Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Capitolul 1
Varietăţi diferenţiabile
1. PROIECŢIA STEREOGRAFICĂ
Să se arate că pe sfera
Soluţie:
Fie N (0, ..., 0, r) ∈ S n polul nord şi S (0, ..., 0, −r) ∈ S n polul sud.
Fie P (u1 , ..., un+1) ∈ S n, P = N şi NP ∩ Rn = {Q}. Putem scrie
Q = (x1 , ..., xn, 0).
Notăm UN = S n \{N }, US = S n\{S} şi definim aplicaţiile
hN : UN → Rn, hS : US → Rn, astfel:
hN (P ) = Q, respectiv
hS (P ) = Q , unde P ∈ S n , P = S şi SP ∩ Rn = {Q}.
Ecuaţia dreptei NP este:
x1 xn −r
NP : = ... = = n+1 ,
u 1 u n u −r
3
4 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
x1 xn r
1
= ... = n = n+1 ,
u u u +r
de unde rezultă
rui
xi = , ∀i = 1, n.
r + un+1
Deci aplicaţia hS : US → Rn este dată prin:
ru1 run
hS u1 , ..., un+1 = ( , ..., ).
r + un+1 r + un+1
Vom arăta că hN si hS sunt injective.
Fie P1 , P2 ∈ S n , P1 , P2 = N astfel ı̂ncât hN (P1 ) = hN (P2 ) = Q;
deci dreapta NQ intersectează sfera ı̂n punctele P1 şi P2 , de unde
rezultă P1 = P2 , adică aplicaţia hN este injectivă.
Analog se arată că hS este injectivă.
Să verificăm axiomele atlasului pentru A = {(UN , hN ), (US , hS )}.
A1) UN ∪ US = S n - evident.
A2) hN (UN ∩ US ) = Rn \{0} ⊂ Rn deschisă.
hS (UN ∩ US ) = Rn\{0} ⊂ Rn deschisă.
A3) Vom arăta că aplicaţiile hN ◦h−1 −1 ∞
S şi hS ◦h N sunt C - diferenţiabile.
5
rui
yi = , ∀i = 1, n.
r + un+1
Notăm
n
n
r 2(ui)2 r2 n
v2 = (y i)2 = n+1 )2
= n+1 )2
(ui)2 =
i=1 i=1 (r + u (r + u i=1
Atunci
r(r 2 − v 2 )
un+1 = .
v2 + r2
Calculând
y i (r + un+1)
ui = ,
r
obţinem:
r(r 2−v2 )
y i[r + v2 +r 2 ] r2 + v2 + r2 − v2 2r 2 y i
i
u = = yi = , ∀i = 1, n.
r r2 + v2 v2 + r2
Prin urmare,
2r 2 y 1 2r 2 y n r(r 2 − v 2 )
h−1 y 1 , ..., y n = ( , ..., , ).
S
r2 + v2 r2 + v2 r2 + v2
Rezultă că hN ◦ h−1
S : hS (UN ∩ US ) → R are expresia
n
2 1 2 n
r v2r2 +ry 2 r v2r2 +r
y
2
(hN ◦ h−1 1 n
S )(y , ..., y ) =
r(r 2 −v2 )
, ..., r(r 2−v2 )
=
r− v2 +r 2 r− v2 +r 2
r2 1 r2 n r2
=( y , ..., y ) = (y 1 , ..., y n),
v2 v2 n
i
(y ) 2
i=1
∞
care este o funcţie C -diferenţiabilă.
6 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
h−1 −1 −1 −1 −1
N (Ux ) şi Q ∈ hN (Uy ), şi hN (Ux ) ∩ hN (Uy ) = hN (Ux ∩ Uy ) = ∅,
deci h−1 −1
N (Ux ) şi hN (Uy ) sunt vecinătăţi disjuncte ale punctelor P şi Q.
Rezultă că punctele P şi Q se separă.
Cazul P, Q ∈ US se tratează analog.
ii) P = N, Q = S
Notăm cu S+n , S−n semisferele nordică şi sudică, respectiv
deci hS (S+n ) = {(y 1, ..., y n) ∈ Rn|(y 1 )2 + ... + (y n)2 < r 2 } este mulţime
deschisă ı̂n Rn.
Cum hS este homeomorfism, deducem S+n ⊂ S n mulţime deschisă.
Analog, S−n ⊂ S n este mulţime deschisă.
Am arătat deci că S+n si S−n sunt vecinătăţi disjuncte ale punctelor
N si S, deci acestea se separă.
Rezultă că topologia de varietate diferenţiabilă a sferei S n este
separată.
2. PROIECŢIA ORTOGONALĂ
Să se arate că pe sfera
şi aplicaţiile h+ + n − −
i : Ui → R , respectiv hi : Ui → R , prin
n
∧
h+ 1
) = (u1, ..., ui−1, ui+1, ..., un+1) = (u1, ..., ui, ..., un+1),
n+1 not
i (u , ..., u
∧
h− 1
) = (u1, ..., ui−1, ui+1, ..., un+1) = (u1, ..., ui, ..., un+1).
n+1 not
i (u , ..., u
şi aplicaţiile h+ −
i , hi sunt injective, ∀i = 1, n + 1.
