Anulu II. — Nr. 20.
E se d e doue ori iu se p te m a n a :
Joi-a si Dom inec’a.
Pretiulu âe prenumeratiune:
pre a n u in tre g u . . 6 .fl. v. a.
„ d iu m e tate de anu 3 fl. v. a.
p a tra r iu de ann . 1 fl. 50 cr.
Pentru Romani’a si strain etate:
pre a n u in tre g u . . . 9 fl. v. a.
, d iu m e tate de anu . 4 fl. 50 cr.
fo ia bisericesca, scolastica, literaria si economica^
O r g a n u o f i c i a l e a l u e p a r c h i e i r o m a n e gr. or> a r a d a n e .
Invitare de prenumeratiune
la
„ I m U M I H ' A ,«
foia bisericesca, scolastica, literaria si economica.
Cu 1. aprile vechiu incepemu patrariulu alu doile ala
anului curinte,. pentru care deschidemu prenumeratiuni
noue, cu conditiunile ce se vedu, in fruntea foii.
Pre timpulu sinodului eparchialu ni vom dâ tota trud’a
a comunicâ desbaterile câtu mai in detaiu sispre multia-
mirea ojaoratilonr noştri cetitori.
' îfradu, 25. martiu 1873.
Redactiunea.
P a r a le la in tre şe rb i s i romani.
Ochiulu omului de bine, nu pote scapâ din vedere
cercustanti’a, câ Ia poporulu serbescu, invetiamentulu si
desvoltarea intielegerii naţionali, faca pasi cu multu mai
, repedi si mai mari de câtu la noi romanii. Atât’a pentru
l cultur’a intielegerii. . . - ,remanu sterpe (Cu adeveratu si la noi, unu omu, Dr.
Era pentru cultur’a morala bisericesca, se observa
cumca romanii sunt innaintea serbiloru; de unde romanii,
■ in proportiune, se si inmultiescu mai tare de câtu serbii,
de se fie ore caus’a? Sunt doe resultate feliurite,
dintre cari unulu ni este favorabila, deci nu pote fi nici
de lipsa nici la locu o scusa, buna ora casi cea super­
ficiala a unor’a cari, in casu de rele, invinuescu totu
numai trecutulu tristu alu natiunei, câci li este lene se
intre cu cugetarea in presinte, pentru a ispiti, daca nu
cumva căuşele sunt chiar in starea de astadi?
Nepotrivindu-se aci scus’a cu trecutulu, cum dise-
ramu, cauta se intrâmu in essaminarea stării de astadi
atâtu a şerbului câtu si a romanului. Deci pentru para-
lel’a culturei morali, c a u t a se mergemu in bisericele amen­
duror’a; era pentru paralel’a culturei intelectuali vom
merge in sc61ele si la literatur’a amenduror’a.
In biserica, serbulu nu intielege nimica, pentru câ
sântele rugatiuni nu sunt in limb’a lui, ci in cea vechia
slavena, astadi morta si străină. Romanulu in biserica,
lintielege totu; prin .canalulu intielegerii se stirnesce si se
I cultiva inim’a lui spre bine. Eca aci eaus’a ck romanulu,
j este naintea şerbului din privinti’a morala bisericesca.
V A lm in trea se ve d e la literatur’a p o p o ra la , si in scol’a
| e le m en ta ria carea isi ie totu -d e-un’a de in drep tariu lite­
ratu r’a. A c i serbulu, care le n ’a capetatu o literatu ra po-
J p u ra la de la biserica, şi-a facutu ' insusi un’a populara
p r e in tielesu lu natiunei intregi, s o pric^ pa p rofessorii
casi p lu g a rii, diregatorii casi cetatienii. Inse romanulu,
c a re le a v e a acum o literatu ra pop ulara in b iserica pre
in tie lesu lu tuturor’ a, v a se dica avea o îndemânai© gat a,
la c a rea au lucratu protopârintii sei cu m ulta invetiatura
si cu intieleptiune, au nesoco tit o pre acest a si si-au facutu
p e n tru p o p o ru o literatu ra noua, carea nu este populata
pentru câ p o p o ru lu nu o pricepe, cu ale ei d ice ii nem-
Aradu, Joi, Apriliu 1873.
Corespundintiele t>i b a n ii de pre-.j
num eratiune se se adreseze de a ■;
dreptulu: Redactiunei ,,L u r n i n d *
in Aradu, cancelari’a epis«opesca.
Pentru ptiblicatiunile d e trei ori,
ce contienu cam 150. de cuvinte
(spaţiu de 20 sire garm ond) tacs’a e
3 fl.; pana la 220 de: cuvinte 4 fl
&ra Hiai sus 5 fl;, ■intielegendu-se
rin
1 tr’ aceste sume si tim brulu. — Pre-
tiulu publicatiuniloru se se anticipe
jtite si ungurite, si cu ale ei cuvinte: „reprosiuri,u „formi-
jdabili,“ „deliberatiuni,“ „agende superate11 scl:; apoi scol’a
fromanului, luandu-se dupa acesta literatura, deveni mai
/putienu roditoria pe calea desvoltârii intielegerii naţionali.
