Introducere
Un ciclon tropical este un ciclon originar din tropice sau subtropice. Cu toate că în
general, seamănă cu un ciclon extratropical la latitudini mari, există diferenţe importante, în
principal fiind concentraţia unei cantitati mari de energie intr-o zona relativ mica. Ciclonii sunt
rari, în comparaţie cu furtunile de latitudini mijlocii si mari, dar au un record de distrugere, care
depăşeşte de departe orice alt tip de furtună. Din cauza furiei lor şi pentru că sunt predominant
oceanici, ei merita o atenţie specială de marinari.
O furtuna tropicală este de dimensiuni mici si poate fi intalnita vreme frumoasa la numai
câteva sute de mile de la centru. Rapiditatea cu care vremea se poate deteriora odata cu aproierea
de furtună si violenţă dezvoltata de un ciclon tropical sunt greu de imaginat. La al doilea voiaj de
la New World, Columb a întâmpinat o furtună tropicală. Deşi navele sale nu au suferit nici un
prejudiciu, aceasta experienta a fost de valoare în timpul celei de-a parta calatorii a lui când
navele sale au fost ameninţate de către un uragan complet dezvoltat. Columb a citit semnele de
apropiere a unei furtuni prin apariţia unor valuri dinspre sud-est, direcţia norilor Cirrus, si
aparitia cetei deasupra liniei orizontului. El a directionat navele la adăpost. Comandantul unui alt
grup, care nu a luat în seamă de semnele, a pierdut o mare parte dintre navele sale şi mai mult de
500 de oameni au pierit.
Zonele de apariţie
Ciclonii tropicali apar in aproape şase arii distincte, patru în amisfera nordica şi două în
emisfera sudică, aşa cum este arătat în Figura 1. Numele de ciclon tropical variază oarecum cu
zona in care este intalnit.
Figura 1
Origine sezon şi frecvenţă
Atlanticul de Nord: Ciclonii tropicali pot afecta intreaga zona a Oceanului Atlantic de
Nord în orice lună. Cu toate acestea, ei sunt de cele mai multe ori o ameninţare la sud de
aproximativ 35 ° N iar iunie, august, septembrie, octombrie sunt lunile cu cele mai multe
incidente. A se vedea figura 2.
Figura 2
Din 9 sau 10 cicloani (furtuni tropicale şi uragane) formate în fiecare sezon, 5 sau 6 ajung
la intensitate de uragane (vânturi de 64 de noduri şi mai mare). Câteva uraganele au generat
vânturi estimate 200 noduri. Sezonul furtunilor tinere si mature se dezvolta de obicei, la vest de
50 ° V în luna august şi septembrie si se extinde în Insulele Capului Verde. Aceste furtuni obicei
se deplaseaza spre Vest sau Nord-Vest la viteze de mai puţin de 15 de noduri, la latitudini joase.
După ce se deplasează în partea de Nord a Caraibelor sau a regiunii Antille, de obicei, fie se
deplaseaza spre Golful Mexic sau accelereaza spre Atlanticul de Nord. Unii se vor încovoia după
atingerea Golfului Mexic, în timp ce alţii vor continua spre vest în Texas sau Mexic.
Pacificul de Nord-Est: Sezonul este din iunie pana in octombrie, cu toate că se poate
forma o furtună în orice lună. O medie de 15 cicloani tropicali formati în fiecare an, cu
aproximativ 6 atingând puterea uraganilor. Cele mai intense furtuni sunt adesea in sezoanele
precoce si târzii; acestea formandu-se aproape de coasta si in Sud. Sezonul de mijloc al furtunilor
se formeaza oriunde din America Centrala pana la coasta Insulelor Hawaii. August şi septembrie
sunt lunile cu cele mai multe incidente. Aceste furtuni diferă de cele din Atanticul de Nord prin
faptul ca sunt de dimensiuni mai mici. Cu toate acestea, ele pot fi la fel de intense.
