Sunteți pe pagina 1din 6

BLĂNARU ANTONEL\BIBLIOTECONOMIE\AN 2\MASTER

ȘCOALA ROMÂNEASCĂ ÎN PANDEMIE


REFERAT

Februarie 2020. Pe canalele de știri din țară și din lume este anunțată apariția unui virus care
cumva a ,,scăpat,, din laboratoarele chineze din zona Wuhan. Nimic nu prefigura ceea ce avea să
urmeze în scurt timp; alertă medical mondială, carantinarea unor orașe, panică, moarte.

Pentru mulși dintre noi această știre a fost luată ca o știre ca oricare alta, fără să dăm prea mare
importanță. În fiecare zi vedem și auzim pe tot felul de canale despre boli, mutații ale unor forme
de boală si multe altele. Pâna în momentul în care nu s-a instituit și la noi carantina, toți credeau
că acest virus e doar o gripă sezonieră și că va trece cu tratamentele obișnuite, uneori leacuri
băbești. S-a indus chiar o psihoză a conspirației ,vinovați de răspândirea acestui virus sunt
chinezii, care sub masca certcetării științifice produc în laboratoare secrete tot felul de bacterii și
viruși.

O altă variantă, a condus la ipoteza că, datorită mizeriei din piețele de animale din zona Wuhan,
un virus transmis de la liliac la om, ar fi cauza pentru această pandemie. Lumea medical
internațională a recunoscut că această formă de virus este atipică, iar transmiterea lui atât de
agresivă nu este ceva normal.

Cee ace șocheazâ însă și stăzi, este faptul că desi au murit mii de oameni, tot se mai crede într-o
teorie a conspirației și a manipulării. Milioane de cetățeni ies în stradă manifestând împotriva
restricțiilor impuse de autorități, uneori acestea devenind violente prin agresivitatea unor
participanți.

Societatea civilă nu este încâ pe deplin informată despre metodele pe care trebuie să le
folosească pentru a se proteja. Afaceriști și firme apărute peste noapte au profitat și profită de
această pandemie pentru a se îmbogăți, producând și vânzând tot felul de produse contrafăcute
cu scopul de a ,,proteja,, cetățenii de virusul Sars COV 2.

Această pandemie a pus la pământ nu doar sistemul de sănătate dar și pe cel economic, social și
politic. Școala, educația, sunt lovite și ele de această criză generată de acest virus ucigaș.

1
BLĂNARU ANTONEL\BIBLIOTECONOMIE\AN 2\MASTER

Sistemul educațional din țara noastră se confruntă de asemenea cu consecințele nefaste ale
acestei pandemii, închiderea școlilor, creșelor și grădinițelor, trecerea la o altă formă de predare
decât cea tradițională, învățământul la distanță, online. E clar că nu am fost pregătiți pentru așa
ceva iar efectele sunt deja vizibile.

Copii scăpați de sub control, părinți nemulțumiți, profesori puși la colț pentru simplu fapt că nu
pot gestiona corect o lecție online, infrastructură inexistentă pentru astfel de pregătire etc.

Şcoala este folosită pentru uşurinţa exprimării, ca termen general, care acoperă toate tipurile de
instituţii de învăţământ, formale şi informale, la toate nivelurile de educație. În cazul în care este
relevant, se face referire în mod specific la instituţiile de formare tehnică, profesională şi
recalificare (IFTPR) şi la centrele de învăţământ non-formal. Se recunoaşte că, în timp ce
instituţiile de învăţământ depind în mare parte de ministerele educaţiei, unii copii sunt educaţi în
instituţii speciale, instituţii de plasament, centre de detenţie, instituţii de învăţământ închise,
spitale şi sanatorii care pot fi subordonate altor ministere de resort, inclusiv ministere ale
educației.

Predarea la distanţă în situaţii de urgenţă (sau învăţarea la distanţă în situaţii de urgenţă ilustrează
situația în care cursurile sunt oferite prin învăţare la distanţă, ca răspuns la o criză, mai degrabă
decât să fi fost planificate sau organizate în scopul educaţiei la distanţă.

