Monahismul în Franța. Sf.

Martin de Tours

Sf. Martin s-a născut în 316, din părinți păgâni, în Pannonia, în Sabaria (Ungaria de
azi). Tatăl său a avansat în armata romană până la gradul de tribun.

Curând după nașterea sa, familia sa se mută la Pavia, în Italia de Nord, unde Martin va
cunoaște creștinismului și va manifesta preferințe pentru acesta.

331 = Sf. Constantin cel Mare a hotărât înrolarea tuturor fiilor de veterani. Sf. Martin
avea 14 ani. Tatăl său era foarte interesat ca el să aibe o carieră militară sigură.

Sf. Martin a refuzat înrolarea, dar tatăl l-a denunțat. Drept urmare, va fi înrolat de
tânăr. Nu era încă botezat, dar, în timpul serviciului militar, s-a purtat ca un creștin.

S-a botezat la Amiens, în ziua de Paște, din 339. A cerut eliberarea din armată și va
pune bazele unei mănăstiri, la Poitiers, alături de Sf. Ilarie, episcopul orașului, în 349.

În jurul lui 350, primește poruncă în vis să meargă la Pavia, pentru a converti prorpia
sa familie. Va reuși cu mama sa. Creștinii majoritari din zonă erau arieni. Sf. Martin va fi
prigonit și alungat din zonă.

Împăratul Constans a convocat un sinod arian, la Rimini, care a luat o serie de hotărâri
dure împotriva ortodocșilor. Sf. Pavel de Constantinopol va fi scos din scaun și executat.
După acest sinod, împăratul cere episcopilor ca să accepte sinodul de la Rimini. Lucifer de
Cagliari și Sf. Ilarie de Poitiers vor fi exilați.

Dat fiind că episcopul său fusese exilat, Sf. Martin s-a oprit la Mediolanium, unde a
fondat un schit, dar arienii care câștigaseră clerul superior îl vor obliga să plece. Va ajunge pe
insula Galinaria, unde a fondat o mică comunitate, unde va rămâne până în 360, când Sf.
Ilarie se întoarce din exil. Sprijinit de episcop, va înființa p mănăstire la Ligiers, la o mică
distanță de reședința episcopală.

Nu se vorbește de fixarea vreunei rânduieli anume pentru comunitățile înființate.

Regula era prezența îndrumătorului spiritual.

368 = Sf. Ilarie trece la cele veșnice, fiind urmat de Pascentius.

 371 = Sf. Martin a fost ales episcop de Tours. Va conduce episcopia ca episcop, dar va
trăi ca monah. Și-a pregătit o chilie în versanții râului Loara. În jurul acestui episcop s-au
adunat aprox. 80 călugări.

În această zonă s-a înființat mănăstirea Marmoutiers.

În calitate de episcop, Sf. Martin a dus o rodnică activitate misionară printre păgânii
din Galia, fiind numit Apostolul Galilor.

Trece la cele veșnice în 397, fiind înmormântat la Tours. Se spune că la

înmormântarea sa au participat 2000 de monahi, dovadă că monahismul de aici a fost destul
de extins. Au participat și călugărițe.

Misiunea sa nu a fost doar de propovăduire, ci a fost mult mai

Mănăstirea din Litougers a fost rodul Sf. Atanasie cel Mare și a Sf. Ilarie. Cu toate
acestea, întemeietorul monahismului galic a fost declarat Sf. Martin.

Nu putem vorbi despre o rânduială anume, ci de multe sfaturi practice. Recomanda

postul, dar nu aștepta să vină Duminica, pentru a mânca ceva frugal.

