Sunteți pe pagina 1din 6

BARNABA-OMUL ÎNCURAJĂRII

Fapte 9:26-29

Barnaba, este unul dintre cei mai influenți oameni din Noul Testament. El a avut o
contribuție importantă în istoria timpurie a bisericii și un rol major în viața oamenilor care au
scris Noul Testament. Barnaba nu a scris niciodată un cuvânt din Noul Testament, dar el a fost
omul care l-a încurajat pe Pavel care a scris aproape jumătate din Noul Testament. Cu toate
acestea, el este o persoană obscură pentru că nu știm prea multe amănunte despre viața lui, așa
cum știm de exemplu despre Pavel, Petru, Marcu. Barnaba a ales să fie omul din culise care i-a
încurajat pe marii oameni din lumina reflectoarelor de pe scena Noului Testament.
In timp ce-mi pregateam subiectul, despre Barnaba-omul incurajarii, mi-am adus aminte
de o povestioara despre Nancy Edison ca un model practic de incurajare. Sa vedem despre ce
este vorba.
Într-o zi, Thomas Edison s-a întors acasă de la şcoală şi i-a înmânat mamei sale o hârtie.
pe care profesorul său i-a dat-o spunându-i: “Dă-i-o mamei tale.” Mama lui a deschis foaia şi a
citit ce era scris pe ea. Ochii ei erau plini cu lacrimi, aşa ca Thomas a întrebat-o ce scria acolo.
Aceasta a citit scrisoarea cu voce tare fiului său: “Fiul dumneavoastră este un geniu. Această
şcoală este prea mică pentru el şi nu avem suficiente resurse şi profesori buni ca să îl instruim.
Vă rugăm să îl învăţaţi dumneavoastră…acasă”. Anii au trecut, iar mama lui Edison a murit şi el
a devenit unul din cei mai mari inventatori din lume. Într-o zi, în timp ce Thomas se uita printre
amintiri vechi de familie, a văzut într-un colţ de sertar al biroului său o hârtie împăturită. A citit
cuvintele de pe foaie. “Fiul dumneavoastră este bolnav mintal şi nu îl vom lăsa să mai vină la
şcoală.” Era aceeaşi hârtie care i-a fost înmânată de profesorul său din şcoală pentru a i-o da
mamei sale. După ce a citit notiţa, Edison a plâns ore bune şi a scris în jurnalul său: “Thomas
Alva Edison a fost un copil bolnav mintal care, datorită unei mame erou, a devenit geniul
secolului. Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multă încredere în mine, iar eu simţeam
că nu trebuie sub niciun chip să o dezamăgesc. Thomas Edison
Această povestioară a făcut de-a lungul timpului înconjurul lumii și, în timp ce unii
istorici îi contestă veridicitatea, tot atât de mulți o consideră autentică.
O altă povestire, care la fel a făcut înconjorul lumii și istoricii nu-i contestă veridicitatea,
este despre omul cunoscut în Biblie după porecla lui -Barnaba- fiul măngâierii, a încurajării.
Cu toate că este pomenit de 33 de ori în 4 cărţi din Noul Testament – Barnaba nu se
bucură de aceeaşi notorietate ca şi tovarăşul său de misiune, apostolul Pavel. De fapt, „Barnaba”
nici măcar nu este numele adevătat, ci o poreclă. Numele real al acestui credincios era Iosif, însă
atât de remarcabile au fost caracterul şi lucrarea sa, încât a fost supranumit de apostoli „Barnaba”
adică „Fiul Mângâierii” sau „Încurajatorul” (F.A. 4:36)
Astăzi vom vorbi despre Barnaba- omul încurajării, pentru a-i urma exemplu de viaţă şi
de credinţă, pentru a fi atinşi de farmecul unei vieți trăite pentru alții.
Fapte 9:26 ne prezintă pe scurt contextul textului. Saul, cunoscutul persecutor al
crestinilor din Ierualim, Iudea si Samaria se indrepta cu scrisori de acreditare spre inima Siriei,
pentru a prinde crestinii din Damasc. Dumnezeu intervine intr-un mod miraculos pe drumul
Damascului si după intalnirea cu Domnul,  viaţa lui s-a schimbat într-un fel greu de explicat. N-a
mai fost nici o clipă omul care sufla amenintare atunci cand a pornit din Ierusalim spre capitala
Siriei.  Daca l-a inceput el se îndrepta triumfător spre Damasc, dupa convertire totul se schimba.
Evreii cautau sa-l omoare si Saul fuge în taină, pe furis, nu pe poarta cetății Damascului, ci
coborât prin zid, ascuns într-o coșniță  si scăpat de la moarte de chiar aceia pe care venise să-i
condamne la moarte.  Da, Dumnezeu poate să schimbe viata lui Saul într-o clipă, dar oamenii nu
s-au schimbat faţă de el într-o clipă. In Damasc oamenii au căutat să-l omoare, dar când s-a
întors la Ierusalim, el n-a mers la duşmanii lui, ci el acum a mers la fraţii lui, dar fraţii lui se
temeau de el. In acest context, Barnaba îl întâlneşte pe Saul la Ierusalim şi îl indroduce în
anturajul apostolilor.Ucenicii din Ierusalim au arătat teamă și rezerve față de cel care nu demult
era dușmanul lor de moarte. Barnaba devine omul de legătură între Pavel și urmasii lui Cristos
din Ierusalim. În acest text vom vedem în mod practic cum arată un om care încurajează. Ce
trăsături trebuia să aibe candidatul la slujba de „incurajator”?
