Fermă cunicule de carne

în sistem intensiv

Coordonator:
Prof.Dr. Elena Popescu Micloseanu
Student:
Utureanu Ion

2021
 Cuprins

1. Fundamentarea importanţei, necesităţii şi oportunităţii investiţiei

1.1. Producţii sau servicii oferite
1.2. Situaţia creşterii pe plan mondial şi national

2. Piaţa şi comercializarea
2.1.
3. Descrierea proiectului de investiţii
3.1. Definirea obiectivului proiectat
3.2. Materialul Biologic
3.3. Alegerea tehnologiei si a sistemului de crestere a iepurilor
3.4. Hranirea iepurilor
3.5. Surse de aprovizionare
3.6. Prelucrarea dejecțiilor
3.7. Constructii si echipament
3.8. Forta de munca si managementul proiectului
3.9. Surse de finantare
4. Producţia. Venituri obţinute din vânzări
5. Costuri
6. Lista documentelor anexate proiectului
7. Set de planşe
8. Bibliografie
 1. Fundamentarea importanţei, necesităţii şi oportunităţii investiţiei

1.1 Producţii sau servicii oferite

În perspectiva apropiată, carnea de iepure va ocupa locul cuvenit în alimentația oamenilor
din toată lumea, prognoză fondată pe următoarele considerente:
- iepurele are cea mai mare viteză de crestere în greutate;
- carnea este dietetică;
- iepurii au un ciclu scurt de reproducere si o fecunditate ridicată;
- folosind tehnologii intensive de crestere, iepurii consumă hrană care nu intră în
consumul oamenilor, în acest fel au o bază furajeră sigură;
- carnea de iepure nu are restricții de întrebuințare în alimentație, ca de pildă carnea de
porc.
În afară de carne, de la iepuri se obțin si blănuri excelente. De la iepurii rasei de puf, se
obține un puf subțire si moale, care, din punct de vedere al calității, este ca si cel de la oile
Merinos. De la doi iepuri maturi, într-un an se obține mai mult de 1 kilogram de puf. Grăsimea
iepurelui este o materie primă prețioasă pentru industria farmaceutică si cosmetică.
 În prezent, există mulți fermieri care doresc să înființeze o fermă de crestere a iepurilor
cu o rentabilitate înaltă, dar potențialii crescători nu posedă cunostințe legate de tehnologii.

