Factorii care influenţează hidrografia:

-relieful prin altitudine influențează debitul iar prin

orientarea lanțurilor montane, influențează traseul râului;

-clima prin temperaturi şi precipitaţii

-numărul de afluenți/ suprafața bazinului hidrografic.

Clima :

CLIMAT MEDITERANEAN

-ȋn sudul Europei (Spania, Portugalia, S Franţei, Italia, Croaţia, Albania,

Grecia, Bosnia şi Herţegovina);

-temp. medie anuală 15-18°C; precipitaţii medii anuale 600-900mm/an, iar ȋn

vestul Croaţiei, la Crivica-

peste 6000mm/an- polul precipitaţiilor ȋn Europa; vânturi: Mistralul ( S

Franţei), Sirocco ( S Italiei şi

Spaniei), Bora ( Dalmaţia), Austrul ( Pen. Balcanică)

-veri fierbinți și secetoase, ierni blânde şi ploioase

-influenţat de Marea Mediterană (influenţe mediteraneene) și de pătrunderea

maselor de aer tropical

vara (influenţe tropicale).

2. CLIMAT TEMPERAT OCEANIC

-vestul Europei (NV Spaniei, Franţa, Belgia, Olanda, Danemarca, Regatul Unit
al Marii Britanii şi al Irlandei

de Nord, Irlanda, Norvegia);

-temp. medie anuală ȋntre 15°C ȋn sud şi 8°C ȋn nord, precipitaţii medii anuale,
ȋntre 1000-2000mm/an;
Vânturile de Vest;

-ierni blânde, veri răcoroase, precipitaţii bogate, distribuite uniform tot anul,
nebulozitate ridicată,

umiditate ridicată

-amplitudini termice reduse (veri răcoroase, ierni blânde)

-influenţat de Oceanul Atlantic şi Curentul Atlanticului de Nord ( ȋn NV)

/influenţe oceanice

3. CLIMAT TEMPERAT CONTINENTAL

-estul continentului (România, Ucraina, Rusia, Letonia, Estonia, Lituania,

Belarus)

-temp. medie anuală între 10°C ȋn S şi 5°C ȋn N; precipitaţii medii anuale sub
500mm/an, vara cad sub

formă de averse; vânturi-Crivăţul

-ierni aspre, geroase, veri fierbinți și secetoase

-amplitudine termică ridicată (veri fierbinți, ierni aspre)

-influenţat de masele de aer continental, datorită depărtării de Oceanul

Atlantic (influenţe de ariditate/

continentale)

1. CLIMAT TEMPERAT DE TRANZIŢIE

-Europa Centrală, ( Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Serbia,

Bulgaria, Austria);

-temp. medie anuală 10-12°C, precipitaţii 800 mm/an-500mm/an, vânturile de

vest scad ȋn intensitate

spre est

-influenţe polare din N, oceanice din V şi continentale din E;

2. CLIMAT SUBPOLAR
-nordul Europei (N Rusiei, N Finlandei, N Suediei, N Norvegiei, N Islandei);

-temperatura medie anuală 0°Cşi -5°C; precipitaţii 500mm/an, mai ales sub
formă de zăpadă, vânturi

polare reci şi uscate

-veri scurte, ierni lungi ( 9 luni pe an cu zile scurte şi nopţi lungi)

-influenţat de Oceanul Arctic/ influenţe polare

3. CLIMAT SEMIARID

-pe o fâşie ȋngustă ȋntre Marea Neagră şi Marea Caspică

-amplitudini termice foarte mari, grad mare de ariditate

- precipitaţii medii anuale sub 250 mm

4. CLIMATUL MONTAN

-temperatura scade pe măsură ce ȋnălţimea creşte (cu cca 6,4°C la fiecare

1000m), precipitaţiile cresc

odată cu ȋnălţimea, iar vânturile cresc şi ele ȋn intensitate

Industria energiei electrice utilizează ca materii prime: combustibilii

minerali fosili (cărbune,

petrol/păcură, gaze naturale), forța apelor, combustibili radioactivi

(uraniu), surse energetice

alternative (solară, eoliană, mareemotrică, geotermală).

Termocentrale: Germania, Polonia, Cehia, Marea Britanie,

România:cele mai mari sunt în Podişul Getic, între care se remarcă

termocentrala de la Turceni;

Mintia-Deva
- Avantaje: ritmicitate în funcționare, capacități mari de producție, pot
fi construite aproape

oriunde

- Dezavantaje: poluare, epuizarea resurselor, costuri mari de producție.

