Instrumente şi materiale folosite în studiul artelor plastice

Activitatea artelor plastice necesită, prin natura specificului lor, foarte multe materiale şi
instrumente, fără de care nu se pot desfăşura. Pentru realizarea obiectivelor educaţiei plastice,
elevii trebuie iniţiaţi şi în cunoaşterea instrumentelor şi materialelor de lucru, a tehnicilor şi
procedeelor prin care se vehiculează aceste elemente de limbaj plastic.
De fiecare dată materialele şi instrumentele folosite la oră trebuie prezentate copiilor,
descriindu-se modul de folosire şi păstrarea lor, denumirea, calităţile specifice.
Înainte de începerea lucrului, de fiecare dată, trebuie obişnuiţi copiii să privească cu
atenţie cum se pregătesc materialele de lucru, foile sau alte materiale. Se explică şi se
demonstrează practic că materialele de bună calitate asigură reuşita lucrărilor.
În continuare avem o succesiune a câtorva dintre cele mai folosite instrumente şi materiale
de lucru în activităţile artistico-plastice la ciclul primar şi preşcolar, cu menţiunea că unele
sunt mai uşor de procurat şi se pretează mai bine la activităţile uzuale, iar altele nu se pot
folosi decât rar, în cadrul unor activităţi mai deosebite sau în cadrul cercurilor de profil.
Pensula. De obicei, cu pensula se pot trasa linii pe hârtie albă, sau pe hârtie (suporturi) de
diferite culori. Este instrumentul cel mai folosit, fiind cunoscut de toată lumea în ceea ce
priveşte posibilităţile sale de întindere a culorilor sau în ceea ce priveşte dimensiunile pe care
le poate avea. Având o mare arie de folosinţă, pensulele sunt foarte diverse.
Pensulele cu fibre moi se utilizează în elaborarea desenelor în tuş, acuarelă, guaşă şi
tempera. Cele cu fibra mai aspră sunt folosite la culorile de ulei. Pentru detalii şi contururi
fine se întrebuinţează pensulele mai subţiri şi cu vârful ascuţit, iar pentru linii mai viguroase
cele groase. Pensulele cu vârful aplatizat se utilizează la acoperirea unor suprafeţe mai mari.
Trebuie avută în vedere calitatea acestora pentru a obţine dexterităţi şi expresivităţi maxime.
Paleta. Este o placă subţire din lemn, plastic sau alte materiale neabsorbante pe care sunt
amestecate culorile.
Cuţitul de paletă. Este format dintr-o lamelă elastică din metal, prevăzută cu un mâner şi
este folosit pentru amestecarea culorilor sau chiar pentru pictat.
Godeta. Este un vas mic în care se amestecă culorile sau se pune diluant.
Acuarela. Este o culoare transparentă, uşor solubilă în apă, care se prezintă sub formă de
pastă sau de tabletă. Pigmentul este diluat în apă (cu gumă arabică sau cu sucuri de plante).
Culoarea are acelaşi ton şi când este uscată, şi când este umedă. Condiţia principală şi
calitatea unei acuarele constă în fluiditate şi transparenţă. Calitatea hârtiei ajută la obţinerea
efectului de transparenţă, mai cu seamă la tonurile luminoase. Se foloseşte la obţinerea
coloritului în mediu umed şi transparent.
Tempera. Se prezintă sub formă de pastă în tuburi sau în borcane. Pigmentul se prepară
cu ajutorul cleiului de origine animală, amestecat cu caseină, ou, lacuri şi apă. Oferă
posibilitatea obţinerii unor suprafeţe colorate uniform, dar după uscare toate tentele se deschid
(mai mult decât guaşa).
Guaşa. Se aseamănă cu tempera, dar în cazul guaşei, în loc de clei de origine animală, ca
aglutinant se întrebuinţează clei vegetal. Se dizolvă uşor în apă, dar spre deosebire de
acuarelă, este opacă şi mată, permiţând corectarea desenului prin acoperirea unei culori uscate
cu o altă culoare. După uscare, pierde din strălucire şi se mai deschide.
Se recomandă ca tempera şi guaşa să nu fie combinate direct pe suport; culorile se vor
amesteca pe o paletă, iar în lipsa acestora, pe o plăcuţă de faianţă, pe o bucată de sticlă sau
chiar pe o farfurioară.
Acrilicele. Sunt culori diluabile cu apă. Se găsesc în comerţ variante mai mult sau mai
puţin strălucitoare, opace, lichide sau nuanţate. Uscarea lor rapidă permite pictarea în mai
multe straturi. Se pot utiliza atât pe suprafeţe din hârtie cât şi pe zid, metal, sticlă etc.