Astfel axioma A1) este verificată.
A2) Să arătăm că h+ + +
i (Ui ∩Uj ) este mulţime deschisă ı̂n R (analog
n
se demonstrează pentru h− − −
i (Ui ∩ Uj )).
cu uj pe poziţia j − 1.
Dar (u1, ..., un+1) ∈ Uj+ , deci uj > 0.
Rezultă h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x
n n j−1
> 0}, care este
mulţime deschisă ı̂n Rn.
ii) i < j .Fie (u1 , ..., un+1) ∈ Ui+ ∩ Uj+ . Atunci
∧
h+ 1
i (u , ..., u
n+1
) = (u1, ..., uj , ..., ui, ..., un+1),
cu uj pe poziţia j.
Dar (u1, ..., un+1) ∈ Uj+ , deci uj > 0.
Rezultă h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x > 0}, care este
n n j
h+ + −1
j ◦ (hi ) : h+ + +
i (Ui ∩ Uj ) → R ,
n
n
i−1 2
(h+ −1 1 n
i ) (x , ..., x ) =
1
(x , ..., x , r − (xk )2, xi , ..., xn).
k=1
9
i) i < j.
∧
n
i−1
h+ + −1 1
j ◦(h i ) (x , ..., x ) =
n
(x , ..., x , r 2 −
1
(xk )2, xi , ..., xj−1 , ..., xn).
k=1
ii) i > j.
∧
n
h+ + −1 1 1
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) = (x , ..., x
n j
, ..., xi−1, r 2 − (xk )2 , xi, ..., xn ).
k=1
3. PROIECŢIA CENTRALĂ
Să se arate că pe sfera
h+ +
i : Ui → R ,
n
h+
i (Q) = P,
x1 xi−1 1 xi xn
= (
, ...,
,
,
, ...,
),
1 + x2 1 + x2 1 + x2 1 + x2 1 + x2
h− −
i : Ui → R ,
n
uj
cu i > 0 pe poziţia j.
u
Rezultă h+ + + 1
i (Ui ∩ Uj ) = {(x , ..., x ) ∈ R |x > 0}, care este
n n j
diferenţiabile.
i) i < j.
h+ + −1 1
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) =
n
x1 xi−1 1
= h+
j (
, ...,
,
,
1 + x2 1 + x2 1 + x2
xi xj xn
, ...,
, ...,
)=
1 + x2 1 + x2 1 + x2
x1 xi−1 1 xi xj−2 xj xn
=( , ..., , , , ..., , , ..., ).
xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj−1 xj
ii) i > j.
h+ + −1 1
j ◦ (hi ) (x , ..., x ) =
n
x1 xj xi−1 1
= h+
j (
, ...,
, ...,
,
,
2 2 2 2
1 + x 1 + x 1 + x 1 + x
xi xn
, ...,
)=
2 2
1 + x 1 + x
x1 xj−1 xj+1 xi−1 1 xi xn
=( , ..., , , ..., , , , ..., ).
xj xj xj xj xj xj xj
Evident, ı̂n ambele cazuri, i) şi ii), aplicaţiile h+ + −1
j ◦ (hi ) sunt
C ∞ -diferenţiabile, deci axiomele atlasului sunt verificate.
4. SPAŢIUL PROIECTIV
Să se arate că spaţiul proiectiv real n-dimensional P n(R) este va-
rietate diferenţiabilă n-dimensională separată.
12 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
Soluţie:
Pentru punctele (x1 , ..., xn+1), (y 1, ..., y n+1) ∈ Rn+1 , definim relaţia
de echivalenţă ” ∼ ”, prin:
xi
Deci ∃λ ∈ R, λ = i , astfel ı̂ncât xj = λy j ⇒ [x] = [y].
y
Prin urmare hi este aplicaţie injectivă, ∀i = 1, n + 1.
Considerăm familia A = {(Ui, hi)| i = 1, n + 1}.
Vom verifica axiomele atlasului.
A1) Să arătăm că
n+1
Ui = P n(R).
i=1
n+1
Din definiţia mulţimilor Ui , este evidentă incluziunea Ui ⊂
i=1
P n(R).
13
h−1 1 n 1
i (y , ..., y ) = [y , ..., y
i−1
, 1, y i, ..., y n].
i) i < j.
hj ◦ h−1 1 n 1
i (y , ..., y ) = hj ([y , ..., y
i−1
, 1, y i, ..., y j , ..., y n]) =
14 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
y1 y i−1 1 yi y j−2 y j yn
= ( j−1 , ..., j−1 , j−1 , j−1 , ..., j−1 , j−1 , ..., j−1 ).
y y y y y y y
Rezultă că hj ◦ h−1
i este o aplicaţie C ∞ -diferenţiabilă.
ii) i > j. Se tratează analog.
iii) i = j. Evident.
Am verificat axiomele atlasului, deci P n(R) este o varietate diferenţiabilă
n-dimensională.
