituri si cheltuieli  

Cheltuieli privind dobanzile 120

Venituri din cedarea activelor 537
   
Profit inainte de impozitare 786
Impozit pe profit 87
Profit net 699
 
 
Pe baza informatiilor din situatiile financiare, societatea determina o serie de indicatori grupati astfel:

I. Indicatori de lichiditate

Indicatorii din aceasta grupa arata capacitatea activelor din cadrul entitatii de a se transforma in bani, fara
riscuri.

1. Lichiditate curenta = Active curente = 2.550 = 3,9

                                       Datorii curente     659
Indicatorul arata suma cu care activele circulante depasesc datoriile pe termen scut si ofera garantia acoperirii
datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandata si acceptabila este in jur de 2. Deci, cu cat
valoarea acestuia este mai mare, cu atat situatia entitatii este mai buna.

2. Lichiditate imediata = Active curente - Stocuri =

      (test acid)                         Datorii curente
 
                                 = 2.550 - 1.493 = 1,6
                                          659

Acest indicator elimina stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat in disponibilitati, exprimand
capacitatea entitatii de a plati datoriile. Valoarea recomandata este in jur de 1. Cu cat �testul acid� este mai
mare decat 1, cu atat situatia entitatii este mai buna.

II. Indicatori de risc

1. Gradul de indatorare = Capital imprumutat x 100 sau

                                             Capital propriu
= Capital imprumutat x 100 =  1.284            x 100 = 53,3%
      Capital angajat               1.284 + 1.124
 
Capital imprumutat = credite peste 1 an
Capital angajat = capital social + rezerve + credite peste 1 an
Indicatorul arata cat la suta din capitalurile proprii reprezinta creditele peste 1 an si posibilitatea acoperirii
acestora din rezerve si capitalul social.
Riscul nu trebuie sa se ridice la mai mult de 30%.
2. Indicatorul privind acoperirea dobanzilor =
 
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit = 369 = 3,075
                   Cheltuieli cu dobanda                               120

Acest indicator determina de cate ori entitatea achita cheltuielile cu dobanda. Cu cat valoarea acestuia este
mai mica, cu atat pozitia entitatii este mai riscanta.

III. Indicatori de activitate (de gestiune)

 
Indicatorii de activitate furnizeaza informatii cu privire la:
· viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entitatii;
· capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatilor comerciale de baza ale entitatii.
 
1.  Viteza de rotatie a stocurilor = Costul vanzarilor = 5.162 = 3,5
                                                          Stocul mediu      1.493
Indicatorul arata de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar.

2. Numarul de zile de stocare (durata medie de vanzare) =

Stocul mediu x 365 = 1.493 x 365 = 104,1 zile
Costul vanzarilor         5.162

Indicatorul arată numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate. Cu cat numarul de zile este mai mic,
cu atat situatia este mai buna, in sensul ca stocurile sunt utilizate in procesul de productie, aprovizionarile cu
stocuri sunt ritmice si nu exista riscul de a inregistra stocuri cu miscare lenta sau greu vandabile.
3.  Viteza de rotatie a debitelor-clienti = Sold mediu clienti x 365 =
                                                                   Cifra de afaceri

                                                          = 948 x 365 = 48,36 zile

                                                            7.154

Cand valoarea indicatorului este mare, rezulta ca in unitate sunt probleme legate de controlul creditului acordat
clientilor si in consecinta creantele sunt mai greu de incasat (clienti rai platnici). Entitatea trebuie sa ia masurile
care se impun pentru urgentarea incasarii acestora.  
4. Viteza de rotatie a creditelor-furnizori =  
 Sold mediu furnizori              x 365 = 236 x 365 = 16,68 zile
Achizitii de bunuri (fara servicii)        5.162
(sau Cifra de afaceri)
 
Indicatorul exprima numarul de zile de creditare pe care entitatea il obtine de la furnizorii sai.
5. Viteza de rotatie a activelor imobilizate = Cifra de afaceri =
                                                                  Active imobilizate
                                                                  = 5.162 = 9,98 ori
                                                                     517

Indicatorul exprima numarul de rotatii efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De
asemenea, se evalueaza eficienta managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de
afaceri generate prin exploatarea acestora.
6. Viteza de rotatie a activelor totale = Cifra de afaceri =
                                                              Total active

                                                        = 5.162 = 1,68 ori

                                                           3.067

Indicatorul evalueaza eficienta managementului activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri
generate de activele entitatii.
IV. Indicatori de profitabilitate
 
Indicatorii din aceasta grupa exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile.

