REVOLUTIA ENGLEZA

Continuturile unitatii de invatare

 1 Premisele revoluţiei
◦ 1.1 Premise social-economice
◦ 1.2 Premise politice şi ideologice
 2 Desfăşurarea revoluţiei
◦ 2.1 Faza parlamentară
◦ 2.2 Războiul civil
◦ 2.3 Republica şi Protectoratul lui Cromwell
◦ 2.4 Restauraţia Stuarţilor
◦ 2.5 "Revoluţia Glorioasă"

PREMISE ECONOMICE
 În Anglia, populaţia era de aproape 4 milioane de locuitori la începutul secolului al XVII-lea iar capitalismul era vizibil
atât la oraşe cât şi la sate.
 În domeniul agrar apar primele ferme de tip capitalist, fermele de animale.
 Se dezvoltă manufacturile si bancile.
 În plan social apare noua nobilime şi se dezvoltă burghezia.

PREMISE POLITICE
• Exista deja o tradiţie a opoziţiei parlamentare faţă de monarhie.
• Magna Charta Libertatum (1215) stabilea un echilibru între rege şi reprezentanţii Stărilor din regat.
• Monarhii din dinastia Tudorilor, Henric al VIII-lea şi Elisabeta I, introduseseră anglicanismul şi cultivaseră antipapismul,
obţinând beneficii enorme din secularizarea averilor bisericeşti.
• După stingerea dinastiei Tudorilor (1603), tronul Angliei a fost ocupat de Iacob I (1603-1625), care inaugura dinastia
Stuarţilor scotieni.
• Iacob I a cultivat anglicanismul şi s-a arătat deosebit de intransigent faţă de catolici şi puritani, unii dintre ei emigrând în
America. Tot el, a căutat să fundamenteze monarhia absolută de drept divin, însă a întâmpinat opoziţia Parlamentului.
• Fiul său, Carol I (1625-1649), a fost un tenace susţinător al dreptului divin al regelui si era ostil atât catolicismului
fundamentalist cât şi tendinţelor reformatoare, şi adoptând calea de mijloc, a fost acuzat de supuşi că ar fi fost filo-
catolic, favorizează catolicismul şi se opune reformei Bisericii Anglicane. Parlamentul englez se împotrivea dorinţei
regelui Carol I Stuart de a vota noi impozite pentru războaiele propuse.

PREMISE IDEOLOGICE
• O importantă particularitate a revoluţiei engleze a fost faptul că ideologia ei a îmbrăcat o formă religioasă. Puritanii
urmăreau "purificarea" bisericii de toate rămăşiţele catolicismului, îndeosebi suprimarea episcopatului şi introducerea în
forma cea mai exactă a calvinismului. De asemenea cereau cult religios şi o viaţă simplă, fără strălucire, respectarea
libertăţilor civile. Puritanii s-au împărţit treptat în două grupuri: presbiterienii şi independenţii. Primii, grupând elemente
mai conservatoare, se pronunţau pentru păstrarea unităţii organizatorice a Bisericii Anglicane, după principii calvine;
conducerea parohiilor şi fostelor episcopate urma să fie atribuită unor consilii mixte, compuse din pastori şi laici, numite
presbiterium (de la grecescul presbyteros care înseamnă "mai bătrân"). Independenţii se manifestau împotriva oricărei
forme de organizări a bisericii, singurul element de organizare recunoscut era comunitatea locală, care nu depindea de
nici un organ superior.

CAUZA IMEDIATA
• Numeroasele războaie au adus Anglia într-o nouă criză financiară. Regele Carol I Stuart se vede astfel nevoit să
convoace parlamentul, în 1628, pentru a vota noi impozite. Parlamentarii refuză noile impozite şi impun regelui să
semneze Petiţia dreptului (1628) care garanta inviolabilitatea persoanei, recunoştea rolul Parlamentului pentru impunerea
de impozite şi interzicea legea marţială în timp de pace. Regele semnează actul, dar în scurt timp dizolvă parlamentul.
• În 1640, confruntat cu un conflict armat cu Scoţia, regele convoacă din nou parlamentul pentru a vota noi impozite.
Opoziţia parlamentară este din nou puternică, dar parlamentul a fost din nou dizolvat (Parlamentul cel Scurt).

DECLANSAREA REVOLUTIEI
• Faza parlamentară
• Suspendarea Parlamentului cel Scurt a fost urmată de înfrângerea de la Newbourn şi de pierderea oraşelor Newcastle şi
Durham. Armata regală s-a retras în localitatea York. La 3 noiembrie 1640 parlamentul a fost din nou convocat (
Parlamentul cel Lung). Parlamentarii vor impune revizuirea proceselor politice, desfiinţarea unor impozite (ex. impozitul
pe corăbii) şi multe altele. Victoria parlamentului a devenit deplină după semnarea de către Carol I Stuart a legii privind
interzicerea dizolvării parlamentului fără consimţământul acestuia. Radicalizarea revoluţiei parlamentare s-a realizat în
momentul în care regele a primit Mustrarea cea Mare. În ianuarie 1642 a izbucnit revolta londonezilor care a obligat pe
rege să părăsească Londra iar revoluţia intră într-o nouă fază.

