Sunteți pe pagina 1din 5

DREPTUL INSTITUȚIONAL AL UNIUNII EUROPENE

SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE

1
Introducere
Însemnele Uniunii Europene au fost specificate  în proiectul de constituție a Uniunii
Europene, în Partea IV, Dispoziții Generale și Finale, articolul 1. Majoritatea acestor simboluri
au fost create de Consiliul Europei între anii 1950 - 1960, fiind adoptate de Uniunea Europeană.
Trebuie precizat faptul că Tratatul de la Lisabona nu face referire la simbolurile Uniunii
Europene.
Uniunii Europene îi sunt asociate mai multe simboluri, cel mai cunoscut dintre acestea fiind
cercul de stele galbene pe fond albastru. Exista şi alte simboluri europene, printre care imnul şi
mottoul european.

Drapelul european simbolizează atât Uniunea Europeană, cât și, în sens mai larg,
identitatea și unitatea Europei. Drapelul prezintă un cerc format din 12 stele aurii pe fond
albastru. Stelele simbolizează idealurile de unitate, solidaritate și armonie între popoarele
Europei. Numărul stelelor nu are legătură cu numărul statelor membre, cercul fiind un simbol al
unității. Cele 12 stele galbene ale steagului UE, situate la intervale egale, formează un cerc
imaginar al cărui centru se află la intersecția diagonalelor dreptunghiului (stelele sunt poziționate
asemenea cifrelor pe cadranul unui ceas). Raza acestui cerc este egală cu o treime din înălțimea
steagului. Fiecare stea are cinci vârfuri așezate pe circumferința unui cerc imaginar a cărui rază
este egală cu 1/18 din înălțimea steagului. Toate stelele sunt așezate având unul din vârfuri
dispus vertical și îndreptat în sus și alte două vârfuri așezate pe o linie care face un unghi drept
cu catargul steagului.
Istoria drapelului european
Istoria acestui simbol a început în anul 1955. Consiliul Europei, instituție care luptă pentru
apărarea drepturilor omului și promovarea culturii europene, a adoptat formatul actual al
drapelului pentru uz propriu. În anii care au urmat, el a încurajat instituțiile europene, pe măsură
ce erau înființate, să adopte același drapel.
În 1983, Parlamentul European a decis ca drapelul Comunităților să fie același cu drapelul
Consiliului Europei. În 1985, liderii europeni au transformat drapelul în emblema oficială a
Comunităților Europene (care au devenit ulterior Uniunea Europeană). În plus, fiecare instituție
are acum propria emblemă.
Monedă euro comemorativă: drapelul UE la 30 de ani
Pentru a marca cea de-a 30-a aniversare a deciziei liderilor UE de a adopta drapelul ca emblemă
a Uniunii, cele 19 țări din zona euro emit o monedă comemorativă. În urma unei competiții on-
line, organizate de Comisia Europeană în 2015, cetățenii și rezidenții zonei euro au ales modelul
creat de Georgios Stamatopoulos, un gravor de la Banca Greciei. Acesta ilustrează 12 stele care
se transformă în siluete umane, îmbrățișând nașterea unei noi Europe.

Imnul European
Melodia care simbolizează UE este un extras din Simfonia a IX-a compusă în 1823 de Ludwig
Van Beethoven, compozitorul care a decis să transpună în muzică versurile poemului „Odă
bucuriei”, scris de Friedrich von Schiller în 1785.

2
Imnul simbolizează nu numai Uniunea Europeană, ci Europa în sens mai larg. Poemul „Odă
bucuriei” exprimă viziunea idealistă a lui Schiller, care își dorea ca toți oamenii să se înfrățească
- viziune împărtășită și de Beethoven.
În 1972, Consiliul Europei a transformat „Oda bucuriei” în propriul său imn. În 1985, liderii
europeni l-au adoptat ca imn oficial al Uniunii Europene. Fără cuvinte, în limbajul universal al
muzicii, acest imn dă glas idealurilor europene de libertate, pace și solidaritate.
Imnul european nu își propune să înlocuiască imnurile naționale ale țărilor membre, ci să
celebreze valorile lor comune. Imnul este interpretat în cadrul ceremoniilor oficiale la care este
reprezentată Uniunea Europeană și, în general, la diferite evenimente cu caracter european.