' Aci e caus’a câ serbulu, cu desvoltarea intielegerii naionali,
este innaintea romanului. Din acesta causa urmeza apoi,
pre o lege a naturei, ceea ce vedemu in tote dilele, si a
nume: . ■
câ naţiunea serbesca, in tote trebile sale naţionali
si bisericesci, isi afirma esistinti’a sa si interesele sale cu
mai multa putere, de câtu noi romanii;
câ pre intieliginti’a ei cea adeverata, fiindu câ o
intielege deplinu, rnass’a cea mare a poporului o si spri-
ginesce mai bine, de cum se intempla acest’a la noi;
câ pre intieliginti’a falsa (carturari dar farisei) serbii
o supunu, mai repede de câtu noi, la o judecata drepta;'
prin urmare au mai putieni . omeni - falşi ’ si leneşi câci
acolo e tema de repediunea si- de puterea judetiului publicu;
câ ale loru cantâri naţionale petrundu si insufletiescu
pre toti, pre candu ale nostre, cu : „Planulu celu secretu“
*l)Mariejigscu si-a datu truda a pune elemenţulu poporalu
in cântările naţionali,* inse nu e şpriginitu de-; ajunsuy~ma
remane mai ca isolatu, pentru ck mass’a mare alerga dupa
piticotii literari, ce acum sunt idolii de moda, câci aducu
diceri si cuvinte ; neintielese de masse, apoi slabitiuneaj]
masseloru a tostu pururia se adore ceea ce nu intielege,£
ce se deslucesce erasi.d e acolo câ elemenţulu animalu in onw
precumpenesce pre celu intelectualu: de câfu se se insu-^
fletiesca de unu cuventu câ-lu intielege, mai vre se se
amagesca de t> frasa încâlcita ce-i turbura precepereaţ)
mai urmeza din acea causa câ la şerbi, cu desvol­
tarea intieligintiei, sporesce iucrulu si capitahnu ; pre candu
noi lucrâmu numai ca se ni acoperimu lipsfele celea câte|
nu le putemu incunjurâ, fie siliţi de fome fie de cuviintia; j
era din sudorea nostra strainulu isi face capitalu. (
Hi altele, si altele.
Opriti-ve odata, cei ce scrieţi pentru' romani in di­
ceri străine si cu străine cuvinte. Vedeţi reulu, la care ne
împingeţi. Nu ve dore de noi? Scrieţi romaniloru roma­
nesce, seu se nu scrieţi defeliu! ~
-. ~.-—•— -— ~ Gc or g t a i Popa.
P r e d ic a la Pascx.
de
J o s ifu «7. A r d e l e n u .
„ Cristos a tnvîatu din viorii, cu mortea'
pre morte calcandu, si ccloni din mormen-
turi vtttia danrindu.de.u
Infiorat6ria e g r 6 p ’a in tn n e c 6 sa a mormeritulni .atunci, candu
v e d e m n pim endu in e;i, la c c le a eterne: pre părinţii, fiii, fraţii
si am icii iitistri. D a r si ni ai infiorat6ria ar fi a tu n c i,‘ca n d u in aceoa
ni s ’ar s f a m firulu vieţii, ’ si c a n d u ar fi a d e v e r a tu ca, dupa ce •
v a n>tuf omttl , im va mai i n v i ; l . — D a r cei ce n u ere du intru
in v iere, ncoia retacescu am arii: aceia,, n ’au ve d iu tu resarindu sc-
în in ti’a cea astupata in p a m e n t u ; mi vino so crcdu ch acoia nVm
 94
vediutu, dupa intunerecu, lumina; mi vine se credu ca, n’au
vediutu astupendu-se colea in pulbere u n u ’ .yerme mitutelu, si
apoi nu peste multu sborandu in aeru. — Ore, omulu, fiinti'a
acdst’a intieldpta, se nu se aredice preste acestea? Se nu mai re- '
sara din pamentu? Ore, numai pentr’ace’a se fie ziditu in lume/
ca si mai pe urma se se de prada unoru animale nimernice, in
adenculu mormentului? ! A r fi vai de elu! L a asemenea intem-
plare, cu ni micu ar fi mai deschlinitu inaintea lui Dumnedieu,
decâtu molim’a (mortatiuneaj ceea, ce o aruncamu si o astupk-
mu in gropa. N u! omulu nu se p6te asemend cu unu simplu ani-
m alu; câci omulu p6rta chipulu lui D um nedieus care este „ch i­
p u lu Om ului-Dum nedieu “ pentru care nainte de ast’a. cu trei
dile se imbraca in vestmintu; de jele; caci a moritu; dr astadi, se
imbraca in vestmentu de bucuria ckci a inviatu. D a ! in dio-
riJe deminetiei acesteia, se adeveri învierea D om n ului nostru Isu s
Cristos, ce o saluta creştinii, de secle de ani, ■ cu salutarea
„ Cristos a i n v i a t u D e mare insemnetate sunt dara cuvintele
acestea, câci de nimicu se interesddia omulu mai multu, ca de
secretulu celu din colo de mormentu: ca 6re, Domne, inviâ-va
dupa ce va m ori?! Astadi dara, acdst’a e intrebarea, la carea,
numai dupa ce vi-am aretatu in partea ânteia a cuventarii, cum­
ca Cristos a in v ia tu ; voiu potd respunde in partea a doua.: ck s i
noi - vom invid. . '
. . . I. , .
Dupa ce» Mkntuitoriulu nostru Isus Cristos, prin morte, in
muntele Golgothei si-au incheiatu lucrarea cea mare, pentru care
a fostu trimisu- in, lume dela Tatalu: si dupa ce si-au aretatu
ininunile celea mari aici pe pamentu, a mai voitu se implinesca
o fapta m are: mantuitârie s i imbucuratârie peutru omenime. Fapt’a
ace’a se cuprinde intru prorocit’a lui inviere.