Vom arăta că varietatea este separată.
Există două situaţii:
i) Fie [x], [y] ∈ Ui .
Atunci hi([x]), hi([y]) ∈ Rn şi cum Rn este separat, rezultă că
există V1 vecinătate ı̂n Rn a lui hi([x]) şi V2 vecinătate ı̂n Rn a lui
hi([y]) disjuncte.
Atunci h−1 −1 −1 −1
i (V1 ) ∩ hi (V2) = hi (V1 ∩ V2 ) = hi (∅) = ∅.
Deoarece hi homeomorfism, rezultă h−1 −1
i (V1 ) şi hi (V2 ) sunt vecinătăţi
disjuncte ale punctelor [x], respectiv [y] din P n(R).
ii) Fie [x] ∈ Ui\Uj , [y] ∈ Uj \Ui , i = j.
Fără a restrânge generalitatea, putem presupune i = 1, j = 2, deci
[x] ∈ U1 \U2 şi [y] ∈ U2 \U1 .
Conform definiţiei,
Rezultă
[x] = [x1 , 0, x3 , ..., xn+1],
şi
x3 xn+1
h1 ([x]) = (0, 1
, ..., 1
) ∈ Rn ,
x x
3
y y n+1
h2 ([y]) = (0, 2 , ..., 2 ) ∈ Rn .
y y
15
5. VARIETATEA GRASSMANN
Fie n ∈ N∗ , 1 ≤ p ≤ n − 1 şi Gp(Rn ) mulţimea subspaţiilor vecto-
riale ale lui Rn de dimensiune p. Să se demonstreze că Gp (Rn) este
varietate diferenţiabilă de dimensiune p(n − p) (varietatea Grassmann
reală).
Soluţie:
Fie n ∈ N∗ , 1 ≤ p ≤ n − 1.
definite prin:
n
p
i
πi1 ...i p ( x ei ) = xiα eiα .
i=1 α=1
Definim mulţimile:
Evident, pentru V ∈ Ui1 ,...,i p, πi1 ...i p |V : V → Ei1 ...i p este izomorfism
liniar.
Atunci ∀α ∈ {1, ..., p} există un unic element fα ∈ V astfel ı̂ncât
πi1 ...i p (fα) = eiα , iar fα are expresia:
fα = eiα + cjα ej .
j ∈{i
/ 1 ,...,i p}
Considerăm familia
cjα = djα, ∀j ∈ {1, ..., n}\{i1, ..., ip}, α ∈ {1, .., p},
unde
fα ∈ V1 , fα = eiα + cjα ej , α = 1, p,
j∈
/ {i1 ,...,i p}
17
fβ ∈ V2 , fβ = eiβ + djα ej , β = 1, p.
j ∈{i
/ 1 ,...,i p}
Este evidentă incluziunea Ui1 ,...,i p ⊂ Gp (Rn ).
1≤i1 <...,i p≤n
Fie L ∈ Gp(Rn ), dim L = p şi fie {g1, ..., gp} o bază a lui L, formată
din vectori din Rn .
Evident putem scrie
n
gε = bjε ej , ∀ε = 1, n,
j=1
p
p
n
fβ = b̃εiβ gε = b̃εiβ ( bγε eγ ) =
ε=1 ε=1 γ=1
p
p
= b̃εiβ ( biελ eiλ + bjε ej ) =
ε=1 λ=1 j ∈{i
/ 1 ,...,i p}
p
p
p
= ( b̃εiβ biελ ) · eiλ + ( b̃εiβ bjε ) · ej =
λ=1 ε=1 j ∈{i
/ 1 ,...,i p} ε=1
18 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
p
= δλβ · eiλ + djβ ej = eiβ + djβ ej = fβ ,
λ=1 j∈
/ {i1 ,...,i p} j∈
/ {i1 ,...,i p}
p
unde am notat djβ = b̃εiβ bjε , j ∈
/ {i1 , ..., ip}.
ε=1
Deci L = sp{f1 , ..., fp } = sp{f1 , ..., fp}, cu
fβ = eiβ + djβ ej , ∀β = 1, p.
j∈
/ {i1 ,...,i p}
det[(ulβδ )β,δ=1,p ] = 0.
Rezultă
1, k = iβ
wβk = 0, k = iα , α = β
k
c , β k∈J
Din faptul că matricea (wβk )β=1,p,k=1,n are rangul p, rezultă că ma-
tricea (cjβ )β=1,p,j ∈J are tot rangul p, deci conţine un minor de ordinul
p nenul. Rezultă că mulţimea hi1,...,i p(Ui1 ,...,i p ∩ Ui1,...,i p) este deschisă
ı̂n Rp(n−p).
A3) Să arătăm că aplicaţia:
este C ∞ -diferenţiabilă.
Pentru simplitate, notăm: I = (i1 , ..., ip) şi I = (i1 , ..., ip ).
n−p
Fie (dαβ)α=1,n−p,β=1,p ∈ hI (UI ∩ UI ) şi fie vβ = eiβ + djβα eα , cu
α=1
jα ∈ {1, ..., n}\{i1, ..., ip}.