1
 Uleiul (culoarea de ulei). Se găseşte sub formă de pastă, în tuburi de diferite dimensiuni.
Suportul pentru pictură în ulei poate fi pânza, cartonul sau lemnul. Înainte de pictare, acestea
se grunduiesc cu amestecuri speciale.
De regulă, culorile de ulei se amestecă pe paletă cu pensula sau folosind cuţitul de paletă.
Ele se pot dilua cu petrol, cu ulei de in fiert sau cu terebentină. Pictura în ulei permite
corecturi repetate şi oferă posibilitatea redării aspectului mat sau lucios al lucrurilor, strălucirii
luminii şi transparenţei umbrelor. Din amestecul culorilor de ulei se pot obţine aproape toate
culorile din natură.
Creionul. Se folosesc pentru desen creioane moi (B-6B) care dau posibilitatea să se
traseze şi haşuri (linii alăturate) în diferite valori (de la linii închise la cele mai deschise)
obţinându-se astfel anumite scări tonale. În faza de construcţie a desenului se folosesc cele tip
HB, iar pentru valorat cele mai moi. Pot fi folosite atât creioane negre, cât şi creioane
colorate. Alături de ele, ca alternativă la desenul cu creioane, se poate lucra şi cu grafit sau
cărbune din comerţ.
Cărbunele. Se obţine din lemn moale de tei şi se întrebuinţează în desen pentru realizarea
unei valoraţii delicate, de la albul hârtiei, la negru intens.
Peniţa şi stiloul. Sunt utilizate la realizarea desenelor în tuş. Cu ele se pot trasa linii
subţiri de aceeaşi grosime sau de grosimi variate (linii modulate) obţinute printr-o apăsare
diferită.
Peniţa de trestie. Se confecţionează cu uşurinţă şi permite să se tragă linii de diferite
grosimi. Pentru evitarea petelor, este indicat să se deseneze direct cu peniţele sau stiloul, fără
a se schiţa mai întâi cu creionul.
Beţişorul. Cu beţişorul tăiat ca o lopăţică, se obţin atât linii subţiri, cât şi linii groase. Ca
şi cu peniţa, cu beţişorul trebuie să se deseneze direct, fără a se schiţa mai întâi cu creionul,
evitându-se astfel petele. Desenul poate fi realizat şi prin combinarea liniilor subţiri cu cele
groase, a suprafeţelor libere (neacoperite) cu cele desenate.
Pentru desenarea cu beţişorul este bună orice hârtie netedă, orice coală de desen din bloc.
Se poate desena atât cu tuş, cât şi cu cerneală.
Pana de gâscă. Din cotorul penei se taie întâi cam 5 cm, pornind de la rădăcină. Capătul
rămas se ascute tăindu-l oblic de la partea inferioară spre cea superioară. Ca să obţinem un
vârf ascuţit, se face în ambele laturi încă o tăietură spre cea vârf. Pana de gâscă trebuie
despicată la vârf ca să îngăduie scurgerea cernelii sau a tuşului, ca o lamă de bărbierit.
Acest instrument lasă trăsături viguroase sau fine după cât de tare este apăsat şi după cum
este ascuţit. Folosirea acestui instrument invită oarecum la adoptarea unui stil aparte, clară,
accentuând mai ales contururile. Sugerarea plastică a volumelor este rezolvată prin trăsături
de diferite grosimi: liniile din cuprinsul părţilor umbrite se desenează mai viguros, în timp ce
porţiunile luminate se execută în trăsături fine.
Este recomandată folosirea acestui instrument pentru exersarea controlului apăsării pe
foaie. La o apăsare prea mare, pana se îndoaie sau se rupe. Fiind uşor de făcut alta, copiii o
pot înlocui cu uşurinţă şi pot să se obişnuiască în final să apese cu ea cât este nevoie.
Tuşul. Este o cerneală specială, rezistentă la apă, care se foloseşte la realizarea unor
desene. Prin diluare cu apă, în cantităţi mai mari sau mai mici, se obţine laviul.
Tuşurile colorate. Acestea au culori foarte intense, dar nu se găsesc într-o gamă
cromatică foarte variată. Sunt bune pentru lucrările de grafică.
Creta în formă de baton (pasteluri cretate). Se prezintă sub forma unor mici batoane
divers colorate. Ele utilizează pigmentul de culoare aproape pură. O doză redusă de aglutinant
şi clei vegetal menţine praful închegat. Pastelul este moale, dur sau semidur, după cantitatea
de liant pe care o conţine.
Se poate utiliza pe suport alb sau colorat, dar lipsit de luciu pentru a permite o bună
aderare a culorii. Aşezând şi mişcând o bucată de cretă pe hârtie, se obţine o suprafaţă

