Sunteți pe pagina 1din 25

Cursul nr.

5
Modalităţile dreptului de
proprietate
De regulă, dreptul de proprietate se înfăţişează ca
un drept pur şi simplu având un singur titular.
Există însă şi situaţii când acesta poate fi afectat
de modalităţi sau poate avea mai mulţi titulari.
Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate
pot fi definite ca fiind acele ipostaze când mai
multe persoane au un drept de proprietate asupra
unui bun sau mase de bunuri ori există anumite
situaţii de incertitudine temporară cu privire
dreptul de proprietate.
Există două categorii de modalităţi juridice

atunci când dreptul de proprietate atunci când mai multe persoane


se găseşte într-o situaţie juridică au asupra bunului un drept de
de incertitudine temporară proprietate

proprietăţii comune în
cele două forme
proprietatea rezolubilă proprietatea anulabilă

proprietatea comună devălmăşia


pe cote părţi
Proprietatea rezolubilă

Proprietatea rezolubilă apare în situaţia când transferul


proprietăţii de la o persoană la alta a operat sub o
condiţie rezolutorie.
Ca modalitate a actului juridic civil condiţia este un
eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care
depinde existenţa (naşterea sau stingerea) actului
juridic civil.
Condiţia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod
civil este acea modalitate care supune
„desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi
necert”.
Este aşadar rezolutorie acea condiţie de a cărei
îndeplinire depinde desfiinţarea actului juridic
civil (Beleiu, 1992, p. 154). Următoarea clauză
constituie spre exemplu o condiţie rezolutorie
„Prezenta vânzare se desfiinţează dacă
vânzătorului i se naşte un copil în doi ani de la
încheierea contractului”.
!!!!!!!!!!!!!
Practic, până în momentul împlinirii condiţiei,
proprietatea aparţine în acelaşi timp la două
persoane: dobânditorului proprietar sub condiţie
rezolutorie şi transmiţătorului sub condiţie
suspensivă. Proprietatea rezolubilă poate fi
rezultatul voinţei legii sau al voinţei părţilor.
Proprietatea rezolubilă poate fi:
rezultatul voinţei legii sau al voinţei părţilor

b) Este rezolubilă prin efectul


a) Este rezolubilă prin efectul legii
voinţei părţilor, proprietatea
proprietatea dobândită ca efect al
rezultată dintr-o vânzare cu pact
donaţiei.
de răscumpărare.

Potrivit articolului 836 Cod civil, dacă donatorului i


se va naşte un copil, dreptul de proprietate se va
revoca, dacă nu, dreptul de proprietate al
donatarului se va consolida. Este de asemeni
rezolubilă prin efectul legii proprietatea dobândită
sub condiţiunea facultăţii de răscumpărare (art.
1371 Cod civil).
Proprietatea anulabilă

Proprietatea anulabilă este acea modalitate juridică a


dreptului de proprietate dobândit de o persoană printr-un act
juridic anulabil (lovit de nulitate relativă); de exemplu dolul
sau eroarea viciu de consimţământ. Nu eroarea obstacol,
deoarece ea presupune lipsa consimţământului, ori această
deficienţă este sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit
adagiului “guod nullum est nullum producit efectum”.
Atunci când proprietatea este dobândită printr-
un act juridic anulabil, sunt posibile 3 ipoteze:
1) actul translativ anulabil este confirmat de către titularul
acţiunii în anulare. În această situaţie, actul juridic se
transformă dintr-un anulabil într-unul pur şi simplu,
consolidând în consecinţă dreptul de proprietate al
dobânditorului.

2) titularul acţiunii în anulare, obţine anularea actului, deci


încetează dreptul de proprietate al dobânditorului retroactiv.

3) dreptul la acţiune al titularului se prescrie. Ca efect, se


consolidează dreptul de proprietate al dobânditorului.
În toate cele trei ipoteze, starea de incertitudine a
dreptului de proprietate este temporară,
anulabilitatea dreptului fiind posibilă până la
confirmarea lui sau până la împlinirea termenului
de prescripţie.
Proprietatea comună
Caracteristic proprietăţii comune este faptul că toate
prerogativele dreptului aparţin împreună şi concomitent mai
multor titulari.

