Sunteți pe pagina 1din 5

Biomateriale utilizate in realizarea componentei de placare

Se deosebesc trei grupe de materiale utilizate la realizarea componentei de placare a protezelor


unidentare mixte:
- Organice – rasinile acrilice
- Anorganice – masele ceramice
- Compozite ( organice+anorganice)
Materiale organice
Produşii metacrilici utilizaţi în stomatologie poartă. denumirea de polimetacrilat de metil sau
polimetacrilat de metil (conform specificaţiilor FDI) Proprietăţile ideale ale unei mase plastice
utilizate în realizarea protezelor dentare:
- -să aibă culoarea ţesutului care-l înlocuieşte şi să aibă transluciditate sau transparenţă
pentru a reproduce estetica acestuia;
- -să nu-şi modifice culoarea şi transparenţa după fabricaţie şi în mediul bucal;
- -să nu prezinte modificări volumetrice în timpul prelucrării şi nici ulterior;
- -să fie impermeabil pentru fluidele din cavitatea bucală prevenind apariţia miei halene
dezagreabile;
- -să nu retenţioneze pe suprafaţa lor alimentele sau alte materiale introduse în cavitatea
bucală;
- - să se lege de preferinţă chimic cu alte materiale care sunt utilizate în realizarea
protezelor unidentare;
- -temperatura de plastifiere să fie mult mai mare decât a alimentelor introduse în cavitatea
bucală.
Clasificarea materialelor organice de placare
Răşinile acrilice folosite pentru placare pot fi termopolimerizabile: în sistem monocomponent
sau bicomponent, autopolimerizabile şi fotopolimerizabile.
Compoziţia materialelor organice de placare:
Polimetacrilatul de metil (PMMA) este obţinut în urma unei reacţii de polimerizare care are loc
între un monomer şi un polimer sub acţiunea unui catalizator şi iniţiator.

Proprietăţile răşinilor acrilice


Proprietăţile răşinilor acrilice nu satisfac toţi parametrii necesari unui material
de placare optim:
-ele nu aderă la suprafeţele mecanice decât prin intermediul macroretenţiilor;
-au un coeficient mare de contracţie volumică - 0,53 %;
-în structura lor se pot evidenţia porozităţi importante.
 Unul din cele mai mari dezavantaje ale răşinilor acrilice ieste reprezentat de valoarea
mare a coeficientului de dilatare termică liniară (81 x 10-6 l/°C) faţă de cel al substratului
metalic (14x 10-6 1/0C). Astfel, în urma unor variaţii mari de temperatură apar la nivelul
interfeţei metal-polimer forţe de forfecare (tangenţiale).
 Răşinile acrilice au un modul de elasticitate scăzut şi o rezistenţă mică la
abrazie„ nepenniţând menţinerea stopurilor ocluzale şi a dimensiunii verticale de ocluzie.
Prezintă modificări volumetrice importante din cauza absorbţiei mari de apă, cu efecte
secundare asupra condensării şi a stabilităţii lor la interfaţă.
 Monomerul prezintă toxicitate crescută, ceea ce contraindică amplasarea componentei
acrilice în apropierea şanţului gingival.
Răşinile termopolimerizabile
 Structura PMMA este formată din lanţuri macromoleculare polimerizate liniar, dar se pot
întâlni şi reţele tridimensionale (rezultate prin polimerizare reticulată).
 Absorbţia apei antrenează şi variaţii vohunetrice, determinând scăderea rezistenţei la
solicitări mecanice şi apariţia unor pete albe în grosimea răşinii.
 În cursul polimerizării, PMMA are variaţii volumetrice importante:
-o dilatarea termică volumică de circa 60℅, determinată de diferenţa dintre temperatura
chiuvetei şi a pastei de acrilat şi cea a apei în care se face polimerizarea şi
-o contracţie volumică de circa 5% consecutivă polimerizării monomerului;
- contracţia termică are loc în faza de răcire a tiparului şi este limitată de aderenţa PMMA de
pereţii tiparului.
 Dintre proprietăţile fizico-mecanice semnificative se menţionează: ,,. duritatea Knoop
inferioară smalţului şi a dentinei ;
- rezistenţa la încovoiere scade cu reducerea gradului de polimerizare, a timpului de
polimerizare, a grosimii stratului de material şi din cauza prezenţei aerului oclus în structura
polimerului;
 Rezistenta la abrazie este redusă, fiind unul din principalele dezavantaje ale acestui
material.
 fenomenul de îmbătrânire în timp a răşinii determină opacizarea, modificarea cromaticii
şi apariţia microfisurilor ce conduc în final la scăderea rezistenţei la acţiuni mecanice.
 Stomatopatiile paraprotetice sunt generate mai mult de o igienă deficitară asociată cu un
aparat gnatoprotetic neadaptat sau neechilibrat care favorizează colonizarea
microorganismelor. Datorită structurii lor, răşinile acrilice tennopolimerizabile sunt
indicate în realizarea protezelor unidentare provizorii.
Rasinile autopolimerizabile
Structura rasinilor autopolimerizabile este identica cu cea a rasinilor termopolimerizabile.