Nordul Oceanului Indian: Tropical cicloane dezvolta în Golful Bengal şi Marea Arabiei
în timpul primăverii şi toamnei. Cicloanii tropicali în acesta zona, formeaza între latitudinile 8 °
N şi 15 ° N, cu excepţia perioadei din iunie pana in septembrie, în cazul în care mica activitate
care apare este limitată la nord de circa 15 ° N. Aceste furtuni sunt, de obicei, de scurtă durată şi
slabe; cu toate acestea, au fost intalnite vânturi de 130 de noduri. Ciclonii de multe ori se
dezvolte din cauza tulburărilor de-a lungul Zona de Convergenţă Inter-tropicale (ITCZ). Cu toate
acestea, ei sunt uneori mutati catre sud şi atunci când se întâmplă acest lucru, furtunile se vor
forma in Bengal. În medie, şase cicloni se formeaza aici în fiecare an. Acestea includ două
furtuni care generează vânturi de 48 de noduri sau mai mari. Golful Bengal este zona cu cele mai
mari incidente. Cu toate acestea, nu este neobişnuit pentru o furtună sa se mute in sudul Indiei şi
sa se intensifice în Marea Arabiei. Acest lucru este valabil mai ales în luna octombrie, luna în
care sunt inregistrate cele mai mari incidente în timpul sezonului ciclonului tropical. Tot în
această perioadă ploile torentiale de la aceste furtuni sunt cauza inundaţiilor dezastruoase.
Sudul Oceanului Indian: Peste apele de la vest de 100 ° E, la estul coastei Africii, o
medie de 11 cicloani tropicali (furtuni tropicale şi uragane) formati în fiecare sezon, aproximativ
4 ajung la intensitatea uraganului. Sezonul este din decembrie pana in martie, deşi este posibil ca
furtunile sa se formeze in fiecare luna. Ciclonii tropicali din această regiune de obicei, se
formeaza la sud de 10 ° S. Latitudinea incovoierii migrează de obicei, de la aproximativ 20 ° S în
ianuarie la 15 °S în aprilie. După trecerea de 30 ° S, acestea devin uneori intense furtuni
extratropicale.
Pacificul de Sud şi Zona Australia: Aceste ape tropicale dau nastere la o medie anuală
de 15 cicloani tropicali din care 4 ajung la intensitatea uraganelor. Sezonul se extinde din
decembrie pana in aprilie, cu toate că furtunile se pot formă în orice lună. Activitatea este larg
răspândită în ianuarie şi februarie şi în aceste luni cicloanii tropicali sunt cei mai susceptibili de a
afecta Fiji, Samoa, şi celelalte insule de Est. Ciclonii tropicali de obicei se formeaza în apele de
la 105 ° E la 160 ° W, între 5 ° şi 20 ° S. Furtunile care afectează nordul şi vestul Australiei sunt
adesea dezvoltate în Timor sau Marea Arafura, în timp ce, cele care afectează coasta de est sunt
formati în Coral Sea. Aceste furtuni sunt adesea mici, dar pot dezvolta vânturi de 130 de noduri.
Noua Zeelandă este uneori afectata de furtunile din Coral Sea şi, ocazional, de uragani. În
general, ciclonii tropicali din această regiune se muta catre sud-vest şi apoi se încovoaie spre
sud-est.
La începutul vieţii de uragan, spirala acoperă o suprafaţă medie de 100 mile în diametru,
cu vânt de 64 de noduri şi chiar mai mare ce poate dezvolta vanturi pana la 400 mile. Spirala
ciclonului este marcata de acumulari grele de nori din care cad ploi torenţiale, separate de zone
de lumina sau de ploaie sau de zone in care nu ploua deloc. In aceste zone se observa descarcari
electrice, atât ca fulgere şi ca mici descarcari electrostatice.
Mai jos cu câteva mii de picioare, aerul curge in interiorul ciclonului, şi formeaza
ascendent coloane de aer. Mărimea şi intensitatea descresc cu altitudinea.