Intelnindu-lu od^ta fariseii si cărturării pe Cristos ilu ro-
gara se li arete semne si minuni, dra Elu a disu:. „ Nemulu reu
«' precurvariu semnu poftesce, s i nu i se va dâ lu i semne, num ai
semnulu lu i Ion'a proroculu: câ precum a fostu Io n 'a in pântecele
chitului trei dile si trei nopţi, asia va f i s i F iu lu omtnescu in in i-
m'a pamentului trei dile si trei nopţi.11
Cristosu totu acdst’a a spus’o si invetiaceiloru sei in mai
multe‘ronduri, astfeliu: s i me vor fomori pre mine, s i a treia d i
me voiu sculd.u (Mat. X V II, 23.) Era intr’altu rondu: dupa in v i­
ere, mai nainte de voi, voi merge in G a lilea , acolo me veti vede.“
Ore implinitn-s’au prorociile aceste in di’a 'd e astadi?
;Se mergemu si se vedemu dimpreună cu portatorele de
miru muieri la mormentulu Domnului. Veniţi se vedemu, ce au
gasitu ele ajungendu acolo? Evangelistulu Marcu la capu X V I,
1. dice ck : j,ca u tâ n d u ele , au vediutu pietr'a r e stu r n a ta f'
Ah ce minime, ce spaima le-au cuprinsa! Nu mai ve’du la loculu
seu, pietr’â cea grea si mare, ce o vediura nainte de acest’a cu
trei dile punendu-se pe Cristos. N u .mai vedu sub ea, pre cel’a,
pentru care duserk omagiele scumpe! Da ! se spaimentara. Au
d6ra nu se nasce in noi un’a.'c^ acdst’a? Au d6ra, nu ne po-
temu convinge din noi insine, câ atunci, candu ni apare ceva
supranaturalu, seu ce nu pbtemu cuprinde cu mintea din o data,
— ne spaimentamu?! B â asia! Doveda luminata in privinti’a acdst’a
ni este caletori’a Apostolului catra Damascu, candu pe cale a strelu-
citu peste elu fora de jyeste lumina dia ceriu, de carea a cadiutu
la pamentu si s’a spariatu forte,In câtu eschiama: „cine esti Dom-
n e ? “ ca-si candu ar fi disu: ce minune e acest’ a ?
Prin urmare,, nici noi n’avemu ce se ne tememu, seu se
ne indoimu despre adeverulu ce-lu vedemu astadi, la mor-
mentulu Domnului. Nu! ckci p rin resturnarea p etrii cadiu s i,
. ceti'a de pre ochii noştri, vediendu, ck Cristos, care & fostu
restigmtu pre cruce si pusu in mormentu, — astadi a invi­
atu. Nu ve tem eti-dara/J. A . ! a crede asia ceva. Acest’a a spu­
s’o si ingerulu, ce siedea pe pietra, versandu credintia si barba-
tia intru muieri: rnu ve temeti; câci sciu , câ p re Isus celu restig-
nitu cautati, nu este aici, câ s’a sculatu precum a d isu ; rveniti de
vedeţi loculu unde a zacutu E lu .“ (Mat. X X V III. 5, 7.) Eta din o
data ele vedu si pre celu cautatu, apropiendu-se de ele si dicen-
du-le: „nu ve temeti! nu ve tem eti!! veniţi mai apr6pe, si ve uita­
ti bine la mine; caci eu sum cel’a ce am fostu mortu si am inviatu
chiemati si pre ceia lalti, si apoi mergeţi si spuneţi si invetiacei­
loru mei, ca se se adune toti in Galilea, caci acolo me vor vedd.“
Si se dusere numai de catu, spunendu invetiaceiloru cele vediute
si audite. La inceputu si pre ei ii cuprinse mirare ; inse acest’a
nu tienu multu; câci Cristos dupa cum a prorocitu, a venitu in
mediloculu loru. Astfeliu indoidl’a li se prefăcu in credintia; dra
fric’a in.bucuria ; in câtu vestea, ce mai nainte n’o potura cuprinde
cu mintea, o vediura cu ochii, si o pipaira cu manile.
Cristos a inviatu! E fapta dara, si hu mintiuna, nici vre o
scornitura amendsca. Ceea ce cu atâta mai vertosu. nu se pote
trage la indoidla, ckci despre ea, n’au graitu numai angerulu, n’au
marturisitu numai purtat6riele de miru m uieri: ci si Apostolii
următorii lui Cristosu, cari pentru invierea lui au suferitu cele
inai gr6snice chinuri, batjocuri, închisori, esiliuri, morte si altele.
Eta cu ce resolutiune vorbesce Apostolulu IJavelu despre invierea
lui Cristos: „pentru carea pricina (adeca pentru invierea lui Cri­
stos) s i patimescu acestea, s i nu me n isin ed iu , că sciu , cui am crediutu
s i adeveratu sciu, câ puternicu este a p a zî lucrulu celu incredintiatu
mie la diu'a aceea.“ (II. Timot. 1/ 12.)
învierea lui Cristos se adeveresce si prin credinti’a, ce a
remasu pastrata din generatiune, in generatiune, in cuvintele
aceste: „C rirto s a inviatu din m orti.“
Decumva nu invid Cristos, ce cugetati, J. mei Ase.! Apos­
tolii, si invetiaceii lui Cristos, se supuneau suferintieloru grozave ?
Rabdau închisori, batjocuri, morte si altele ? E u dicu, ck nu ! ci
se impresciau, ca ostasii, cari vediendu, ca-si perduvk pe pova-
tiuitoriulu in midiuloculu luptei — nu mai au sperantia de bi-
ruintia. .' *
Inse Cristos a inviatu, a invinsu Apostolii si invetiaceii, mai
mulţi si dintre inimicii lui de mai nainte, recunoscendu-lu de in-
vingatoriu mare si adeveratu, vestiră invetiatur’a lui in t6tu lumea.