Proprietatea comună este susceptibilă de a fi exercitată:

pe cote părţi în devălmăşie

temporar perpetuu ori forţat


Deosebirea dintre proprietatea comună pe cote
părţi şi proprietatea comună în devălmăşie,
constă în aceea că în primul caz fiecare dintre
titulari are determinată câte o fracţiune ideală
din drept, pe când în cazul devălmăşiei
stăpânirea comună nu este dublată de
determinarea cotei.
Dreptul de proprietate comună pe cote părţi

Cunoscut şi sub denumirea de coproprietate,


proprietatea comună pe cote părţi se caracterizează
prin aceea că acelaşi bun, nefracţionat în materialitatea
sa aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare
dintre aceştia având numai o cotă parte ideală din
dreptul de proprietate.
Titularii dreptului de proprietate comună pe cote
părţi cunosc întinderea dreptului lor asupra
bunului comun, dar ei nu cunosc partea materială
din bunul comun ce corespunde întinderii
dreptului lor. De exemplu, două persoane au în
proprietate comună un imobil format din teren şi
casă de locuit. Întinderea dreptului fiecăruia este
determinată printr-o fracţie (2/3, 3/5 etc.) sau
printr-un procent (25%, 50%), fără însă ca
vreunul să cunoască exact parte din teren, sau
din casa de locuit corespunde dreptului său.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
• nici unul dintre coproprietari nu este titular
exclusiv al unei fracţiuni şi fiecare parte ar
aparţine în exclusivitate unui proprietar dreptul
de proprietate ar fi exclusiv.
• fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv
numai al cotei părţi ideale, abstracte din
dreptul de proprietate. Dreptul este fracţionat,
nu însă şi bunul în materialitatea sa.
Proprietatea comună pe cote poate fi privită în
două forme:

proprietatea comună pe
indiviziunea
cote părţi obişnuită

are ca obiect un bun individual are ca obiect o universalitate de bunuri

este o modalitate a dreptului de proprietate este o modalitate a patrimoniului


Din punct de vedere al duratei, coproprietatea
poate fi de două feluri şi anume:

•– proprietatea comună pe cote părţi obişnuită


sau temporară, care poate înceta prin efectul
împărţelii sau partajului bunului;
•– proprietatea comună pe cote părţi forţată sau
perpetuă ce nu poate să înceteze nefiind posibilă
împărţeala.
Proprietatea comună pe cote părţi obişnuită sau
temporară
- are un caracter temporar
- se naşte ca o consecinţă a moştenirii când în
urma defunctului rămân mai mulţi succesori
Două principii caracterizează proprietatea comună
pe cote părţi obişnuită şi anume:
• copărtaşul nu are un drept exclusiv asupra unei
părţi determinate din bun în materialitatea sa;
• fiecare copărtaş are un drept exclusiv numai
asupra unei cote părţi ideale din drept.
copărtaşul nu are un drept exclusiv asupra unei
părţi determinate din bun în materialitatea sa

rezultă consecinţa că nici unul dintre copărtaşi nu poate


înfăptui acte cu privire la bun în întregul său fără
acordul celorlalţi.

Această consecinţă poartă numele de regula


unanimităţii.
Această regulă se referă la:
- Actele materiale, care privesc folosinţa bunului,
sunt permise copărtaşilor, cu condiţia de a nu
schimba destinaţia bunului. Cât priveşte fructele,
acestea se cuvin coproprietarilor proporţional cu
cota fiecăruia.
- În materia actelor juridice, trebuie făcută distincţia
între actele de dispoziţiune şi cele de administrare.
- Nici unul dintre copărtaşi nu poate face fără
acordul celorlalţi acte de dispoziţie, cu privire la
întregul bun.
• fiecare copărtaş poate să dispună liber şi
neîngrădit de cota sa ideală de drept. Aceasta
nu schimbă natura juridică a bunului, întrucât
operează doar o subrogaţie personală,
referitoare la înlocuirea unui copărtaş cu un
altul.
fiecare copărtaş are un drept exclusiv numai
asupra unei cote părţi ideale din drept

fiecare copărtaş poate să dispună liber şi neîngrădit de


cota sa ideală de drept.
Aceasta nu schimbă natura juridică a bunului, întrucât
operează doar o subrogaţie personală, referitoare la
înlocuirea unui copărtaş cu un altul.
Încetarea coproprietăţii temporare, are loc de
regulă prin împărţeala, cunoscută şi sub
denumirea de partaj.
Articolul 728 din Cod civil stabileşte regula că
dreptul de a cere încetarea indiviziunii este
imprescriptibil. Regulile referitoare la indiviziune,
sunt aplicabile însă şi în materia coproprietăţii.
În aceeaşi măsură este aplicabilă şi dispoziţia din
art. 728 Cod civil, potrivit căreia nimeni nu poate fi
silit a rămâne în indiviziune.
În fine, încetarea coproprietăţii poate avea loc şi în
situaţia când unul dintre copărtaşi devine titular al
tuturor cotelor părţi, prin succesiune, cumpărare,
donaţie etc.