1.2. Situaţia creşterii pe plan mondial şi naţional

Cresterea iepurilor de casa este foarte bine dezvoltata in Europa, unde se realizeaza, de altfel,
85% din productia mondiala. Cei mai mari producatori de carne de iepure sunt Rusia, Ucraina,
Franta si Spania. Iepurii de casa sunt crescuti intensiv si in unele regiuni Africa America
Centrala, Coreea si China. Dintre tarile est-europene, cel mai mare producator este Ungaria, unde
exsista ferme de stat cu efective de 10000-15000 de female. Productia anuala este de 40000-
42000 tone de masa de taiere, care se exporta, in special, in Italia sub forma de animale vii. In
restul tarilor central europene, productia de iepuri de casa este concentrate in gospodarii de mici
dimnesiuni, unde se cresc intre 3-5 pana la 50 de femele de iepure, ca nucleu de baza.
Cresterea iepurilor de casa in America de Nord este dezoltata diferit. In SUA ea este
concentrate, in special, in statele de pe tarmul Oceanului Pacific. In Canada este slab dezvoltata,
cresterea iepurilor fiind concentrata in provincial Quebec, o provincie de limba franceza. In
aceste doua tari se prefera ca iepurii sa fie sacrificati cand ajung la 1,8-2 kg, fiind preparati sub
forma unei delicioase specialitati la gratar.
In Mexic se extind producatorii particulari, iar numarul gospodariilor cu 20-100 de
femele de reproductie sau poate chiar mai mult, a crescut in ultimii ani. In aceasta tara se produc
anual peste 7000 de tone de carne de iepure. In America de Sud, cei mai mari producatori de
carne de iepure sunt Brazilia si Uruguay. Femelele sunt in general de mari dimnesiuni, cu nuclee
formate din cateva mii de femele. In America, ca si in Europa, in fermele mari, animalele sunt
crescute intensiv si se hranesc cu ratii integrale de furaje granulate. In fermele mici in schimb,
hrana consta din furaje concentrate, uscate sau verzi, in functie de anotimp.
In tarile asiatice, cresterea iepurior de casa este dezvoltata in special in Coreea, China si
mai putin in Japonia. In celelalte tari, ea lipseste aproape cu desavarsire. In China, sunt crescuti
aproape 20 de milioane de iepuri, in special pentru lana. Ei sunt sacrificati dupa a doua sau a
treia naparlire. O caracterisitca importanta a cresterii iepurilor in China este reprezentata de
cresterea pentru carne si lana. Din punct de vedere economic, carnea este un produs secundar iar
lana de angora este principal si reprezinta 60-70% din castigurile obtinute din cresterea iepurilor
de casa.
 In Africa, productia de carne de iepure este concentrata in special in Ghanda si Egipt.
Ambele tari produc cate 7-8 mii de tone de carne de iepure. Alte tari precum Algerul si Sudanul
produc anual cate 1000-2000 de tone de carne de iepure.
In ultimii ani, in tarile din Europa de Rasarit au aparut firme a caror activitate consta in
cresterea iepurilor pentru carne, pentru carne si piele sau numai pntru lana/blana, aceste firme
fiind implicate si in comertul cu aceste produse pentru piata inerna si externa. La inceputul anilor
’90, pretul unei tone de carne de iepure era cotat pe piata internationala in jurul cifrei de 4000 de
dolari. Dintr-un iepure cu o greutate de 2,5 kg se obtin 1,5 kg de carne dupa sacrificare, ceea ce
inseamna un venit de aproximativ 5,5 dolari pe cap. Principalii importatori de carne de iepure din
Europa sunt Italia, Germania, Franta si Elvetia.
Penru ca producatorii de iepuri de casa din tarile Europei de Rasarit sa poata considera ca
efectueaza o activitate eficienta, trebuie ca pretul de vanzare sa nu fie mai mic de 1,5 dolari pe
kilogramul de carne in viu. Mai mult de jumatate din aceste venituri sunt cheltuite pentru furaje,
medicamente, transport etc.
Activitatea de crestere a iepurilor de casa este relativ usoara, putand constitui o
indeletnicire placuta chiar, atat pentru copii, cat si pentru maturi. In acelasi timp, prin
patrunderea pe piata externa sau prin mici injectii de capital cresterea iepurilor poate sa
constituie un domeniu atractiv pentru atragerea somerilor.
Cresterea iepurilor este una din cele mai profitabile afaceri din domeniul zootehnic, un
domeniu neglijat, dar care a inceput sa se dezvolte din ce in ce mai mult in ultimii ani, in plus, in
aceste vremuri de criza economica este printre putinele domenii care vor ramane profitabile.
Motivul este simplu, orice afacere care produce va creste exponential in comparatie cu
majoritatea afacerilor existente la ora actuala in Romania, afaceri care nu fac altceva decat sa
intermedieze banii

In Romania, asociatiile de crescatori de pasari de curte si iepuri de casa s-au constituit