Scimu, cumca Cristos, nu pentru sine a primitu trupu ome-
nescu, nu pentru sine a patimitu si a moritu, ci pentru noi. Asia-
dara si invierea a trebuitu se o faca pentru noi. D a! a inviatu
pentru noi, ca se fia garanţia învierii nostre. va se dica: ca se
ne convingă, ck si noi vom învia.
II
J . A .! Ne convinseramu, ck totuşi a fostu unu omu in lume
care a rc’nturnatu din mormentu. Ne convinseramu, ck acel’a e
insusi Cristos Rescumperatoriulu nostru.
Se ne intrebkmu acum’a: ce ni-au aretatu, candu a invia­
tu din mormentu? Si ce trebue se credemu in urmarea acesteia ?
Eca ce: ck nu se gata v ieţi'a om ului a co lia , unde se pune in p a­
mentu ; ci de a colea, inca mai trebue se resara la o vidtia ndua,
ca seminti’a cea astupata in pamentu, si ck trebue se mai vdda
dupa- intunerecu, si lumina.
Ei, dar cugetulu, câ cu fiesce care minutu ne apropiâmu de
intunereculu sicriului, o ! la câte anime slabe, produce mominte
triste!
Inse nu ve temeti, nu ve superati omeni muritori, flo r i peri-
torie, seminţie sădite. Ascultati numai cu ce ve mângâie Cristos
„eta eu, cu voi sum in tote dilele , pana in sfa rsitu lu vecului.u
Cumca dupa m6rte vom invid, se vede din fapt’a, ck si
Cristos a fostu cu trupulu aici pe pamentu, pre cum suntemu si
noi, si a inviatu si ne-âu invetiatu se credemu intru inviere.
învierea nostra o deducemu si din impregiurarea, ck Cri­
stos este capulu nostru, dra noi suntemu madularile corpului. Cri­
stos capulu nostru, a luatu parte intru inviere, noi madularile lui
noi inca trebne se lukmu parte intru inviere. învierea cea de pre
urma o credeau mulţi invetiati inca nainte de venirea Domnului
nostru Isus Cristos pre acestu pamentu. D ar credinti’a loru nu erd,
tare, cum este astadi credinti’a crestiniloru, pentru câ au intarit’o
iususi Cristos Dumnedieu prin invierea sa.
Intr’adeveru J. A ! putiena sperantia aveau aceia pentru
vidtia dupa morte, si fora mângâiere mai treceau din lume. Pric’a
lorU de morte avea intielesu atunci, si cu totu dreptulu poteau
dice infioratoria e m ortea ! Dara astad i?! Astadi, noi creştinii pute­
mu fi linisciti si mangaieti, ckci scimu ck Cristos prin invierea
L ui „a ruptu legaturile m orţii , a jefu itu ia d u lu ; si a adusula lumi-
■na vieti'a s i nestricaiiunea.11 (II. Timot. I, 10.) Si chiar pentr’acea
dice intr’unu locu Apostolulu Pavelu: „ E r ' acum Cristos s'ascula-
, tu, incepatwr'a celoru adurm iti s’au facu tu. “ (I. Car. X V . 20,— 21.)
E ra intr’altu locu.eschim a cu bucuria m are: „U n d e ti-este, morte
boldulu teu? Unde ti-este iadule, b iru inti’a t a ? E r lu i Dum nedieu
multiumita, celui ce ni-au datu noa biruintia p rin Dom nulu nostru
Isus Cristos.“ (I Car. X V . 55— 57 .)
Acesta a fostu bucuri’a Apostolului,' acdst’a e dara si a
noştra in di’a santeloru pasci. Cum se nu ne bacuramu sciindu
ck dra ne vom intelni cu părinţii, fiii, fraţii, si cu iubiţii noştri,
cari nu de multu ne disera: „ remasu bunu.“ Se nu ne mai infio-
ramu de morte, ck drasi vom invid, Cristos, care astadi a inviatu,
s’a facutu incepatoriulu celoru adormiţi.
Cristos a moritu si a inviatu prin ce ni-au descoperitu secre­
tulu morţii si alu vietie, a presintelui si a viitoriului.
Minunata descoperire.! -
Asiadara fetiele celea galfede, numai adormira?! D a ! c â c i,
si mai pe urma aceste le-au disu. Cristos spre mangaierea sufle­
teloru nostre: „ toti cei se suut in mormenturi, vor audi glasulu
Domnului.“ Si intr’altu locu: era voi me veti vedA pre m in e; câ eu
• viu sum, si voi veti fi- v ii.a Amin. — . .

Despre starea omului dupa pecatuire si despre cultur’a
unui poporu..
Fiesce care omu, ajungendu se cugete, intrdba: ce, de unde,
si pentru ce sunt eu in lumea acdst’a? si ce va fi sfarsitulu meu?
— L a aceste intrebari, unu respunsu ilu va îndestuli, si adeca:
eu sunt omu, creatu de man’a lui Ddieu, si Iasatu in lume ca
se servescu lui Ddieu, dra sfarsitulu meu este intrdg’a resplatire
si intrdg’a fericire la D d ie u ; si ca se o dobandescu, debue se -
jmplinescu, si se facu voi’a lui Ddieu, care o potu cun6sce din
mintea cea sanatosa, si din sântele scripturi. Dar ce neoaihna ilu
î) cuprinde pre omu, simtindu-se neputinciosu spre împlinirea voii
I lui D dieu? Mai departe intrdba, de unde e neputinti’a acdst’a ?
au d6ra asia neputinciosu si stricatu a facutu Ddieu pre omu?
acest’a nu putemu crede, pentru câ Ddieu t6te bune le-au facutu,
precum cetimu in cartea facerii; — , cu adeveratu bunu, nevi­
novata si spre totu binele plecatu a esitu omulu din man’a crea-
toriului, care a promisu omului nemurire, precum ni ardta sân­
tele scripturi, ce totodata marturisescu: cumca prin pecatele
j stramosiloru i n ; raiu, dupa mărturisirea apostolului Pavelu, a
jf intratu pecatulu in lume, si prin pecatu mdrtea.