Se referă la o trecere bruscă (şi adesea grăbită) de la învăţarea în cadrul unei clase la educaţie la
distanţă şi/ sau clase virtuale. Mulţi solicită să se facă o distincţie între învăţarea online, bazată
pe pedagogia incluzivă, şi învăţarea la distanţă, în recunoaşterea faptului că învăţarea online a
fost planificată şi organizată, în timp ce învăţarea la distanţă se referă mai ales la utilizarea
tehnologiei pentru a efectua sarcini concepute pentru predarea în clasă.1caţiei, ale afacerilor
sociale (de exemplu, grădiniţe), ale internelor sau ale justiţiei.

Învăţarea online este de obicei înţeleasă ca educaţie care are loc pe internet. Poate fi parte a
programelor de învăţământ la distanţă, dar, de asemenea, poate fi utilizată pentru a completa
predarea care se desfăşoară în clasă. Învăţarea la distanţă (educaţia la distanţă) este definită ca
educaţia oferită elevilor de la distanţă, fără contactul obişnuit faţă în faţă cu un profesor în clasă.
Odată ce este implementată prin corespondenţă, educaţia la distanţă include învăţarea cu sprijinul

2
BLĂNARU ANTONEL\BIBLIOTECONOMIE\AN 2\MASTER

unor materiale tipărite care pot fi luate acasă, prin intermediul unor programe radio sau de
televiziune şi online.

Guvernele, ministerele şi şcolile se confruntă cu provocarea de a planifica procesul de


învăţământ în perioade foarte incerte. După o perturbare majoră a procesului de învăţământ din
cauza închiderii şcolilor şi a carantinării, statele au ridicat treptat restricţiile, menţinând în acelaşi
timp măsuri esenţiale de protecţie referitoare, în special, la distanţarea fizică. Multe ţări din
Europa şi Asia Centrală au decis să nu redeschidă şcolile înainte de septembrie 2020.

Cu toate acestea, având în vedere că virusul încă circulă la nivel mondial şi că nu a fost dezvoltat
până în prezent niciun vaccin, societăţile se pregătesc pentru o „nouă normalitate”, unde educaţia
va fi diferită de cea cunoscută de elevi, profesori şi familii. Unele state pregătesc mai multe
scenarii diferite pentru noul an academic, fie că este vorba de redeschiderea şcolilor sau de
educaţie la distanţă.

Pandemia a amplificat factorii de excluziune socială: venituri mici, şomaj, sănătate precară,
capital social, locuinţe, reţele locale (vecini care sunt gata să îşi ofere sprijinul, transport, etc.) şi
educaţie. Realizarea procesului de educaţie este, de obicei, influenţată de factori care
funcţionează pe patru niveluri:

-Copilul şi familia: gen, etnie, venit, sănătate, mobilitate;

-Şcoala: resurse, practici de predare şi învăţare, etos, îngrijire şi sprijin;

-Comunitatea: relaţiile şcoală-comunitate, implicarea autorităţilor locale, a societăţii civile;

-La nivel naţional: politici, investiţii, norme sociale şi de gen.

• Transformarea pedagogiei prin dezvoltarea unui curriculum şi a unor practici instructive mai
incluzive şi mai flexibile, care să răspundă nevoilor individuale ale fiecărui copil;

• Transformarea etosului şcolar, a structurilor şi organizării şcolare astfel încât incluziunea,


îngrijirea, respectul şi sprijinul holistic să constituie misiunea principală a şcolilor.

3
BLĂNARU ANTONEL\BIBLIOTECONOMIE\AN 2\MASTER

În timp ce pandemia a perturbat semnificativ predarea şi a adâncit inegalităţile, aceasta a oferit,


de asemenea, şi oportunităţi pentru transformarea pedagogiei şi transformarea etosului şcolar: noi
modalităţi de predare şi învăţare, noi moduri de comunicare cu copiii şi familiile, noi roluri
pentru creşterea nivelului general de bunăstare a elevilor.

Statele au multe de câştigat din răspunsurile educaţionale creative la pandemie la nivel de şcoală,
la nivel local şi naţional. Vor exista experienţe valoroase, vor fi învăţate lecţii importante, care se
pot încorpora în procesele de planificare şi reformare a educaţiei pentru anii următori.

Aceasta este o oportunitate care nu trebuie ratată, care necesită un proces de planificare menit să
evalueze continuu situaţia, care intenţionează să abordeze inegalităţile, care încurajează
înregistrarea şi documentarea proceselor de intervenţie şi a rezultatelor şi care monitorizează şi
evaluează practicile, pentru a le îmbunătăţi eficacitatea şi a susţine acţiunile reuşite.