dupa anul 1880 in special in vestul tarii: Arad, Timis, Resita, Oradea. Cluj, Bistrita, Sighisoara,
dar si in locuri in care ulterior cresterea acestora a devenit traditionala: Brasov, Craiova, Braila,
Galati, Suceava, Iasi.
Aspecte din cresterea iepurilor de casa in Romania, cu 80% populatia taraneasca,
cresterea animalelor mici se practica intr-o masura foarte redusa, desi tara noastra ar garanta
toate conditiile favorabile pentru o buna propasire a acestei ocupatii incat cresterea iepurilor ar
constitui un factor foarte important in cresterea animalelor in general. La noi pana acum nu au
fost luate inca masuri decisive pentru a face din cresterea iepurilor de casa o exploatare
economica, cum de altfel au fost luate masuri pentru cresterea si exploatarea pasarilor.
Cu toate ca iepurii de casa se pot intalni pe tot parcursul tarii, totusi nu se poate vorbi inca
la noi de o crestere in scop economic. In cele mai multe cazuri, iepurele de casa este crescut ca
un simplu articol de sport, care isi datoreaza existenta capriciului. In centrele mai populate si in
special in marile orase, se pot intalni cateodata crescatorii, care practica o crestere mai mult sau
mai putin rationala si a carui existenta este conditionata de debuseuri mai favorabile ca la tara.
Date statistice sigure despre numarul iepurilor de casa din tara nu exista, prin faptul ca pana
acum aceasta specie de animale nu se enumara printre animalele anual recesionate, totusi din
evaloraile partiale, numarul iepurilor din tara noastra se ridica aproximativ la un milion din care
84% din animale sunt crescute la tara, iar restul de 16% la oras.

3.1 . Descrierea proiectului de investiţii

Cerințele principale pentru o fermă de iepuri cu capacitatea de 200 femele

1.Suprafața minimă:
а) Suprafața pentru modulele de custi:
- pentru amplasarea a 210 module: 210 module х 10 m.p. = 2 100 m.p.;
- suprafață comună = 1 790 m.p.;
b) Clădiri:
- birou 20 m.p.;
- încăpere pentru personal 20 m.p.;
- abator 20 m.p.;
- încăpere pentru păstrarea furajului combinat 20 m.p.;
c) Fânar 30 m.p.;
Total : 4 000 m.p.
2. Amplasarea fermei:
Pentru ferma de iepuri se alege un teren neted sau usor inclinat, cu ape freatice la
suprafata, ferit de vanturi puternice, pe un sol care sa nu fie argilos sau morcilos.
 In alegerea loculi pentru construirea fermei este necesar sa se aiba in vedere posibilitatea
aprovizionari cu apa, cu curen electric si existenta legaturilor rutiere. Terenul ales trebuie sa fie
inconjurat de un gard solid care sa nu permita accesul oamenilor si animalelor.
Ferma de iepuri trebuie sa fie asezata la departare de alte frme de crestere a animale,
precu si de calea ferata sau de sosea, pentru ca zgomotele ii afecteaza in mod deosebit.
In cazul construirii unor ferme mari de iepuri, cu peste 500 de femele, este necesar sa se
construiasca cladiri de productie pentru diferite categori de iepuri o sectie de furaje, depozite, un
spatiu adecvat de dezinfectie, un punct veterinar, abator, un garaj, etc