Deci in stramosiulu Adamu s'a stricatu sementi’a genului
| omenescu, de unde in pecate ne nasce mam’a nostra. Asia desbi-
natu fiindu genulu omenescu de Ddieu, mintea lui întunecata,
inim’a stricata, câtu dupa mărturisirea istorica, in loculu lui
Ddieu celui edevetatn s’a inchinatu idoliloru si altoru. făpturi,
precum: s6relui, lunei, steleloru si ierburiloru si asîd erâ lumea
in pecate, in câtu i-au parutu reu lui Ddieu, ca a facutu pre
om u; —■dar totuşi n’a voitu Ddieu se pdrda , zidirea sa, ci a
trimisu omeni luminaţi, cari sunt profeţii, ca se o intorca erasi
catra D d ieu ; in fine trimise pre unulu nascutu fiiulu seu care
i s’a nascutu din prd curat’a feciora Maria, si a luatu pre sine
\ corpu omenescu: ca se vorbdsca omenilovu fatia Ia fatia, se Iu-
7 minedie intunereculu mintii omenesci, se aduca pre omeni la .
cunoscinti’a ziditoriului loru, si cu patim’a si m6rtea sa se rescum-
pere genulu omenescu de etern’a osanda, careia prin pecatu s’a
facutu vinovatu.
T6te aceste alunecâri vedemu câ din nesciintia au purcesu,
— carea nesciintia este isvorulu tuturoru patimiloru. Sterpindu
nesciinti’a, sterpimu isvorulu. Se Iucrkmu la sterpire.
Dar de unde vom incepe a lucrâ? ca se pricepemu mai
j ingraba, se facemu o asemenare cu o planta părăsită, carea -a
inceputu a s e uscâ. De siguru vom ingrigi mai anteiu de rade-
cina, ca se-i vina umedidl’a de lipsa. Eamii de â’ar vescedi, dra
invioidza, mugurii se bobocescu, se desfăcu si dau frundie, flori
si frupte. lata dar câ avemu se ingrigimu mai anţeiu de clasele
de diosu, ddca vom se urmâmu natur'a. Se dâmu ce e de lipsa
trupinii unui poporu ddca voim, ca ramii, cari se desvolta din
elu, se aiba vidtia, ddca voimu se avemu fructe folositorie si
intregi, dra nu unele cari se nu-si p6ta ajunge matoritatea, seu
se fie stricate de vermi si se cada la cea mai mica suflare de
ventu.
L a poporu de in diosu in sus avemu se incepemu crescerea
„j si cultivarea. A ici debue se ne strădui mu ii versâ lumin’a sciin-
tiei. Atunci vom vedd reversandu-se vidti’a intr’ensulu, vom vedd
câ se desv 61ta intr’ensulu interesu si energia pentru totu ce' este
bunu si folositoriu.-
Ca se ajungemu inse unu resultatu doritu in asta privintia,
avemu lipsa de doi faptori: de biserica si scola. Aceşti faptori
si-ardta binefacerea loru, ori unde sunt in cuvenitulu loru res-'
pectu. Biseric’a ne' redica din trandavia câ ni ardta demnitatea
n6stra, — sc 61.’a ne invdtia cum se manuimu acdsta demnitate a
nostra. Biseric’a ni ardta tient’a nostra: fericirea; scol’a ni - da
indreptariulu cum se ne portâmu, ca se putemu merge' pe cale
buna catra acdsta tienta, adeca fericire. Biseric’a ni da midi!6cele
pentru vidti’a v'itoria, scdl’a pentru vieti’a acdst’a, '..-a iutr’ensa,
adeca in vidti’a acdst’a se ne putemu face demni de cea buna
fiit6ria. Pentru câ nu e de ajunsu a s c ic â debue se ajutamu pre
cei lipsiţi, ci este, de lipsa se scimu si cum se cascigâmu midi-
I6cele cu cari se putemu ajuta, si tocm’a acdst’a din urma are
se ne invetie mai cu sdma scol’a . ,
L egatur’a inire aceste d6ue, si trecerea loru nn’a in alt’ a,
care in vidti’a practica e mai invederata, este de a se pazi la
crescerea poporului, câci altmintrelea vom cultivâ numai o parte
dintr’ensulu si adeca intielegerea dar’ nu si sufletulu. Sdu ce e
si mai re:i, cultivandu-le deosebitu, vom v6ri desbinare in omu
dandu-i d6ue direcţiuni, si apoi din invetiatur’a invetiaturiloru, sci­
mu câ la doi Domni nu pote nimene>se servdsca.
Itespectulu ce debue se-lu avemu catra aceste d6ue si
si ingrigirea' de densele* sunt petri de mare pretiu pentru funda-
mentulu, nu numai a unui, poporu, ci a intregei societati omenesci.
Si pana candu unu poporu nu se va interesă.cu interesu ade­
veratu si sinceru de amendoue, nu va fi fericitu pentru aceea,
pentru ck negligendu-si biseric’a, isi neglege sufletulu, 6menii
aceştia apoi nu cunoscu de câtu joculu intereseloru, si in astfeliu
de caşuri debue se ni esprimamu temerea, câ terenulu virtutii
pote remand cu totulu nelucratu, desiertu.