2
colorată. Astfel, se poate spune că, folosindu-se creta, se pictează „pe uscat”. Chiar dacă se
rupe, se poate picta cu fiecare bucăţică, aşternându-se un strat de cretă peste altul. Fiecare
cretă, în funcţie de gradul apăsării ei pe hârtie, poate da câteva valori (tonuri) ale unei singure
culori. În final, lucrarea se protejează cu lac fixativ.
Cretele colorate se pot folosi şi în tehnici combinate, pentru întărirea sau atenuarea
suprafeţelor acoperite cu alte culori (de acuarelă, tempera etc.), bineînţeles doar în anumite
compoziţii.
Cretele pot fi folosite pe hârtie divers colorată, dar şi pe alte tipuri de suporturi (de
exemplu, pe asfalt, pe tablă).
Ceracolorul sau pastelcolor. Aceste culori se prezintă sub formă de batoane. Ele pot da
un colorit opac, mat, dens sau striat. Pentru a face ca acest colorit să strălucească, se freacă
uşor cu un material moale, vată etc. Tot în acest scop se mai poate folosi lama unui cuţit uşor
încălzită care se trece (asemenea unui fier de călcat) pe deasupra unei hârtii subţiri ce acoperă
desenul colorat în ceracolor. Ceracolorul se poate aplica pe diferite materiale: hârtie, pânză,
lemn, metal etc.
Prin caracteristicile urmelor pe care le lasă, ceracolorul reprezintă o perspectivă nouă de
exprimare pentru copii, dar şi o posibilitate de a desena pe materiale pe care alte culori nu fac
aderenţă (sticlă, porţelan) mai ales în plan vertical. Desenând cu ceracolorul, se obţine o
anumită vibraţie şi o nouă formă de expresivitate.
Carioca (de diferite tipuri) (FLAUMASTER). Aceste instrumente grafice pot să lase atât
linii subţiri, cât şi dungi late însă liniile pot deveni monotone ca intensitate şi formă. Au
putere mare de acoperire cromatică şi sunt uşor de manevrat.
Lumânarea. Se fpot folosi lumânările pentru pomul de iarnă sau lumânări obişnuite, albe
sau colorate. Cu ele se poate desena pe foaia de desen. Dacă lumânarea este colorată, urma ce
se va observa pe hârtie va fi colorată; dacă este albă, urma ei va putea fi văzută atunci când
hârtia va fi aşezată în lumină. Prin acoperire ulterioară cu culori de apă apare desenul iniţial.
Beţişorul cu capătul învelit în vată (estompa). Se poate folosi la trasarea liniilor de
contur, dar şi în compoziţii decorative sau în realizarea unor compoziţii cu linii şi puncte.
Ştampilele. Ca şi şabloanele, pot fi confecţionate din gumă de şters, cartofi, morcovi,
fiind folosite mai ales în compoziţiile cu caracter decorativ, pentru a se exersa principii
decorative (simetrie, alternanţă, repetiţie etc.).
Dăltiţa pentru gravură. Este o unealtă de oţel, de forme diferite, utilizată la crestarea şi
scobirea plăcilor de lemn, de metal sau linoleum.
Eboşoarul. Este un instrument din lemn sau metal, de forme diferite, folosit în general
pentru modelarea în lut, aluat, pasta din hârtie sau în ipsos. Se pot inciza cu el pe o suprafaţă
diferite tipuri de linii.
Dalta. Este o unealtă de oţel, care poate avea mâner de lemn, întrebuinţată în sculptură
pentru cioplire, tăiere, scobire, crestare etc.