1. Rentabilitatea capitalului angajat

= Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit = 369 = 0,15
                         Capital angajat                                2.408

Indicatorul reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere.

2. Marja bruta din vanzari = Profit brut din vanzari x 100 =

                                                 Cifra de afaceri
 
                                        = 369 x 100= 7,15%
                                         5.162

O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile
de productie sau sa obtina un pret optim de vanzare.

3 . Profitabilitate = Profit din exploatare = 369 = 0,15

                                 Capital angajat      2.408
Atunci cand profitabilitatea este mai mica decat rata dobanzii de baza pe termen lung, conducerea entitatii ar
trebui sa analizeze situatia in sensul orientarii activelor intr-o alta directie de utilizare sau chiar sa procedeze la
lichidarea unitatii sau alta procedura de reorganizare, in cazul in care profitabilitatea nu poate fi imbunatatita.

4. Eficienta =
Solvabilitatea pe termen lung

Pe baza indicatorilor din aceasta grupa, se stabileste capacitatea entitatii de a face fata datoriilor pe termen
lung.

1. Raportul datorii la capitalul propriu = Total datorii =

                                                              Capital propriu  

                                                           = 1.284 + 659 = 1,7

                                                                   1.124

Daca acest indicator este prea ridicat, acest lucru ar putea semnaliza ca entitatea si-a consumat intreaga
capacitate de indatorare si nu dispune de o marja de manevra in cazul unor evenimente viitoare nefavorabile.
Daca tendinta de evolutie a indicatorului este ascendenta, aceasta ar putea insemna ca profiturile sunt prea
scazute pentru a putea acoperi nevoile entitatii.
Daca evolutia este descendenta, atunci s-ar putea ca entitatea sa se afle intr-o situatie favorabila si sa fie in
masura sa pregateasca terenul pentru o viitoare expansiune.
 
2. Raportul Imobilizari corporale nete la capitalul propriu =
= Capital propriu - Imobilizari necorporale = 1.124 = 1
                        Capital propriu                   1.124

Acest indicator da informatii cu privire la calitatea curenta a capitalului propriu, deoarece sunt eliminate active
necorporale, precum fondul comercial, a carui materializare depinde in totalitate de activitatile viitoare.

3. Gradul de acoperire a dobanzilor = Profit din exploatare =

                                                       Cheltuieli privind dobanzile

                                                       = 369 = 3,1

                                                          120

Indicatorul exprima capacitatea entitatii de a face fata obligatiilor de plata a dobanzilor, care este mai curand o
functie a capacitatii acesteia de a genera un flux de trezorerie pozitiv din activitatea de exploatare, atat pe
termen scurt, cat si in perspectiva. Astfel, gradul de acoperire a dobanzilor arata cat de stabila este
capacitatea entitatii de a-si onora obligatiile de plata privind dobanzile.
Acestia sunt principalii indicatori pe care o entitate ar trebui sa-i calculeze in momentul in care se face analiza
patrimoniala pe baza situatiilor financiare. Interpretarea acestor indicatori scoate in evidenta riscul de
insolvabilitate a entitatii. Aceasta consta in incapacitatea entitatii de a-si onora angajamentele asumate fata de
terti.
Analiza elementelor de activ si de pasiv, prin prisma criteriilor de lichiditate presupune si realizarea unei
abordari juridice a capitalurilor proprii. Din punct de vedere contabil, capitalurile proprii sunt la nivelul actuvului
net si reprezinta interesul rezidual al actionarilor/asociatilor.
Astfel, potrivit prevederilor art. 153  alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, in situatia in care consiliul de administratie, respectiv directoratul
constata ca, in urma unor pierderi, stabilite prin situatiile financiare anuale aprobate conform legii activul net,
determinat ca diferenta intre totalul activelor si totalul datoriilor acesteia, reprezinta mai putin de jumatate din
valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea
capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii.
Se constata ca acele entitati care dispun de lichiditati insuficiente, fie pentru acoperirea datoriilor contractate,
fie pentru finantarea cresterii economice, sunt de fapt niste societati carora le lipseste flexibilitatea financiara,
situatie pe care utilizatorii de situatii financiare si in special actionarii trebuie sa o cunoasca.
 La o analiza financiara avem trei situații financiare fundamentale: bilantul, contul de profit si
pierdere si calculul cash-flow-ului. Proiectiile financiare sunt strans legate de aceste elemente,
care furnizeaza datele de intrare si datele de iesire.