Atunci h−1
I ((d β )α,β ) = sp{v1 , ..., vp}.
jα
Fie wi = aji vj , i = 1, p şi aji -diferenţiabile; o altă bază a sp{v1 , ..., vp}
este dată de {w1 , ..., wp }.
Fie
wε = eiε + cγε eγ , ∀ε = 1, p.
/ 1 ,...,i p}
γ ∈{i
Atunci:
hI (h−1
I [(dβ )α=1,n−p,β=1,p]) = hI (sp{v1 , ..., vp}) =
α
{g ∈ G|g(K1) ∩ K2 = ∅}
21
este finită.
Fie K1 , K2 mulţimi compacte ı̂n R × (−1, 1). Atunci există B(0, r)
astfel ı̂ncât K1 , K2 ⊂ B(0, r).
Dacă |m| ≥ 2r, rezultă gm (K1)∩K2 = ∅, deoarece evident gm (K1 )∩
B(0, r) = ∅.
Cum {m ∈ Z| |m| < 2r} este finită, rezultă că mulţimea
{gm|gm (K1 ) ∩ K2 = ∅} este finită, deci G este grup de automorfisme
propriu discontinuu.
ii) Reamintim enunţul următoarei teoreme asupra structurii de
varietate diferenţiabilă a spaţiului cât:
definită prin:
ψ([x, y]) = (cos 2πx, sin 2πx, y cos πx, y sin πx).
Avem
ψ([gm (x, y)]) = ψ([x + m, (−1)my]) =
= (cos 2π(x + m), sin 2π(x + m), (−1)my cos π(x + m),
Cum m ∈ Z, rezultă 2πm perioadă pentru funcţiile sin şi cos şi
cos(πx + πm) = (−1)m cos πx,
sin(πx + πm) = (−1)m sin πx.
Prin urmare
ψ([gm (x, y)]) = (cos 2πx, sin 2πx, y cos πx, y sin πx) = ψ([x, y]).
h1 = f −1 : U1 → R2 , h2 = g −1 : U2 → R2 .
A3) h1 ◦ h−1 3π 3π 2
2 : ((0, 2 ) ∪ ( 2 , 2π) × (−1, 1) → R are ecuaţiile:
(u + π2 , v ) , dacă u ∈ (0, 3π ),
h1 ◦ h−1
2 (u ,v ) = 2
(u − 3π
, dacă u ∈ ( 3π
2 , −v ) 2 , 2π).
Evident, h1 ◦ h−1
2 este diferenţiabilă.
Analog h2 ◦ h−1
1 este diferenţiabilă.
v) Calculăm Jacobianul aplicaţieih1 ◦ h−1
2 .
1 0
1) pentru u ∈ (0, 3π
2 ), Jh1 ◦h 2 =
−1 . Rezultă detJ
h1 ◦h −1 =
2
0 1
1.
1 0
2) pentru u ∈ ( 3π
2
, 2π), Jh1◦h−1 = . Rezultă detJh1◦h−1 =
2 2
0 1
−1.
Soluţie:
i) Evident gm,n automorfism, ∀m, n ∈ Z.
Fie (x, y) ∈ R2 şi m, n ∈ Z astfel ı̂ncăt gm,n (x, y) = (x, y). Rezultă
x+m=x
(−1)m y + n = y,
de unde m = 0, n = 0.
Deci g0,0 = IdR2 este singurul automorfism cu puncte fixe. Am
arătat că grupul de automorfisme G este fără puncte fixe.
Fie K1, K2 ⊂ M = R2 mulţimi compacte. Există o bilă B(0, r)
astfel ı̂ncât K1 , K2 ⊂ B(0, r).
Pentru |m| , |n| ≥ 2r, rezultă
gm,n (K1) ∩ K2 = ∅.
ψ([x, y]) = (cos 2πx·cos 2πy, sin 2πx·cos 2πy, cos πx·sin 2πy, sin πx·sin 2πy).
Evident, avem
ψ([gm,n(x, y)]) =
(−1)m cos πx · (−1)m sin 2πy, (−1)m sin πx · (−1)m sin 2πy) =
= (cos 2πx·cos 2πy, sin 2πx·cos 2πy, cos πx·sin 2πy, sin πx·sin 2πy) = ψ([x, y]).
de unde y1 = (−1)k y2 + m, m ∈ Z.
Rezultă [x1 , y1] = [x2 , y2], deci ψ este injectivă.
Pe de altă parte, avem:
−2π sin 2πx · cos 2πy −2π sin 2πy · cos 2πx
2π cos 2πx · cos 2πy −2π sin 2πy · sin 2πx
Jψ = ,
−π sin πx · sin 2πy 2π cos 2πy · cos πx
π cos πx · sin 2πy 2π cos 2πy · sin πx
Evident rang Jψ = 2.
Rezultă ψ imersie.
Prin urmare, ψ este o scufundare.