Se bucura de viața liturgică și de locul în care se stabilise. Asemeni Sf. Pahomie,

locuia în mijlocul comunității, deși era episcopul locului, asemeni Sf. Ambrosie de
Mediolanium. Retragerea în sihăstrie, în viziunea S. Martin, nu presupune retragere absolută.
Deși se retrăsese ca sihastru, venea periodic la centrul eparhial, pentru a-și

A construit o școală pentru misionari și clerici din eparhia sa și nu numai. Călugării de

la Marmoutier erau numeroși. Își împlineau exigențele monahale în chilie. Se întruneau zilnic
la Biserică, dar se practica anahoretismul. Nu era permis comerțul. Activitățile desfășurate
erau exclusiv intelectuale, cultice și ascetice. Deși terenul de la Marmoutier era accidentat, Sf.
Martin a inițiat un scriptorium, unde se copiau cărți. Toate mănăstirile occidentale înființate
după modelul celor ale Sf. Martin au păstrat în ostenelile monahale acest spațiu care stă la
baza marilor biblioteci romano-catolice și universități din Occident.

La Marmoutier, era interzis consumul de vin, fiind exceptați bolnavii. În perioada

pascală, era permis consumul de pește.

Este notat că monahii din comunitățile Sf. Martin nu aveau o uniformă anume.
 Mănăstirea din Marmoutier a fost un loc de rodnică activitate intelectuală, dar și o
școală de clerici pentru tot Occidentul (Galia, Spania, Italia, Insulele Britanice).

Supliciu Sever, biograful Sf. Martin, relatează că episcopii vremii se simțeau

privilegiați să aibe clerici instruiți la Marmoutier.

Una dintre personalitățile influențate de Sf. Martin a fost Sf. Paulin de Nolla, rudă cu
Sf. Melania Romana. S-a născut la Bordeaux, în 351, într-o familie sus-pusă, lucru care i-a
permis să aibe o educație solidă. Devine un retor celebru și devine guvernator în Campagna.

385 = renunță la viața publică, revine în patria natală și se convertește la creștinism,

alături de soția sa. A vândut o parte de avere.

395 = se mută la Nolla, unde va deveni episcop până la moarte (411).

Se pare că și-a încredințat soția unei comunități.

A fost educat de poetul Ausonius, ceea ce a făcut ca acesta să se impună în literatura

creștină: imne și poeme epico-didactice.

A trăit o viață monahală, după modelul ucenicilor Sf. Martin de Tours, mai exact după
modelul prezent la Marmoutier.

În ceea ce privește sistemul pe care Sf. Paulin l-a înființat, foarte sever, putem spune
că exista uniformă monahală: tunică din păr de cămilă, părul era tuns complet, o singură
masa, seara. Când nu era post, se permitea consumul de vin.

Pe lângă activitatea la scriptorium, monahii îngrijeau bolnavii alături de care dormeau.

Acest lucru diferențiază rânduiala Sf. Paulin de cea a Sf. Martin. Totodată, se introduce viața
de obște care nu fusese impusă de ceea ce a însemnat

Se săvârșeau Vecernia, Utrenia, Laudele, în a doua parte a nopții. Monahii se ocupau

și de cultivarea legumelor, dar erau foarte preocupați de copierea de cărți. Din banii pe care îi
avea, Sf. Paulin va vonstrui o basilică, pe mormântul Sf. Felix.

Sf. Paulin de Nolla este cel care introduce clopotul în cultul Bisericii.

Între ucenicii Sf. Martin de Tours, menționăm pe Sf. Clarus. El și-a construit un schit,
în apropiere de Marmoutier, unde a dus o viață foarte aspră. Victor este cel care îi va expune
Sf. Paulin modelul monahal de la Marmoutier.
 Sf. Bricius a fost luat de Sf. Martin drept diacon al său, în ciuda unei atmosfere create
de confrați, datorită unei așa-zise lipse de seriozitate față de slujirea de diacon. Sf. Martin
îmbătrânise, astfel că Sf. Bricius va face glumițe pe seama sa. După moartea acestuia, Sf.
Bricius, bucurându-se de popularitate, a fost ales episcop de Tours. La scurt timp după
alegere, va suferi neplăceri, pentru că o spălătoreasă declara că fiul aparține episcopului.
Încep zile grele pentru episcop. Deși se va dovedi ca nevinovat, va fi depus. El pleacă la
Roma, pentru a se plânge papei. Justinian pleacă spre Roma, de asemenea, dar va muri în
Sudul Franței.

