CALITATEA MEDIULUI INTERIOR ŞI EFICIENTA ENERGETICA

A CLADIRILOR
Irina Bliuc, Irina Baran

Casele sunt construite şi pentru a fi locuite,

nu numai pentru a fi privite
Francis Bacon, Eseuri, 1601

1. Introducere. Formularea problemei

Considerăm util să amintim că principalul rol al unei clădiri este de a asigura

ocupanţilor un mediu sănătos, plăcut şi confortabil, cât mai puţin dependent de
condiţiile exterioare, în special meteorologice şi acustice.
Exigenţele actuale referitoare la acest aspect, sunt mult mai restrictive decât cele
acceptate în perioade istorice anterioare datorită modificărilor survenite în natura şi
complexitatea acţiunilor (exterioare şi interioare) ce se exercită asupra clădirilor, pe de o
parte şi datorită evoluţiei cerinţelor utilizatorilor, pe de altă parte
Satisfacerea acestor exigenţe, legată direct de consumul de energie, este la fel
de importantă ca şi a celor de siguranţă şi stabilitate la acţiuni mecanice, aspectul
arhitectural-estetic sau încadrarea in mediu.
Energia utilizată în exploatarea clădirilor este destinată realizării unui mediu
interior sănătos şi confortabil, respectiv încălzirii în perioada rece a anului, răcirii în
perioada caldă, iluminatului şi ventilării. În perioada premergătoare declanşării crizei
energetice, perioadă în care asigurarea calităţii mediului constituia exclusiv problema
instalaţiilor, era unanim acceptată ideea privind relaţia directă între consumul energetic
şi calitatea mediului interior, ceea ce însemna că o creştere a consumului energetic
conduce automat la creşterea calităţii mediului interior în general şi a confortului în
special si invers, reducerea consumului energetic are drept consecinţă condiţii
inferioare de viaţă şi de confort. Era recunoscut chiar un conflict ineluctabil între
consumul energetic redus şi un mediu interior sănătos şi confortabil.
Cercetările orientate în direcţia identificării unor strategii şi mijloace de rezolvare
a problemelor energetice şi mai recent a celor de mediu, în cadrul generos oferit de
conceptul dezvoltării durabile, au demonstrat că printr-o abordare interdisciplinară,
multicriterială a concepţiei clădirilor, este pe deplin posibilă o bună calitate arhitecturală,
un mediu interior agreabil, confortabil şi sănătos şi un consum de energie redus.
Aceste atribute definesc o clădire eficientă energetic.
O analiză complexă a relaţiei consum de energie – calitatea mediului interior, la
clădiri de locuit şi administrative a fost realizată în cadrul Proiectului european HOPE
(Health Optimization Protocol for Energy efficient Buildings), realizat cu 14 participanţi
din 12 ţări europene, în perioada 2002 – 2005 /1/. Au fost investigate mai mult de 160
de clădiri din sectorul de locuinţe şi administrativ, jumătate dintre acestea prezentând
un consum de energie relativ redus. Investigaţia a constat dintr-o inspecţie generală, o
discuţie cu administratorul clădirii, şi chestionare distribuite ocupanţilor.
Rezultatele obţinute au infirmat în bună măsură teza referitoare la relaţia de
proporţionalitate directă între consumul energetic şi calitatea mediului interior,
permiţând încadrarea clădirilor care au format obiectul investigaţiei în 4 categorii:
- clădiri cu consum energetic ridicat si o calitate corespunzătoare a mediului
interior;
- clădiri cu consum energetic ridicat şi calitate scăzută a mediului interior;

1
 - clădiri cu consum energetic redus şi calitate necorespunzătoare a mediului
interior;
- clădiri cu consum energetic redus şi o bună calitate a mediului.
Astfel, s-a constatat că energia consumată nu depinde numai de valoarea
temperaturii interioare, de rigorile climatului şi de rata ventilării ci într-o măsură chiar
mai mare de soluţiile arhitecturale şi constructive şi de modul de exploatare. S-a
înregistrat un procentaj ridicat de insatisfacţie sau chiar simptoame ale SBS în clădiri în
care se consumă o mare cantitate de energie pentru ventilare mecanică dar nu se
acordă atenţie umidităţii, gradului de ocupare sau protecţiei la zgomot. Şi invers, clădiri
cu consum de energie redus, ventilate natural, prezintă un mediu interior sănătos şi
confortabil.

