Comentati ideea conservarii si a patrimoniului in Preistorie si Antichitate.

In primul capitol al cartii sale, Francoise Choay numeste monument orice artefact construit de
catre o comunitate pentru a rememora evenimente, sacrificii , rituri sau credinte, esenta
acestuia stand in raportul sau cu timpul trait si cu memoria, altfel spus cu functiunea sa
antropologica, avand forme variabile : temple, mormant, arc detriumf, coloana, obelisc, stalp,
totem.
Roma a “despuiat” Grecia la o scara comparabila cu a pradatorilor, folosind bucati din edificiile
sae pentru a-si construe propriile cladiri.
Colectionarea obiectelor de arta incepe in Roma, 146 i. Hr., cand generalul L. A. Mummis cere
sa cumpere o picture a lui Aristide si cateva statui, ca ofranda pentru zeii Romei. Roma
cunoaste colectionari de arta (Asinius, Pollio, Atticus, Seneca, Cicero), piata de arta cu exeperti,
falsificatori si agenti.
Se dezvolta in aceasta perioada o noua experienta a frumusetii mediatizata prin constiinta,
incepand cu secolul III i. Hr. Se mai observa la cea mai mare parte a colectionarilor motivatii
straine de placerea propriei arte: prestigiu la cuceritori, snobism la parvenit, profit sau gust al
jocului la altii.
Legatura cu monumentele istorice ale Antichitatii pare mai putin complexa intre epoca marilor
navaliri si sfarsitul Evului Mediu. Aceste secole au produs distrugeri formidabile intr-o Europa pe
care colonizarea romana o acoperise cu monumente si edificii publice. La acestea au contribuit
mai multe tipuri de factori printre care prozelitismul crestin (atașamentul fata de o credință, la o
doctrină), navalirile barbare (sec VI si VII), prozelitismul misionarilor din aceeasi epoca, cel al
calugarilor teologi care in sec XIII au transformat in cariera amfiteatrul din Trier, au ras arenele
din Le Maus si templul din Tours. Marile edificii ale Antichitatii sunt transformate in cariere sau
sunt recuperate si denaturate, spre exemplu: Arcurile Coloseului sunt astupate si transformate
in locuinte, depozite si ateliere, in arena apare o biserica, Circus Maximus se umple de locuinte,
arcurile teatrului din Pompei se umple de negustori de vin si de “trattorie”, teatrul lui Marcellus
de negustiru de haine si taverne. In franta se intampla acelasi lucru (Provence).
Apare o atitudine de conservare a unui numar mare de opera si edificii ale paganismului. In sec.
VI, la Roma, papa Grigore I ia o atitudine de conservare a edificiilor si de a intretine parcul
imobiliar al orasului. Interesul utilitar nu era singurul factor in conservarea vestigiilor antice, sunt
puse in miscare cunostiintele literare si sensibilitatea. Pentru invatati, monumentele si obiectele
pagane faceau ecou unor texte familiare. Operele antice impresioneaza prin dimensiunile lor,
prin rafinamentul si maiestria executiei, prin bogatia materialelor.
Apare “Mirabilic Urbis romae”, primul ghid consacrat exclusive monumentelor pagane ale
Romei(1155). Pentru invatatii din sec. VIII si XIII, lumea antica este de naptruns si in acelasi
timp apropiata.
Creatiile Antichitatii, atat mobile cat si imobile nu joaca rol de monumente istorice, pastrarea lor
fiind o refolosire. Ele nu sunt doar reciclate, sunt taiate in piese si bucati, apoi reinserate in
constructii noi pentru a le infrumuseta sau decora.
Dezastrele secolului VI duc la convertirea edificiilor secular in biserici: 526-530 sala de
audienta a prefectului devine biserica Sf. Cosma si Damian, 580- o sala de ceremonii dn sec. I
primeste biserica Sf. Maria Antica, senatul din Forumul roman este convertit in biserica Sf.
Adrian.
In anul 1420, monumentele Romei fusesera uitate printre “pasuni si vii” asta daca nu fusesra
transformate in locuinte, Roma devenind un oras de pelerinaj.
Faza antichizanta din Quattrocentro( per. Renasterii timpurii)
Prima faza a acestei evolutii se bazeaza doar pe vestigiile trecutului, adica edificiile si operele
de arta ale Antichitatii cu excluderea oricarei alte epoci. In sec. XIV-XV edificiile si operele de
arta ale Romei incep sa fie studiate (Bruneleschi, Donatello, Ghiberti, Luca della Robbia). In
aceasta perioada monedele, inscriptiile si diferitele fragmente colectionate de artistii, umanistii si
principii italieni erau conservate in “studioli”, in anticamerele, cortile-le si gradinile locuintelor lor.
In sec XV colectionarii construiesc cladiri in care sa adaposteasca antichitatile( vila lui
Mantegna la Montua), iar in sec.XV apare galleria. In 1430 umanistii cer conservarea si
protectia vigilenta a monumentelor romane. Au urmat scrieri care surprind transformarea
Romei, distrugerea edificiilor pentru reutiliarea materialelor in constructia vilelor sau
transformarea “marmurei in var”. In 1462 Papa Pius al II-lea Piccolimini distinge intre
monumente si antichitati, Dorin sa conserve “Orasul mama in demnitatea si splendoarea sa”, el
intelege “sa arate grija cea mai vigilenta” nu doar pentru “ocrotirea si intretinerea basilicilor si
bisericilor ci si a tuturor celorlalte locuri sfinte din oras, dar si pentru ca generatiile viitoare sa
gaseasca intacte edificiile Antichitatii si vestigiile lor. Formuleaza atunci un ansamblu de
interdictii precise si formale de la care nu face exceptie nicio categorie de contravenineti
(persoană care săvârșește o contravenție). Aceste degradari sunt pedepsite cu sanctiuni
banesti precise. In acest fel oricarei persoana, indifferent de rang, ii este interzis sa demoleze,
desfaca, sa strice, sa preschimbe in var orice edificiu sau vestigiu al Antichitatii din oras sau
imprejurimi- in consecinta se vor aplica pedepse (confiscarea animalelor, trimiterea la
inchisoare, plata amenzi).
Papii nu se multumesc doar cu masuri preventive, ei incep sa curate, sa degajeze si sa
restaureze antichitatile. Sunt restaurate asadar: Apeductul Aqua Virgineo, zidurile lui Aurelia,
Pantheonul, podul Sant Angelo, Coloseumul, Columna lui Traian, arcul lui Septimus Sever,
Forumul roman.
Totusi, antichitatile din Roma erau inca exploatate pentru a furniza materiale pentru noile
constructii (Coloseumul pentru a construi Palazzo Venezia si pentru podul Sixtus al IV-lea.
Ambivalenta papilor este cel mai semnificativ lucru care anunta o dimensiune importanta in
discursul occidental despre conservare si protective in general a monumentelor istorice si
antichitatilor. Cele 3 discursuri: punerea in perspectiva istorica, in perspectiva artistica si
discursul conservarii contribuie la aparitia unui nou obiect: forma primara a monumentului
istoric.