Clasificarea maselor ceramice dentare


 ceramica feldspatică
 ceramica aluminoasă
 ceramica sticloasă
 În funcţie de existenta scheletului metallic:
-sisteme metalo-ceramice
cu schelet metalic obţinut prin turnare din aliaje nobile;
cu schelet metalic obţinut prin galvanizare
cu schelet metalic obţinut prin tehnica folierii
cu schelet metalic obţinut prin prelucrare mecanică asistată de calculator
-sisteme integral ceramice
sisteme ceramice stratificate cu nucleu din masă ceramică de bază
sisteme ceramice nestratificate
ceramică armată cu straturi de leucit
 În funcţie de temperatura de sinterizare a maselor ceramice, acestea se pot clasifica după
cum urmează:
ceramică aplicabilă la temperatură înaltă de sinterizare (1280-1390°C);
ceramică aplicabilă la temperatură medie de sinterizare (l090--l260°C);
ceramică aplicabilă la temperatură joasă de sinterizare (870-1065°C)
ceramică aplicabilă la temperatură foarte scăzută de sinterizare ( 660- 780°C)
 În funcţie de microstmctura masei ceramice se disting:
mase ceramice cu matrice vitroasă şi încărcătură cristalinăa dispersată
mase ceramice cu matrice cristalină cu faţă vitroasă dispersată
 În funcţie de structura atomică Schuller şi Hennicke le clasifică astfel:
mase ceramice silicarice;
mase ceramice oxidinice;
mase ceramice neoxidinice;
 După modalitatea de prezentare comercială se întâlnesc:
pulberi (frite) - pentru tehnica depunerii de straturi succesive;
lingouri prefabricate - pentru prelucrarea la cald (turnare, injectare);
lingouri prefabricate ... pentru prelucrarea la rece (CAD/CAM);
 In funcţie de topografia straturiJor există:
masă ceramică de bază (miezul de ceramică);
masă ceramică pentru dentină;
masă ceramică pentru smalţ.

Compoziţia şi structura chimică a maselor ceramice


Componentele de bază ale ceramicii clasice sunt feldspatul, cuarţul şi caolinul.

Proprietăţile maselor ceramice


Densitatea variază în funcţie de tipul de masă ceramică utilizată
Greutatea specifică
Porozitatea depinde de tipul de ardere
Dilatarea termicii depinde de compoziţia chimică
Contracţia este mare,
Izotropia apare la ceramica clasică, amorfă
Transluciditatea
Cromatica se referă la nuanţa şi saturaţia culorii
Materiale organo-anorganice
Compoziţia răşinilor diacrilo-compozite
 Răşinile diacrilo-compozite sunt alcătuite dintr-o fază organică (matrice) şi o fază
anorganică (umplutură). Proprietăţile fizico-mecanice ale răşinilor diacrilocompozite şi
rezistenţa în timp la factorii agresivi din cavitatea bucală sunt asigurate doar dacă între
faza organică şi cea anorganică se stabileşte o legătură suficient de puternică şi stabilă.
Acest lucru se obţine prin silanizarea particulelor anorganice, silanii realizând legarea
celor două faze anorganice

S-ar putea să vă placă și