In general, analiza financiara a intreprinderii se realizeaza pe baza cash-flow-ului, volumul de

numerar care sustine afacerea si volumul de dividende care ies din afacere. Este o analiza pe
care intreprinzatorii o efectueaza frecvent.

Avantajul unui management financiar eficient este ca aceste coordonate pe care le ofera
elementele analizei dau o directie foarte clara a dezvoltarii, a progresului sau regresului afacerii.

O afacere este in crestere atata timp cat raportul intre ceea ce iese si ceea ce intra este
supraunitar si se afla in zona periculoasa atunci cand cash-flow-ul este subunitar ca si raport
intre ceea ce iese si ceea ce intra in afacere.

Indicatorii economici care fac o evaluare foarte clara a unei proiectii financiare sunt rata curenta
a lichiditatii, rata rapida a lichiditatii, rata de recuperare a creantelor, rata profitului si rata
solvabilitatii.

In cadrul unui plan de afaceri, in momentul de start este recomandabil sa se prezinte proiectiile
financiare ale fluxului de numerar, care pot fi din activitati de exploatare si din activitati de
investitii, precum si fluxul de numerar din activitati de finantare.

Aceste trei categorii de fluxuri reprezinta un instrument util pentru o proiectie financiara
predictibila

CONTINUTUL, FUNCTIILE SI ROLUL INDICATORILOR IN MANAGEMENTUL

FINANCIAR AL INTREPRINDERII

1.1. Conceptul de „indicator”

In conceptia moderna cu privire la rolul si atributiile functiei financiare a intreprinderii, punctul de vedere cel mai
raspandit este acela ca scopul exercitarii acesteia consta in a se lua decizii cu privire la fluxurile monetare ce
caracterizeaza viata intreprinderii. Accesul nu este pus atat pe resursa ca atare, cat pe folosirea ei, ceea ce
face necesar de subliniat aspectul decizional al exercitarii sale.

Informatiile obtinute si vehiculate in legatura cu exercitarea functiei financiare a intreprinderii imbraca

forma indicatorilor. Acestia devin un instrument de lucru indispensabil activitatii financiare si implicit derularii
actului decizional microeconomic. De aceea in proiectarea si derularea procesului financiar microeconomic un
accent aparte se pune tocmai pe sistemul de indicatori, construit si folosit in acest scop, precum si pe
modalitatile concrete de folosire a acestora, vizandu-se indeosebi controlul acestui proces.

Indicatorul  reflecta  numeric  activitatea economica sub anumite aspecte ale acesteia, fluxurile materiale si

banesti care se formeaza intre agentii economici si ofera informatiile necesare pentru orientare, analiza si
decizie in actiunea economica.
„In sens general, indicatorul poate fi definit ca expresia numerica ce caracterizeaza din punct de vedere
cantitativ un proces sau fenomen economic, social, financiar etc. sau ii defineste evolutia in functie de
conditiile concrete de loc si timp si legatura reciproca cu alte fenomene”.

Indicatorii  sunt  purtatori  de  informatii,  avand  un  continut  real,  obiectiv,  concis determinat, putand fi

utilizati unilateral sau in interdependenta reciproca.

Rezultatele   prin   care   se   evidentiaza   trasaturile   cantitative   si   calitative   ale fenomenelor si proceselor

social-economice, sub raportul volumului, structurii, intensitatii, interdependentelor
si  modificarii  lor  in  timp  si  spatiu, sunt  exprimate  sintetic  si  analitic prin intermediul indicatorilor.

