Factorii care influenţează evoluţia turismului

Criterii de grupare a factorilor

a) conținutul sau natura

 economici (veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta turistică, preţurile şi tarifele
produselor turistice etc.);
 tehnici (performanțele mijloacelor de tran performanţele mijloacelor de transport, dotările
tehnice ale structurilor de primire turistică sau ale agenţilor de turism sport);
 sociali (procesul de urbanizare, timpul liber, moda – în sensul preferinţelor pentru anumite
destinaţii sau produse turistice, etc.);
 demografici (evoluţia populaţiei, modificarea duratei medii a vieţii, structura populaţiei pe
vârste, pe categorii socio-profesionale sau pe alte criterii) ;
 psihologici, educativi și de civilizație (nivelul de instruire, dorinţa de cunoaştere, de cultură,
caracterul individual, temperamentul indivizilor;)
 naturali (aşezarea geografică a obiectivelor şi echipamentelor turistice, relieful, clima, elemente
ale florei şi faunei, poziţia fată de căile de comunicaţii);
 organizatorici și politici (regimul vizelor, formalităţile de frontieră, facilităţi acordate turismului
organizat, varietatea tipologică a aranjamentelor turistice, conflictele sociale, militare, entice,
religioase, etc.).
 
b) durata acțiunii
 cu acțiune permanentă sau de durată (creșterea timpului liber, modificarea veniturilor
populaţiei, mişcarea demografică, etc.) ;
 sezonieri, cu acțiune ciclică (succesiunea anotimpurilor, structura anului școlar, activitatea în
agricultură);
 conjuncturali, accidentali : (condiţiile meteorologice, crizele economice, financiare sau
politice, confruntări armate, catastrofe naturale, atacurile teroriste, etc.).
 
c) importanță/rolul
 primari având rol definitoriu asupra evoluţiei circulaţiei turistice (oferta turistică, veniturile
populației, mutațiile demografice, prețurile, timpul liber) ;
 secundari (complexitatea formalităţilor de viză şi control la frontieră, acordarea unor facilităţi,
climatul internaţional sau regional, etc.).
 
d) direcția de acțiune
  exogeni (cuprind elemente de ordin mai general, din afara ofertei turismului, şi care stimulează
sau, dimpotrivă, împiedică dezvoltarea acestuia. Dintre aceşti factori, fac parte: evoluţia
demografică, evoluţia veniturilor populaţiei, creşterea gradului de urbanizare, sporirea mobilităţii
populaţiei, datorită creșterii gradului de “motorizare” etc.;
 endogeni se referă la modificările din conţinutul activităţii turistice: diversificarea gamei de
produse şi servicii oferite, nivelul tarifelor practicate şi acordarea unor facilităţi, dotarea cu forţă
de muncă, nivelul de pregătire al personalului, etc.
 
e) orientarea influenței
 factori ai cererii turistice (venituri, urbanizare, timp liber);
 factori ai ofertei turistice (diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor, condițiile
naturale, baza materială);
 factori ai confruntării cerere-ofertă (calitatea infrastructurii, existenţa, calitatea şi diversitatea
ofertei agenţiilor de voiaj, sistemul legislativ).
 
1. Veniturile populaţiei. Majoritatea specialiştilor din domeniu apreciează experienţa veniturilor ca
fiind principala condiţie pentru manifestarea cererii turistice.
Acest indicator exprimă, în mod sintetic, nivelul de dezvoltare economică şi socială al unei ţări sau
regiuni, sau indirect, posibilităţile populaţiei respective pentru practicarea formelor de turism, suportul
material al dezvoltării turismului. De regulă, nivelul de dezvoltare economică-financiară se măsoară prin
nivelul produsului naţional brut (PIB) pe locuitor.
Veniturile populaţiei au ca destinaţie, în primul rând, satisfacerea unor nevoi vitale ale oamenilor,
reprezentând aşa-numitul “consum obligatoriu”, ce are dimensiuni relativ constante, deoarece este
determinat de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice ale indivizilor. In al doile rând,
disponibilităţile băneşti ale populaţiei sunt cheltuite pentru satisfacerea unor cerinţe legate de
satisfacerea unui anumit grad de confort şi abia în ultimă instanţă, restul disponibilităţilor bănesţi se
alocă pentru obţinerea  unor bunuri şi servicii legate de petrecerea timpului liber. Odată cu creșterea
globală a veniturilor sale, partea destinată acoperirii nevoilor fundamentale ale fiecărui individ scade
relativ, devenind, astfel, mai mari, disponibilităţile băneşti pentru aşa-numitele “consumuri libere”.
2. Preţurile şi tarifele. Acestea reprezintă un alt important factor determinant al evoluţiei
turismului. Datorită complexităţii activităţii turistice, influenţa preţurilor şi tarifelor se desfăşoară
pe mai multe planuri. Acţiunea acestora pot viza ansamblul produsului turistic sau numai una
(ori mai multe) dintre componentele sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement.
Preţurile şi tarifele se stabilesc în raport cu destinaţia turistică, respectiv cu zona, cu perioada de pe
parcursul anului (în funcţie de sezon), cu categoria de confort a structurilor de primire turistică sau a
mijloacelor de transport utilizate, etc.
În general, preţurile şi tarifele mai ridicate limitează accesul la serviciile turistice, conducând la
scăderea numărului de turişti şi de zile-turist, la reducerea duratei medii a sejurului şi a gamei de servicii
turistice achiziţionate de turişti. Pe de altă parte, preţurile şi tarifele mai reduse stimulează, în general,
cererea pentru anumite categorii de turişti.
3. Oferta turistică reprezintă un factor cu influenţă directă asupra consumului turistic. Aceasta
cuprinde resursele turistice naturale şi antropice, echipamentele, forţa de muncă şi produsele
turistice, componente ce exercită o mare forţă de atracţie asupra fluxurilor turistice.
Existenţa acestor resurse turistice este esenţială pentru dezvoltarea turistică a unei localităţi sau a unei
zone. Sunt, însă, numeroase situaţii în care, resurse mai modeste, având valoare turistică mai redusă, au
devenit mai atractive pentru turişti, prin calitatea superioară a prestaţiilor, prin dotări şi amenajări
corespunzătoare, care să favorizeze practicarea unor forme de turism mai puţin dependente de cadrul
natural (turismul de afaceri, de cumpărături, de recreare, etc.).
 