3.2 Materialul biologic pentru cresterea industriala a iepurilor consta in hibrizi

tetraliniari formati din linii sintetice, create pe baza de Marele Berbec, cu aport la mai multe rase.
Se considerea ca rasa Berbec francez a aparut in anul 1830. In anul 1873, crescatorii
Mayer, Hochstetter si Woner, din Tubingen, care sau ocupat de cresterea si raspandirea rasei,
publica o carte in care se mentioneaza greutatea iepurilor (4,5 – 5 kg), lungimea urechilor (15 –
18 cm). Dimensiunile actuale a urechilor sunt de cca.38 – 45 cm, insa masuratoarea se face pe
ambele urechi peste cap.
In anul 1869, crescatorii germani efectueaza primele importuri din Franta. Aparitia
uriasului de Flandra in Belgia, intre anii 1880 si 1890, a cunoscut un mare interes, berbecul fiind
lasat oarecum in umbra. Dupa 1900, aceasta rasa cunoaste o mare dezvoltare.
La noi, rasa berbecata este cunoscuta inca inainte de cel de al doilea razboi mondial. In
cursul anilor ce au urmat, amatorii au facut numeroase achizitii in strainatate.
Tipul rasei: Corpul este masiv, in forma de cilindru, fara a avea aspect greoi, grosolan.
Ceafa este scurta si puternic, fara un gat proeminent. Membrele sunt scurte si puternice. Capul
tipic de berbec, scurt, cu o frunte lata, ochii mari, maxilarele bine dezvoltate si cu dezvoltarea
tipica a nasului. Urechile puternice, carnoase si bine acoperite cu par, capetele libere, bine
rotunjite. Lungimea lor, masurata pe urechile intinse una in continuarea celeilalte, deasupra
capului, intre varfuri, este de 38 – 45 cm.
Blanita si culoarea: Puful blanitei nu este deosebit de des. Spicul nuiform, destul de
gros, iar lungimea parului 3,5 – 4 cm.
 Culoarea de acoperire si cea de baza (fond), este valabila descrierea culorilor la raselor
similar colorate si la rasele cu desen de fluture.
La rasele Marele Berbec, Berbec pitic, Berbec englez este de dorit asa numitul ,,desen
in manta” si nu desenul clasic al pestritilor. Capul si urechile, inclusiv coroana, sunt colorate
puternic. Nasul si botul trebuie sa fie colorate in totalitate. Pe mijlocul fruntii trebuie sa existe o
linie alba sau o pata mica (oglinda), dar si marginea mandibulei si a buzei inferioare poate sa fie
alba, desi buza inferioara colorata nu prezinta un defect.
Desenul corpului acopera trunchiul ca o manta intinsa (care trebuie sa fie regulat pe
ambele parti ale corpului si neaparat simetric), de la ceafa si pana la coada, inclusiv flancurile,
precum si partea superioara a cozii. Pieptul si membrele anterioare trebuie sa fie albe, membrele
posterioare si abdomenul complet sau aproape albe.

3.3Alegerea tehnologiei si a sistemului de crestere a iepurilor

În lume, se aplică o serie de tehnologii progresive de crestere a iepurilor, pe baza unor
complexe automatizate foarte eficiente. Aceste complexe permit hrănirea iepurilor cu furaj
combinat granulat, pentru cresterea unui iepure fiind necesare numai 5-7 minute (Franța). Pentru
construcția unor astfel de complexe sunt necesare investiții foarte mari.
În România, în condițiile de azi este oportună crearea de ferme familiale. Pentru aceasta, nu
sunt necesare investiții mari, mai ales că recuperarea cheltuielilor se face destul de repede. Se pot
înființa ferme cu capacitatea de 10 – 200 femele, care pot produce până la 6000 de iepuri pe an.
Folosind metoda aceasta de crestere, o fermă de iepuri se poate crea într-un termen scurt, în
funcție de existența necesarului de mijloace bănesti, de suprafața terenului, de locul amplasării
lui, de existența hranei, de zona de climă etc..
O variantă de construire a unei ferme, folosind o tehnologie de crestere a iepurilor care
permite crearea unei ferme de 20 - 200 femele cu un număr de până la 600 - 6000 iepuri.
Tehnologia propusă prevede:
- hrănirea nelimitată în regim automat a iepurilor, hrana administrându-se în hrănitoare
odată la 6 – 12 zile;
- adăparea automată cu apă, încălzirea ei iarna si completarea acesteia o dată la 6-7 zile;
- curățirea semiautomată a custilor si lipsa mirosului de dejecții la fermă, care nu permit
îmbolnăvirea iepurilor;
 - cresterea iepurilor si obținerea producției în 4 luni.
Femela alăptează puii până la vârsta de 3 luni. Iepurele la sacrificare are greutatea de
aproximativ 4,5 kg.
Ferma construită conform tehnologiei nu necesită o încăpere specială, iar ca rezultat, prețul
ei este de .circa 15 ori mai mic decât fermele tradiționale
Date pentru proiect:
- ininial 10 custi (module) – 10 femele;
- la 30-40 femele este necesar un mascul
- de la o femelă, la o fătare se obțin cel puțin 8 pui (4 femele si 4 masculi);
- perioada de gestație: 30 – 32 zile;
- împerecherea: la 122 zile de la nastere; la 70 zile după fiecare fătare;
- ciclul de împerechere : 100 zile;
- perioada de alăptare: masculii 80-85 zile si femelele 90 zile;
- perioada de timp pentru înmulțire si sacrificare:122-140 zile.
Începând cu capacitatea de 10 femele de reproducție, ferma de iepuri se poate mări până la
100 femele într-un interval de 10 luni. În acest timp, producția va fi de 1360 iepuri,din care:
- 100 capete – pentru mărirea fermei;
- 390 – pentru sacrificare;
- 980 – iepuri care vor fi folosiți în perioada următoare.