27
8. TORUL
Fie M = Rn. Pentru ∀(m1 , ..., mn) ∈ Zn , definim aplicaţiile
gm1,...,m n : M → M, prin:
{gm1,...,m n(K1 ) ∩ K2 = ∅}
este finită.
28 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
Este suficient să arătăm că mulţimea {pr1 (g(K1)) ∩ pr1 (K2 ) = ∅}
este finită, unde pr1 = prOx1 , g ∈ G.
Fie |m1 | > |d − a|. Atunci pr1 (g(K1)) ∩ pr1 (K2) = ∅, deci g(K1) ∩
K2 = ∅.
Considerăm proiecţiile pe Ox2 , ..., Oxn şi alegem ı̂n acelaşi mod
m2 , ..., mn ∈ Z. Rezultă că mulţimea {g| g(K1) ∩ K2 = ∅} este finită,
pentru (m1 , ..., mn) ı̂ntr-un produs cartezian de mulţimi finite din Z.
Prin urmare G este propriu discontinuu.
ii) Se aplică teorema de caracterizare a spatiului cât.
iii) Fie aplicaţia:
ψ̃ : Rn → R2n,
ψ̃(x1 , ..., xn) = (cos 2πx1 , sin 2πx1 , ..., cos 2πxn , sin 2πxn ).
ψ : T n → R2n,
ψ([x1 , ..., xn]) = (cos 2πx1 , sin 2πx1 , ..., cos 2πxn , sin 2πxn ).
Fie [x1 , ..., xn], [y 1 , ..., y n] ∈ T n , cu ψ([x1 , ..., xn]) = ψ([y 1 , ..., y n]).
Rezultă:
cos 2πxi = cos 2πyi
, ∀i = 1, n.
sin 2πxi = sin 2πyi
Calculând, găsim:
1
− sin 2πx 0 . . . 0
cos 2πx1 0 . . . 0
0 − sin 2πx2 . . . 0
Jxψ =
0 cos 2πx2 . . . 0 .
. . . . . .
n
0 0 . . . − sin 2πx
0 0 . . . cos 2πxn
9. GRUPUL ORTOGONAL
Fie
n
O(n) = {(aij )i,j=1,n | aij aik = δjk , ∀j, k = 1, n} =
i=1
= {A ∈ Mn (R) | A · At = In }.
Fie UA = Im gA.
Vom demonstra că gA este bijectivă şi definim:
n(n−1)
−1
hA : UA → R 2 , hA = g A .
Fie G = {gλ |λ ∈ R∗ }.
Evident (G, ◦) grup.
Fie (x1 , ..., xn+1 ) ∈ Rn+1 \{0}, gλ(x1 , ..., xn+1 ) = (x1 , ..., xn+1).
Atunci
1 |λ|
gλ(K1 ) = {λx ∈ Rn+1| ≤ λx ≤ 1} = {y ∈ Rn+1| ≤ y ≤ |λ|}.
2 2
Dacă |λ| ∈ [ 12 , 1], λ ∈ R∗ ⇒ gλ(K1 ) ∩ K2 = ∅, deci mulţimea
{gλ|gλ (K1) ∩ K2 = ∅} este infinită.
32 CAPITOLUL 1. VARIETĂŢI DIFERENŢIABILE
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2, x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn)2 , xn xn+1 , (xn+1)2 ).
1 , ..., xn+1).
Evident ψ̃(−x1 , ..., −xn+1 ) = ψ(x
Putem defini
(n+1)(n+2)
ψ : P n(R) → R 2 ,
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2, x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn)2 , xn xn+1 , (xn+1)2 ).
Deci xi = ±y i, ∀i = 1, n + 1.
Fie xi , xj = 0 ⇒ xi xj = y i y j ⇒
xi = y i
,
xj = y j
sau
−xi = y i
,
−xj = y j
deci [x1 , ..., xn+1 ] = [y 1 , ..., y n+1] şi ψ este injectivă.
Considerăm următoarea compunere:
i ψ (n+1)(n+2)
S n → Rn+1\{0} → R 2 ,
33
i.e.
ψ (n+1)(n+2)
Sn → R 2 ,
cu
ψ (x1 , ..., xn+1 ) =
= ((x1 )2 , x1 x2 , ..., x1 xn+1 , (x2 )2, x2 x3 , ..., x2 xn+1 , ..., (xn)2 , xn xn+1 , (xn+1)2 ),
M = {(x, y) ∈ R2 | y = 0} ∪ {(x, y) ∈ R2 | y = 1, x ≥ 0}
Soluţie:
Fie mulţimile
U1 = {(x, y) ∈ R2 | y = 0},
Definim aplicaţiile:
h1 : U1 → R, h1(x, 0) = x,
h2 : U2 → R,
h2 (x, 1) = x, dacă x ≥ 0,
h2 (x, 0) = x, dacă x < 0.
Evident U1 , U2 ⊂ M şi h1 , h2 sunt aplicaţii injective.
Vom arăta că {(U1, h1 ), (U2, h2)} formează un atlas pe M. Verificăm
axiomele atlasului:
A1) U1 ∪ U2 = M - evident.
