FACULTATEA DE DREPT
PROGRAM DE STUDII : LICENȚĂ
ANUL I
SEMESTRUL I
CADRU DIDCTIC : PROF. Dr. BONDOC IONESCU ALEXANRU
3. Importanța Educației Fizice și Sportului pentru men ținerea săn ăt ății
Educația fizică este una dintre cele mai vechi forme de exercitare a acțiunii formative.
Antichitatea greacă ne demonstrează cu prisosință acest lucru. În mod firesc, sportul trebuie să
facă parte din diapazonul multiform al structurării personalității. Această componentă a educației
cuprinde un cumul de activități ce contribuie la dezvoltarea ființei umane prin cultivarea și
potențarea dimensiunii psiho-somatice, prin păstrarea unei armonii dintre fizic și psihic, dintre
psihomotricitate și intelectivitate, voință, emotivitate, proiectivitate, caracter. Educația fizică este
fiziologică prin natura exercițiile sale, pedagogică prin metodă, biologică prin presupozițiile sale
și socio-culturală prin consecințe sau reverberații la nivel personal sau colectiv. Educația fizică
nu trebuie privită în chip izolat, doar ca o propensare a forței fizice, ci ca o cale de articulare a
legăturilor dintre toate dimensiunile personalității, ca o posibilitate de perfecționare a ființei din
mai multe puncte de vedere.
Toată lumea știe că sportul aduce o gamă variată de beneficii organismului uman, așa
încât se recomandă să facem mișcare zilnic, indiferent de vârsta pe care o avem.
În primul rând, practicarea sportului ajută la arderea grăsimilor din organism, implicit,
ajută la eliminarea kilogramelor în plus și contribuie la reglarea greutății corporale.
În al doilea rând, mișcarea fizică luptă împotriva stresului, anxietății și depresiei, întărește
mușchii, inima, ba chiar întregul sistem cardio-respirator. Și nu în ultimul rând, persoanele care
fac sport și au o viață activă din punct de vedere fizic, au articulațiile foarte mobile, un echilibru
al coloanei vertebrale și flexibilitate. Exercițiile fizice îmbunătățesc considerabil concentrarea
psihică și ulterior, rezistența fizică.
Există mai multe clasificări ale influenţelor exerci ţiului fizic, care au la baz ă localizarea, intervalul necesar pentru
apariţia acestor efecte, precum şi persisten ţa lor. Astfel, în urma practic ării sistematice a exerci ţiului fizic, apar în
organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trec ătoare sau de lung ă durat ă, care îmbun ăt ăţesc structura şi
funcţionalitatea ţesuturilor, organelor şi aparatelor corpului omenesc, cele mai evidente efecte fiind cele morfogenetice
(plastice), fiziologice şi educative.
Exerciţiul fizic este un important factor morfogenetic, mai ales pentru elementele aparatului locomotor. Oasele şi
periostul, articulaţiile şi muşchii, tendoanele şi fasciile au o structur ă func ţional ă atât de evident ă încât cap ăt ă
semnificaţia unei reprezentări grafice a for ţelor mecanice, pe care ac ţiunile statice şi dinamice le exercit ă asupra lor.
Astfel, cercetările din acest domeniu au ar ătat c ă exerci ţiul fizic determin ă o remaniere continu ă a elementului
fundamental al structurii osoase, osteocitul, în sensul unei ajust ări, distrugeri sau reconstruc ţii concordante ac ţiunii
mecanice, ceea ce explică efectele sale asupra cre şterii în lungime şi grosime a osului, sau a corect ării deform ărilor în
perioadele de creştere.
Efectele exerciţiului fizic asupra articula ţiilor se concretizeaz ă în întinderea suprafe ţelor articulare şi în
modificarea lungimii şi grosimii capsulei şi ligamentelor, determinate de amplitudinea mi şc ărilor, ceea ce asigur ă o bun ă
mobilitate şi stabilitate.
Prin stimularea muşchilor sau a grupelor musculare se îmbunătăţesc atât proprietăţile fiziologice, cât şi
calităţile lor fizice. Astfel, pot fi influenţate volumul şi puterea de contrac ţie, rezisten ţa muscular ă, elasticitatea şi tonusul
muscular, concomitent cu efecte în acela şi sens asupra tendoanelor, fasciilor şi aponevrozelor.
Exerciţiile fizice perfecţionează calităţile motrice de baz ă, prin interven ţia unor factori neuroumorali care
uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea complet ă a substan ţelor energetice.
