Curs 2Factorii de mediu abiotici

2.1.Temperatura
Temperatura este un factor abiotic de control al funcţiilor sistemelor ecologice. Gradientul
termic al aerului într un ecosistem se măsoară la suprafaţa solului (la diferite înălţimi , 1m şi
mai mari de 1m ) la uimbrã si în soare, la baza plantelor si in partea superioarã . Mãsurãtorile
temperaturii se fac la orele 7, 13, 17 sau 19 cu urmãtoarele tipuri de termometre :
-termometrul de aer sau termograful pentru temperatura aerului ;
-termometrul ecologic fãrã mercur pentru temperatura solului si a litierei pãdurii , utilizat la
adâncimi diferite sub stratul organic ;
- termometrul introdus într-o sticlã batimetricã pentru mãsurarea temperaturii apei la
adâncime ;
-termometrul reversibil cu înregistrare automatã a temperaturii în diferite zone ale cursului de
apã si la adnacimi fixate aprioi de referintã, în general pentru apele curgãtoare
Incalzirea aerului sau racirea aerului reprezinta fenomene complexe la realizarea carora
concura o serie de factori si conditii.
Aerul retine din fluxul de radiatii solare directe ce strabat atmosfera doar 14%,sursa principala
pt incalzire fiind radiatia terestra.
Moduri de transmitere a caldurii in straturile aerului :
-conductibilitatea calorica moleculara - rol principal in stratul de aer din imediata apropiere a
solului;
-transformarile de stare fizica a apei - de la forma lichida la vapori la nivelul scoartei,iar apoi
condensarea de la nivelul stratelor superioare;
-turbulenta - proces de amestec local al unor volume de aer cu dimensiuni reduse,determinat
fie de existenta unor diferente termice intre ele(turbulenta termica),fie de intalnirea unor
obstacole in deplasarea maselor de aer(turbulenta dinamica) ;
-convectia - deplasarea pe verticala a unor mase de aer,proces care se realizeaza prin
incalzirea sustinuta a suprafetei active, ce determina ridicarea unor curenti de aer(curenti
ascendenti) ce se pot asocia in zonele vecine deplasarii verticale cu deplasari in sens
invers(curenti descendenti)-convectia termica ;
convectia orografica - deplasarea pe verticala a unor mase de aer poate fi impusa de
necesitatea depasirii unui sir de munti ;
convectie de front de aer - trecerea unei mase de aer cald peste una rece ;
-advectia - deplasarea in plan orinzontal a unor mase de aer cu caracteristici termice diferite.
Gradientul termic reprezinta procesul de variatie termica a aerului in raport cu altitudinea si
poate fi influentat de variatia presiunii si umiditatii.
-valoarea medie relativa 0,60/100m ;
-in masele de aer ascendente sau descendente,valoarea este de cca 10/100m pt masele de aer
uscat si sub 10/100m pt cele umede.
Izotermie - temperatura aerului nu variaza cu altitudinea.
Stabilitate - temperatura aerului creste cu altitudinea,convectia va exista putin sau nu va exista
deloc.
Instabilitate - temperatura descreste cu 10/100m,ascendenta continua sa existe.
Inversiune termica - strat subtire de aer cu temperatura mai ridicata sau mai coborata in raport
cu situatia normala.
Inversiune orografica - acumularea pe fundul vailor si al depresiunilor a unei mase de aer rece
peste care se afla un strat de aer cald.
Inversiunea de front de aer - patrunderea unei mase de aer rece sub una calda.
2. 2.Umiditatea
Umiditatea reprezintã masa vaporilor de apã din atmosferã.
Apa se gaseste in natura in 3 stari fizice : gazoasã , lichidã ṣi solidã.
Posibilitati de trecere de la o stare de agregare la alta prin : evaporare, condensare, sublimare,
înghetare, topire.
Vaporii rezultã din evapotranspiratie si se rãspândesc în troposferã prin turbulentã si
convectie.
Parametrii umezelii :
-tensiunea vaporilor – forta cu care apasa o suprafata vaporii de apa dintr-un volum de aer.
-tensiunea reala – presiunea vaporilor de apa aflati la un moment dat intr-un volum de aer.
-tensiunea de saturatie – e presiunea exercitata de vaporii de apa care satureaza acelasi volum
de aer ;(aer nesaturat-tensiunea reala e mai mica decat tensiunea de saturatie ;aer uscat-
tensiunea reala este egala cu tensiunea de saturatie ;aer suprasaturat-tensiunea reala e mai
mare decat tensiunea de saturatie).
Tensiunea vaporilor de apa se masoara in mm coloana de mercur sau milibari.
-umezeala absoluta (a) – marimea care indica cantitatea de vapori de apa existenta la un
moment dat intr-un m3 de aer : g/m3 .
Umezeala absoluta de saturatie (A) reprezinta cantitatea maxima de vapori de apa necesara
saturarii unui volum de aer la o anumita temperatura.
-umezeala specifica (q) – raportul dintre masa/cantitatea vaporilor de apa si masa aerului :
g/kg.
-umezeala relativa (R) – raportul dintre tensiunea reala (e) si tensiunea de saturatie (E) , la
temperatura efectuarii inregistrarii (%) si reda gardul de saturare a aerului cu vapori.
-deficitul de saturatie (D) – raportul dintre tensiunea maxima si tensiunea reala.
-temperatura punctului de roua – exprima valoarea in grade a temperaturii la care un volum de
aer oarecare ajunge sa fie saturat in vapori de apa in conditiile in care presiunea este
constanta.