Nivelurile indicatorilor, fie proiectate, fie realizate, devin, din punctul de vedere al practicii manageriale,
parametrii in cadrul carora se va derula (respectiv, s-a derulat) procesul financiar. Mai plastic spus, reprezinta
parametrii tehnologiei financiare adoptata si aplicata de intreprindere, in baza careia ea realizeaza
transformarea efectului utilizarii capitalului in profit. De aici si optiunea noastra pentru indicatorii selectivi,
specifici domeniului si pentru corelatiile posibile ce se stabilesc intre acestia, cu ajutorul carora managerul
financiar poate sa controleze si sa influenteze o evolutie conforma a procesului financiar si prin care sa
contribuie la o dezvoltare ascendenta, de ansamblu, a intregului sistem economic intreprindere. In consens cu
aceasta, mai subliniem si necesitatea perfectionarii continue a tehnicilor de folosire a indicatorilor economico-
financiari in procesul decizional.

Calitatile unui bun indicator

Un bun indicator trebuie sa fie:

e fiabil,
e just si
e precis.
Fiabilitatea este calitatea unui instrument de masura care da intotdeauna aceeasi indicatie atunci cand este
plasat sau utilizat in aceleasi conditii. Justetea este proprietatea a ceea ce este conform realitatii. Precizia
atinge gradul de exactitate al masurii. Defectele de justete si de fiabilitate sunt contradictii ale oricarei masurari
serioase.

1.2. Functiile indicatorilor utilizati in managementul financiar al intreprinderii

Indicatorii,  dupa  continutul  si
formele  pe  care  le  imbraca,  precum  si  in  functie  de  etapele  in  care  sunt  determinati  si folositi in
caracterizarea activitatii la nivel microeconomic,  indeplinesc o serie de functii, ca:

a)  Functia   de   reflectare,   cunoastere   si   masurare   –   care   deriva   chiar   din
particularitatile fenomenelor si proceselor economice, pornindu-se intotdeauna de la
cunoasterea empirica a fenomenelor, prin generalizare, pentru a ajunge la esenta
acestora;

b)  Functia  de  comparare,  care  deriva  din  aceea  ca  fenomenele  studiate  sunt
variabile, fapt ce necesita cunoasterea modificarilor intervenite ca structura sau nivel de
dezvoltare;
 c)  Functia de analiza implica existenta variabilelor complexe care, la randul lor, se pot
descompune intr-un produs de mai multi factori sau intr-o suma de mai multe elemente
componente. Compararea indicatorilor se face fie sub forma de raport, fie ca diferenta,
ceea ce
duce la  calculul  indicatorilor  derivati,  sub  forma  de  coeficienti,  procente  sau  in  unita
ti concrete de masura;

d)  Functia  de  sinteza,  care  implica  utilizarea  indicatorilor  sub  forma  de  valori medii;
valorile individuale diferite se sintetizeaza intr-o expresie numerica care devine tipica si
esentiala pentru toate fenomenele de acelasi fel;

e)  Functia  de  estimare,  care  se  utilizeaza  in  scopul  masurarii  tendintei  de
dezvoltare  a  fenomenului,  variabil  in  timp  si  spatiu  si  din  punct  de  vedere
organizatoric.   Indicatorii  obtinuti   au   caracter   de   marime   medie,   fiind considerati
ecuatii de estimare;

f)  Functia de verificare a ipotezelor si de testare a semnificatiei, una din cele mai

importante, deoarece fenomenele sunt diferite si variabile in timp si spatiu datorita
influentei unui ansamblu de factori interni si externi;

g)  Functia  de  parghie  economico-financiara,  care  este  data  de  complexitatea
ansamblului  de  factori  si  corelatii,  cu  influente  asupra  fenomenului  studiat  si
deciziilor care trebuie luate in vederea obtinerii unor rezultate superioare;

h)  Functia de comanda a indicatorilor, care are rolul primordial de

transmitere  a  deciziilor  economice  la  utilizatori,  sub  forma  sarcinilor  directe  sau  prin
determinarea conditiilor si limitelor de variatie ale unor parametri care influenteaza asupra
deciziilor.