Sf. Bricius rămâne la Roma, 7 ani, timp în care, pe scaunul de Tours va urca
Armantius. Între timp, va fi reabilitat și va ajunge la Tours exact în ziua înmormântării lui
Armantius. Va păstori locul timp de 34 ani. Va fi urmat de Eustatius și Perpetus (care a ridicat
o catedrală și o mănăstire, pe mormântul Sf. Martin).

În Galia, s-au construit peste 130 de mănăstiri, dar, pentru Tours, situația nu a fost
plăcută.

În sec. VI, urcă pe scaunul episcopal Grigorie de Tours, făcător de minuni.

Începând cu sec. V, asistăm la o populare a Galiei cu păgâni, datorită invaziilor

germanice, lucru

Se naște în 508, în Arvena, spre Sudul Galiei, cu numele Gregorius Florentius, într-o
familie de creștini. Va păstra numele, după un strămoș din Langres, Gregorius. Familia sa era
bogată, dar era bolnăvicios. Se va vindeca la mormântul Sf. Martin. A îmbrățișat viața
monahală, iar, în 573, ajunge episcop de Tours. Moare în 594. De la el păstrăm două lucrări:
Istoria Francorum și Miracolum Libri.

Sf. Grigorie de Tours va fi îngropat lângă Sf. Martin, în catedrala din Tours, sfințită în
4 Iulie 440, fiind ridicată de Perpetus. Datorită mormintelor Sf. Martin și Grigorie, a fost un
fervent loc de pelerinaj. Din păcate, a avut de suferit, datorită invaziei normanzilor, iar, în
1008, va fi construită o altă catedrală peste acestea.

25 Mai 1562 = moaștele Sf. Martin și Grigorie au fost profanate și aruncate în foc de
către hughenoți, păstrându-se doar câteva fragmente.

Revoluția Franceza va dărâma catedrala și se vor construi străzi.

 1860 = se fac intervenții și se găsesc mormintele goale ale celor doi sfinți. Ulterior, se
va construi o nouă catedrală, în care se vor depune fragmentele din moaștele Sf. Martin. Nu
s-au mai găsit moaștele Sf. Grigorie.

În Galia sec. VI, existau 130 de mănăstiri, dintre care 11 erau mitropolii.

Sf. Cezar de Arles este unul dintre cei care militează pentru impunerea celiatului
clericilor.

În Galia, avem de a face și cu un alt tip de monahism, al converti (persoane bogate,

instruite care au decis să ducă o viață în castitate). Între acești converti, se numără un
admirator al Sf. Martin, Sulpicius Sever. Provenea din înaltă aristocrație din Brodeaux și s-a
născut în 563. Familia sa avea o avere decentă. Era avocat. După moartea prematură a soției
sale, vinde o bună avere, cu excepția a două terenuri de la soția sa, unde se va retrage, alături
de ucenici ai săi.

O însemnată influență a avut soacra sa, Basula.

Se va retrage la proprietatea de la Primiliacum, unde se va înființa o mănăstire. Aici,

Sulpicius va scrie biografia Sf. Martin de Tours. Basula va trăi în clădirile ridicate de ginerele
său.

De la Sulpicius, avem Viața Sf. Martin, Dialoguri, trei epistole și Istoria Sacra.

406 = vandalii au devastat Aqutania. Sulpicius se va retrage la Marsillia, unde avea să

moară în 410-429. Este primul dintre cei care, de multă vreme, în Galia, au dus un monahism
care nu era după rigorile cunoscute în Orient; era mai comod, mai potrivit condițiilor în care
membrii se formase înainte de aderare.