RAZBOIUL CIVIL
 • Anglia s-a scindat în două tabere: tabăra regalistă sau a cavalerilor, reunea simpatizanţii regelui, marea nobilime şi clerul
anglican şi tabăra parlamentară (capetele rotunde) cuprindea burghezia, noua nobilime, ţărănimea. Conflictul militar s-a
declanşat în august 1642. Primele victorii au înclinat de partea armatei regale dar după ce în fruntea armatei parlamentare
ajunge Oliver Cromwell, acesta crează armata noului model care, începând cu 1643, a obţinut victorii după victorii:
Marston-Moor (1644), Naseby (1645) şi Preston (1648).
• Învins în luptă, Carol a fugit în Scoţia, dar a fost predat Parlamentului. Carol I a fost judecat pentru trădare (20 ianuarie
1649) şi a fost condamnat la moarte pe eşafod. Prin condamnarea la moarte a regelui (decapitarea a avut loc la Whitehall
la 30 ianuarie 1649), s-a înfăptuit primul regicid din istoria modernă a Europei, iar conceptul de sacralitate a puterii
regale, care acţionează prin graţia divină, a fost pus sub semnul întrebării. Moartea regelui a determinat modificarea
regimului politic.
• Aceste evenimente au consemnat sfârşitul Marelui Război Civil, război ce a avut caracterul unei revoluţii burgheze
deoarece s-a reuşit abolirea monarhiei absolutiste, aplicarea principiului separaţiei puterilor în stat, aplicarea şi
respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Republica şi Protectoratul lui Cromwell

• Astfel, în 1649 se proclamă Republica, sub forma "Commonwealth"-ului, în care puterea legislativă aparţinea în
continuare Parlamentului, iar cea executivă unui Consiliu de stat, format din 40 de membri, dar în care Oliver Cromwell
avea rolul hotărâtor.
• În plan extern, Parlamentul cel Lung şi Consiliul de Stat au elaborat o serie de măsuri care vizau cucerirea unor teritorii
(Scoţia şi Irlanda). S-a organizat o campanie militară împotriva revoltei catolicilor irlandezi şi una împotriva încercării
scoţienilor de a-l impune pe fiul lui Carol ca rege.
• Parlamentul dorind să consolideze poziţia burgheziei engleze, va adopta aşezăminte care vizau comerţul şi navigaţia.
Astfel, în 1651, adoptă Actul de navigaţie, prin care se proclama monopolul de stat asupra tuturor importurilor, ceea ce
punea capăt primatului olandez în comerţul maritim spre Anglia.
• În 1655, Cromwell obţine Jamaica de la Spania.

• În plan intern, deosebirile doctrinare dintre Parlament şi armată cauzează tensiuni, apărând diferenţe de interese între
moderaţi şi radicali. Cromwell îşi impune, treptat, autoritatea, culminând cu dizolvarea "Parlamentului cel Lung" (1653)
şi promulgarea a diferite instrumente de guvernare prin care se instituia în Anglia o dictatură militară numită protectorat.
Puterea executivă a fost încredinţată lordului protector Oliver Cromwell şi unui Consiliu format din 21 de membri.
Puterea legislativă a aparţinut lordului protector şi parlamentului unicameral. Dreptul la vot rămâne cenzitar; catolicii şi
regaliştii au fost excluşi din viaţa politică. În 1657 s-a promulgat o Constituţie prin care puterea lordului protector rămâne
cea mai importantă.
• În 1658 Oliver Cromwell moare urmându-i la conducere fiul său Robert Cromwell, ce s-a dovedit a fi incapabil să facă
faţă opoziţiei, permiţând astfel trecerea la următoarea etapă : Restauraţia Stuarţilor.