Hidrocentrale funcționează pe baza debitului și vitezei mari a apelor

curgătoare. Sunt amenajate

de obicei în regiunile montane deoarece relieful prezintă pante

accentuate, râurile au debite mari,

rocile sunt dure şi permit amenajarea barajului şi a lacului de

acumulare. Norvegia (îşi obține

energia aproape 100% din hidroenergie), Austria, Elveţia, Suedia,

România: hidrocentralele Porțile de Fier I şi Il construite pe Dunăre, în

colaborare cu Serbia; Lotru-

Ciunget construită pe râul Lotru; Vidraru pe Argeş; Stejaru-Bicaz pe

Bistrița; Stânca-Costeşti pe

Prut; cele mai multe sunt pe Olt;

- Avantaje: sunt nepoluante, lacul de acumulare poate avea şi alte

utilizări (irigații,

piscicultură, agrement), resursa este inepuizabilă;

- Dezavantaje: costuri mari de instalare, nu au ritmicitate în

funcţionare, pericolul colmatării

lacului de acumulare.
Centrale nucleare (Atomocentrale): Franța, Lituania, Belgia (au
dezvoltat acest tip de energie

deoarece resursele lor energetice sunt insuficiente, consumul de

energie este foarte mare, iar

atomocentralele au avantajul capacităților mari de producție), Rusia,

Suedia,

România: centrala nucleară de la Cernavodă din Podişul Dobrogei;

- Avantaje: capacități mari de producție, ritmicitate în funcționare;

- Dezavantaje: urmări catastrofale în cazul unor accidente, necesită

tehnologie avansată;

Centralele mareomotrice: Franța (centrala mareomotrică La Rance);

Centrale geotermale: Islanda, Italia;

Centrale solare: Franța, Italia, Spania;

Centrale eoliane: Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Germania,

Austria, Spania;

- Avantaje: resursele sunt inepuizabile şi nepoluante;

- Dezavantaje: capacități mici de producție, nu au ritmicitate în

funcționare, depind de

factorii de mediu.

II. Industria siderurgică: utilizează ca materii prime minereurile de fier,

manganul, cocsul

siderurgic (cărbuni superiori-antracit, huila); ţări cu industrie

siderurgică dezvoltată: Germania,

Marea Britanie, Ucraina, Franța;

România: combinate siderurgice sunt la Galați (dezvoltat pe baza

importului de materii prime),

Reşiţa (cel mai vechi combinat siderurgic din țară), Hunedoara

(dezvoltate pe baza materiei prime

din apropiere);

III. Industria metalurgiei neferoase: Germania, Belgia, Franța,

Norvegia,

România: • Baia Mare - cel mai mare combinat de metalurgie

neferoasă, utilizează minereurile

neferoase in Grupa Nordică a Carpaților Orientali;

• alumină se obține la Oradea (pe baza bauxitei din Munții Apuseni) şi

Tulcea (utilizează bauxită

din import),

• aluminiu la Slatina.

IV. Industria constructoare de maşini: autoturisme (Germania, Franţa,

Italia, Spania etc.), nave

(Danemarca, Olanda, Franţa, Germania), avioane (Franța, Marea

Britanie, Germania),

România: Piteşti, Craiova-autoturisme de oraş, Arad-vagoane, Craiova-

locomotive, Constanța-

nave maritime, Galați-nave fluviale, Ploieşti-utilaj petrolier, Baia Mare-

utilaj minier;

V. Industria chimică şi petrochimică: utilizează ca materie primă

petrol, gaze naturale, sare; -
Franța, Marea Britanie, Germania, Rusia,

România: Rm. Vâlcea, Tg. Mureş - ind.chimică; cele mai multe rafinării
sunt la Ploieşti, Năvodari,

combinate petrochimice sunt la Ploieşti şi Piteşti;-industria produselor

clorosodice folosește ca

materie primă sarea și prezinta numeroase centre în Subcarpați și în

DCT, -industria

farmaceutică:Iași, -industria produselor cosmetice: Cluj-Napoca,

-industria îngrășămintelor

chimice: Târgu Mureș.

VI. Industria lemnului produce cherestea, mobilă; este dezvoltată în

regiunile cu păduri

(Finlanda, Suedia, Rusia),

România (cele mai multe centre de exploatare şi prelucrare a lemnului

sunt în Carpații Orientali);

VII. Industria materialelor de construcţie: Franţa, Italia, Spania;

România-este dezvoltată datorită: varietății mari a rocilor de

construcție, necesarului tot mai mare

de materie primă pentru construcții şi lucrări publice, investitori

străini. Produce var, ciment, ipsos,

ceramică, sticlă, cărămizi.

VIII. Industria ușoară reprezentată prin industria textilă, industria

bumbacului, a lânii în țări

precum Marea Britanie, Franța, Italia;

IX. Industria alimentară: vinuri (Italia, Franța, Spania), bere (Germania,
Cehia).

1. Evoluţia numerică a populaţiei

În Europa numărul populaţiei a evoluat lent până în sec. XVII din cauza
epidemiilor, războaielor

şi lipsei hranei. După această perioadă, numărul populaţiei începe să crească

datorită

industrializării şi îmbunătățirii condițiilor de viață, astfel că din sec. XVIII se

înregistrează o

explozie demografică. In prezent populaţia Europei numără 740,2 mil.

locuitori.