2. Calitatea mediului interior

Calitatea mediului interior, factor determinant în ceea ce priveşte sănătatea şi
starea de bine a ocupanţilor unei clădiri, este determinată de compoziţia aerului (cu
referire la poluanţii chimici, fizici, biologici sau de altă natură) şi de confort (cu
principalele componente, acustic, termic, vizual).

2.1 Compoziţia aerului. Surse interioare de poluare

Clădirea poate prezenta riscuri pentru sănătatea ocupanţilor în măsura în care
adăposteşte surse de poluare chimică sau fizică şi/sau asigură condiţii favorabile de
dezvoltare a microorganismelor.
Principalele surse de poluare în clădiri pot genera:
a. Poluanţi chimici
Produşii chimici de sinteză fac parte integrantă din mediul nostru ambiant.
Aceştia pot fi întâlniţi în alimente, apă, aer, fiind emişi de materiale de construcţii,
mobilier, produse de întreţinere, etc. Efectele poluării chimice asupra stării de sănătate
sunt multiple şi merg de la simpla percepţie senzorială la efecte foarte grave, care pot
afecta sistemul respirator, sistemul nervos sau gastro-intestinal. Anumiţi poluanţi chimici
sunt încadraţi chiar în categoria substanţelor cancerigene. Dacă toxicitatea individuală a
celei mai mari părţi din aceşti poluanţi este cunoscută, nu se ştie practic nimic de
toxicitatea acestora când se găsesc în amestec şi au concentraţii reduse, aşa cum se
prezintă cel mai adesea în aerul interior al clădirilor în care locuim sau ne desfăşurăm
activitatea.
b. Poluanţi fizici
Principalii poluanţi fizici prezenţi în interiorul clădirilor sunt umiditatea excesivă,
radonul, praful, fibrele (în special de azbest), câmpurile electrice şi magnetice,
câmpurile electromagnetice de joasă şi înaltă frecvenţă. Prezenţa acestor poluanţi
poate cauza cele mai diverse simptoame, de la uscăciunea căilor respiratorii, la pierderi
de memorie şi dificultăţi de concentrare până la boala canceroasă.
c. Poluanţi biologici
În categoria poluanţilor biologici pot fi incluşi microbii, viruşii, bacteriile, polenul şi
mirosurile care se dezvoltă în aerul interior şi care provin de la fiinţe umane, animale de
casă, acarieni, gândaci, plante de interior, mucegai etc. Acestea provoacă alergii,
afecţiuni ale căilor respiratorii, cei mai vulnerabili fiind copiii şi persoanele în vârstă.
Riscurile legate de aceşti poluanţi sunt cu atât mai mari cu cât concentraţia este mai
mare.
O bună calitate a aerului presupune cunoaşterea surselor de poluanţi, reducerea
emisiilor la minimum posibil şi evacuarea continuă a poluanţilor aerieni prin ventilare.