2.3.Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică reprezinta o marime fizica care relevã apãsarea exercitatã uniform de
masa de aer pe toata grosimea si pe o unitate de suprafata orizontalã a scoartei terestre.Este o
marime fizicã variabilã în functie de grosimea diferitã a maselor de
aer,temperatura,altitudinea si densitatea aerului.
In functie de aceste elemente variabile exista 2 parametri care se calculeazã pentru aprecierea
presiunii atmosferice :
-gradientul baric– reda micsorarea presiunii la fiecare 100m si se calculeaza ca raport intre
diferenta de presiune existenta intre 2 puncte si diferenta de nivel existenta intre aceleasi 2
puncte.
-treapta barica – reprezinta distanta pe verticala dintre 2 puncte pt ca diferenta de presiune
dintre ele sa fie de 1mb (pt sectiunea inferioara a troposferei acest lucru se realizeaza la aprox
7,8m ,de regula in masele de aer cald cu densitate mica treapta barica e mai ridicata,invers pt
masele de aer rece).
Harta barica e reprezentarea cartografica pe care este redata presiunea atmosferica la nivelul
suprafetei terestre prin intermediul izobarelor(linii de egala presiune atmosferica calculata la
acelasi nivel de referinta,de obicei nivelul marii).
Relieful baric – desfasurarea izobarelor care pune in evidenta areale cu presiune
diferita,aceasta desfasurare releva diferite sisteme barice – 2 fiind principalele,de activitatea
lor depinzand starea si evolutia vremii.
-anticiclonul / maximul barometric
– corespunde unui arela extins de presiune mare,valorile presiunii crescand de la exterior spre
interior ;
-izobarele descriu o forma de cupola ;
-notarea pe harta se face cu litera ‘M’ plasata in centru
-timpul senin e specific in centru si partial innorat la periferia ;
-sensul de rotatie in emisfera nordica este in sensul acelor de ceasornic.
-ciclonul / minimul baric – corespunde unui areal in care izobarele indica scaderea presiunii
de la exterior spre interior ;
-notarea pe harta barica se face ci litera ‘D’ plasata in centru;
-in centru nebulozitatea este mare ;
-sensul de rotatie al aerului in emisfera nordica este in sens invers acelor de ceasornic.
-dorsala anticiclonica – axa longitudinala a anticiclonului.
-talveg depresionar – axa longitudinala in ciclon.
-sa barometrica – zona intinsa cu variatii mici de presiune.
In functie de pozitionarea pe glob a cicloanelor si anticicloanelor , zona favorabila formarii
curentilor ascendenti este între ciclon si anticiclon.

2.4. Vântul
Circulatia atmosferei implica deplasari ale maselor de aer pe distnate mari,sub directa
influenta a nucleelor barice permanente.Ea sufera si modificari determinate de
neomogenitatea reliefului,de repartitia diferita a suprafetelor de uscat si apa,de miscarea de
rotatie.
Vântul reprezinta cea mai frecventa forma de miscare a aerului in plan orizontal(in conditiile
in care atmosfera e alcatuita din volume de aer cu caracteristici diferite dpdv termic si ca
presiune,existand permanent tendinta spre echilibrare prin deplasari ale aerului pe verticala
sau pe orizontala).
Intensitatea si durata vantului depind de diferenta de presiune exercitata intre 2 puncte
extreme.Deplasarea aerului ca vant se face de la presiune atmosferica mare spre cea
mica ;miscarea se face pe aceasta directie,care insa sufera modificari din cauza miscarii de
rotatie(forta Coriolis) ce impune abateri spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in
emisfera sudica .Forta de frecare a maselor de aer cu suprafata terestra determina micsorarea
vitezei,modificarea directiei de propagare.
Caracteristicile vantului
-Directia
-se stabileste prin raportarea sensului miscarii la punctele cardinale si intercardinale ;
-se determina cu ajutorul giruetei ;
-in stratul inferior al troposferei depinde de conditiile locale ale reliefului.
-Viteza
-se masoara instrumental cu ajutorul giruetelor,anemometrelor,anemografelor ;
-se exprima in m/s sau km/h(raportul e de 1m/s=3,6km/h sau 1km/h=0,28m/s);
-este mica la contactul cu solul(datorita frecarii) si creste cu altitudinea(la 25-30m este dubla
fata de valoarea la sol);
-sufera o variatie diurna(ex. regiunile temperate : maxim la amiaza,minim in a doua parte a
noptii) si o variatie anuala(in functie de zona de clima si caracteristicile regionale).
-Durata
-situatiile de calm sunt putine,intrucat diferentele de presiune impun deplasari ale aerului cu
viteze diferite ;
-este raportata la directie si la viteza.
-Intensitatea / taria
-se apreciaza prin valori de pe scara Beaufort(13 valori) in care cel mai mic (0) corespunde
starii de calm atmosferic , iar 13 furtunilor în care viteza depaseste 30m/s.