3.4 Hranirea iepurilor

Hranirea iepurilor este unul din principalii factori prin care fermierul poate actiona pentru
obtinerea unei productii mai bune, din punt de vedere cantitativ si calitativ. Numai in cazul unei
hranirii organizate, iepurii isi maniferta pe deplin calitatile biologice – capacitatea de maturizare
rapida, fertilitatea ridicata si o viteza de crestere dupa fatare.
In cazul cresterii industrial aceste cheltuieli reprezinta 70-80% din pretul de cost al
productiei obtinute.
O alimentatie corecta poate fi realizata numai cu furaje care contin toate substantele
biologice active necesare pentru evolutia corecta a proceselor vitale din organism. Acestea sunt
proteinele, grasimile, substantele minerale, vitaminele, hidratii de carbon si apa.
 Apa
Este de o mare importanta pentru desfasurarea corespunzatoare a aproceselor vitale, a
cresterii si dezvoltarii iepurilor. Este cunosut faptul ca corpul puilor contine 71 – 79% apa, iar cel
al adultilor in jur de 60-70%. In aafara de acest lucru, organismul pierde in permanenta apa, prin
piele si respiratie. Insuficienta apei de baut duce la diminuarea consumului de furaje si scaderea
greutatii. In cazul in care animalele nu sunt adapate o perioada mai lunga de timp, este foarte
posibil sa apara chiar si mortalitatea datorita deshidratarii organismului.
Nevoile de apa se schimba in functie de tipul furajului, de temperature mediului
inconjurator si de starea fiziologica a iepurilor.
In cazul hranirii cu furaje verzi, nevoia de apa este mai scazuta insa ea creste vizibil in
cazul alimentatiei cu furaje granulate combinate. Iepurii au nevoie de 200% apa in raportul cu
substanta uscata a furajului consumat. Iepurii aflati in perioada de crestere, cu varste intre 9 si 26
de saptamani, consuma circa 1,7 – 2,4 litri de apa la 1 kg substanta uscata din furaj.
Femelele gestante au nevoie, in functie de anotimp, de 0,8 – 1 litru de apa iar cele care
alapteaza, in functie de numarul si varsta puilor au nevoie de 2 – 2,5 litrii de apa zilnic. Lipsa
apei de baut in timpul nasterii este de multe ori cauza aparitiei canibalismului.
Apa destinata iepurilor, trebuie sa fie curate, fara gust sis a corespunda cerintelor
zooveterinare.

Hranirea diferitelor categorii de iepuri

Iepurii pot fi hraniti in mai multe feluri : cu furaje concentrate, simple si suculente pe
timpul iernii, cu furaje concentrate si verzi in timpul verii, cu tain integral din furaje concentrate
in tot timpul anului si cu furaje concentrate cu adios de fan in timpul iernii sau de lucerna sau
iarba verde, in timpul verii.