RESTAURATIA STUARTILOR
• Restauraţia stuarţilor a apărut ca o soluţie acceptabilă atât pentru burghezie cât şi pentru mare parte a nobilimii.
Restauraţia s-a produs datorită faptului că opoziţia era îndreptată împotriva absolutismului monarhic, nu asupra
monarhiei, ca instituţie.
• În perioada 1660 - 1688, cât a durat Restauraţia, pe tronul Angliei s-au succedat Carol al II-lea Stuart (1660 - 1685) şi
Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688 ).
• Carol al II-lea a promis prin ,,Declaraţia de la Breda” (mai 1660) o amnistie generală şi garantarea libertăţii de conştiinţă.
Regimul instaurat de Carol al II-lea evolua spre un echilibru politic în cadrul societăţii engleze. A acceptat prin Actul de
mărturisire a credinţei (Test Act, 1673) excluderea catolicilor din toate funcţiile statului. Cel mai important document
promulgat de rege a fost Habeas Corpus Act din 1679, care garanta libertatea individuală şi stabileşte normele de arestare
şi judecarea deţinuţilor. Prin această lege, Parlamentul încerca să contracareze tendinţele de reinstaurare a absolutismului
regal.
 Trecerea la catolicism a urmaşului la tron, Iacob al II-lea, şi naşterea fiului acestuia, a determinat o puternică reacţie
populară.
 Iacob al II-lea a promulgat Declaraţia de indulgenţă (1687) care acorda catolicilor, libertate religioasă şi politică.
 În consecinţă, Parlamentul a votat Actul de excludere care garanta succesiunea la coroană doar a necatolicilor.
 Regele Iacob al II-lea a încheiat o alianţă cu regele Ludovic al XIV-lea, alianţă ce îi permitea să întreţină o armată
redutabilă. Văzând în această alianţă o ameninţare, Parlamentul face apel la Wilhelm de Orania, stathouder-ul Olandei,
soţul fiicei lui Iacob al II-lea, Maria.
 Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a încercat să restaureze absolutismul monarhic, opoziţia a hotărât abdicarea regelui.

REVOLUTIA GLORIOASA
• Instalarea în nov. 1688 ca regent al Angliei, fără nici un fel de incident, a lui Wilhelm al III-lea de Orania-Nassau a intrat
în istorie sub numele de ,,Revoluţia glorioasă”. Înainte de a deveni rege al Angliei a fost prinţ de Orania, guvernator al
provinciilor olandeze Holland, Zeeland, Utrecht, Gelderland en Overijssel (1672-1702).
• A deţinut şi titlul de rege al Franţei, ca toţi regii Angliei de la Eduard al III-lea până la George al III-lea.
• În 1689 este elaborată "Declaraţia drepturilor" (Bill of Rights ) care stabilea prerogativele regelui. Suveranul nu putea
impune impozite, nu putea să organizeze vreo armată fără avizul Parlamentului; Parlamentul trebuia convocat la intervale
regulate; regele nu putea să suspende punerea în execuţie a legilor şi nici să obstrucţioneze în vreun fel respectarea lor;
procedurile judiciare se desfăşoară prin intermediul juraţilor; Cetăţenii au dreptul de a-şi alege reprezentanţii săi.
Legile constitutiei engleze
• Triennal Act (1694) fixa durata unei legislaturi la 3 ani, instituind obligativitatea alegerilor periodice şi luând regelui
posibilitatea de a convoca sau nu parlamentul după bunul său plac. Se punea bazele primei monarhii parlamentare din
lume.
• Actul de toleranţă (1689) acorda o relativă libertate a cultelor.
• Actul de instalare (1701), prin care tronul putea fi oferit, în caz de lipsă de urmaşi direcţi, şi pe linie colaterală a dinastiei,
cu condiţia de apartenenţă la confesiunea protestantă. Practic, legea elimina dinastia Stuart, de confesiune catolică, de la
succesiunea la Coroană, deschizând astfel calea instaurării dinastiei protestante germane de Hanovra.
• Actul de unire (1707), constituia Regatul Unit al Marii Britanii, din unirea efectivă a Angliei cu Scoţia. Ulterior, în 1801,
prin uniunea cu Irlanda, se va numi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei.
• “Revoluţia glorioasă" consacră monarhia parlamentară în care ,,regele domneşte, dar nu guvernează".
• Regele este şeful bisericii, al armatei, al justiţiei, al diplomaţiei.
• Puterea executivă aparţine Cabinetului, condus de primul-ministru, care este răspunzător în faţa Parlamentului.
• Puterea legislativă este încredinţată unui parlament bicameral alcătuit din Camera Lorzilor (membri ereditari sau numiţi
de rege), şi Camera Comunelor (membri aleşi prin vot cenzitar).
• Se edifică un sistem al partidelor politice:
Tory, care susţineau puterea regală, erau în principal reprezentanţi ai marii nobilimi;
Whig, protestanţi şi antiabsolutişti, erau reprezentanţi ai burgheziei şi claselor mijlocii, fiind adepţi al liberalismului.

CONCLUZII
• Revoluţia engleză a fost prima din marile revoluţii ale epocii moderne, urmată cronologic de Revoluţia americană
respectiv Revoluţia franceză. Revoluţia engleză a impus în lume modelul monarhiei constituţionale (nota bene: Anglia nu
are o constituţie, în înţelesul modern al cuvântului, ci un pachet de legi care practic fac cât o constituţie, de aceea o
numim monarhie parlamentară), bazată pe principiul separării puterilor în stat.
CAROL I CROMWELL LA DUNBAR OLIVER CROMWELL

CAROL II WILHELM DE ORANIA-NASSAU

HENRIC VIII ELISABETA I