In  scopul  corelarii  continutului  teoretic  al  categoriilor  prezentate  cu  activitatea
practica,   al   elaborarii   si  calcularii   diferitilor   indicatori,   este   necesar   sa   se   adopte metodologii
adecvate de construire si folosire a acestora, sa se elaboreze si sa se utilizeze o gama mai variata de
indicatori economici, sociali, financiari, datorita necesitatii trecerii de
la  metodele  intuitive  si  empirice  de  conducere  la  metode  perfectionate  de  gestiune  si, totodata, sa se
delimiteze clar functiile indicatorilor.

1.3. Indicatorii – suport decizional în managementul financiar

Indicatorii pot fi considerati expresii concentrate ale informatiei economico-financiare, folosita in procesul
conducerii intreprinderii[4]. De aici decurge in mod logic ca prima functie atribuita unui indicator, respectiv unui
sistem de indicatori, in procesul conducerii, este functia de reflectare si cunoastere a fenomenelor. Este functia
de baza care serveste drept suport pentru realizarile de ordin practic ce pot fi dobandite in domeniul
conducerii. Tocmai datorita acestui fapt, sistemului de indicatori i se atribuie rolul de instrument de lucru
indispensabil, cu ajutorul caruia decidentii patrund in ceea ce este esential fenomenelor si proceselor
economice. Aceasta reclama in mod necesar ca indicatorii sa asigure o reflectare cantitativa a structurii,
nivelului si dinamicii fenomenului sau procesului economic urmarit. Rezulta de aici ca, datorita continutului
atribuit indicatorilor, sistemul de indicatori, in calitatea acestuia de instrument al conducerii, indeplineste functia
de orientare-coordonare a activitatii economico-financiare a intreprinderii. Practic, cu ajutorul lui se asigura
ghidarea ansamblului condus, respectiv orientarea si coordonarea, cantitativa si calitativa, a procesului
economic.
Intrucat indicatorii ne apar ca niste expresii numerice esentializate a unor realitati dinamice, cu cat continutul
lor economic si, mai ales, acuratetea reflectarii acestei realitati, sunt mai adecvate scopului activitatii, cu atat
sistemul de indicatori isi indeplineste in mai bune conditii functia de orientare-coordonare.
In cadrul mecanismului intreprinderii, fiecarui indicator i se asociaza doua niveluri, unul prestabilit, iar altul
realizat, ceea ce in actul conducerii se apreciaza drept baza informationala necesara a infaptui conducerea
prin obiective sau prin abatere de la norma. Norma sistemului o reprezinta tocmai nivelul prestabilit al
indicatorilor. Ea poate fi interpretata si in sensul de a reprezenta conditia limita, exprimata numeric, ce serveste
reglementarii activitatilor sistemului, dar si aprecierii efortului si efectelor pe care le presupune functionarea lui.
Intrucat sistemul de indicatori este menit sa serveasca ghidarii intregului proces micro-economic, mai putem
afirma ca indicatorii sai sunt “implicati” direct in exercitarea unor functii de proportionare, de cointeresare si
stimulare, si mai ales de sporire a eficientei economico-financiare a intreprinderii, functii pe care le presupune
in mod necesar insasi functionarea mecanismului sau.

1.3.1. Patru intrebari ale managerului financiar

Diagnosticul financiar pe baza indicatorilor are ca obiectiv raspunsul la patru intrebari esentiale in sens
managerial financiar:

1.     Aprecierea solvabilitatii

Solvabilitatea unei intreprinderi se defineste ca fiind aptitudinea de a asigura reglementarea datoriilor sale

atunci cand acestea ajung la scadenta. Bilantul permite estimarea solvabilitatii procedand la o clasificare a
posturilor de activ dupa criteriul lichiditatii crescatoare (aptitudinea de a se transforma lichiditati) si la o
clasificare a posturilor de pasiv dupa criteriul exigibilitati crescatoare. Este vorba de o semnificatie patrimoniala
a intreprinderii.

Aceasta semnificatie traditionala a solvabilitatii tinde sa fie inlocuita printr-o semnificatie noua, semnificatie
functionala a bilantului si a tabloului de finantare.