Hranirea iepurilor adulti

In cazul exploatarii intensive a iepurilor, se obtin anual mai mult de 3 – 4 nasteri de la o
femela. In pauzele de reproducere, animalele de reproducere trebuie intretinute in aceleasi
conditii ca si animalele din lotul de sacrificare, adica intr-o stare de intretinere normala. Tainul
lor include, in functie de anotimp, furaje concentrate, simple sau suculente. Dintre cele simple
pot fi folosite lucerna, ovazul sau fanul de livada. Aceste furaje trebuie sa fie de buna calitate, sa
nu fie mucegaite, deoarece iepurii sunt foarte sensibili. Furajele mucegaite provoaca cel mai
adesea diaree, avorturi, otraviri sau inrautatiti ale sanatatii generale ale iepurelui.
In cazul tipului combinat de hranire a iepurilor cu o greutate de 4.5 – 5 kg, in afara
perioadelor de inmultire, pot fi folosite tainurile indicate in tabelul de mai jos. Daca iepurii au o
greutate mai mica sau mai mare, tainul respective se va micsora sau mari cu 15-20%.
Norme exprimate in UN si PBD sunt in medie urmatoarele:
- necesarul de intretinere pe un kg greutate vie : 0,03 UN si 3 g PBD;
- in perioada pregatirii pentru monta necesarul de intretinere se suplimenteaza cu 0,05
UN si 6 g PBD;
- in perioada de gestatie necesarul de intretinere se suplimenteaza cu 0,06 UN si 9 g
PBD;
- in perioada de lactatie necesarul de intretinere se suplimenteaza cu 0,16 UN si 22 g
PBD.
Ratiile de baza iarna sunt constituite din 200 – 300 g fan si 200 – 300 g suculente, iar vara
din 1000 – 1800 g masa verde, din care frunze de morcovi, varza, maxim 500 g
Cu 14 zile inainte de monta si in perioada montei, masculii trebuie sa primeasca nutreturi de
volum de buna calitate, la care se adauga 40 – 50 g concentrate.
Femelele, in prima parte a gestatiei, primesc aceesi ratie din perioada de repaus fara nutret
insilozat, fara frunze de sfecla sau varza. In a doua parte a gestatiei, ratia se suplimenteaza cu 40-
50 g concentrate. Spre sfarsitul gestatiei, suculentele se reduc treptat, apoi se exclud.
In primele zile dupa fatare sensibilitatea femelelor creste si se recomanda folosirea unor
nutreturi de calitate superioara, pentru a se evita tulburarile digestive (constipatie, balonari).
Cantitatile de nutreturi din ratie cresc treptat pentru satifacerea cerintelor pentru productia de
lapte (100 – 250 g lapte/zi). In acelasi scop se suplimenteaza ratia cu 50 pana la 200 g
concentrate.
Iepurii adulti pot primii in ratie maximum : 140 g graunte de cereale, 100 g boabe de
leguminoase, 70 g tarate, 30 g sroturi, 10 g fainuri animaliere. Laptele smantanit poate ajunge la
100g/iepure/zi.
 Ratii de hranire a femelelor si masculilor de iepuri in afara perioadei de inmultire

Furaj , g Anotimp
iarna vara
Furaje cerealiere 70-75 65-70
Tarate de grau 10-15 10-15
Srot 15-20 10-15
Fan (lucerna) 80-100 -
Plante radacinoase 290-300 -
Lucerna sau iarba verde - 800-850
Sare 1,5 1,5

Hranirea iepurilor in perioada reproducerii

Iepurii trebuie sa beneficieze de cele mai bune conditii de crestere in aceste perioade.
Atat iepurii prea grasi , cat si cei prea slabi se inmultesc greu, nasc pui slabi, si cu o rezistenta
redusa. Pentru a avea o cantitate indeajuns de mare si de buna calitate de sperma, hrana
masculilor de prasila trebuie sa contina o cantitate optima de protein, vitamine A, E si D 3,
precum si substante minerale. Partea de furaje concentrate din aceasta perioada se mareste. Nu se
dau sau se micsoreaza cantitatile unor furaje care duc la ingrsare, cum ar fi porumbul orzul,
cartofii care contin o cantitate mai mare de hidrati de carbon. Pentru hranirea iepurilor in
perioada de reproducere pot fi folosite exemplele de ratii, mentionate in tabelul urmator.