Ziua Europei
Data de 9 mai a fost aleasă ca Ziua a Europei[1] de Consiliul European de la Milano, din 1985,
apreciindu-se ca punctul de pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care, la 9
mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franței, a propus Germaniei, vechi inamic al
țării sale, dar și altor state, să contribuie la realizarea "unei solidarități de facto" și să pună
"bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii". În
primăvara anului 1950 Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franței, primește de la
omologii din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie o misiune istorică: crearea unui plan
care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în familia europeană. Problema delicată pe care
o avea de rezolvat îl face să recurgă la sprijinul unui cunoscut diplomat: Jean Monnet. Aflat în
casa sa din Moselle, în luna aprilie a aceluiași an, Robert Schuman meditează la acest proiect. A
doua zi, în drum spre Paris, se hotarâse: „ Proiectul e interesant; va fi proiectul meu ”, îi
mărturisea șefului sau de cabinet. Și astfel, în dimineața lui 9 mai, un emisar secret înmâna
cancelarului german Konrad Adenauer un document confidențial care cuprindea o copie a
proiectului. Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea să devină partener al Franței
în acest proiect ce-și propunea să schimbe soarta Europei.
La ora 16.00, în aceeași zi de 9 mai 1950, în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay, Robert
Schuman citea proclamația care prin îndrăzneala ei avea să schimbe destinul Europei. Franța și
Germania decideau să pună în comun rezervele de cărbune și oțel și invitau toate țările europene
interesate să li se alăture. Pentru unii planul Schuman era utopia unui „aventurier politic”, pentru
alții un vis nebunesc, astăzi însă este o realitate pe care o trăim cu toții.
Astăzi, 9 mai este un simbol european, și, împreună cu moneda unică euro, steagul albastru cu
cele 12 steluțe galbene, deviza " Unitate în diversitate " și imnul - celebra "Oda Bucuriei" din
Simfonia a - IX- a de L.van Beethoven - formează simbolurile identității politice a Uniunii
Europene.
Ziua Europei reprezintă un bun prilej pentru a organiza diverse acțiuni și festivități, menite să
apropie Uniunea Europeană de cetățenii ei, dar și pe cetățenii uniunii între ei.

Moneda euro
La originea conceptului de monedă unică se află tratatele care stau la baza Uniunii Europene.
Tratatul de la Roma (1957) declară că piața comună este unul dintre obiectivele Comunității
Europene ce va contribui la o “uniune mai strânsă între popoarele Europei”. Tratatul Uniunii
Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economică și Monetară și pune bazele monedei

3
unice. Iar în decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unică să poarte
numele de “euro” iar din 1 ianuarie 1999, euro a devenit moneda europeană unică.
Începând cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis în circulație și în buzunarele cetățenilor
europeni. În acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alăturat
Grecia și Slovenia, apoi, pe rând, alte state. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene.
Monedele și bancnotele naționale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulație pe 28
februarie 2002. Reprezentarea grafică a monedei unice a fost inspirată de litera
grecească epsilon, ea trebuind să facă legătura atât cu leagănul civilizației și democrației
europene, cât și cu prima literă din cuvântul "Europa". Cele două linii paralele din simbolul
grafic sunt un indicator al stabilității euro.
Forma fizică a bancnotelor și monedelor: sunt 7 bancnote și 8 monede euro. Bancnotele sunt cu
valori nominale de 500, 200, 100, 50, 20, 10 și 5 euro, iar monedele au valori de: 2 și 1 euro, 50,
20, 10, 5, 2 și 1 cent.
Realizată de Robert Kalina de la Banca Centrală Austriacă, grafica bancnotelor este puternic
simbolică și strâns legată de moștenirea culturală europeană, fără să reprezinte însă monumente
reale. Ferestrele și drumurile domină fața fiecărei bancnote ca simboluri ale spiritului de
comunicare și deschidere din Uniunea Europeană. Spatele fiecărei bancnote prezintă poduri
ilustrând diferite perioade în arhitectură, constituindu-se într-o metaforă a apropierii dintre
popoarele europene și dintre Europa și restul lumii. Bancnotele sunt diferite ca mărime și sunt
colorate în nuanțe de verde, galben, albastru, mov și portocaliu.
În ce privește monedele, o față a acestora va avea simboluri naționale, asupra cărora fiecare stat
membru va decide. Fața comună tuturor monedelor reprezintă o hartă a Uniunii Europene, pe un
fond de linii transversale la care sunt atașate stelele drapelului european. Monedele cu valori
nominale de 1, 2 și 5 cenți pun accentul pe locul Europei în lume, în timp ce monedele de 10, 20
și 50 cenți descriu Uniunea ca o adunare de națiuni. Monedele de 1 și 2 Euro prezintă Europa
fără granițe.
Măsurile de securitate pentru bancnote includ utilizarea de fibre fluorescente, fir de securitate și
elemente sigure de autentificare cu ajutorul aparatelor specializate. Banca Centrală Europeană și
celelalte bănci centrale naționale au în vedere inițiative pentru a se asigura că publicul larg este la
curent cu aspectele de securitate în ce privește bancnotele, atât înainte, cât și după intrarea lor în
circulație. Specificațiile tehnice ale monedelor, inclusiv calitățile lor electromagnetice, au fost
determinate luând în considerare și aspecte legate de securitatea lor.