2
2.2 Confortul.
În concordanţă cu tipul principalelor informaţii primite din mediul ambiant,
confortul în general presupune confort, termic, vizual şi acustic. Percepţia nivelului de
confort implică un anumit grad de subiectivism, dar în acelaşi timp este rezultatul
acţiunii simultane a unor factori obiectivi, cuantificabili, de ordin arhitectural, constructiv
sau de exploatare.
Dacă asigurarea confortului acustic nu este direct legată de factorul energetic,
asigurarea confortului termic şi vizual pe întreaga durată a anului necesită un anumit
consum energetic pentru încălzire, climatizare, iluminat.
a. Confortul termic
Confortul termic se realizează prin:
- asigurarea unei temperaturi operative medii, ca rezultantă a temperaturii aerului,
a suprafeţelor delimitatoare, a umidităţii şi vitezei de mişcare a aerului, în
concordanţă cu natura activităţii şi îmbrăcămintea ocupanţilor;
- limitarea asimetriei temperaturilor radiante şi a gradienţilor de temperatură la
valori acceptabile;
- evitarea situaţiilor în care ocupanţii vin în contact cu suprafeţe prea reci sau prea
calde;
- evitarea curenţilor de aer (limitarea vitezei de mişcare a aerului);
Aceste exigenţe se cer a fi îndeplinite atât în condiţii de iarnă, cât şi în condiţii de vară.
b. Confortul vizual
Confortul vizual este obţinut prin asigurarea unui iluminat adaptat activităţii în
câmpul vizual, evitând contrastele foarte pronunţate, mai ales orbirea. Spectrul luminos
utilizat trebuie să fie continuu iar temperatura culorii adaptată iluminatului. Iluminatul
natural este confortabil în măsura în care intensitatea sa poate fi controlată.
c. Confortul acustic
Poate fi asigurat prin evitarea zgomotelor jenante, prin reducerea intensităţii
acestora la sursă sau prin izolare acustică la zgomote aeriene sau de impact. Nivelul de
zgomot normat admisibil are valori corelate cu natura activităţii care se desfăşoară într-
un anumit spaţiu ( activitate intelectuală, odihnă, îngrijirea sănătăţii etc.)

3. Strategii şi mijloace de realizare a mediului interior sănătos şi

confortabil cu consumuri reduse de energie

Reducerea consumurilor energetice necesare unui mediu interior sănătos şi

confortabil poate fi obţinută prin aplicarea unor măsuri pasive, asociate unor consumuri
energetice minime, integrate în concepţia arhitecturală şi constructivă a clădirii. De
exemplu, instalaţiile de ventilare mecanică sau de climatizare, care corect concepute şi
exploatate ar putea contribui la asigurarea unui mediu sănătos şi confortabil, se
încadrează în categoria măsurilor active, pe când protecţia termică sau ventilarea
controlată sunt măsuri active.
În general, măsurile de asigurare a confortului termic cu consumuri reduse, cu
anumite excepţii, contribuie (sau nu afectează) calitatea aerului.
Una din măsurile care intervine în satisfacerea ambelor categorii de exigenţe, în
anumite situaţii în mod contradictoriu, este ventilarea, care redusă sub un anumit nivel
în scopul economisirii energiei, devine insuficientă din punct de vedere a calităţii aerului
sau a riscului de condens.

3.1. Izolarea termică a anvelopei

Presupune utilizarea raţională în alcătuirea anvelopei unei clădiri, a unor
materiale ce împiedică transmiterea căldurii interior-exterior, iarna, exterior-interior,
vara.
3
 Materialele folosite în mod curent pentru izolare termică au conductivitate termică
şi densitate reduse, sunt de natură organică sau anorganică şi se prezintă sub formă de
plăci, blocuri, saltele etc. Proprietăţile lor şi domeniile de aplicabilitate sunt în general
bine cunoscute, ca şi soluţiile constructive în a căror alcătuire sunt incluse: structuri
omogene uşoare, structuri stratificate compacte, structuri ventilate, acoperişuri verzi,
pereţi cu izolaţie transparentă etc.:
Există însă materiale cu proprietăţi termice superioare, mai puţin cunoscute, în
curs de introducere în practica curentă:
- materiale izolante sub formă de straturi subţiri asociate cu folii reflectante, care
au rolul de a reflecta radiaţia infraroşie şi deci de a suprima transferul de căldură
prin radiaţie;
- materiale izolante sub vid obţinute prin evacuarea aerului dintr-un suport fibros
sau celular ambalat intr-o foaie etanşă; printre acestea nanogelul de siliciu
prezintă proprietăţi speciale, fiind mai puţin conductiv decât aerul la presiune
normală;

Fig. 1

Eficienţa izolaţiei termice presupune continuitatea sa pe întreaga suprafaţă a

anvelopei. Orice discontinuitate fizică sau geometrică generează o punte termică
caracterizată prin pierderi de căldură suplimentare şi risc de condens şi inconfort.
Aceste punţi termice trebuie evitate pe cât posibil sau tratate de o manieră
corespunzătoare atunci când nu pot fi evitate.

