Ministerul Invatamintului, Educatiei, Tineret si Sport

Universitatea Tehnica a Moldovei

Facultatea Tehnologie si Management in Industria Alimentara
Inginerie si Management in Industria Alimentara
Catedra Economie si Management in Industrie

Teza de an
La disciplina: Organizarea, Normarea si Remunerarea muncii
Tema: Metodele de evaluare a gradului de satisfacere a
cerintelor ergonomice in organizarea muncii

A executat st.gr.IMIA-081
Gheorghita Maria
A verificat
Profesor Universitar
 Chisinau 2011

Cuprins

Introducere..................................................................................................................................3
Capitolul I...................................................................................................................................5
1.1 Ergonomia – stiinta interdisciplinara................................................................................5
1.2. Principii de organizare ergonomică a muncii..................................................................6
Capitolul II..................................................................................................................................7
2.1 Metoda elaborata de Institutul de Expertiza si Recuperare a Capacitatii de munca
(IERCM) din Bucuresti....................................................................................................7
2.2. Metoda listei de control ergonomic (CHECK-LIST)......................................................8
2.3. Metoda ERGOMUN........................................................................................................9
2.4. Metoda Laboratorului de Ergonomie si Sociologia Muncii (L.E.S.T. – Laboratoire
d’Ergonomie et de Sociologie du Travail) - Franta.......................................................10
2.5. Metoda elaborata de Regia Nationala a Uzinelor Renault (R.N.U.R) – Franta.............13
2.6. Sugestii pentru imbunatatirea metodelor existente folosite pentru evaluarea gradului de
satisfacere a cerintelor ergonomice in organizarea ergonomica a muncii....................16
Concluzia..................................................................................................................................18
Capitolul III...............................................................................................................................19
Studiu de caz.........................................................................................................................19
Bibliografie……………………………………………………………………………………21

2
 Introducere

Ne indreptam cu pasi rapizi spre o dezvoltare si mai inalta si totul se desfasoara sub
semnul stiintei si informatiei. Dezvoltarea stiintei si tehnicii au avut un puternic impact asupra
omenirii, ducind-o spre progress. Au aparut si s-au dezvoltat stiinte pe cit de necunoscute si
nebanuite, la inceput, pea tit de aplicate si folosite astazi. Astfel, prin unirea psohologiei,
sociologiei, fiziologiei, antropologiei, stiintelor economice si tehnice si a altor stiinte intr-o
stiinta interdisciplinara s-a nascut ERGONOMIA, care are ca obiect orientarea creerii tehnicii
contemporane la nivelul posibilitatilor psihofiziologice normale ale omului si utilizarii
rationle a acestor posibilitati in conditiile de mediu, sociale si culturale cele mai favorabile
care pot fi asihurate de societate, in vederea realizarii reproductiei fortei de munca de la o zi la
alta.[1]
Ergonomia ca stiinta a aparut din necesitatea de a dezvolta eficienta activitatii umane,
dezvoltare impusa de progresul economic si social al omenirii. Ca metoda, ergonomia este o
stiinta interdisciplicara, dar unica in obiective, optimizind relatia om-munca cu scopul de a
spori productivitatea muncii cu consum rational de energie. Sporirea capacitatii de munca a
celui care o indeplineste evita suprasolicitarea de oricare tip, stresul si bolile profesionale
generate de costurile inalte.
Ergonomia este practicata in faza de conceptie dar ulterior este practicata si pentru a
dobindi un bun sau serviciu in ordinea de a inlatura deficientele de producere a acestora.
Ergonomia produsului sau serviciului sustin ca au proprietati ergonomice doar datorita ca
solocita omul si limitele admisibile a posibilitatilor acestuia pentru ca acel bun sau serviciu sa
satisfaca consumatorul.
Cunoastem ca bunurile produse si serviciile prestate pina a junge la consumator trec
prin mai multe etape si aceste etape nu sunt mereu sigure pentru cel care le indeplineste.
Astfel apare problema legata de analiza ergonomica a locului de munca care defineste gradul
de siguranta a acestuia, respectiv masura in care acesta poate sau nu preveni accidentele din
timpul muncii. Aceasta problema este foarte importanta pentru protectia muncii, si in lume
este foarte vizibila o tendinta bine evedentiata de a defini un certificat ergonomic care este
“ingrijorat” de siguranta locului de munca din punct de vedere al protectiei de accidente.
Pentru a asigura eficienta sistemului om-mijloace de munca-mediu si a micsora
posibilitatile de eroare, in conditiile reducerii solicitarilor, concomitent cu cresterea
satisfactiei in munca, este necesar atit pentru proiectant cit si pentru organizatorii si

3
conducatorii proceselor de munca, sa se foloseasca metode cit mai adecvate, care sa se bazeze
pe cunoasterea posibilitatilor si a cerintelor omului in procesul muncii. In aceste conditii,
analiza, proiectarea si reproiectarea ergonomica a locului de munca este de o mare utilitate.
In literatura specializata sunt prezentate unele metode (insuficient elaborate in opinia
unor experti) de obtinere a certificatului ergonomic pentru utilajele folosite sau a locului de
munca (Ergomun, Lest, Saviem, Check-List, RNUR, IERCM). Despre aceste metode si voi
expune materialul in aceasta lucrare.
Fiecare din aceste metode au ca punct de plecare analiza conditiilor de munca
existente sau proiecate pentru a se realiza in diferite variante si pentru fiecare loc de munca, in
functie de factorii de evaluare si criteriile de influienta.