Scol’a inse, care are se ne faca cunoscuţi cu atâte lucruri
de prin prejurulu nostru, cu relatiunile vietiei, debue si intogmi-
ta de asid. E a debue se incdpa a dd poporului elemintele (ince-
puturile) si se-i deschidă ochii mai anteiu se le cun6sca, apoi
se Ie pretiudscâ si apoi se Ie scie folosi. Gradulu celu d’anteiu
elementariu sdu incepatoriu, si acestu gradu ilu potu invetid cu
toţii in sc61ele n6stre populare elementare.
In tipulu acdst’a i vom deschide poporului ochii pentru ce
este bunu si folositoriu, ilu vom redicd din nepesare si-lu vom
indemnd la lucru.
Vidti’a care ne ascdpta in timpulu celu mai scurtu, va face
inse si alte pretensiuni dela poporulu nostru, ddca elu nu va voi
a fi ingropatu de viu. E a va cere ca si poporulu nostru se cu-
nosca diferitele relatiuni sociale ale unei vieţi mai complicata de
câtu acelei patriarcali si simple de pana acum’a. Poporului
nostru debue se-i aretâmu mai multe cai pentru împlinirea misiunei
sale de cetatidnu. Elemintele pomenite nu vor fi de ajunsu, va
debui se mai cunosca moduri prin cari productulu sudorei sale
se-i aduca mai multu folosu; se cun6sea insusirile obiecteloru
cari le produce elu singuru si care le afla pre sdu sub pamentu
produse de firea insasi; se scie pe unde se afla acelea si se potu
procurd sdu produce mai cu înlesnire, se] scie ce folose tragu
6menii altoru tieri mai naintate si ce facu cu folosirea acelor’a
s. a. Unu altu soiu de scole ni se ceru ,unde se putemu castigd
aceste cunoscintie despre lucrările de feliulu aretatu, si acestea
sunt sc61ele reale. ,
S ’au pusu t6te acestea in lucrare, atunci am datu bas’a
culturei poporului nostru. Pentru câ i-am nobilatu inim’a, l’am
scosu din nepesarea de vidtia; i-am datu interesulu catra ea;
l’am condusu catra întreprinderi de totu feliulu, si prin acdst’a
i-amu deschisu părţile unei stâri mai - bune materiali, cu care
p6te, mai cu înlesnire, lucra pentru interesele sale, pentru cultur’a
sa superiora, pentru binele de pre pamentu si fericirea in ceriu.
,Toraculu-Mare in 24. Martiu 1873 st. v.
! S B essietrtu M a r c o v ic â ii.
' . . 7 ' parochu,
C e siim isa Cr?ad£ncloru de Copii.
( X £ ln .â e r * - G a r * t e n .)
A m adastatu a dobândi cunoscintie mai lăm urite, pro-
puindu-ne.a combate din tote puterile cursele periculose ce
începe a intinde in tier’a nostra germanismulu, in cari curse
cu durere ■ vedemu câ voesce a prinde persone forte sus asie-
diate prin posîtiunea loru sociala, si pe cari delicateti’a
im prejurariloru nu ne perm ite a le numi.
C eea ce ne-a facutu pe. noi se damu crediementu celoru
ce amu spusu, este faptulu publicării prospectului comite­
tului germ anu de mai multe foi romane, si chiaru de D lu r-
nahd'u de Bucuresci, foie oficiosa, fara a se desminti nici de
acestu diurnalu, nici de v Pressa“ , dinastic’a Presa, sfru ntat’a
cutezantia a nemtiloru cari voiau se infiintieze acele scoli cu
fonduri romanesci, fondurile ■ Societatii romane de bine-facere.
, S i ore, nu eram noi in dreptu a da alarm a chiaru cu
risculu de a fi tacsati de revoluţionari, turburători, antropo­
fagi, frum osele epitete cu care ne gratifica adesea cei de la
Presa ", cautandu a desceptâ atenţiunea parintiloru de fam ilia,
dandu-le pe facia m achinatiunile urzite de D. Hertz, F ried'-
lender, Schultz-, Grilnwald et com p ?
In faci’a ignorantiei si indiferentiei culpabile ce lan-
tiuescu creerii ministrului distructiunii p u b lic e ; in fa c i’a stârii
deplorabile, in care se afla scalele nostre de tote gradele,
cari n’au nici locale, nici profesori, — multiumita incuragierii
ce generalulu ministru le face pe totu momentulu aruncandu-i
pe drumuri, — si solicitudinei parintiloru orasiului, cari lasa
pe copii poporului a bâlâci in mocirlele ce înconjura de or­
dinariu localele sc 61eloru m ucigaite, igrasi6se si fara aeru,
putemu noi remanea indiferenţi, vediendu câ se patroneza si
se subventioneza străinii cari au scoli modelu de curetienia
. si organisare, de o intretienere chiar in cap ital’a n6stra, sub
nasulu guvernantiloru acestui nefericita poporu ?