3.2. Forma şi orientarea clădirii

Suprafaţa de contact între clădire şi mediul exterior influenţează atât pierderile
cât şi aporturile de căldură. O suprafaţă exterioară cât mai mică sporeşte eficienţa

4
termoizolării, indicele de compactitate fiind unul din parametrii importanţi în stabilirea
indicatorilor energetici.
Suprafeţele vitrate corect dimensionate şi orientate contribuie la reducerea
pierderilor de căldură şi valorificarea aporturilor solare
Orientarea judicioasă în raport cu vânturile dominante şi punctele cardinale este
importantă pentru controlul infiltraţiilor de aer şi pentru asigurarea unui traseu
convenabil de circulaţie a aerului pe timpul verii în scopul climatizării spaţiilor.

3.3. Inerţia şi masa termică

Inerţia termică reprezintă capacitatea clădirii de a menţine o temperatură
interioară cât mai apropiată de valoarea medie exterioară în absenţa unei surse de
încălzire sau răcire. Aceasta reflectă capacitatea anvelopei şi a elementelor de
compartimentare de a amortiza şi defaza în timp oscilaţiile temperaturii exterioare şi ale
fluxurilor generate de radiaţia solară şi aporturile din utilizare.
Inerţia termică are două componente:
- inerţia de transmisie care se referă la elementele opace, este dată capacitatea
de amortizare şi defazaj a acestora şi intervine în raport cu variaţia temperaturii
şi ale fluxurilor exterioare;
- inerţia de absorbţie se referă la elementele care vin în contact cu aerul interior şi
intervine în raport cu fluxurile energetice ce traversează suprafeţele vitrate sau
rezultă din procesul de utilizare.
Inerţia mare, obţinută prin dispunerea straturilor cu masă mare spre interior este
adecvată regimului de încălzire continuu. Regimul de încălzire discontinuu reclamă o
inerţie redusă care să faciliteze încălzirea sau răcirea rapidă. Aceasta se obţine prin
plasarea spre interior a stratului izolant sau prin placarea suprafeţelor interioare cu un
strat subţire de material termoizolant asociat cu un strat subţire de material uşor cum ar
fi lambriuri din lemn, material plastic sau gips carton.

3.4. Ventilarea
Rolul ventilării este complex, constând atât în reîmprospătarea aerului, prin
evacuarea aerului interior viciat şi înlocuirea cu aer proaspăt, cât şi în asigurarea
confortului, în special în condiţii de vară. Cerinţele de economisire a energiei, precum şi
neajunsurile de alt ordin legate de ventilarea mecanică şi mai ales de condiţionarea
aerului, au determinat o reorientare spre ventilarea naturală controlată, nu numai în
cazul locuinţelor ci şi a clădirilor publice, multietajate. Literatura de specialitate prezintă
numeroase exemple de clădiri publice, multietajate, noi sau reabilitate, la care
ventilarea se realizează pe cale naturală (fig. 2). S-au dezvoltat sisteme care
accentuează efectul de coş prin valorificarea unor elemente arhitecturale de tip curte
interioară sau atrium sau utilizează raţional energia solară şi presiunea vântului (faţade
active, faţade double – peau)

3.5. Avantajele climatice ale solului

Masa termică importantă a solului determină o atenuare progresivă a variaţiilor
diurne şi anuale ale temperaturii aerului exterior cu adâncimea, însoţită de o defazare în
timp. Acestea pot fi valorificate la realizarea construcţiilor subterane sau parţial
îngropate, la concepţia şi realizarea sistemelor de stocare sezonieră a energiei solare
precum şi a unor sisteme de preîncălzire/prerăcire a aerului proaspăt introdus în clădiri
prin procesul de ventilare.