4
 Capitolul I

1.1 Ergonomia – stiinta interdisciplinara

Esenţa managementului contemporan o constituie relaţiile cu oamenii, cu grupul

uman şi cu fiecare individ.
Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei structuri economice sau
culturale. O firmă poate avea echipamente performante şi o clădire minunată, dar dacă nu
dispune de personal bine pregătit, competent, clientii vor fi nemultumiti de produsele sau
serviciile oferite.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos=muncă şi nomos=lege, normă).
Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech
Zostryebowski în studiul său Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii, dar în limbajul
comun de specialitate va fi lansat mult mai târziu, în anul 1949, de psihologul englez K.F.H.
Murrell. Dacă la început a circulat sub diferite denumiri (ştiinţa muncii, psihologia muncii,
chiar şi psihologie inginerească), astăzi denumirea ergonomie este acceptată de majoritatea
specialiştilor. Deşi sensul etimologic este mai larg, el s-a circumscris la început tot mai mult
la o sferă care cuprindea numai lumea muncii mecanice, efectuată cu ajutorul maşinilor. În
acest sens Maurice de Montmollin defineşte ergonomia ca fiind: tehnologia comunicaţiilor în
sistemele om-maşină. Ergonomia îşi găseşte, prin însăşi ţelurile şi materia cu care lucrează, un
orizont foarte larg şi deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai de relaţiile dintre om
şi maşină ci şi de perfecţionarea acestor relaţii. În acest din urmă înţeles, ergonomia reprezintă
studiul muncii în scopul ameliorării sale. Pe acest drum de adaptare reciprocă a omului şi a
tehnicii merge în special ergonomia anglo-americană, în timp ce scoala franco-belgiana pune
accent pe fiziologie si pe psihotehnica.[2]
Instituţiile specializate, prin definiţiile pe care le dau ergonomiei, scot în evidenţă
caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele  Organizaţiei Internaţionale a Muncii
se arată: „Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele
tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele
fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a omului”

5
 1.2. Principii de organizare ergonomică a muncii

Părintele managementului ştiinţific este considerat Frederick Winslow Taylor. Şcoala

managementului ştiinţific pune accentul pe productivitate maximă cu efort minim,
eliminându-se pierderile/rebuturile şi ineficienţa. În principala sa lucrare Principiile
managementului ştiinţific, Taylor arată că „pentru a realiza un management ştiinţific este
nevoie să fie stabilite o serie de reguli, legi şi formule care să înlocuiască judecata fiecărui
individ în parte, dar care pot fi folosite efectiv numai după ce au fost consemnate oficial”. În
lucrarea menţionată, Taylor expune o seamă de principii ale organizării stiintifice a muncii
prevedeau:
1. Să se concentreze la un loc toată experienţa tradiţională, care să fie clasificată,
structurată pe categorii şi transpusă în reguli, în legi şi în formule pentru a-i ajuta pe lucrători
în activitatea lor zilnică.
2. Să se formuleze metode ştiinţifice pentru fiecare element din activitatea unui om
care să le înlocuiască pe cele empirice.
3. Lucrătorul să fie selectat, instruit şi promovat pe baze ştiinţifice.
4. Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca este făcută conform
principiilor ştiinţifice formulate.
5. Să se realizeze o diviziune a muncii şi a responsabilităţilor egală între lucrători şi
între manageri, astfel încât aceştia să efectueze activităţile pentru care sunt cel mai bine
pregătiţi.
Studiile lui Taylor au fost completate de soţii Gilbreth, Frank şi Lilian. Cei doi s-au
ocupat de aspectele umane ale fenomenului de organizare, contribuind la aprofundarea şi la
lărgirea conceptelor privind studiul mişcărilor şi starea de oboseală. Sistemele lor de evaluare
au devenit mai târziu metode de analiză şi de apreciere a activităţii/execuţiei. Cercetările lor
au urmărit descoperirea celor mai bune modalităţi de a efectua o activitate în cel mai uşor
mod posibil. În mişcările executate de lucrători la locul de muncă au reuşit să identifice 18
micromişcări elementare (a apuca, a ţine, a poziţiona, a căuta),  pe care le-au denumit 
therbligs, adică anagrama numelui său, Gilbreth. Aceste micromişcări au stat
la baza elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminaţi care apoi au permis
fundamentarea ştiinţifică a normelor de muncă şi economisirea timpului de normare. O
contribuţie valoroasă a celor doi în dezvoltarea cercetărilor privind munca a constituit-o şi
enunţarea  unui număr de şapte principii ale economiei energetice a mişcării. Studiile lui

6
Taylor şi cele ale soţilor Gilbreth s-au completat reciproc, Taylor punând accentul pe
creşterea vitezei de producţie, iar cei doi au urmărit să cruţe muncitorul de oboseală inutilă.