S p re laud’a loru si spre ruşinea nostra, nemţii au scoli
multu m ai bune, multu mai proprii, cu localuri stabile, con-
st'ruite espre, era nu vagabonde ca ale beduiniloru, dupa cum
sunt mai t 6 te sc61ele nostre din capitala. _ ■- - -
M erga veri cine doresce se visiteze scol’a primara lute­
rana din strad’a cu acelaşi nume, sco l’a catolica de la Baratia,
institutulu secundariu de fete S -t’a Mari’a de la Pitar-M osiu,
care a cuceritu doue ulitie cu vastulu si frumosulu seu localu,
institutulu diaconeseloru de lan ga spitalulu de cop ii etc., si
convinga-se despre acestu tn’stu adeveru. , Domn’a, m etodele de invetiam entu Frobeliane, cu scopu de a
S i se' nu se cr 6da câ suntem g e lo şi pe_ streini candu
spunemu acest’a ; nu, onore loru câ-si intielegu interesele si
datoriile loru de p'arinti; atâtu mai reu pentru cei ce au ochi,
si nu vedu, m inte si nu voescu se in tie le g a ; atâtu m ai reu
pentru noi cari, in tier’a nostra, nu suntem in stare a face
nici câtu densii. ■ . , de 3— 5 ani, aduse numai de câte-va septem ani de la doici,
Si n’ar fi nimicu deca aceste scoli ar’- fi sim ple institute
de educatiune, -deca n ’âr ascunde sub aparenti’a incelatore de
centrari de lumina, scopuri oculte de propaganda fie religiosa,
fie politica, si in acestu casu ele devinu pericolose pentru
tier’a nostra.
. «O rganisatiunea cea buna a scoleloru nem tiesci atrage,
lucru naturalu, p e unu mare.num eru de copii romani, trimişi
de părinţii loru spre a-si primi instrucţiunea si educatiunea
intrinsele, neprevediendu pericolulu, ce potu ave pentru viito-
riulu copiiloru loru.
Streinii ce le conducu, carora li se lasa o absoluta liber­
tate, fara nici unu controlu din partea Ministeriului culteloru
si instrucţiunii publice, au abusatu si abusa de indiferenti’a
nostra, de ignoranti’a nostra mai bine disu, spre a îndoctrina
pe ţinerile nostre generatiuni cu credintie, cu sentim ente,
streine credintieloru si sentimenteloru nostre romanesci. Diur-
nalele au sem nalatu adesea abusulu comisu de jesuitii ce con­
ducu aceste institute; inse actualulu Ministru alu culteloru,
in locu se i-a mesuri spre a curma reulu, merse cu despretiulu
pana acolo, in câtu, pe candu - cerea desfiinţarea scoleloru
normale, sub pretestu de economii, propunea subventiuni
acestoru institute vatematore tierei.
A da noi insi-ne arme streinismului contr’a nostra, care
chiar fara noi este destulu de redutabilu candu este spriji-
nitu din afara si din launtru, ar fi. culm ea n egh iob iei; a se
subventionâ si patrona scolele nem tiesci, candu ale poporului
nostru abia se sustienu, fiindu numai nisce simulacre de scoli,
este a ride de nenorocirile sale, este a amari si m ai multu
venînulu cu care Ivegimulu ne adapa de atâtu timpu. ' singurulu Institutu candu va fi deplinu finitu, care se pota
S i se ne perm ită asemeni streini a le o spune si acum
pe facia,'verde, după cuim scia a o spune romanulu: câ nu
voimu se avemu in tier’a nostra cosmopoliţi, ci romani cu
inim’a si cu cultulu; nu voimu se avemu cetatieni romani cu inim 'a
nemtiesca, cu înclinări s i dorn catra Germani a, ci catra R om an i’a,
tier a ce i-a n a scu tu ; nu voimu a crea stătu in stătu, ci voimu
unu stătu rom anescu compactu, .tare prin unitatea institu-
tiuniloru sale, credintieloru si sperantieloru sale. Nu voimu ca
prin neprevederea nostra se ne creemu singuri com plicatiuni,
c â c in u scimu ce ne pote aduce viitorulu. — R om ani’a nu s ’a
sustienutu de câtu prin unitatea credintieloru sale, prin uni­
tatea ignorantiei sale chiar, si nu voimu ca atunci, candu spe-
ramu a inaugurâ o era noua; mai fericita, se creemu tabere
luminate, cu aspirâtiuni altele de câtu cele ce sunt cerute de
interesele tierii nostre. •
Eca pentru ce am fostu contr’a infiintiarii unoru a se­
meni scoli astu-felu cum ni se propuneau, si ne-amu miratu
cum D iurnalulu de Bucuresci nu vedea d elicat’a positiune in
care punea Societatea . de bine fa ceri in faci’a poporului, lasandu
a se intielege câ ea patroneza astu-felu de institutiuni streine.
Ne-am miratu câ nici pe Presa, multu dinastic’a Presa, nu a
scandalisat-o acesta veste, câci a tacutu tacerea m om entului!
E ste adeveratu, cum amu spusa noi, câ nemţii din cap i­
tala au formatu unu comitetu compusu din DD. Hertz, Schultz,
Griinibald, Friedlender et &. cu scopu de a infiintiâ scoli Frobe-
lia n e ; este asem enea adeveratu câ ei, nevoindu a le infiintiâ
cu banii loru, — si acest’a probeza generositatea persono-
gieloru ce compunu comitâtulu. — au cerutu patronagiulu
socieţatii de b in e faceri, sciimlu fara indoela câ romanii, v e-
diendu acesta patronare, voru veni de siguru a ' se asocia
indata cu densii, si astu-felu voru potea forte lesne a-si
procurâ fondurile de cari au trebuintia.
Prevederea si calculile loru inse i-a insielatu.
Suntem feric:ti a con-tatâ câ insinuatiunile germ a­
nismului n’au gasitu ecou nici intre membrii societatfi de bine
facere, nici in vre o'alta inima rom anesca, respundiendu-se
comitatului germ anu prin indiferentia cea mai complecta, in
câtu n i se afirma câ aru fi si renunciatu la idei'a sa.