5
Fig. 2 Ventilarea naturală a clădirilor înalte cu faţadă dublă (Sediul Siemens, Dortmund)

Fig. 3 Preîncălzirea/prerăcirea aerului la trecerea prin sol

3.6. Valorificarea energiei solare

Sistemele pasive de valorificare a energiei solare constând în spaţii de tip seră,
pereţi cu efect de seră, faţade solare de diverse tipuri etc., au pătruns în vocabularul de
bază al arhitecturii contemporane. Funcţionarea lor se bazează pe efectul de seră,
inerţia termică, circulaţia aerului prin convecţie termică naturală. Un nivel de dezvoltare
superior îl constituie introducerea panourilor fotovoltaice integrate în faţade de mare
performanţă.
Valorificarea acestor principii a avut ca rezultat elaborarea unor soluţii şi sisteme
complexe bazate pe cumularea mai multor efecte şi integrarea în concepţia
arhitecturală generală. Sistemele pasive de valorificare a energiei solare asociate cu
sisteme de preluare a căldurii din aerul viciat, de condiţionate a aerului prin folosirea
unor schimbătoare de căldură sol – aer, sau sisteme evaporative de răcire pentru

6
condiţii de vară conduc la importante economii de energie în cadrul unor clădiri
ecologice, cu reale calităţi de adaptare la fluctuaţiile parametrilor mediului exterior.
Progresele tehnologice în domeniul materialelor şi produselor de construcţii oferă
proiectanţilor soluţii tehnice complexe, cu eficienţă ridicată cum sunt: termoizolaţiile
transparente, geamuri termoizolante cu proprietăţi optic selective, faţade active
implicate în ventilarea spaţiilor, suprafeţe fotovoltaice etc.

3.7 Reducerea energiei pentru iluminat

Reducerea cantităţii de energie pentru iluminat implică prelungirea duratei de
utilizare a luminii de zi, ceea ce se obţine în special prin măsuri de ordin arhitectural:
adoptarea formei şi dimensiunilor optime pentru ferestre, evitarea obstrucţionării
ferestrelor de către copaci, instalaţii sau clădiri, colorarea suprafeţelor opuse ferestrelor
în nuanţe deschise, reflectorizante, evazarea golului de fereastră spre exterior pentru a
mări suprafaţa de cer vizibil. Amplasarea în dreptul ferestrelor a unor sisteme anidolice,
constituite din oglinzi cu o anumită formă şi construcţie, cu rolul de concentrare şi
dirijare a fascicolului luminos spre zone mai puţin luminate ale încăperii, într-o anumită
perioadă a zilei. In felul acesta se obţine o uniformizarea iluminatului şi o scurtare a
duratei de utilizare a luminii artificiale

Fig. 4 Sisteme de eficientizare a iluminatului natural

4. Metodologie de optimizare/evaluare a clădirilor în faza de proiectare

prin prisma criteriilor de calitate a mediului interior în raport cu
consumul de energie în exploatare

4.1 Definirea criteriilor globale de apreciere

Uneori, există un potenţial conflict între strategiile de reducere a consumurilor
energetice pentru exploatarea clădirilor şi realizarea unor clădiri sănătoase. De
exemplu, un material sau un produs pentru construcţii poate determina emisii
nesănătoase, sau rata ventilării redusă în scopul economisirii energiei, are consecinţe
negative asupra conţinutului de poluanţi din mediul interior. Apare ca absolut necesară
nu numai formularea unor criterii care să reflecte ambele aspecte, dar şi elaborarea
7
unei metodologii capabile să realizeze un compromis între obiectivele referitoare la
consumurile energetice şi cele privind calitatea mediului. Obiectivele şi criteriile pe care
se bazează metodologia sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1
Criterii şi niveluri de performanţă privind calitatea mediului interior şi consumurile energetice
pentru exploatarea clădirilor