1.Prima trăsătură pe care o găsim în textul de față este abilitatea, de a recunoaște
situația de criză. ,,Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se
temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.” v.26. Venirea lui Saul la Ierusalim a
șocat adunarea ucenicilor lui Cristos. Conform lui Galateni 1:18, ,,După trei ani, m-am suit la
Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile.”, sa nu uitam, trecuseră
cel puțin trei ani de la convertirea lui Saul si venirea lui la Ierusalim, în părtășia ucenicilor. Saul
a căutat să se alipească de ucenici, dar eforturile i-au fost zadarnice. O asemenea convertire ca a
lui Saul din Tars șochează, duce la o criză de credibilitate, este prea surprinzătoare și parcă prea
frumoasă ca să fie adevărată. Nu este de mirare îndoiala ,,prudentă“ a ucenicilor de atunci. Dar
dacă Saul este același  dușman, care doar și-a schimbat acum tactica? Dar dacă Saul este doar un
fel de ,,cal troian“ strecurat de marii preoți în sânul adunării lui Cristos? John MacArthur adaugă
„Saul trebuia să li se pară a fi lupul prin excelență în haine de oaie, încercând acum să distrugă
din interior ceea ce încercase anterior să distrugă din afară”. Este interesant ce scrie in în Fapte
18: 27 „ Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor
să-l primească bine.” Pavel-fostul Saul cand a vrut sa ajunga in Ahaia, primește scrisoare de
acreditare pentru frații din Ahaia, dar pentru plecarea la Ierusalim, Saul nu primește nici o
scrisoare de acreditare de la fratii din Damasc, de exemplu, de la Anania, ca sa fie bine primit de
ucenicii din Ierusalim.Convertirea lui Saul și mărturia sa creștină timpurie au fost întâmpinate cu
scepticism și frică, de către ucenicii din Ierusalim. Venirea lui Saul la Ierusalim a dus la o criză
de credibilitate în rândul ucenicilor. Barnaba este persoana care are ochii deschiși la nevoi și
apoi răspunde cu încurajare. Prima trasatura al celui care incurajeaza este abilitatea de a
recunoaste o situatie de criza prin faptul ca işi dă seama, simte foarte uşor, ce e contra-făcut într-
o biserică, în slujirea ei, în închinarea ei, de ceea ce este real, adevărat. Incurajatorul vede acolo
unde alţii nu văd. Bisericile creştine de astăzi se confruntă cu multe situaţii de criza în care este
mare nevoie de oameni ca si Barnaba, care au abilitatea in acest context sa „consruiasca
poduri”, sa şlefuirea potenţialul mai-tinerilor slujitori şi sa-i integreze în comunitatea bisericii.
2. A doua trăsătură este curajul de a acționa în situații de criză. ,, Atunci, Barnaba l-a luat
cu el, l-a dus la apostoli ”V.27. Biblia evidențiază poveștile încurajatorilor care au avut curajul
sa ofere consiliere în condiții dificile. Curajul lui Barnaba face diferența între toți ucenicii care se
temeau de Saul și cel care a ales să nu-i fie teamă. Saul era într-o situație dificilă și avea nevoie
disperată de un prieten. În Damasc, Saul a avut nevoie de Anania, iar acum în Ierusalim, Saul are
nevoie de Barnaba. După mulți ani, în marea sa „definiție” a dragostei din 1Corinteni, Pavel scrie
cuvinte care descriu în mod clar acțiunea altruistă și plină de curaj a lui Barnaba - „dragostea
crede totul”. (1 Cor 13: 7). Ce mângâiere, ce încurajare binevenită trebuie să fi fost pentru Saul,
primirea prietenoasa si plina de incurajare a lui Barnaba! Mângâierea, încurajarea descrie
confortul primit de o persoană după o pierdere sau o dezamăgire. John Phillips afirmă „Nimic în
această lume nu poate fi mai frustrant decât să fi un obiect de suspiciune și neîncredere
universală, să fi privit de toată lumea, și să fi ținut la distanță. Saul era un lepros social pentru
toată lumea din Ierusalim. Dar Barnaba l-a crezut .... Până la sfârșitul zilelor sale, Pavel nu a uitat
niciodată ce îi datora lui Barnaba, primul om care a avut încredere în el în Ierusalim.
Barnaba după ce l-a ascultat pe Saul și l-a crezut l-a adus la apostoli. Sa nu uitam, Barnaba este
cel care mai întâi, a adus banii din vânzarea pământului său și „i-a pus la picioarele apostolilor”.