Capitolul II
Analiza ergonomica a locului de munca are ca obiective optimizarea proiectarii
constructive a locurilor de munca prin imbunatatirea securitatii muncii si ameliorarea
factorilor de ambianta fizica, reducerea efectelor negative datorate monotoniei muncii si
diminuarea solicitarilor fizice si nervoase.
Asa cum am mentionat anterior, in acest capitol o sa vorbesc despre metodele
aplicate in domeniul organizarii ergonomice a muncii pentru analiza ergonomica a locurilor
de munca, eficienta lor si daca acestea sunt practice in utilizare si evaluare.

2.1 Metoda elaborata de Institutul de Expertiza si Recuperare a Capacitatii de munca

(IERCM) din Bucuresti

Aceasta metoda prevede analiza unui nr.de 23 de factori de influientza, din care 9
exprima solicitarile somatice si de mediu, iar 14 se refera la solicitarile proceselor si functiilor
psihice.
In functie de natura solicitarilor, factorii de influienta au fost grupati in 7 grupe:
 Solicitari gestual-posturale;
 Solicitari energetice;
 Solicitari dictate de microclimat (temperature aerului, umiditatea relative si viteza
curentilor de aer) ;
 Solicitrea senzoriala (vizuala si auditiva);
 Solicitari datorate existentei unor noxe fizice sau chimice;
 Solicitari neuropsihice (nivel intelectual, memorie, atentie distribuitiva sau
concentrata), simt de observatie, aptitudine tehnica, simt chromatic, olfactiv, gustative,
kinestezic, coordonare ochi-mina, coordonare ochi-mina-picior, dexteritate digitala si
manuala;
 Solicitari din partea conditiilor de munca
Aprecierea factorilor de influienta, ceea ce priveste gradul de solicitare, se realizeaza
cu ajutorul unei scale cu 5 nivele:
- nivelul 1 solicitare de nivel foarte redus
- nivelul 2 solicitare de nivel redus
- nivelul 3 solicitare de nivel mediu

7
 - nivelul 4 solicitare de nivel ridicat
- nivelul 5 solicitare de nivel foarte ridicat.
Cind se analizeaza un loc de munca, pentru fiecare factor se acorda un numar de
puncte egal cu numarul de ordine a nivelului de solicitare, de exemplu p/u un reglor la strung
automat: solicitarea energetica 3 p; postura 4 p; gestualitate 4 p; solicitari vizuale 4 p;
solicitari auditive 4 p; solicitarie neuropsihice 3 p; conditii de munca 3 p. Numarul de puncte
pe fiecare factor atrage atentia asupra nivelului de solicitare al factorului respective. Nu se
face o medie a punctelor acordate, intrucit solicitarile fiind de nature diferite, nu se pot
compensa intre ele.
Prin aceasta metoda, I.E.R.C.M. urmareste sa caracterizeze elementele specifice
locurilor de munca in vederea stabilirii indicatiilor privind incadrearea profesionala a
persoaneleor cu deficiente morfofunctionale.
Fata de alte metode, metoda I.E.R.C.M. reprezinta un pas ininte, in primul rind prin
clasificarea factorilor de solicitare din punct de vedere fiziologic si psihologic, iar in al doilea
rind, prin ierarhizarea solicitarilor dupa nivelul de dificultate. Ramina in continuare, si acesta
metoda cu caracterul discriptiv si static al informatiilor culese, care nu incita creatia
p/ucautarea uor solutii noi de viitor.[3]

2.2. Metoda listei de control ergonomic (CHECK-LIST)

Aceasta metoda determina indexarea ergonomica p/u siguranta locului de munca

asemanator in principiu metodei de determinare a indexului ergonomic global a sigurantei
locului de munca. Astfel sunt analizati factorii ergonomici care caractertizeaza siguranta
locului de munca incepind cu lista de probleme organizata ca o lista de intrebari sau tabel cu
problemele ce necesita analizate . CHECK-LIST este utilizata ca un instrument de analiza ce
are rolul de a identifica neconcordanta existenta in sistemul om - mediul de lucru - mediu
incojurator.
Primul principiu stipuleaza ca formularea intrebarilor trebuie sa fie facuta in asa
mod incit raspunsurile afirmative sa arate doar conditiile ergonomice satisfacatoare si corecte
iar cele negative sa arate doar conditiile ergonomice nesatisfacatoare. In acest mod putem sa
asiguram coerenta tabelului prin posibilitatea de a separa sumele raspunsurilor positive si a
celor negative si de a da intrun final un rezultat sau un raport care sa reflecte ergonomia
sistemului om-masina-mediu inconjurator.
Al doilea principiu stipuleaza atributia indexarii numerice p/u intrebari acolo unde
acest lucru este posibil.