Exigenţe formulate Exigenţe de Criterii de Mijloace de realizare

de utilizator performanţă performanţă (subcriterii )
1. Consum Valorile consumului - indicele consumului - protecţie termică
energetic redus energetic necesar energetic anual pe unitate - conformare volumetrică
pentru încălzire, exploatării să se suprafaţă încălzită. - valorificarea energiilor
climatizare, apă încadreze în limitele - Coeficientul global de neconvenţionale.
caldă, iluminat. valorilor normate izolare termică. - reducerea infiltraţiilor şi
raţionalizarea ventilării
2.Mediu interior - Compoziţia optimă a - simptoamele sindromului - Alegerea corectă a
sănătos aerului clădirilor bolnave materialelor de construcţii şi
- absenţa emisiilor nocive - Conţinutul în oxizi de a produselor de finisaj şi de
- absenţa mirosurilor - carbon şi alte gaze nocive întreţinere;
- eliminarea riscului de - Conţinutul în emisii - Optimizarea filtrelor
condens şi de mucegai radioactive (radon) instalaţiilor de climatizare;
- Concentraţia în vapori de - Ventilarea naturală (rata
apă inferioară valorii de minimă a ventilării)
saturaţie pentru - Raţionalizarea surselor de
temperaturile minime ale vapori;
suprafeţelor delimitatoare; - Protecţia termică
- Umiditatea relativă în
apropierea unei suprafeţe
să nu depăşească 80%
Mediu interior - confort termic - votul mediu previzibil - izolare termică;
confortabil (PMV) - funcţionarea corectă a
- procentajul de instalaţiei de încălzire;
insatisfacţie (PPD) - sisteme pasive de
- confort acustic - temperatura operativă valorificare a energiei
- nivel de zgomot solare;
- durata de acţiune - protecţia acustică prin
zgomotelor de nivel măsuri arhitecturale şi
- confort vizual ridicat urbanistice;
- iluminarea pe câmpul de - izolare acustică la zgomot
lucru; aerian şi de impact;
- uniformitatea iluminării ; - suprafaţa, geometria şi
- durata de utilizare a dispoziţia golurilor;
iluminatului natural. - măsuri de majorare a
cantităţii de energie
radiantă în vizibil care
pătrunde în clădire.

4.2. Evaluare /optimizare a clădirilor în faza de proiectare

Reducerea consumurilor de energie pentru exploatarea clădirilor nu poate fi
separată de calitatea mediului interior şi influenţa asupra celui exterior, iar toate acestea
sunt rezultatul acţiunii simultane a unui complex de factori care în esenţă sunt definiţi de
caracteristicile constructive şi arhitecturale, amplasament, condiţii climatice,
funcţionarea instalaţiilor, comportamentul utilizatorilor. Interacţiunea dintre aceste
componente poate influenţa eficienţa cu care intervine fiecare măsură sau complex de
măsuri de eficientizare energetică, asupra comportării clădirii în ansamblu.

8
 Metodologia de analiză şi selecţie a celor mai potrivite strategii de eficientizare
energetică şi îmbunătăţire a calităţii mediului interior la clădiri noi sau existente se
bazează pe elemente de ingineria sistemelor, aplicarea conceptului de performanţă în
aprecierea calităţii clădirilor şi teoria deciziilor şi poate fi aplicată în următoarele situaţii:
- în fazele iniţiale ale proiectării pentru alegerea scenariului optim, capabil să
satisfacă criterii contradictorii a căror nivel de satisfacere poate fi stabilit cu
participarea tuturor actorilor implicaţi (proiectant, beneficiar, constructor);
- în reabilitarea termo-higro-energetică pentru alegerea scenariilor optime.
- în faza finală a proiectării, după ce au fost adoptate o serie de măsuri în vederea
atingerii obiectivelor, pentru aprecierea calităţii prin prisma satisfacerii exigenţelor
privind consumurile energetice şi a calitatea mediului;
- în faza de exploatare cunoscând performanţele clădirii în condiţii reale de utilizare.