La niveluri mai scăzute,unde uraganul este mai intens, vântul din margine urmeze o gamă
de modele, la fel ca si curentii dintr-un vârtej de apă şi, la fel ca acei curenţi, aceste vânturi
acceleraza cand se apropie de centrul vartejului (vortex). La exterior vântul din marginea furtunii
nu ajunge la mai mult de 25 de noduri, dar la 30 de mile de la centru, vânturile pot avea viteze ce
depasesc 130 de noduri. În interior este regiunea in care viteza vantului este maxima, unde sunt
simtite cele mai puternice vanturi ale furtunii. În cele mai multe uragane, aceste vânturi ajung la
85 de noduri şi mai mult de 170 de noduri în unele furtuni.
În uragan, vântul curge catre central de joasă presiune la cald. Acolo, aerul este învârtit în
sus de catre convecţie. Această spirală este marcata de ziduri groase de nori, eliberând
precipitaţii masive si enorme cantităţi de energie termică. La centru, înconjurat de o banda în
care circulaţia verticală este foarte mare, este ochiul uraganului.
În medie, diametrul ochiului este de aproximativ 14 mile, deşi nici diametrele de 25 de
mile nu sunt ceva neobisnuit. Din varful de încălzire maximă a vântului şi norii cumulonimbus,
vânturile scad rapid la ceva mai puţin de 15 mile pe oră în ochi. La peretele opus, vântul creşte
din nou, dar vine din direcţia opusă, din cauza circulaţiei ciclonice a furtunii. Această bruscă
transformare de furtună, de la calm la violent dintr-un sfert al uraganului este foarte spectaculos.
Fiecare uragan este individual, şi mai mult sau mai puţin ordonat in circulatia descrisa.
Presiunea şi temperatura fluctueaza mult pe durata de viata a uraganului. Dacă este o furtună de
august, durata medie a vieţii sale este de 12 de zile; în cazul în care este o furtună de iulie sau
noiembrie, trăieşte o medie de 8 zile.
PREVENIREA CICLONILOR TROPICALI
Semnele precursoare prin care se “anunta” un ciclon si care trebuie sa fie cunoscute de
fiecare ofiter de la bordul unei nave, sunt:
Cand nava intalneste o hula de inaltime si lungime mare, a carei directie de propagare
este diferita de directia valurilor si a vantului existent in zona, observarea barometrului trebuie sa
se faca incontinuu, observandu-se si aparitia celorlalte semen precursoare.
In apropierea uscatului hula intalnita de nava poate sa fie cea reflectata de tarmuri, fapt
pentru care directia ei de propagare nu mai indica directia la central ciclonului.
Se poate prevedea apropierea unui ciclon de zona in care se afla nava cu 24 de ore inainte
prin:
-daca se observa diferente mai mari de 1 mm coloana de mercur pe ora, este aproape
sigur, ca nava se afla in apropierea unui ciclon;
-daca presiunea barometrica, coboara cu mai mult de 1 mm pe ora, in timpul mareei joase
zilnice si cressterea presiunii barometric intarzie, nava TREBUIE sa ia masuri pentru a intampina
vremea rea si a fi gata de MANEVRA!
-brizele si musonii;
Cresterea umiditatii
Aparitia unuia dintre aceste semne TREBUIE sa atraga atentia ofiterilor de cart, asupra
schimbarilor de vreme ce vor avea loc in zona in care se afla nava; iar cand mai multe semne
precursoare sunt observate, la bordul navei, trebuie sa se ia imediat masuri de timp rau si de
MANEVRA IN CICLON.
Exemplu de avertisment:
-in ciclon, vantul are o miscare de giratie si o viteza care se mareste pe masura ce se
apropie de centrul ciclonului;
- sensul in care bate vantul este direct sau contrar miscarii acelor unui ceasornic;
-daca o depresiune tropicala, care in formare este stationara, se imparte arbitrar in doua
semicercuri si patru cadrane cu ajutorul liniilor N-S si E-W trasate prin centrul vortexului (unde
se intersecteaza), se va constata ca in toate cadranele, la aceeasi distant de la punctul de intrsectie
vor fi aproximativ aceleasi:
-viteza vantului;
-manifestarile de vreme;
-presiunea atmosferica;
-vizibilitatea; etc
Ciclonul, atunci cand incepe sa se deplaseze este caracterizat si de miscarea sa de
translatie, care ii defineste o traictorie proprie de evolutie.