2.     Masurarea performantelor intreprinderii

Pentru a aprecia performantele realizate de o intreprindere, trebuie comparate mijloacele puse in opera cu
rezultatele obtinute. Acestea din urma sunt masurate prin indicatorii rezultatelor.

3.     Cresterea

Intreprinderea trebuie sa masoare cresterea activitatii sale pe perioada de observatie retinuta. Ritmul cresterii

este un indicator interesant cu conditia:

-  ca incidenta cresterii preturilor sa fie neutralizata;

-  ca indicatorul sa fie comparat cu rata de crestere a sectorului.

 4.     Riscuri

Ultimul obiectiv urmarit prin analiza financiara este aprecierea riscurilor la care se expune intreprinderea. Este
vorba, in mod esential, de riscul de faliment ca urmare a unei incetari a platilor.

Remarcă:  

Pornind de la aceste obiective, managerul financiar trebuie sa poata face sinteza pentru a evidentia punctele
forte si punctele slabe.

Punctele forte pot fi:

-       abundenta de lichiditati a intreprinderii;

-       calitatea relatiilor cu bancile.

Punctele slabe pot fi:

-        fragilitatea echilibrelor financiare;

-        o insuficienta de fonduri proprii in raport cu indatorarea.

1.3.2. Sistemul de informatii - premisa a managementului financiar

Intr-o economie concurentiala rolul decidentilor este cu atat mai dificil, cu cat corelatia produs - piata -
concurenta devine mai complexa. In aceste conditii, informatia de calitate, obtinuta la momentul
oportun, constituie o resursa pentru intreprindere, cu conditia sa fie corespunzator integrata in procesul
decizional.

Astazi sunt publicate o varietate de informatii privind intreprinderea in general, unele in cadrul obligatiilor legale
(situatiile financiare anuale), altele datorita dorintei intreprinderilor de a se face cunoscute, de a-si dezvolta
imaginea in randul clientilor. Problematica actului decizional nu consta in lipsa informatiilor ci in dificultatea
culegerii, prelucrarii si selectionarii lor. 

In ultimii ani s-a redus considerabil durata de viata a produselor. Lansarea unui produs necesita informatii
stiintifice care:

-        sa evite realizarea unor produse care exista deja;

-        sa permita identificarea unor idei, procedee, tehnici, metode folosite de altii si care ar putea fi
integrate in realizarea produselor intreprinderii;

-        sa identifice studiile, proiectele care n-au reusit, pentru a evita reluarea lor si a se lansa in
directii de dezvoltare mai promitatoare.

Specialistii apreciaza ca aproape 90% din informatii sunt informatii legale, iar dintre acestea 70% sunt
informatii deschise. Din categoria informatiilor deschise fac parte cele asigurate de: reviste, cotidiene,
magazine, periodice; colocvii, conferinte, congrese; saloane, expozitii, targuri; bancile de date.
Toate aceste resurse ofera informatii brute, care nu pot fi folosite ca atare in procesul decizional, necesitand o
anumita prelucrare. Intreprinderile mici si mijlocii care nu au resurse suficiente pot apela la diverse organisme
furnizoare de documente de sinteza, cum sunt: agentii regionale de informare stiintifica si tehnica; camerele de
comert si industrie; institute nationale de statistica; cabinete de consultanta; agentii nationale de cercetare si
informare etc.

Informatiile inchise sunt obtinute prin: vizite, intalniri, relatii directe cu clientii, furnizorii si concurentii;
cumpararea si analiza de esantioane; reteaua proprie a intreprinderii etc.

Dintre criteriile posibile de grupare a informatiilor prezentate in fig. 1.1, ultimele doua prezinta interes deosebit
in managementul financiar.

Capacitatea unei intreprinderi de a folosi in interesul sau ansamblul de cunostinte izvorate din sutele de
informatii inchise sau deschise reprezinta asa-zisa inteligenta economica.

Aceasta se concretizeaza prin ansamblul de actiuni coordonate de culegere, tratare, comunicare a

informatiilor in vederea exploatarii lor eficiente in interesul actorilor economici.