4.2.1 Selecţia strategiei optime în fazele iniţiale ale elaborării proiectelor pentru
clădiri noi şi de reabilitare termică
Aplicând abordările teoretice specifice ingineriei sistemelor şi teoriei deciziilor
poate fi elaborată o procedură generală de selecţie a soluţiei optime de eficientizare
termo-energetică a clădirilor proiectate sau existente, care implică parcurgerea
următoarelor etape:
a. Analiza obiectivelor şi restricţiilor
Obiectivul principal al eficientizării termo-energetice a clădirilor îl constituie
reducerea consumurilor energetice din combustibili fosili pentru exploatare. In acelaşi
timp, trebuie avute în vedere şi satisfacerea celorlalte exigenţe legate direct de
consumul energetic, care se referă la asigurarea unui mediu interior sănătos şi
confortabil precum şi cele legate de costurile de investiţie şi durata de amortizare a
investiţiei.
În spiritul teoriei deciziei, dacă reducerea consumului energetic pentru exploatare
este un obiectiv, celelalte exigenţe devin restricţii. Atât pentru obiectiv, cât si pentru
restricţii, trebuie să existe un set de indicatori de performanţă relevanţi pentru evaluarea
efectului pe care fiecare strategie (combinaţie de măsuri) îl are asupra comportării
sistemului clădire.
b. Delimitarea spaţiului opţional
Preocuparea pentru reducerea consumurilor energetice în clădiri noi şi existente,
a condus la identificarea unui număr important de măsuri vizând anvelopa, ventilarea,
funcţionarea instalaţiilor, modalităţi de utilizare. Aplicarea acestora în cadrul unor
combinaţii tehnic posibile este dictată de măsura în care răspund obiectivului, dar şi de
efectele percepute de utilizator Se evită astfel situaţii în care predominând considerente
economice, se adoptă unele măsuri de eficientizare energetică care influenţează
negativ calitatea aerului sau confortul. Spaţiul opţional este format din totalitatea
combinaţiilor posibile între măsurile de eficientizare, respectiv totalitatea scenariilor sau
opţiunilor.
c. Determinarea performanţelor pentru fiecare scenariu (opţiune) posibil.
Determinarea performanţelor clădirii din punct de vedere al consumului de
energie în exploatare şi a satisfacerii exigenţelor privind calitatea mediului interior poate
fi realizată cu metode de evaluare a fiecărui indicator de performanţă separat utilizând
diferite instrumente de calcul, cum ar fi CASAnova sau seturi de programe MATLAB,
SIMULINC etc., pentru evaluarea consumului energetic, COMIS, pentru rata ventilării şi
concentraţiile de poluanţi
.Simularea comportării clădirii în ansamblu, cu ajutorul unor programe complexe,
cum sunt TRNSYS, ESP–r, Energy Plus, etc. permite însă o evaluare realistă a
performanţelor luând în considerare intercondiţionările reciproce şi sunt recomandate
pentru o decizie corectă referitoare la strategia optimă de eficientizare
9
 Valorile indicatorilor de performanţă sunt trecute în matricea de performanţă
extinsă care constituie baza pentru selecţia ulterioară.
d. Selecţia scenariului optim.
Un pas important în procedura de selecţie îl constituie evaluarea tuturor datelor
din matricea de performanţă şi selectarea celei care răspunde în măsura cea mai mare
obiectivului propus cu respectarea restricţiilor. Sunt luate în considerare numai opţiunile
care satisfac valorile minimale ale indicatorilor de performanţă. Cele care nu îndeplinesc
această condiţie sunt excluse din matricea de performanţă. Preferinţa pentru o anumită
opţiune din cele rămase este determinată de măsura în care aceasta răspunde
obiectivului. În acest scop se adoptă o scală de evaluare care permite să se compare
opţiuni cu performanţe diferite, fiecare indicator de performanţă calculat comparându-se
cu valoarea normată, folosind următoarea scală:
0, 00 – nivel de performanţă inferior celui normat - nesatisfăcător;
0, 50– nivel de performanţă egal cu nivelul normat - satisfăcător;
0, 75 - nivel de performanţă superior valorii normate cu 50 – 100% - bine.
1, 00 - nivel de performanţă superior valorii normate cu mai mult de 100% -
foarte bine.
Ultima etapă a procesului de selecţie constă în definirea funcţiei de utilitate prin
acordarea unor valori pentru coeficienţii de pondere. Aici pot interveni anumite aspecte
aparent subiective, care apar în mod explicit şi pot fi negociate. De exemplu, in anumite
situaţii, criteriul privind costul lucrărilor de investiţii poate căpăta o pondere mai mare
decât cel referitor la calitatea mediului interior şi astfel să fie selectată o strategie în
care indicatorul respectiv să răspundă la nivel satisfăcător, în defavoarea alteia, care
răspunde la nivelul “bine” dar este mai costisitoare.
Selecţia se face pe baza matricii de evaluare ai cărei termeni reprezintă valoarea
funcţiei de utilitate pentru fiecare opţiune în parte.