(Fapte 4: 36-37) iar acum îl aduce pe Saul in partasia apostolilor. Apostolii cunosteau integritatea
lui Barnaba și acest lucru i-a dat intrare libera către apostoli, astfel încât acum erau dispuși să-l
primească pe Saul, pe creditul lui Barnaba. Exemplul lui Barnaba ne poate încuraja să ne facem
timp să-i ascultăm, să-i înţelegem şi să-i încurajăm pe cei deprimaţi şi să oferim ajutor practic ori
de câte ori vedem că este nevoie. Ce binecuvântare este să avem oameni ca Barnaba în bisericile
noastre de astăzi! Acesta-i a doua trasatura al celui care incurajeaza, curajul de a-şi asuma un
risc si de-a actiona in momente de criza.
3. A treia trăsătură este înțelepciunea de-a vedea potential in situatii de criza si de a pleda
pentru acea persoana. ,,l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe
Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.”
v.27. Interesant este că Barnaba, este cel care istorisește apostolilor cu multe detalii convertirea
lui Saul. Barnaba l-a prezentat pe Saul apostolilor ca un discipol al lui Isus, care după convertire
a devenit un propovăduitor a lui Isus Cristos plin de putere și curaj.Nu se specifică de ce si cum
Barnaba a avut încredere în Saul. Oricum, „fiul mângâierii“ a fost la înălţimea numelui său, a dat
dovada de intelepciune ascultându-l pe Saul şi ajutându-l să iasă dintr-o situaţie aparent fără
ieşire.  Barnaba a fost gata să-şi asume riscuri pentru a-i ajuta pe cei în care vedea potenţialul
unui conducător. S-ar putea de multe ori ca potentialul conducător, să nu fie printre cei mai bine
văzuţi, in biserica la un moment dat, dar tu, ca un om al lui Dumnez eu, ca cel care incurajeaza să
ai puterea să-l vezi. De aici, desprindem a treia trasatura al incurajatorului, intelepciunea de a
vedea potential si de a pleda in favoarea celui care are un dar special din partea lui Dumnezeu.
Omul care incurajeaza este gata, în smerenie, să se retragă în umbră si sa-l promoveze pe cel in
care vede potential pentru slujire.
4. A patra trăsătură este eficienta, eficacitatea, încurajarii in situatii de criza. Barnaba s-a
bucurat de rezultatul muncii lui. ,,De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în
Ierusalim”.v.28. Saul avea nevoie de cineva care să vină alături de el să-l încurajeze și să-l
prezinte altor credincioși. Barnaba era acel pod intre Saul si crestinii din Ierusalim. Drept
urmare, Saul a fost adus într-o părtășie mai profundă cu ucenicii din Ierusalim și astfel a putut să
predice Evanghelia acolo liber și îndrăzneț. Deși la inceput, ucenicii din Ierusalim s-au îndoit de
autenticitatea convertirii lui Saul, a existat un levit cu ochi ageri și cu inimă mare care l-a luat pe
creditul lui și l-a ,,impus“ grupului de credincioși din Ierusalim. Omul acesta a spulberat
neîncrederea ucenicilor, l-a dus pe Saul să fie ,,verificat“ la apostoli și l-a promovat în lucrarea
de evenghelizare. Interventia mijlocitoare a lui Barnaba s-a dovedit a fi beneficã, inspiratã de sus
si venitã la momentul potrivit. Barnaba a mediat între Saul si apostoli, înlãturând temerile si
neîncrederea acestora, arãtând cât de mare este harul lui Dumnezeu, care, dintr-un prigonitor
poate sã facã un slujitor al Bisericii. Barnaba a actionat ca un bun prieten, apropiindu-l pe Saul
de ceilalti si fãcând posibilã acceptarea lui Saul în echipa apostolilor. Mai mult, arãtându-i
încrederea sa, Barnaba si l-a fãcut pe Saul tovaras de slujbã si de suferintã, mergând împreunã la
propovãduirea Evangheliei.
Marele predicator, J. Edwards a spus: “Sunt două feluri prin care poţi influenţa lumea:
prin învăţătură sau doctrină şi prin exemplu, prin modele.”
Nu stiu cum si-a sfarsit Barnaba viata, dar felul lui de vietuire a fost unul care a ramas
exemplu pentru credinciosii de atunci cat si pentru generatiile viitoare. El a fost omul potrivit, la
locul si timpul potrivit, de fapt intodeauna omul care incurajeaza este un astfel de om. Cum ar fi
aratat oare istoria, Biserica si misiunea crestina fara Barnaba?
Un aşa om al incurajarii doresc să ne inspire pe noi, si urmandu-I exemplu sa raspundem
la intrebarea din prima carte a Bibliei Geneza 41:38,
As vrea ca raspunsul la intrebarea lui faraon in momente de criza „Am putea noi oare sa
gasim un om ca acesta, care sa aiba in el Duhul lui Dumnezeu?” (Fac.41:38)” sa se regaseasca in
raspunsul