8
 Al treilea principiu este de a separa intrebarile cu raspunsuri multiple, dind o tota p/u
fiecare raspuns.
In rezultat, enunturile intrebarilor si raspunsurile asteptate nu incita la analiza
interdisciplinara, ci la o descriere plata, cu character informative si static, nemobilizatoare.
Din aceasta cauza, interpretarea raspunsurilor este greoaie si putin eficienta in comparative cu
alte metode. Numarul mare al intrebarilor, prezentate neierarhizat dupa importanta, nu ajuta la
orientarea atentiei celor ce efectuiaza analiza si au nevoie sa elaboreze o strategie de urmat in
viitor, pe baza unor prioritati.[4]

2.3. Metoda ERGOMUN

Aceasta metoda a fost elaborate de Institutul de Proiectari pentru Industria usoara

(I.P.I.U.) din Bucuresti, in vederea aplicarii ei la proiectarea locurilor de munca, luind in
consideratie totalitatea factorilor de influienta. Astfel, avind acest scop, inca din faza de
proiectare se elaboreaza cite o fisa de organizare ergonomica pentru fiecare loc de munca,
ceea ce constituie un progress remarcabil in activitate.
In fisa de organizare ergonomica a locului de munca, factorii de influienta sunt
numiti “elemente specifice” si sunt grupati astfel:
Organizarea interna
- dotarea (utilaje, scule, dispozitive);
- alimentarea (cu materie prima, materiale,etc);
- evacurea (produse, semifabricate, deseuri, etc);
- dispunerea spatiala a locului de munca.
Exigentele locului de munca
- cerinte umane (sociale, anatomofiziologice, psihologice);
- cerinte profesionale (cunostinte, deprinderi);
- metoda de munca.
Conditii de munca
- generale pe sectie sau pe atelier (ambianta fizica);
- specifice locului de munca (comenzi, semnale, posturalitate, etc);
Atributii pe locul de munca
- intretinere utilaje;
- control calitate;
- evidenta;

9
 - alte sarcini.

Securitatea muncii
- aspecte generale si specifice;
- in timpul servirii utilajului;
- in timpul intretinerii utilajului.
Relatiile la nivelul locului de munca
- pe orizontala (cu colegii);
- pe verticala (cu factorii de decizie).
Metoda ERGOMUN este superioara celor doua metode prezentate anterior prin
faptul ca introduce notiunea de exigenta a locului de munca, intelegind prin aceasta exigenta
ergonomica, desi in grupare s-au inclus relativ putine exigente, unele dintre acestea fiind
cuprinse in alte subdiviziuni ale fisei, de exemplu la “organizarea interna”, “la conditiile de
munca”, la “securitatea muncii”.
Fara sa exprime expres, din exemplul de fisa de organizare ergonomica pentru
proiectare, rezulta ca autorii inteleg ca toate exigentele exprimate in fisa sunt obligatorii,
neadmitind satisfaceri partiale ale acestor exigente, ceea ce este correct. Fiind o fisa de
proiectarem autorii nu pun problema evaluarii gradului de satisfacere a exigentelor. Pentru
analiza unor locuri de muca existente, acesta fisa ar trebui completata cu prevederi care sa
permit comparatia intre nivelul exigentei si nivelul ei de satisfacere, precum si u prevederi de
ierarhizare a exigentelor pe niveluri sau ranguri de importanta.[3]

2.4. Metoda Laboratorului de Ergonomie si Sociologia Muncii (L.E.S.T. – Laboratoire

d’Ergonomie et de Sociologie du Travail) - Franta

Aceasta metoda investigheaza factorii de influenta ai locurilor de munca grupati pe 5

domenii:
a) solicitari ale ambiantei fizice;
b) solicitari fizice;
c) solicitari mintale;
d) solicitari datorate aspectelor psihosociale;
e) solicitari determinate de durata de munca

10
 Fiecare domeniu este caracterizat la randul sau printr-un numar de factori de
influenta, iar la randul lor, acestia sunt determinati de o serie de parametrii asa cum ne
sugereaza tabelul nr. 2.4.1

Tabelul nr.2.4.1. Metoda L.E.S.T.Domeniile, factorii si parametrii.