Instrumente utilizabile de către:

Preşcolari:..............................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

Şcolari:....................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................

3
 Exemple de tehnici folosibile în studiul artelor plastice

1. Dactilopictură (degete, palme, tălpi);

2. Batik (pictura cu ceară (ouă încondeiate, globuri decorate);
3. Dripping (Stropiri cu sprayuri colorate, periuţa de dinţi, etc. ) pe suprafeţe umede sau
uscate;
4. Decolorări (pic, clor) pe suprafeţe acoperite cu cerneală de diferite culori;
5. Amprentări cu diverse tipuri de materiale:
- Naturale (felii lămâie, jumate măr, frunze, cartof etc.)
- Artificiale (capace, perdea, tifon, burete, hârtie mototolită, radieră, sfoară etc.)
6. Forme spontane cu interpretări ulterioare obţinute prin: prin suflare prin pai, tub pix pe
suprafeţe umede şi uscate, scurgere, imprimare, etc.;
7. Imprimări simetrice (cu sfoara, fluturaşul) cu interpretări ulterioare;
8. Colaje şi decolaje: hârtie, materiale textile, frunze, fire de iarbă, materiale artificiale,
naturale (seminţe, pene, zahăr, mălai, nisip, resturi creioane)
9. Solarizare
10. Ştampilări cu diverse forme realizate din: cartofi, radiere, morcovi, mere etc.;
11. Studii în creion (B2-B7) după structuri naturale (păpădii cu puf, frunze, rădăcini, copaci
desfrunziţi, etc.)
12. Taşimanie (după monede, coajă copaci, materiale textile rare, frunze, etc.)
13. Pictură pe diferite suporturi: sticlă (Proiect vitraliu, icoane), lemn, piatră
14. Bodypainting (faţă, mâini, degete)
15. Modelaj în: lut, plastelină, aluat, pastă din hârtie, zăpadă.
16. Experimente plastice: - pentru obţinerea culorilor binare (pahare cu lichide colorate),
- pentru obţinerea fâşiei spectrului cromatic (ROGVAIV),
- interdisciplinare,
- prin asocieri cromatice cu muzică, zgomote, forme, fenomene ale naturii,
diverse manifestări umane,
- realizarea de hârtie manuală etc.
17. Structuri liniare obţinute prin împăturiri de foi umede proaspăt colorate.
18. Tehnici grafice: monotipia, cologravură, linogravură, sgrafitti
19. Suprapuneri de materiale diverse peste culoare: sare, folii din plastic, etc.
20. Jocuri plastice cu rol de stimulare a creativităţii.

Tehnici abordabile de către:

Preşcolari:................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.....................................................

Şcolari:....................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
......................................................