De asemenea, exerciţiul fizic creând nevoia unui aport crescut de substan ţe nutritive, accelereaz ă func ţiile
respiratorii şi cardiovasculare, absorbţia la nivelul intestinului, nutri ţia şi excre ţia.
Cunoscut fiind faptul că sistemul nervos este educabil, mai ales printr-un mai bun control psihoneuromotor, se
poate afirma că exerciţiul fizic are, la orice vârst ă, şi un puternic rol educativ.
În timpul practicării exerciţiilor fizice, la nivelul întregului organism apar o serie de reac ţii, care stau la baza
adaptării acestuia la un nou nivel func ţional. Pe scurt, acestea ar putea fi explicate astfel: la persoanele s ăn ătoase
muşchii constituie aproximativ 50% din greutatea corpului. Ei sunt de două feluri: voluntari şi involuntari. Muşchii voluntari
sunt conectaţi de oase şi permit execuţia celor mai variate mi şc ări sau activit ăţi. Muşchii involuntari intră în alcătuirea
majorităţii organelor corpului (pereţii stomacului, intestinelor, ai vezicii urinare etc.). Activitatea acestora asigură, fără
ştirea noastră, funcţionalitatea organelor interne. Şi totu şi, şi ace şti mu şchi au nevoie de antrenament, deoarece organele
nesolicitate suficient se atrofiază, slăbesc, devin mai vulnerabile şi mai pu ţin capabile s ă- şi îndeplineasc ă rolul în mod
corespunzător. Aceasta lege se aplică atât la muşchii voluntari, cât şi la cei involuntari.În timpul practic ării exerci ţiilor
fizice muşchii consumă mai mult oxigen. Din acest motiv respiraţia se va accelera, iar inima va bate mai repede pentru a
transporta mai mult sânge cu oxigen şi combustibil solicitat de mu şchi. Când cantitatea de combustibil începe să scad ă,
organele digestive sunt şi ele alertate şi se preg ătesc pentru a transforma hrana în combustibil. De asemenea, rinichii îşi
vor intensifica şi ei activitatea, pentru a elimina produ şii rezulta ţi în urma arderilor metabolice mai intense. Cu alte cuvinte,
″prin efectuarea exerciţiilor fizice care pun în mi şcare mu şchii voluntari, mu şchii involuntari sunt şi ei antrena ţi în mod
automat şi astfel vor fi şi ei tonifiaţi şi vor rezista un timp mai îndelungat în func ţiune ″ .
Un studiu efectuat de Dr. Breslow de la Universitatea Los Angeles din California a descoperit c ă ″cei care
practică exerciţii fizice trăiesc mai mult decât cei care duc o via ţă sedentar ă″. Studii recente arat ă c ă ″exerci ţiul fizic ar
putea fi un mijloc mult mai eficient de prevenire a demineraliz ării oaselor (osteoporoza) decât administrarea suplimentelor
de calciu″. Exerciţiul fizic are efecte remarcabile şi în contracararea urm ărilor nedorite ale stresului excesiv. ″Exerciţiul
fizic scade anxietatea şi combate depresia, îmbun ăt ăţe şte dispozi ţia, stimuleaz ă memoria, judecata şi fortific ă
voinţa. Regimul de activitate fizică regulată aduce mai mult ă relaxare şi ajut ă la reglarea somnului din timpul nop ţii ″
Numeroase studii au demonstrat că sportul revigorează activitatea sexuală și prin
intermediul acestuia, putem ajunge să facem cunoștință cu oameni noi, care ne pot deveni
prieteni buni, atât timp cât îi cunoaștem în sfera în care avem multe lucruri în comun. Mai mult,
cercetătorii explică faptul că sportul ajută la creșterea respectului de sine și încrederii în forțele
proprii și consolidează calitățile de lider.
Să nu uităm faptul că sportul e bun și pentru a crește imunitatea, dar și pentru reglarea
metabolismului organismului uman; pentru eliminarea, cu ajutorul procesului de transpirație,
grăsimile, toxinele și impuritățile.
Deja e lucru știut că mersul pe jos are efecte unice asupra sănătății noastre, mai ales pentru cei
care nu au timp să facă sport în adevăratul sens al cuvântului. Așadar, mersul pe jos are efecte
surprinzătoare în primul rând asupra duratei și calității somnului.
Alte beneficii al mișcării fizice:
crește coeficientul de inteligență;
lungește viața și îmbunătățește calitatea ei;
aduce pozitivitate;
întărește inima;
pune sângele în mișcare;
ne ajută să ne depășim limitele;
ne dinamizează viața.