Domeniu Factori de influenta 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Ambianta fizica
1. Ambianta termica

• temperatura

a Gradul de solicitare
determinat de temperatura
scazuta a suprafetelor
metalice in timpul iernii

b Eficienta masurilor pentru

prevenirea socului caloric

• umiditatea

c Flacari, flame datorita

scurtcircuitelor (intreruperi
cabluri, condens la tablouri,
contacte accidentale) –surse
generatoare de incendiu

 • viteza curentilor de aer si toxicitate

d Curentii de aer din cauza

neetanseitatii cabinei
genereaza afectiuni ale cailor
respiratorii

e Gazele de ardere de la
motorul termic genereaza
intoxicatii

f Gazele si pulberile rezultate

din suprasolicitarea
ferodourilor genereaza
tulburari

2 Zgomot

g Nivelul zgomotului in cabina

operatorului genereaza
tulburari auditive

3. vibratii

h Deplasarea si manevrarea

11
 macaralei cu sarcini precum
si vantul genereaza tulburari
de sanatate

4 iluminat

i   Nivelul iluminatului este

suficient
Solicitari fizice
5. Solicitari statice

j Efortul  static prelungit in

pozitii fortate la manevrarea
instalatiilor de ridicat si
transportat pe nave (bigi,
cranice, vinciuri) genereaza 
tulburari osteomusculare

6.  Solicitari energetice

k Hrana pe care o consumati va

permite sa desfasurati
procesele de munca in
conditii normale

Solicitari
mentale 7. Durata programului de munca

l Sunteti salarizat
corespunzator in raport cu
durata normala de munca

m Aveti un nivel ridicat al

oboselii generat de durata
programului de munca

8. Complexitate viteza

n Procesele de manipulare
impun viteza si solicitari
suplimentare
Solicitari 
psihosociologice 9. Atentie

o Se impune o atentie marita

pentru vehicularea
nepericuloasa a marfurilor

10. Finete

p Modul de dispunere al
macaralei va genereaza
solicitari privind  observarea
vizuala a detaliilor in zona de

12
 manipulare

11. Posibilitatea de
comunicare

r Nivelul zgomotului in cabina

operatorului va creeaza
greutati in comunicare

12. Cooperare

s Exista satisfactie in
cooperarea cu ceilalti asupra
problemelor de munca

Aprecierea influentei si a gradului de dificultate pentru fiecare domeniu si factor in

parte se realizeaza cu ajutorul unei scale de evaluare cu 10 niveluri.
0.1.2 – satisfacator;
3.4.5 – oboseala usoara (ameliorarea acestor conditii de munca poate
conduce la sporirea gradului de confort);
6.7 – oboseala medie;
8.9 – oboseala importanta;
10 – suprasolicitare.

Culegerea informatiilor se poate face cu ajutorul unui „ghid de observatii”.

Pe baza investigarii si analizei fiecarui domeniu si factor de influienta, tinand seama
de parametrii respectivi, se efectueaza evaluarea cu ajutorul nivelurilor prevazute in scara
mentionata mai sus si se traseaza histograma organizarii locurilor de munca (situatia
existenta).
In faza urmatoare se analizeaza parametrii susceptibili de ameliorare, punandu-se cu
prioritate accentul pe acei factori cotati cu nivelurile 8-9-10, utilizand diferite procedee, de
exemplu: metoda interogativa, determinari fiziologice, masuratori de ambianta fizica s.a.,
masuratori tehnice si organizatorice. In final se elaboreaza histograma imbunatatita a locului
de munca, la intocmirea careia se tine seama de propunerile si recomandarile rezultate din
analiza.[3]

2.5. Metoda elaborata de Regia Nationala a Uzinelor Renault

(R.N.U.R) – Franta

13
 Toate categoriile de metode au in general urmatoarele elemente comune:
1) un set de factori de lucru destul de complet uilizat pentru a selecta domeniul de
activitate;
2) o scara de valoare care permite producatorilor sa evalueze cererile de munca ;
3) ponderarea performantei bazate pe structura organizatorica si cerintele socio-tehnice;

Structurarea locurilor de munca reprezinta o metoda de structurare a sarcinilor

elaborate de Regia Nationala a uzinelor Renault (R.N.U.R 1976). Aceasta metoda contine un
table de variabile care reprezinta conditiile de functionare si descrie o scara din 5 puncte in
care supuse testului pot alege valoarea variabilii, care se gaseste in limitele de la “foarte
sadisfactoare” pina la “foarte proaste” prin inregistrare raspunsului standard. Variabilele se
refera la:
1) conceptia locului de munca;
2) ambianta fizica de munca;
3) solicitarea fizica;
4) solicitarea nervoasa;
5) autonomia in munca;
6) relatiile de munca;
7) repetitivitate;
8) continutul muncii.
Metoda R.N.U.R. a fost elaborate p/u analiza conditiilor de munca existente efectuata
pe baza observarilor directe specifice fiecarei activitati de munca, pe patru domenii, in functie
de 8 factori de evaluare (A-H). Acest lucru va fie reprezentat in tabelul ce urmeaza (tab.2.5.1)