A2) h1(U1 ∩ U2 ) = h1 ({(x, y) ∈ R2 |y = 0, x < 1}) = (−∞, 0) ⊂ R
este o mulţime deschisă.
h2(U1 ∩ U2 ) = h2 ({(x, y) ∈ R2 |y = 0, x < 1}) = (−∞, 0) ⊂ R
este o mulţime deschisă.
A3) Aplicaţia
h2 ◦ h−1
1 : h1 (U1 ∩ U2 ) → R,
h2 ◦ h−1
1 (x) = h2 (x, 0) = x,
este C ∞ - diferenţiabilă.
Analog h2 ◦ h−1 ∞
1 este o aplicaţie C − diferenţiabilă.
h−1
2 (V2) = ((−η, 0) × {0}) ∪ ((0, η) × {1}) ∈ V(0,1)
1. FIBRAREA TANGENTĂ
Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C k , dim M = n. Fie p ∈
M, Tp M mulţimea vectorilor tangenţi la varietatea M ı̂n punctul p şi
TM = Tp M.
p∈M
37
38 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
prin
H(Xp) = (h(p), Xp1, ..., Xpn),
n
∂
unde p ∈ U, Xp = Xpi |p ∈ Tp M, iar
i=1 ∂xi
Tp M ⊂ Tp M = T U ⊂ T M.
p∈U
deci T U ∩ T U = ∅.
H ◦ H −1 : H(T U ∩ T U) → R2n
39
H ◦ H −1 : h(U ∩ U) × Rn → R2n
∂
H ◦ H −1(u, v 1, ..., v n) = H(H −1(u, v 1, ..., v n)) = H(v i |p ) =
∂xi
1
∂xj ∂ i ∂x i ∂x
n
= H(v i |p ) = (h(p), v |p , ..., v |p ) =
∂xi ∂xj ∂xi ∂xi
= ((h ◦ h−1)(u), v1 , ..., vn ),
∂xi
unde am notat v i = |p v j , deci aplicaţia H◦H −1 este diferenţiabilă
∂xj
de clasă C k−1 .
Rezultă că T M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 şi di-
mensiune 2n.
ii) Presupunem că M este separată. Fie π : T M → M, π(Xp ) = p,
∀Xp ∈ Tp M.
π este o aplicaţie continuă (ı̂ntoarce deschişi ı̂n deschişi).
Fie Xp , Yq ∈ T M, Xp = Yq . Vom arăta că există două vecinătăţi
disjuncte deschise ale lui Xp , Yq .
Se disting două cazuri:
1) p = q, p, q ∈ M.
Deoarece M este separată, există două vecinătăţi U1 , U2 ⊂ M cu
p ∈ U1 , q ∈ U2 , U1 ∩ U2 = ∅.
Xp ∈ Tp M implică Xp ∈ π−1 (U1), iar Yq ∈ Tq M implică Yq ∈
π−1 (U2 ). Cum U1 , U2 sunt mulţimi deschise ı̂n M şi π este continuă,
rezultă π−1 (U1 ), π−1(U2 ) sunt mulţimi deschise ı̂n T M.
40 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
Evident
2) p = q
Fie (U, h) o hartă ı̂n jurul lui p.
∂ ∂
Xp = Xpi |p ; Yp = Ypi |p .
∂xi ∂xi
Avem
H(Xp ) = (h(p), Xp1, ..., Xpn) = (h(p), x ),
H(Yp ) = (h(p), Yp1 , ..., Ypn ) = (h(p), y ),
unde am notat
x = (Xp1 , ..., Xpn) ∈ Rn ; y = (Yp1 , ..., Ypn ) ∈ Rn .
Atunci
(h(p), x ) ∈ h(U ) × U , (h(p), y ) ∈ h(U ) × V .
Evident
(h(U ) × U ) ∩ (h(U ) × V ) = h(U ) × (U ∩ V ) = ∅.
şi
H −1(h(U ) × U ) ∩ H −1(h(U ) × V ) = ∅.
h−1
a : ha (Ua) → Ua
este difeomorfism.
Fie φa : π−1 (Ua) → Ua × Rn definit prin:
φa = (h−1
a × IdRn ) ◦ Ha ,
= π1 ((h−1 1
a × IdRn )(h a(p), Xp , ..., Xp )) =
n
= π1 (h−1 1 n
a (ha(p)), Xp , ..., Xp ) =
42 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
= (h−1 −1
a × IdRn )(H a(Tp M)) = (ha × IdRn )({h(p)} × R ) =
n
= h−1
a (h(p) × R ) = {p} × R .
n n
φa (Xp + Yp ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )(X p + Yp ) =
= (h−1 1 1
a × IdRn )(h a(p), Xp + Yp , ..., Xp + Yp ) =
n n
= h−1 1 1 n n
a (ha(p), Xp + Yp , ..., Xp + Yp ) =
= φa (Xp ) + φa (Yp ).