Care sunt principalele riscuri ale învâțământului la distanță?

• Creşterea numărului de copii care nu frecventează şcoala: copiii care nu se înscriu în clasa I,
care nu trec în următorul ciclu de educaţie, în special în ciclul gimnazial, copiii care abandonează
şcoala sau educaţia nonformală;

• Riscurile abandonului şcolar, specifice pentru fete şi băieţi: căsătoria între copii şi căsătoria
timpurie, accesul la igienă adecvată, contribuţia la veniturile familiei, discriminarea odată cu
intrarea pe piaţa muncii; • Costurile de şcolarizare împiedică familiile să-şi trimită copiii înapoi
la şcoală; creşterea numărului de copii care muncesc;

• Frica şi reticenţa părinţilor şi a comunităţii de a trimite copiii înapoi la şcoală;

• Absenţa dispozitivelor digitale, care împiedică copiii şi comunităţile marginalizate să participe


la învăţarea mixtă;

• Monitorizarea deficitară a prezenţei la şcoală; monitorizarea deficitară a implicării în opţiunile


de învăţare.

4
BLĂNARU ANTONEL\BIBLIOTECONOMIE\AN 2\MASTER

Ce se poate face pentru o reconstrucție a sistemului de învățământ?

Îmbunătățirea procesului de identificare a elevilor care nu frecventează şcoala şi a celor cu risc


de abandon şcolar;

• Îmbunătăţirea sistemul informatic integrat al învățământului din România (SIIR), pentru


identificarea elevilor care nu au frecventat şcoala şi a celor care au abandonat şcoala, pentru a
include sisteme de urmărire a elevilor în timpul transferurilor interşcolare, cicluri de învăţământ
sau sisteme formale şi informale şi pentru a permite dezagregarea datelor importante (inclusiv
pentru identificarea copiilor migranţi şi refugiaţi şi copiilorcu dizabilităţi);

• Permiterea tranziţiei copiilor dinspre instituţiile de plasament către şcolile de masă;

• Consolidarea intervenţiilor de prevenire a abandonului şcolar în şcoli şi localităţi;

• Consolidarea practicilor de gestionare a cazurilor la nivel de şcoală şi la nivel local pentru


elevii cu risc de abandon;

• Consolidarea comunicării şcoală-familie şi implicarea părinţilor în procesul de educaţie;

• Înlăturarea barierelor financiare, administrative şi de altă natură din calea accesului şi a


participării la procesul educativ;

• Consolidarea coordonării orizontale şi verticale, inclusiv a celei intersectoriale.

Copii sunt afectați de anxietate, stresy, emoții, la fel se întâmplă și cu profesorii dar și cu părinții.

Toate nerealizările elevilor sunt puse pe seama neprofesionalismului profesorilor, mai ales în
acesată perioadă când profesorii sunt acuzați că stau acasă și primesc bani degeaba. Acest lucru
duce la o epuizare emoțională și fizică a caderelor didactice, amintind aici și faptul că aceștia nu
dispun de mijloacele necesare pentru a-și susține lecțiile online.

De multe ori aceștia dau bani din propriul buzunar pentru a-și achiziționa mijloacele necesare
ciclului de predare, laptopuri, calculatoare, telefoane mobile, camere web etc.

Transmiterea acestui virus ucigaș a făcut ca societate să se dividă, există o discrepanță între
vechea organizare socială și cea nouă din pandemiet, oamenii au devenit mai suspicioși unii cu
alții, mai întrebători și mult mai reticenți la abordarea subiectelor civile.

5
BLĂNARU ANTONEL\BIBLIOTECONOMIE\AN 2\MASTER

Politicienilor se pare că le pasă doar de campaniile lor electorale, carantina nefiind valabilă atnci
când vine vorba de votul electoratului. Ce este de făcut în continuare este încă un mare senm de
înrebare. Poate odată cu descoperirea acestui nou vaccin incidența cazurilor de covid să scadă și
omenirea să revină la starea de normalitate de dinainte de pandemie.

Consider că o mai bună informare a populației ar avea consecințe mult mai benefice în procesul
de manifestare socială și economică, numai împreună vom putea depăși acest moment unic din
istoria noastră contemporana...

S-ar putea să vă placă și