Tabelul 2.5.1 Metoda R.N.U.R

Factori si criterii de evaluare analitica a uinui loc de munca

Factori
Criterii
 
Nr Nr.
Denumire Denumire
În lăţime-Distanţă  1
Concepţia locului de muncă  
Alimentare-Evacuare  2

Aglomerare-Accesibilitate  3

Comenzi-Semnale  4

14
   Factorul   de securitate A Securitatea muncii  5
Ambianţă termică  6
  Factori ergonomici Ambianţa fizică B
Ambianţă sonoră  7

Iluminat artificial  8

Vibraţii  9

Igiena atmosferică 10

Aspectul postului 11
Poziţia principală 12
  Sarcină fizică C
Poziţia favorabilă 13

Efort de muncă 14

Poziţie de muncă 15

Efort de manipulare 16

Poziţie în timpul manipulării 17

Operaţiuni mentale 18
  Sarcină nervoasă D
Nivel de educaţie 19
Individual 20
  Factori Autonomie E
psihologici si De grup 21
sociologici
  Relaţii de muncă Independente de muncă 22
  F
  Dependente de muncă 23

  Repetitivitate G De ciclu 24
Potenţial 25
    Conţinutul muncii H
Responsabilitate 26

Interes faţă de muncă 27

Aceasta ingustare a sferei de cuprindere a ergonomiei nu are baza stiintifica,

ergonomia avind caracter interdisciplinar, inglobind si “domeniile” separate in mod artificial
Fiecare criteriu este evaluat du gradul de dificultate, cu ajutorul unei scale cu 5
niveluri, pornind de la nivelul 1 (favorabil) pina la nivelul 5 (nefavorabil), dupa cum se va
prezenta in tabelul care urmeaza (tab. 2.5.2). Evaluarea gradului de dificultate al fiecarui
criteriu intilnit in activitatea de munca analizata se realizeaza in scopul: optimizarii
constructive a locului de munca; asigurarii securitatii muncii; imbunatatirii conditiilor de

15
ambianta fizica; reducerii solicitarilor fizice si nervoase; stabilirii conditiilor corespunzatoare
de munca sub aspect psihosocial.
Determinarea nivelurilor ergonomice se face tinind cont de semnificatia fiecarui
criteriu, adaptat la situatia concreta de munca, cu ajutorul scalei prezentate in tab.2.5.2.

Tabelul 2.5.2. Metoda R.N.U.R.

Scala de evaluare a conditiilor de munca
Opt factori A-H; cinci niveluri 1-5
Foarte Foarte Foarte
5 Izolat Redus
periculos greu solicitat
1 min Relatii 1 min
4 Periculos Greu Solicitat
dificile
5 min Relatii 5 min
3 Acceptabil Normal Mediu
usoare
15 min 15 min
2 Bine Usor Grupa
30 min Grupa+ 30 min
Foarte
1 Foarte bine din Ridicat
usor
afara
Nivel
A B C D E F G H
Factori

A Securitatea muncii E Autonomie

B Ambianta F Relatiile de munca
C Solicitarea fizica G Repititivitatea
D Solicitarea psihica H Continutul muncii

Conceptia locului de munca:se verifica daca, in functie de datele dimensionale si

functionale, locul de munca este corespunzator in ceea ce priveste inaltimea si adincimea
planului de munca in pozitie de lucru sezind sau ortostatica, modul de alimentare si evacuare
a pieselor. Accesibilitatea omului si a mijloacelor de aprovizionare la locul de munca, precum
si conceptia, functionalitatea si amplasarea comenzilor si semnalelor.
Securitatea muncii: se evalueaza dupa gradul de gravitate si posibilitatea riscului de
accidentare in functie de natura muncii si a mijloacelor de munca utilizate.
Ambianta fizica de munca: se evalueaza nivelul factorului de influenta avindu-se in
vedere urmatoarele criterii: temperatura aerului, zgomotul, iliminarea artificiala, vibratiile,
igiena atmosferica si aspectul locului de munca, luind in considerare recomandarile
ergonomice, precum si normele in vigoare.