Ratii pentru iepuri (femele si masculi) in perioada de inmultire

Furaj , g Anotimp
iarna vara
Furaje cerealiere 75-80 70-80
Tarate de grau 15-20 10-15
Srot 20-25 10-15
Fan (lucerna) 90-110 -
Plante radacinoase 350-400 -
 Lucerna sau iarba verde - 800-850
Sare 1,5 1,5

Hranirea femelelor gestant

Pentru cresterea si dezvoltarea normala a puilor si pentru asigurarea unor provizii
suficiente de substante nutritive pentru apropiata lactatie, femalele gestante au nevoie de
mai multe substante nutritive si in special de protein, substante minerale si vitaminele A,
D, E si K. in tain sunt incluse sroturi sau turte oleaginoase, care sunt bogate in proteine.
Exemple de ratii pentru hranirea femelelor gestante sunt date in tabelul urmator :

Ratii pentru femele gestante

Furaj , g Anotimp
iarna vara
Furaje verzi 80-90 70-90
Tarate de grau 20-25 15-20
Srot 20-25 15-20
Fan (lucerna) 100-120 -
Plante radacinoase 400-450 -
Lucerna sau iarba verde - 850-900
Creta 1,0-1,5 1,0-1,5
Sare 1,5 1,5

Ratii pentru femelele aflate in perioada de alaptare

Furaje Anotimp
iarna vara
Furaje cerealiere 100-120 85-100
Tarate de grau 30-40 20-30
Srot 20-30 15-20
Fan (lucerna) 180-250 -
Plante radacinoase 350-400 -
Lucerna sau iarba verde - 1000-1400
Sare 2 2

Hranirea puilor
 Iepurii cresc cu cea mai mare viteza pana la varsta de 3,5 – 4 luni. Atunci ei folosesc cel
mai bine furajele. Aciditatea sucului gastric a iepurelui pana la varsta de 2 luni este mai
scazuta iar acest fapt ii miscoreaza capacitatea digestive si, prin urmare, cel mai bine este sa
primeasca furaj combinat sub forma de amestec. In aceasta perioada cantitatea de tarate se
limiteaza la 10-15 grame pe zi, iar daca se poate, pot fi chiar scoase din ratie, deoarece pot
provoca diaree.
Iepurii in crestere si cei pentru ingrasare pot fi hraniti cu ratiile indicate in tabelul urmator.

Ratii pentu puii de iepure in perioada de crstere

Varsta, Iarna Vara

zi Furaj Fan Furaj Fuaj Lucerna/
concentrat g suculent concentrat Iarba
g g g verde
g
30-60 40-50 40-50 200-250 30-40 250-300
61-90 50-60 50-60 250-300 40-50 350-400
91-120 60-70 60-70 300-400 50-60 400-450

3.5 Surse de aprovizionare

Principalii furnizori ai fermei sunt agricultorii locali, producători de cereale, compania de
electricitate și eventual compania de apa curentă.
Modul de aprovizionare cu cereale se va face sezonier, de preferat cand prețul este cel mai
bun. Ele vor fi depozitate în spații special amenajate în interiorul fermei.

3.6 Prelucrarea dejecțiilor - sursă suplimentară de venituri

Dacă v-ați hotărât să vă ocupați de cresterea iepurilor, atunci puteți să mai facet i un lucru,
care aduce un venit suplimentar – cresterea viermilor pentru pesti si producerea bio-humusului
(vermicompost).
Pentru aceasta, cel mai des se foloseste viermele californian, care a fost creat prin metoda de
selecție. El se dezvoltă destul de repede: la 3 luni se reproduce (atinge lungimea de 6-8 cm,
greutatea – 1g), a doua oară dă 1500 viermi tineri; trăieste 16 ani. În 24 de ore, prelucrează atâta
bio-material, cât cântăreste singur.
Viermele californian consumă partea solidă a dejecțiilor tuturor animalelor, dar cel mai bine
a iepurilor Ca biomaterial se folosesc rămăsițe de hrană, asternutul de la iepuri, iepurii care au
murit, măruntaiele de la iepurii tăiați, sfecla, deseuri de bucătărie, etc. Viermii se înmulțesc bine
dacă le veți da reziduuri de paie, rumegus, hârtie, resturi, care conțin celuloză.
Viermele californian este o hrană foarte prețioasă (albumină vie) pentru păsări, peste, iar
excrementele lui – biohumusul, un îngrăsământ organic foarte bun pentru pomii fructiferi, flori,
legume, care se cresc în câmp sau protejate (sere, solarii).
Dacă lucrul este organizat corect, de la viermi si biohumus, se poate obține un venit destul
de bun.Biohumusul, în afară de aducerea de venit, îmbunătățeste considerabil si fertilitatea
solului fermei.
De aceea, lângă fiecare fermă este de dorit amenajarea unui loc pentru pregătirea
biohumusului.