În prezent, România numără o populație de 21,3 mil. locuitori (populația

stabilă este de 19 mil.

loc.). Maximul populației României a fost înregistrat în anul 1989, fiind de

23,3 mil. locuitori. Din

1992 numărul populaţiei României a început să scadă din cauza bilanțului

natural negativ şi a

numeroaselor emigrări.

2. Distribuția spațială a populaţiei

Este evidențiată de densitatea populaţiei, care reprezintă raportul dintre

numărul locuitorilor şi

suprafața pe care aceştia o ocupă la un moment dat (loc/km2).

Densitatea populaţiei este influențată de: factori naturali (climă, relief, ape,
soluri, vegetație),

factori economici (resurse de subsol, nivelul de dezvoltare economică) şi

factori sociali (nivelul
de trai al populaţiei, nivelul cultural, educațional, sanitar).

Densitatea medie a Europei este de ~ 70 loc/km2 şi a României este = 80

loc/km2.

Repartiţia densității populaţiei în Europa:

-Regiuni cu densitate mare (peste 200 loc/km2): Olanda (relief de câmpie,

climă temperat

oceanică, grad mare de deezvoltare, suprafață redusă, grad mare de

urbanizare), Belgia,

regiunea Rhin-Rhur (Germania, industrializare timpurie, resurse bogate de

subsol, grad mare

de urbanizare, relief favorabil), partea centrală şi de sud-est a Marii Britanii,

nordul Italiei;

-Regiuni cu densitate foarte mică (sub 10 loc/km2): Islanda (climă subpolară,

vulcanism

activ, suprafață mare ocupată de ghețari), nordul Peninsulei Scandinave

(climă subpolară, relief

montan, vegetație forestieră extinsă, suprafață mare ocupată de lacuri

glaciare, soluri nefertile),

nordul Rusiei;

Repartiția densității populaţiei în România:

→ Regiuni cu densități mari (peste 100 loc/km2) sunt: Muntenia Centrală

(datorită dezvoltării

industriale şi agricole, importante resurse de subsol, număr mare de orașe);

În apropierea

marilor oraşe (datorită dezvoltării acestora din punct de vedere economic,

ştiinţific, cultural);

Podişul Sucevei şi Culoarul Siretului (datorită natalității mari, relief

favorabil); Depresiunea
Braşov, Depresiunea Petroşani, litoralul (condiții de relief, climă, resurse de
subsol, facilități de

transport, concentrarea activităților industriale); Județul cu cea mai mare

densitate a populaţiei

este Prahova (176 loc/km2, datorită dezvoltării timpurii a industriei,

resurselor de subsol,

reliefului favorabil de deal și podiș);

→ Regiuni cu densități mici (sub 25 loc/km2): Delta Dunării (din cauza

întinderilor reduse de

uscat, posibilități minime de transport din cauza infrastructurii limitate,

resurse reduse, izolarea

socială); regiunea montană (din cauza reliefului cu altitudini mari şi pante

abrupte, climatului

umed şi rece, soluri nefertile, ex: Județele Harghita, Covasna); unele porțiuni
din Podişul

Dobrogei şi Câmpia Bărăganului (din cauza climatului secetos, cu precipitații

şi resurse de apă

reduse); Câmpia de Vest (din cauza unor regiuni inundabile); • Județul cu cea
mai mică

densitate a populaţiei este Tulcea (29 loc/km2);

3. Mişcarea naturală a populaţiei

Este evidențiată de bilanțul natural care reprezintă diferența dintre natalitate

şi mortalitate

(Bn=N-M).

În Europa Occidentală majoritatea statelor prezintă bilant natural negativ

sau cu valori reduse

din cauza procesului de îmbătrânire demografică, determinat de nivelul de

trai ridicat al
populaţiei, condiţiile sanitare foarte bune, reducerea natalităţii, emanciparea
femeii, speranța de

viață mare. În unele state din vestul Europei, bilanțul natural este pozitiv
datorită imigranților

tineri care vin din ţările Europei de Est şi contribuie la creşterea natalității
sau a politicilor

pronataliste ale unor state. În alte state bilanțul natural pozitiv se datorează
interzicerii

avorturilor ( Irlanda), sau religiei musulmane (Albania).

În ţările Europei de Est, inclusiv România, bilanțul natural este negativ,

determinat de

degradarea nivelului de trai, scăderea natalității, scăderii ratei fertilității,

legalizării avorturilor,

emigrarea populației tinere.

Consecințele bilanțului natural negativ sunt: scăderea numărului populaţiei,

îmbătrânirea

acesteia, scăderea forței de muncă, modificarea raportului dintre numărul

pensionarilor şi cel al

salariaților (în prezent sunt 35 de pensionari la 100 de salariati, dar se

preconizează că în 2050

vor fi 75 de pensionari la 100 de salariați), creşterea vârstei de pensionare,

creşterea taxelor

pentru salariaţi.