Analog, ∀λ ∈ R, ∀Xp ∈ Tp M,
2. FIBRAREA COTANGENTĂ.
Fie M o varietate diferenţiabilă de clasă C k , dim M = n. Atunci:
i) T ∗ M = Tp∗ M este o varietate diferenţiabilă de clasă C k−1 ,
p∈M
dim T ∗ M = 2n.
ii) Dacă M este separată, atunci T ∗ M este separată.
iii) Fie aplicaţia π∗ : T ∗ M → M, π∗ (ωp ) = p, proiecţia canonică.
Atunci (T ∗M, π∗ , M) este o fibrare vectorială de rang n (numită
fibrarea cotangentă).
Soluţie:
i) Fie (U, h) o hartă a varietăţii M, deci U ⊂ M şi h : U →
Rn aplicaţie injectivă. Notăm x1 , ..., xn funcţiile coordonate asociate
hărtii (U, h).
Vom construi aplicaţia
ρ : T ∗U = Tp∗ M → h(U ) × Rn ⊂ R2n,
p∈U
prin
ρ(ωp ) = (h(p), ωp1, ..., ωpn),
unde p ∈ U, ωp = ωpi dxi |p ∈ Tp∗ M, iar Tp∗ M ⊂ Tp∗ M = T ∗U ⊂
p∈U
T ∗M.
Vom demonstra că aplicaţia ρ este injectivă.
Fie p, q ∈ U, ωp , σq ⊂ T ∗ U astfel ı̂ncât ρ(ωp) = ρ(σq ).
Rezultă
(h(p), ωp1, ..., ωpn) = (h(q), σq1 , ..., σqn ).
De aici deducem h(p) = h(q) şi ωpi = σqi , ∀i = 1, n.
Deoarece h este injectivă, rezultă p = q. Deci ωp = σq , adică ρ este
o aplicaţie injectivă.
A1) Avem
T ∗M = Tp∗M = ( Tp∗M) = T ∗U.
p∈M U⊂M p∈U U⊂M
44 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
T ∗(U ∩ U ) = T ∗ U ∩ T ∗U = ∅.
Atunci
ρ ◦ ρ−1(u, v1, ..., vn) = ρ(ρ−1(u, v1, ..., vn)) = ρ(vidxi (p)) =
∂xi
= ρ(vi j
|p dxj (p)) =
∂x
∂xi
= ρ(vi( j |p dxj ) |p ) =
∂x
∂xi ∂xi
= (h(p), vi 1 |p , ..., vi n |p ) =
∂x ∂x
−1
= (h ◦ h (u), v1 , ..., vn),
i
j |p .
∂x
unde v j = vi ∂x
Deci aplicaţia ρ ◦ ρ−1 este diferenţiabilă şi T ∗ M este o varietate
diferenţiabilă de clasă C k−1 şi dimensiune 2n.
ii) Presupunem că M este separată. Fie π∗ : T ∗ M → M, π∗ (ωp ) =
p, ∀ωp ∈ Tp∗ M.
45
2) p = q
Fie (U, h) o hartă ı̂n jurul lui p.
Atunci
(h(p), x ) ∈ h(U ) × U , (h(p), y ) ∈ h(U ) × V ,
(h(U ) × U ) ∩ (h(U ) × V ) = h(U ) × (U ∩ V ) = ∅.
46 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
şi
ρ−1 (h(U ) × U ) ∩ ρ−1 (h(U ) × V ) = ∅.
= π1 ((h−1 1
a × IdRn )(h a(p), ωp , ..., ωp )) =
n
= π1 (h−1 1 n
a (ha(p)), ωp , ..., ωp ) =
φa (Tp∗ M) = ((h−1 ∗
a × IdRn ) ◦ Ha )(Tp M)) =
= (h−1 ∗ −1
a × IdRn )(H a(Tp M)) = (ha × IdRn )({h(p)} × R ) =
n
= h−1
a (h(p) × R ) = {p} × R .
n n
φa (ωp + σp ) = ((h−1
a × IdRn ) ◦ Ha )((ω p + σp ) =
= (h−1 1 1
a × IdRn )(h a(p), ωp + σp , ..., ωp + σp ) =
n n
= h−1 1 1 n n
a (ha(p), ωp + σp , ..., ωp + σp ) =
= φa (ωp ) + φa (σp ).
3. FIBRAREA TENSORIALĂ
Fie M o varietate diferenţiabilă, dim M = n şi p ∈ M.
Fie Tpr,s M spaţiul vectorial al tensorilor de tip (r, s) ı̂n p şi T r,s M =
Tpr,sM.
p∈M
Considerăm aplicaţia:
1, s, ρ = 1, r} a lui Tpr,sM.
∂ ∂
Eji11...j
...i s
(p)( k
|p , ..., |p , dxl1 (p), ..., dxlr (p)) = δki11 ...δkiss · δlj11 ...δljrr
r
∂x 1 ∂xks
49
Definim φa : T r,s Ua → Ua × Rn
r+s
astfel ı̂ncât diagrama următoare
să fie comutativă:
h
T r,s Ua = (πr,s )−1(Ua) →a ha(Ua ) × Rn
r+s
φa
ha×IdRnr+s
Ua × Rn
r+s
adică φa = (ha × IdRnr+s ) ◦ ha.