Aceasta traictorie este compusa din:
-o traictorie initiala, care are o directie generala spre NW in emisfera Nordica se numeste
Traiectorie variabila din cauza diverselor bucle, meander, coturi si intoarceri neprevazute pe
care le executa ciclonul si a vitezelor variabile de deplasare;
-o traiectorie finala (dupa recurbare), care are o directive generala spre NE in emisfera
Nordica si se numeste Traiectorie caracteristica,; pe ea ciclonul are directia de deplasare mai
stabile si viteza mult mai mare decat pe traiectoria initiala.
Odata pornit pe traictorie, ciclonul prezinta in zona sa de actiune:
-variatia presiunuii barometrice;
-variatii in intensitatea fenomenelor de vreme;
-variatii, in special a vantului ca forta si directie;
-variatia inaltimii, lungimii si perioadei de propagare a valurilor;
-variatia intensitatii precipitatiilor;
-variatia vizibilitatii, pana la anularea ei;
Cicloanele din emisfera Nordica au:
-semicercul periculos in partea dreapta a traiectoriei;
-semicercul manevrabil in stanga traiectoriei.
In semicercul periculos si cadranul periculos:
1. Viteza vantului este mai mare decat pe restul suprafetei pe care actioneaza
ciclonul, deoarece, vitezei vantului din ciclon i se adauga viteza de deplasare pe traiectoria
ciclonului;
2. Valurile au inaltimea cea mai mare, fapt care determina la nava aflata in acest
semicerc:
a. Micsorarea si chiar anularea vitezei de capa;
b. Marirea derivei;
c. Reducerea si mai mare a manevrabilitatii;
d. Marirea pericolului de pierdere a stabilitatii;
e. Ploile sunt continui si intense, cu averse violente;
f. Vizibilitatea este zero.
3. Vantul produce o deriva navei apropiind-o de traictoria ciclonului, pe o directie ce
duce prin cadranul anterior, cel mai periculos, spre centrul ciclonului, in ochiul furtunii, motiv
pentru care acest cadran a fost asa denumit “cadranul periculos”.
4. Devierile ciclonului de la traiectoria sa rectilinie, facandu-se aproape intotdeauna
spre dreapta in emisfera Nordica, adica spre cadranul periculos al semicercului periculos,
mareste considerabil riscul navei aflate in acest semicerc de a ajunge in centrul ciclonului.
In semicercul manevrabil:
1. Viteza vantului este mai redusa decat pe restul suprafetei pe care actioneaza
ciclonul, deoarece vantului din ciclon i se scade viteza de deplasare a ciclonului pe traiectorie;
2. Vantul in cadranul anterior, al semicercului manevrabil “ajuta” nava sa se
indeparteze atat de traiectoria ciclonului cat si de centrul acestuia;
3. Vanturile sunt mai mici decat in semicercul periculos, fapt care permite navei
aflata in acest semicerc:
a. Sa mentina o viteza de capa, mai mare
b. Sa foloseasca “ajutorul” vantului pentru a se indeparta de traiectorie si
centrul ciclonului;
c. Ploile sunt mai putin intense, iar grenurile mai putin violente;
d. Vizibilitatea este redusa;
4. Posibilitatea navei de a manevra ii micsoreaza riscul de pierdere a stabilitatii;
5. Devierile ciclonului de la traiectoria sa rectilinie facandu-se aproape intotdeauna
spre semicercul periculos, indeparteaza centrul ciclonului de nava, cu o viteza egala cu viteza lui
de deplasare pe traiectorie, favorizand manevra de indepartare a navei de centrul ciclonului si
scurtand timpul de ramanere in zona de actiune a ciclonului.
Formarea unui ciclon. Imagine 3D
Determinarea relevmentului la centrul ciclonului