Mottoul UE
Mottoul Uniunii Europene „Uniţi în diversitate” a fost folosit pentru prima dată în anul 2000 și
rodul unui concurs la care au participat, cu propuneri, 80.000 de tineri, între 10 și 20 de ani. A
fost folosită pentru prima dată în 2000 și a fost pentru prima dată menționată oficial în Tratatul
de instituire a unei Constituții pentru Europa, încheiat în 2004. Articolul I – 8 enumeră
simbolurile UE. Semnificația devizei este ca, prin Uniunea Europeană, europenii își unesc
eforturile pentru a lucra împreună pentru menținerea păcii și pentru prosperitate, și că
numeroasele culturi, tradiții și limbi diferite care coexistă în Europa sunt un atu pentru
continentul nostru.

4
Uniunea Europeană este fondată pe principiul unitate în diversitate: diversitatea culturilor,
obiceiurilor, credințelor și limbilor. Tocmai această diversitate face ca Uniunea Europeană să fie
ceea ce este: un spațiu al diversității celebrate ca sursă de bogăție și nu un creuzet în care
diferențele se topesc.

Deviza este tradusă în cele 25 de limbi oficiale cât și în latină:


 Bulgară : Единни в многообразието  Greacă : Ενότητα στην  Neerlandeză : Eenheid in
 Cehă : Jednota v rozmanitosti πολυµορφία verscheidenheid
 Croată : Sjedinjeni u različitosti  Irlandeză : Aontaithe san  Poloneză : Jedność w
 Daneză : Forenet i mangfoldighed éagsúlacht[5] różnorodności
 Engleză : United in diversity  Italiană : Uniti nella diversità  Portugheză : Unidos na
 Latină : In varietate diversidade
 Estonă : Ühinenud mitmekesisuses
concordia  Română : Unitate în diversitate
 Finlandeză : Moninaisuudessaan
yhtenäinen  Letonă : Vienotība dažādībā  Slovacă : Jednota v rozmanitosti
 Franceză : Unie dans la diversité  Lituaniană : Vienybė  Slovenă : Združeni v raznolikosti
įvairiškume  Spaniolă : Unidos en la
 Germană : In Vielfalt geeint
 Luxemburgheză : A Villfalt diversidad
gëeent  Suedeză : Förenade i
 Maghiară : Egység a mångfalden.
sokféleségben
 Malteză : Magħqudin fit-tibjin

Bibliografie
1. https://europa.eu/european-union/about-eu/symbols_ro , accesat în 28.05.2019, ora 21:20

2. https://www.mae.ro/node/5337, accesat în 28.05.2019, ora 21:39

3. http://www.studiieu.org/files/publications/Vasile%20Cucerescu.pdf

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Ensemnele_Uniunii_Europene, accesat în 28.05.2019,


ora 21:55

S-ar putea să vă placă și