16
 Solicitarea fizica: se evalueaza nivelul solicitarilor statice si dinamice dictate de
pozitiile preponderente ale oamenilor in timpul realizarii sarcinilor de munca, precum si
frecventa si dificultatea manipularilor.
Solicitarea nervoasa: se evalueaza ansamblul solicitarilor la care este supus sistemul
nervos in cursul realizarii sarcinilor de munca datorat operatiilor mentale (alegeri diversificate
si gindite), precum si nivelul de atentie caracterizat prin durata, precizie, frecventa, in cadrul
unui ciclu de munca.
Autonomia in munca: se apreciaza daca locul de munca ofera posibilitatea variatiei
ritmului de munca al oamenilor in timpul unui ciclu de munca, zi sau saptamina, daca timpii
de pauza sunt calculate si acordati corespunzator.
Relatiile de munca: se apreciaza existenta relatiilor corespunzatoare intre oameni in
timpul muncii (daca exista posibilitatea de comunicare si colaborare in timpul muncii) si
independente de munca.
Repititivitatea ciclului de munca: se evalueaza posibilitatea ca un om sa serveasca
mai multe masini, a policalificarii, in functie de durata toatala a ciclului de fabricatie.
Continutul muncii: se apreciaza daca locul de munca ofera posibilitatea punerii in
valoare a potentialului aptitudinilor, daca faciliteaza motivatia in munca, etc. [3]

2.6. Sugestii pentru imbunatatirea metodelor existente folosite pentru evaluarea gradului
de satisfacere a cerintelor ergonomice in organizarea ergonomica a muncii

Dupa studiera metodelor cunoscute cu privire la evaluarea gradului de satisfacere a

cerintelor ergonomice in organizarea ergonomica a muncii au rezultat urmatoarele probleme
principale:

a) nu sa ajuns la consens cu privire la terminologia folosita: se folosesc notiuni omonime

cu sensuri diferite, de exemplu in metoda IERCM elaborate de institutul de Expertiza
si Recuperare a capacitatii de munca din Bucuresti,se vorbeste despre factorii de
influenta pe care ii grupeaza in grupe de solicitari; aceste grupe de solicitari corespund
partial cu domeniile si cu factorii de influenta din metodele R.N.U.R si L.E.S.T; se
folosesc, de asemenea,sinonime pentru aceiasi notiune, de exemplu : in metoda
Ergomun, elaorata de I.P.I.U Bucuresti,se vorbeste de “elemente” in sensul de factori
de influenta;
b) gruparile pe domeniu difera de la o metoda la alta, uneori notiunea de domeniu fiind
confundata cu notiunea de “criteriu”;
c) metoda L.E.S.T introduce notiunea de “parametru” care in unele cazuri se confunda cu
aceea de criteriu in metoda R.N.U.R ;
d) intrucit “criteriul” constituie baza evaluarii ergonomice, pentru necesitatile analizei
este necesar ca echipa de cercetare sa stabileasca de la inceputul criteriile care prezinta
interes sis a stabileasca exigetele in mod precis pentru fiecare criteriu; aceste criterii

17
 pot fi grupate apoi in “grupe de criterii”si mai departe, daca este necesar, pe domenii,
de catre echipa de cercetare interdisciplinara, avind insa grija sa serveasca judecatilor
indesciplinare pe care le fac membrii echipei;
e) criteriilor luate in toate metodele prezentate li se acorda acelasi nivel (rang) de
importatnta, ceea ce lasa posibilitatea acordarii tacite de compensari ale unor
deficiente ale unor criterii importante cu impliniri ale unor riterii mai putin importante
sau chiar minore; aceasta nediferentiere a criteriilor dupa importanta nu ajuta
cercetatorii sa elaboreze strategii orientate selectiv, in primul rind catre problemele
majore; ca urmare, propunem sa se repartizeze criteriile de influent ape trei niveluri
(ranguri) de importanta (I,II siIII) in raport cu cerintele locului de munca;
f) singur, gradul de dificultate nu corespunde evaluarii ergonomice fiind numai o
componenta a acestei; de asemenea, nivelul de exigenta in evaluare este prea slab,
cinci niveluri in general dind posibilitatea admiterii unor situatii nesadisfactoare;
pentru eliminarea acestor deficiente, propunem sa se inlocuiasca gradul de dificultate
cu “exigenta ergonomica”, stabilindu-se o scala cu trei trepte: corespunzator
exigentelor ergonomice (C), acceptabil temporar (AT) si necorespunztor exigentelor
ergonomice (N)

Prin aplicarea acestor sugestii,rezultatele metodei de cercetare interdisciplinara sar

putea prezenta ca in tabelul 2.6.1 care va urma.

Tabelul 2.6.1. Evaluarea organizarii ergonomice a muncii

Gradul de satisfacere a cerintelor

Rangul de ergonomice, pe niveluri (ranguri) de
Criteriile (cerintele) importanta
importanta al
ergonomice
criteriului Rangul I Rangul II Rangul III
C AT N C AT N C AT N

Prin gruparea criteriilor (cerintelor) pe ranguri de importanta se poate renunta la

punctajul folosit in celelalte metode. Este suficienta inscrierea unui semn conventional, de
exemplu “X” pe coloana corespunzatoare evaluarii respective. Insumarea semnelor inscrise pe
coloana de evaluare scoate la evidenta atit punctele tari, cit si cele slabe ale organizarii
ergonomice. Atentia trebuie sa se indrepte in primul rind catre evaluarile cara arata
insatisfactie, fara sa lase uitarii cele calificate ca “aceptabile temporare“