Pe plan mondial, tara cu cea mai mare capacitate de culegere si exploatare a informatiei este Japonia. Pe
langa sursele clasice prezentate, japonezii folosesc si alte mijloace de culegere a informatiei: misiuni ale
oamenilor de afaceri in strainatate, trimiterea tinerilor la studii in strainatate, contracte de cercetare cu marile
universitati din lume, negocierile.

Informatia constituie premisa optimizarii deciziei manageriale, in masura in care ea satisface exigentele

calitative privind: utilitatea, accesibilitatea, pertinenta, fidelitatea, comunicabilitatea, reactivitatea, coerenta.

O informatie utila este o informatie de care au nevoie diferitele niveluri decizionale interne sau diferiti parteneri
externi. Eficienta decizionala depinde de pertinenta informatiilor, de continutul si valoarea lor, de capacitatea
de a prezenta cu fidelitate, fara eroare, realitatea.

Utilitatea informatiilor este strans legata de comunicabilitatea si coerenta lor (semnificatie unitara pentru
diverse trepte ierarhice si diversi utilizatori externi).

Asigurarea unei informatii de calitate are un cost. Eforturile intreprinderilor pe acest plan sunt justificate numai
in masura in care avantajele potentiale ce decurg din utilizarea aceleiasi informatii sunt mai mari decat costul
culegerii, tratarii si prelucrarii lor.          
Fig.1.1. Gruparea informatiilor
1.3.3. Implicarea diagnosticului financiar in procesul de fundamentare a
deciziilor

Diagnosticul financiar este rezultatul unui proces de evaluare a potentialului financiar al intreprinderii.  El

este practicat de agenti economici diversi („stakeholders”) care au un interes in identificarea unor aspecte
comportamentale, secventiale privind activitatea intreprinderii analizate sau sunt angajati in anumite raporturi
juridice cu aceasta. Astfel, se explica de ce obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, in functie de
obiectul pe care il evalueaza, acordandu-se atentie unui aspect sau altuia, capabil sa surprinda situatia
financiara a intreprinderii dupa scopurile urmarite.

Obiectivele diagnosticului financiar pot fi grupate pe doua categorii principale de „stakeholders” si

anume actionari si manageri, pe de o parte, respectiv creantieri (banci, furnizori, salariati), pe de alta parte,
dupa cum se vede in figura nr. 1.2:

Figura 1.2. Obiectivele diagnosticului financiar pe tipuri de “stakeholders”

Prin diagnostic se identifica punctele critice in cadrul activitatii financiare derulate de-a lungul exercitiului
financiar incheiat si se avizeaza centrele de decizie pentru a initia masurile de reglare.

Este important de mentionat ca diagnosticul se elaboreaza nu numai cand, la nivelul intreprinderii apar
semnale de dereglare, ci si atunci cand se constata o functionare normala a activitatii, in raport cu obiectivele
fixate. Acest lucru se impune deoarece, in interiorul mecanismului financiar de la nivel microeconomic, intervin
actiuni compensatoare care modereaza sau anihileaza abaterile nefavorabile in functionarea acestuia.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca volumul de informatii poate constitui o adevarata problema in munca de
analiza si de diagnosticare a starii de performanta a intreprinderii.

Realitatea a demonstrat ca o analiza financiara prea aprofundata poate genera, nu castiguri, ci chiar pierderi
substantiale pentru firma, din cel putin doua motive: furnizarea unui ansamblu de date, foarte bine
fundamentate, dar mult mai tarziu decat este nevoie si oferirea factorului de decizie a unorelemente
contradictorii. Astfel multi indicatori pot fi interpretati intr-o maniera duala: ei sunt avantajosi pentru o firma si
dezavantajosi pentru alt. Uneori, managerul, datorita specificului propriei profesii, nu are abilitatea de a
intelege semnificatia indicatorilor; daca nu coopereaza cu analistul financiar, astfel de imprejurari pot
determina falimentul firmei.

In concluzie, scopul cuplului analiza financiara-diagnostic financiar este de a caracteriza intr-o maniera cat mai
pertinenta si mai prudenta situatia intreprinderii, in scopul fundamentarii pe criterii de optim a deciziilor de
constituire si utilizare a resurselor.