Un tipm -iulu lui S te k n u iîyul.-u — -Prop rietatea si ed itu r’a d ie e e se i aradan e. — E e d a e to ru re sp u n d ie to riu
Ceva m ai multu: pe candu n em ţii cu unghiile tocite
retragu umiliţi din arena, rom anii sunt p e cale a-si dota
tier’a cu asem ene scoli, astu-felu dupa cum doremu si le ii
ceremu noi, cu romani prin rom ani, cu gradinarese romane j
cu fonduri rom anesci.
Aflam u câ E fori’a spitaleloru a luatu initiativ’a a intro- 1
duce in clasele superiore seu norm ale ale orfelinatului Elen’a
prepara institutrice apte a d irige sco lele romanesci ce-si pro­
pune a infiintiâ.
Persone cari au visitatu A silu lu E len’a Domn’a ne
afirma câ au vediutu dejâ p rogrese rem arcabile, realisate in I
scurtu tim pu de catra elevele acestu i institutu, in câtu copile
esecuta, sub direcţiunea eleveloru superiore, cu o facilitate -
estraordinara, mai tote jocurile cu cân tece in lim b’a romana, i|;
cu arii rom anesci.
Eca dar’ deslegatu si acestu nodu gordianu pe care ni-
lu pune chiaru noua inainte unii din sustienatorii germa­
nismului. adeca im posibilitatea de a se infiintiâ asemeni
scoli prin rom ani si de romani. T aca dar’ cabalele câ romanii
nu potu face nim icu fara streini, nu potu întreprinde nimicu '
prin ei insusi. R om anulu p ote fa ce totu candu voesce, a
probat-o in totu-de-una.
S i ceea ce n e pune in positiune a anunciâ ca siguru
lectoriloru noştri câ peste curendu ca p ita l’a va fi dotata cu
asemeni scoli rom anesci, este declararea facuta in camera,
cu ocasiunea discutiunii bugetului Instrucţiunii Publice, de
catra P resiedin tele Camerii, P resied in tele Societatii de bine
facere, unulu din eforii dirigenti ai A silului E len ’a Domn’a,
D. Dim itrie G hic’a. P e candu D. L eon G hic’a luase cuven-
tulu spre a cere Ministrului gen eralu introducerea in tier’a
nostra a sc61eloru Frobeliane , si pe candu furiosulu Ministru
clatinâ din capu cu violintia ca apucatu de friguri, — caci,
dupa sistem ulu D -sale de lum inarea poporului, trebue a se
desfiintiâ si sc61ele ce le avemu, n e cum a mai introduce si­
steme noui, — Dom nulu D . G hic’a declara câ E fori’a este pe
cale a infiintiâ in câte-va centruri a le capitalii sistemulu
de scoli cerute.
In urm’a acestoru declarari, nu m ai avem u îndoiala câ
Efori’a spitaleloru va face totu posibilulu, pe de o parte a da
tota desvoltarea ceruta A silului E len ’a Domn’a — ce este
rivalisâ cu Institutulu catolicu S -t’a M ari’a, — er’ pe de alta
a face ca m icile scoli s 6u grădini se nu lase nimicu de doritu,
spre a probâ inca o data streiniloru câ a trecutu er’a ameste- •
cului loru in institutiunile n 6 stre interiore.
Se_damu probe câ suntem m atori, câ ne intielegemu si
noi datoriile si interesele nostre de părinţi si romani, si
atunci, prin forti’a lucruriloru chiar, ii vomu face pe streini
se ne respecte. S e le aretamu prin fap te seriose câ, in valea
Dunării, se afla unu poporu inteligen tu care nu voesce a se
mai lasâ condusu de frâu ca o v ita necuventat 6 re, ci unu
poporu vigurosu si plinu de vietia de care sunt invitati a
tiene sem a de aci inainte. „Telegr.u din Bucuresci,
V A R IE T A T I.
= Ajutârielela stătu , ce se dedeau invetiatoriloru pana
de
.acum'd, pentru viitoriu — dice rescriptulu m inisterialu din 6.
martiu a. c. Nr. 4314 . — se vor dâ num ai acelora invetiatori
cari au suferitu prin ceva. nenorocire, precum: focu, apa,
morbu, grindini scl, seu cari, dupa unu servitiu lungu, au
devenitu neputincioşi. La recursele loru se alature atestate
autenticate.
= Necrologu. Eugeniu H ackm ann , episcopulu gr. or. alu
Bucovinei (la guvernulu din V ien ’a : archiepiscopu si mitro­
politu) a repausatu. Dumnedieu se-i ierte pecatele!
= Necrologu. Bravulu si zelosulu preotu din Madrigesci,
Parteniu B ascarau, a repausatu in eta te de 54 de ani, si 32
alu preoţiei, in cari cu multu zelu s i cu resultatu bunu a
lucratu pentru biserica, sc61a, si pentru tote interesele credin-
ciosiloru sei. Ilu gelesce fiiulu seu M assim u Bascarâu preotu
in S. B uceva dimpreună cu so ti’a sa, si toti cunoscuţii pe”cari
ii d6re de perderea ce a suferitu b in ele de comunu. F ie -i tieren’a
usior’a si m em ori’a etern a ! — Inatu Bugarinu invetiatoriu.^
D e sân tele serbatori, num erulu viitoriu alu foii
nostre va aperâ numai' la dum inec’a Tomei.
R e s p u n s u ri: „A plicarea §-lui 24. din O rg. prov.“ P e n tru aceea este
Statutulu ca se n u lasati abusuri. A r fi p e ca tu a apela la publicitate, pentru
unu reu a tâ tu de m ieu, ce trebuesce lecu itu chijîr la DVostre a casa in comi-
tetulu parochialu. '
D lui G. G. in Criciova: M ultiem im u câ n e -ai facutu atenti.
O e o r t i l f 'P o p a (JPop)*