4. Progresul tehnic influenţează gradul de mobilitate al populaţiei, favorizând deplasarea în scop
turistic, dar acţionează şi asupra altor fenomene, precum: urbanizarea, industrializarea, calitatea
mediului înconjurător, acestea acţionând, la rândul lor, asupra dezvoltării turismului.
Deosebit de importantă este influenţa dezvoltării transporturilor asupra turismului. Orice manifestare
vizând perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport, precum şi a gradului de dotare cu automobile,
determină variaţii ale mişcării turistice.
De asemenea, progresul tehnic acţionează şi asupra dotării cu echipamente şi utilaje mai performante a
structurilor de primire turistică având funcţii de cazare, alimentaţie publică, agrement sau tratament,
precum şi asupra activităţii agenţilor de turism (prin utilizarea sistemelor de rezervare computerizată, a
comunicării prin internet, etc.)
5. Procesul de urbanizare determină o serie de mutaţii în structura nevoilor populaţiei, influenţând
direct şi evoluţia turismului. Dincolo de avantajele urbanizării asupra dezvoltării economice şi
creşterii calităţii vieţii, aceasta provoacă şi o serie de efecte negative, precum poluarea mediului
şi creşterea solicitării nervoase a locuitorilor, în special în marile oraşe. Apare, astfel, nevoia de
„evadare” din aceste aglomeraţii urbane, spre zone nepoluate, linişte, pentru odihnă, recreare,
distracţie, îndeosebi la sfârşit de săptămână, dar şi în perioadele de vacanţe sau concedii.
 
6. Evoluţia demografică, respectiv dinamica populaţiei şi unităţile ce intervin în structura acestora,
pe vârste, profesii, medii, etc., influenţează în mod direct dezvoltarea turismului.
Astfel, prin creşterea numărului de locuitori, se creează premisele sporirii numărului de turişti potenţiali.
In privinţa structurii pe vârste a populaţiei, trebuie subliniată participarea în proporţii diferite, a grupelor
de vârstă, la mişcarea turistică. Fenomenul îmbătrânirii populaţiei, creşterea duratei medii a vieţii, a
condus la sporirea numărului persoanelor de „vârsta a treia”, adică a acelor persoane cu cele mai mari
disponibilităţi de timp liber. Dacă aceştia dispun şi de venituri importante, aşa cum se întâmplă în ţările
occidentale, unde pensiile medii ating valori ridicate, acest segment de populaţie devine o clientela
ideală pentru activităţile turistice.
Şi distribuţia populaţiei pe categorii socio-profesionale prezintă importanţă deosebită pentru
determinarea fenomenului turistic. Studiile au demonstrat că segmentele de populaţie cu nivel superior
de pregătire, precum şi întreprinzătorii (patronii) manifestă mai multă înclinaţie către consumul turistic,
atât datorită unei percepţii deosebite asupra semnificaţiei călătoriilor, dar şi pentru că dispun de mijloace
băneşti necesare. La cealaltă extremă se poziţionează lucrătorii agricoli şi locuitorii din mediul rural,
atât, datorită structurii anului de producţie agricolă, cât şi ca urmare a gradului mai scăzut de pregătire şi
a unei alte ierarhizări a nevoilor din partea acestora.
 
7. Un factor determinant al evoluţiei turismului de importanţă deosebită este timpul
liber. Evoluţiile acestuia condiţionează manifestarea cererii pentru consumul produselor
turistice.
De-a lungul timpului, în ultimele decenii, datorită progreselor înregistrate în activitatea economică, a
avut loc şi o continuă diminuare a duratei zilei şi a săptămânii de lucru, precum şi creşterea duratei
concediului de odihnă plătit, care, în majoritatea ţărilor lumii (cu unele excepţii, în special Japonia şi
SUA) este de cca 30 zile/an.
Turismul, ca modalitate plăcută de petrecere (ocupare) a timpului liber, se poate practica în special la
sfârşit de săptămână şi în perioadele de concedii sau vacanţe.