Extragind din acest tabel datele necesare, se poate intocmi planul de masuri in care se
precizeaza responsabilii si termenii de realizare.[3]

Concluzia

Ergonomia studiază problemele organizării locurilor de muncă, evidenţiind factorul

psiho-social, punând pe primul plan muncitorul cu complexul solicitărilor la locul de muncă
în cadrul procesului de producţie. Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul om-solicitări
18
din care fac parte motivaţia muncii, condiţiile de muncă şi de mediu, relaţiile în colectiv,
preocupări personale. In acesta lucrare am analizat metodele de evaluare a gradului de
satisfacere ergonomica a locului de munca, fapt care m-a ajutat sa inteleg ca sunt foarte
necesare atunci cind dorim sa apreciem si sa evaluam cit mai corect posibil locul de munca si
anume securitatea acestuia. Totusi in urma evaluarii acestor metode au apaut citeva probleme
asa cum am mentionat, dar majoritatea intreprinderilor nu s-au oprit din aplicarea lor si
continua sa elaboreze metode mai noi si mai performante pentru a lichida unele momente
negative.

Capitolul III

Studiu de caz

Calcularea fondului de salarizare a unei întreprinderi:

Date initiale:

19
Q = 19000 t
m1=67 min =1.2 h k2=1,21
m2=81 min = 0.5 h k4=1,59
m3=48 min = 0.8 h k5=1,21
m4=22 min = 0.36 h k2=1,81
m5= ? k3=2,01
oper 1- grad complexitate II
oper 2- grad complexitate IV
oper 3- grad complexitate V
oper 4- grad complexitate II
oper 5- grad complexitate III
Smin = 1800 lei
Fef = 1750 h
Nma = 8 persoane
Personal grad de calificare II = 3 persoane = 37.5 %
Personal grad de calificare IV= 5 persoane = 62.5 %
NCFS = 10 persoane
l = 3000 lei
Ks = 18 % = 0,18
Kp= 25 % = 0,25
Ka= 30 % = 0,3

Sirul cronometric pentru operatia 5, în minute

Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
1 21 26 36 36 31 51 46 51 31 46 46 46 41 46 41 46
2 31 41 31 26 36 36 46 31 36 46 36 41 36 46 41 41
3 45 41 41 51 43 37 45 57 53 43 55 51 65 45 43 43

Calcule în baza sirului cronometric:

Coeficientul admisibil p/u munca manual-mecnizata in serie medie este : K=1.3
FAZA 1:
D1= 338/8 = 42.25 min
FAZA 2:
D2= 303/8 = 37.87 min
FAZA 3:
D3= 462/10 = 46.2 min
Tt = 45,25+37,87+46,2=126,32 min
De aici rezulta ca m5= 126,32 min

FORMULE DE LUCRU:
St=Sb+Ss
Ss=Sb*ks
Sb=Stp+A+P
A=Stp*ka
P=(Stp+A)*kp
Stp=Starmp+Starma+SCFS

20
Starmp= *Mpp= *Q*m

Starma= *Fef * Nma

SCFS= l * 11* NCFS

t1=Smin/169
t2=t1*k2
t3=t1*k3
t4=t1*k4
t5=t1*k5
Aici:
= t2*0,286+t4*0,714

CALCULE FINALE:
SCFS = 3000*11*10 = 330000 (lei)
Starma= 18.2*1750*8 = 254800 (lei)
t1= 1800/169 =10.65 (lei/h)
t2 = 10.65 *1,21 =11,81 (lei/h)
t3= 10.65 *2.01 =15,52 (lei/h)
t4= 10.65 *1,8 1=17,67 (lei/h)
t5= 10.65 *1.59 =16.93 (lei/h)
= 0,375*12.88+0,625*21.4 =18.2 (lei/h)
Starmp =19000*(12.88*0.5+19.27*0,8+21.4*0,36+16.93*2,1) = 1237147 (lei)
Stp =1237147+254800+330000 = 1821947 (lei)
A = 1821947*0,3 = 546584 (lei)
P = (1821947+546584)*0,25 = 592132 (lei)
Sb = 1821947+546584+592132 = 2960663 (lei)
Ss = 2960663*0,18 = 532919 (lei)
St = 2960663+532919=3493582 (lei)

Răspuns: Fondul salariului întreprinderii pentru un an de zile= 3493582 (lei)

Bibliografie

[1] Petre Burloiu, Managementul Resurselor Umane. Bucuresti. Editura „Lumina Lex” 1997

21
[2] Ranga Gh, Ergonomia locului de munca. Lit. Acad, 1980
[3] C. Bojenescu, Initiere in Ergonomie. Bucuresti 1984
[4] Lazarus R., Patterns of Adjustment, New York, 1976

22