3.7 Constructii si echipament

Iepurii sunt intretinuti in hale oarbe, cu ventilatie in subpresiune si prelucrare termica a
aerului (incalzire si uscare pe timp rece, cu sau fara climatizare vara).halele sunt dotate cu
baterii, mai ales orizontale (flat-deck)amplasate pe randuri de cate 2 custi alaturate, deasupra
unei fose de acumularea a dejectiilor.
Bateriile orizontale asigura o incarcatura redusa pe unitatea de suprafata, dar o supraveghere
si manipulare usoara a animalelor, ventilaie simpla si confort pentru animale si crescatori. Sunt
recomandate mai ales pentru maternitati, la ingrasare folosinduse baterii suprapuse partial sau
total.
Ventilatia de obicei sunt suprapresiune extrage fortat aerul viciat direct din fosa, prin orificii
de evacuare, in canale orizontale de evacuare, amplasate sum aleile de acces dintre doua randuri
alaturate de baterii. Din aceste canale aerul evacuat la exteriorul halei.
Halele sunt impartite in doua compartimente (celule) egale care sunt independente din punc
de vedere al prizei de aer, instalatiei de prelucrare si evacuare a aerului si evacuarii dejectiilor:o
celula de reproductie si o celula de crestere a tineretului. La intarcare tineretul este trecut in
celula (compartimentul) de crestere.
 3.8 Forta de munca si managementul proiectului

Necesarul de personal

Lista angajatilor permanenti este urmatoarea:

- 1 crescator / semihala = 4 persoane / ferma
- 1 mecanic si electrician / schimb = 2 persoane pe ferma
- 1 paznic noapte / ferma = 1 persoana
- 1 persoana in filtru si spalatorie = 1 persoana / ferma
- 1 sef de ferma
Cu contract de colaborare sunt urmatoarele persoane:
- contabil (economist): 1 zi / luna  8 h / zi  12 luni / an = 96 ore
- medic veterinar: 4 zile / luna  2 h / zi  12 luni / an = 96 ore

Evolutia structurii personalului si previziuni legate de acesta

In fermele specializate de animale structura personalului este foarte bine definita. In functie
de imbunatatirile care vor avea loc in anii urmatori in fermele de iepuri pentru productia de carne
cat si in cele de reproductie, structura personalului poate inregistra unele modificari. Vor ramane
neschimbate posturile necesare pentru asigurarea managementului fermei si cele ale sectorului de
asistenta mecanica si electrica. Sunt posibile modificari ale numarului de operatoare, in sensul
micsorarii, datorita modernizari procesului de productie.

Calificarea fortei de munca, program de pregatire a fortei de munca

Fermele cunicole beneficiaza de o forta de munca mult mai calificata decat in cazul
celorlalte specii de animale. Pregatirea personalului se evalueaza in momentul angajarii.
Perfectionarea este necesara pentru ca in cunicultura tehnologia avanseaza foarte repede iar
muncitorii trebuie sa foloseasca corect instalatiile si utilajele pe care le au în ferma. Pregatirea
angajatilor se poate realiza si cu ajutorul unor cursuri periodice de specialitate realizate de catre
firmele de echipamente si consultanta agricola.
 3.9 Surse de finantare
Costurile aferente investiției for fi acoperite prin accesarea fondurilor europene. Investiția
face obiectul submasurii 6.1 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri. Restul de capital va fi
obtinut printr-un credit bancar si surse proprii