Nr.crt Gradul Gama vitezei Efecte

intensitatii vântului
vântului m/s
1 0 0-0,5 Aer linistit, fumul se ridicã verical
2 1 0,6-1,7 Aer putin tulburat, fumul usor abãtut
3 2 1,8-3,3 Vânt slab, se simte o adiere, frunzele fosnesc
4 3 3,4-5,2 Vânt slab, se miscã frunzele si crengile
5 4 5,3-7,4 Vânt potrivit, ridicã praful si bucãtile de
hârtie
6 5 7,5-9,8 Vânt relativ puternic care balanseazã copacii
mai mici si formeazã unde pe ape
7 6 9,9-12,4 Vânt puternic, agitã crengile mari , miscã
liniile de transmisie
8 7 12,5-15,2 Vânt destul de puternic, care împiedicã
mersul împotriva curentului de aer
9 8 15,3-18,2 Vânt foarteputernic, care nu permite mersul
împotriva curentului de aer
10 9 18,3-21,5 Vijelie care poate provoca avarii
11 10 21,6-25,1 Vijelie foarte puternicã , cu pagube
importante
12 11 25,1-29 Distrugeri pe scarã mare
13 12 >29 m/s Uragan, cu efect distrugãtor total

Structura vântului se apreciaza in functie de caracteristicile principalilor parametrii , viteza

si directie,distingandu-se 3 categorii majore :
-vantul laminar – presupune viteza mica,directie constanta si o deplasare pe suprafete
netede.
-vantul turbulent – se caracterizeaza prin variatii in timp ale vitezei si directiei,dezvoltarea
de vartejuri impuse de neuniformizarea reliefului.Procesul e foarte activ dupa-amiaza cand se
imbina deosebit de activ turbulenta dinamica cu cea termica.
-vantul in rafale – rezulta in conditiile in care turbulenta dinamica este accentuata de cea
termica ;
- este un vant care prezinta secvente bruste cu viteza mare,care au caracter
pulsatoriu.
Vantul este creator de curenti ascendenti :
-curenti dinamici cand intalneste un obstacol lung si suficient de inalt,asezat perpendicular
pe directia lui ;
-curenti ondulatorii / unda cand este silit sa treaca intre un obstacol inalt si un strat de
inversiune.La curentul ondulatoriu generat de formele de relief in partea de sus a undei se
formeaza un nor cumulus lenticularis stationar si un nor rotor sub creasta muntelui.
iaza,minim in a doua parte a noptii) si o variatie anuala(in functie de zona de clima si
caracteristicile regionale).
-Durata
-situatiile de calm sunt putine,intrucat diferentele de presiune impun deplasari ale aerului cu
viteze diferite ;
-e raportata la directie si la viteza.
-Intensitatea / taria
-se apreciaza prin valori de pe scara Beaufort(13 valori) in care cel mai mic (0) corespunde
starii de calm atmosferic , iar 13 furtunilor in care viteza depaseste 50m/s.
-Structura
-se apreciaza in functie de caracteristicile principalilor parametrii : viteza si
directie,distingandu-se 3 categorii majore :
-vantul laminar – presupune viteza mica,directie constanta si o deplasare pe suprafete
netede.
-vantul turbulent – se caracterizeaza prin variatii in timp ale vitezei si directiei,dezvoltarea
de vartejuri impuse de neuniformizarea reliefului.Procesul e foarte activ dupa-amiaza cand se
imbina deosebit de activ turbulenta dinamica cu cea termica.
-vantul in rafale – rezulta in conditiile in care turbulenta dinamica este accentuata de cea
termica ; - este un vant care prezinta secvente bruste cu viteza mare,care au caracter
pulsatoriu.
Vantul este creator de curenti ascendenti :
-curenti dinamici cand intalneste un obstacol lung si suficient de inalt,asezat perpendicular
pe directia lui ;
-curenti ondulatorii / unda cand este silit sa treaca intre un obstacol inalt si un strat de
inversiune.La curentul ondulatoriu generat de formele de relief in partea de sus a undei se
formeaza un nor cumulus lenticularis stationar si un nor rotor sub creasta muntelui.

2.5.Precipitaţiile
Determinãrile cantitãţilor de precipitaţii se fac zilnic la ora 8 , sau se face media
determinãriilor pentru 24h ploi scurte dar intense. Mãsurarea se face cu pluviometrul şi se
exprimã în mm/zi.

2.6.Stratul de zãpadã

Se mãsoarã cu o riglã gradatã prin 3-5 mãsurãtori ,dispuse una faţã de alta la distanţe de
minimum 10m. Starul de zăpadă se determinã ca media măsurătorilor fãcute la terenuri
adăpostite de vânt cât şi la terenuri supuse acţiunii vântului.