4.2.2 Evaluarea clădirilor în faza de proiectare din punct de vedere a calităţii

mediului şi a consumurilor energetice
Metodologia este aplicabilă în situaţia în care la elaborarea proiectului au fost
adoptate anumite măsuri de eficientizare energetică şi de asigurare a calităţii mediului
interior fără a utiliza strategia prezentată anterior. Succesiunea etapelor este:
a. Evaluarea nivelurilor de performanţă în situaţia dată referitoare la calitatea
mediului interior şi la consumurile energetice pentru exploatare prin simulare
numerică;
b. Încadrarea valorilor normate în scala 0….1 (nesatisfăcător……foarte bine);
c. Definirea funcţiei de utilitate, respectiv adoptarea coeficienţilor de pondere; se
adoptă aceeaşi valoare pentru coeficienţii relativ la calitatea mediului interior
şi la consumul energetic în exploatare.
d. Calculul valorii efective a funcţiei de utilitate pe baza indicatorilor de
performanţă obţinuţi prin simulare.
Măsura în care sunt satisfăcute simultan cele două categorii de criterii se reflectă
în valoarea efectivă a funcţiei de utilitate raportată la 100%

4.2. Studiu de caz; adoptarea scenariului optim de reabilitare termică a unui bloc
de locuinţe P+4 etaje cu structura în cadre şi pereţi exteriori din b.c.a construit
după 1987
A fost aplicată metodologia prezentată la paragraful 4.1 în vederea selecţiei
strategiei optime pentru reabilitarea termică. Ca obiectiv a fost fixat reducerea
consumurilor energetice pentru exploatare, restricţiile fiind: realizarea confortului termic,
a compoziţiei optime a aerului interior (rata minimă a ventilării), costuri de investiţie
minime. A fost elaborată lista măsurilor de reabilitare posibile şi consecinţele aplicării lor
10
asupra utilizatorilor. A fost delimitat spaţiul opţional ca totalitatea combinaţiilor practic
posibile între măsurile incluse pe listă rezultând 12 scenarii pentru care au fost
determinate prin simulare numerică valorile indicatorilor de performanţă. Un număr de 4
scenarii au satisfăcut totalitatea criteriilor la nivelul satisfăcător şi au fost luate în
considerare. Au fost definiţi coeficienţii de pondere în două variante şi s-a calculat
funcţia de utilitate pentru cele 4 scenarii. A fost identificat scenariul care satisface
simultan criteriile de economie de energie, calitatea mediului interior şi costuri de
investiţie reduse.

Bibliografie
1. Roulet C.-A., Ostra B., Foradini F., Cox Ch. - Designing healthy, comfortable and
energy efficient buildings: lessons from enquiries within the European HOPE Project.
CISBAT 2005
2. Roulet C.-A. - Sante et qualite de l’environnement interieur dans les batiments,
Presses Politechniques et Universitaires Romandes, Lausanne, 2003
3. Bliuc I., Rotberg R., Dumitrescu L. - Simulation and performance analysis of
hygrothermal behaviour of buildings in transient regime, Proceedings of the
International Conference “PBE 2004: Performance Based Engineering for 21st
Century”, Ed. Cermi Iasi, 2004, ISBN 973-667-063-5, pag. 43-48
4. Bliuc I., Rotberg R. - The impact of some dwelling energy - efficiency raising
measures on the inner ebvironnment quality. Evaluation methodology. CISBAT 2005
5. Bliuc I., Baran I. - Metodologie pentru adoptarea soluţiei optime de reabilitare
termică a clădirilor. Simpozion Internaţional Materiale, elemente şi structuri
compozite pentru construcţii, Timişoara 2005
6. De Wilde P., ş.a. - A strategy to provide computational support for selection of
energy saving building components. A VII-a Conferinţă Internaţională IBPSA, Rio de
Janeiro, 2001
7. Mansoury Y., Allard F. ş.a - Conceptual implementation of natural ventilation
strategy. AVIII- a Conferinţă Internaţională IBPSA, Eindhoven, Netherlands, 2003
8. * * * Asigurarea calităţii mediului interior cu consumuri energetice minime – atribut al
arhitecturii durabile. Grant CNCSIS 2004-2006

11