Fie Ap ∈ Tpr,s M = (πr,s )−1(p)
π1 (φa(Ap )) = π1 ((ha × IdRnr+s ) ◦ ha (Ap )) =
= π1 ((ha × IdRnr+s )(ha(p), Aji11...i
...j r
s
)) =
= π1 (p, Aji11...i
...j r
s
) = p.
Orice q ∈ R4 se scrie
q = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k.
q = u1 · 1 − u2 · i − u3 · j − u4 · k,
51
iar
2
q = q · q = (u1 )2 + (u2)2 + (u3)2 + (u4)2 .
Fie p = (u1, u2, u3, u4 ) ∈ R4 . Vom defini Y1 , Y2, Y3 ∈ Γ(T R4), ast-
fel ı̂ncât Y1 are componentele quaternionului q · i, Y2 are componentele
quaternionului q · j, Y3 are componentele quaternionului q · k, deci:
∂ ∂ ∂ ∂
Y1 = −u2
1
+ u1 2 + u4 3 − u3 4 ,
∂u ∂u ∂u ∂u
∂ ∂ ∂ ∂
Y2 = −u3 1 − u4 2 + u1 3 + u2 4 ,
∂u ∂u ∂u ∂u
∂ ∂ ∂ ∂
Y3 = −u4 1 + u3 2 − u2 3 + u1 4 .
∂u ∂u ∂u ∂u
Fie S = {q ∈ H| q = 1}; Y1 , Y2 , Y3 nu se anulează pe S 3 .
3
şi analog:
4
4
(df (E2))iui = (df (E3))iui = 0.
i=1 i=1
Evident, avem:
< df (Ei)(f (p)), df(Ej)(f (p)) >= δij , ∀i, j ∈ {1, 2, 3},
Deci {df (E1)(f (p)), df(E2)(f (p)), df (E3)(f (p)), q} formează un sis-
tem de vectori unitari şi ortogonali doi câte doi (q indică vectorul de
poziţie al unui punct oarecare din S 3 ). Rezultă că vectorii
{df (E1)(f (p)), df (E2)(f (p)), df (E3)(f (p))} sunt liniar independenţi,
∀p ∈ S 3 .
Dar aplicaţia f −1 : f (S 3) → S 3 este difeomorfism. Atunci Ei =
df −1(Yi |f(S3 )) sunt liniar independenţi, şi paralelizează varietatea S 3 .
Deoarece aplicaţia f este chiar incluziunea, rezultă că Ei, i ∈ {1, 2, 3}
au aceeaşi exprimare ca Yi, i ∈ {1, 2, 3}.
iii) Fie Ca = H × H R8 (algebra Cayley a octavelor).
O bază ı̂n Ca este {e1, e2 , ..., e8 }, cu
şi conjugatul:
(q1 , q2 ) = (q1 , −q2),
q1 = u1 · 1 + u2 · i + u3 · j + u4 · k
q2 = u5 · 1 + u6 · i + u7 · j + u8 · k
Fie e2 = (i, 0) cu
i = 0+i·1+j ·0+k·0
0 = 0+i·0+j·0+k ·0
= (u1 · i − u2 − k · u3 + j · u4 , −u5 · i + u6 + k · u7 − j · u8 ) =
= (−u 2 + i · u1 + j · u4 − k · u3 , u6 − i · u5 − j · u8 + k · u7 ).
∂ ∂ ∂
{ 1
, 2 , ..., 8 }
∂u ∂u ∂u
a lui R8 are componentele octavei (q1 , q2 ) · e2 , adică:
∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
= −u2 1
+u1 2 +u4 3 −u3 4 +u6 5 −u5 6 −u8 7 +u7 8 .
∂u ∂u ∂u ∂u ∂u ∂u ∂u ∂u
Analog, definim Yi ∈ Γ(T R8 ), ∀i = 2, 7 astfel:
Yi = (q1 , q2 ) · ei+1, ∀i = 2, 7.
Obţinem:
F : T S 2 → S 2 × R2
F |Tp S2 : Tp S 2 → {p} × R2
este liniară.
Definim
ρ : S 2 → T S 2, ρ(p) = F −1(p, e1 ) ∈ Tp S 2 ,
unde e1 = (1, 0) ∈ R2 .
Intrucât F este injectivă, rezultă că ρ(p) = 0, ∀p ∈ S 2 .
Fie U1 = S 2 \ {N }, U2 = S 2 \ {S}, unde N, S sunt polul nord,
respectiv polul sud. Evident S 2 = U1 ∪ U2 .
Fie hi : Ui → R2 , i = 1, 2, proiecţiile stereografice din polul nord,
respectiv polul sud.
Se ştie că
h2 ◦ h−1 2 2
1 : R \ {0} → R ,
55
x y
h2 ◦ h−1
1 (x, y) = ( , ).
x2 + y 2 x2 + y 2
Fie p ∈ U1 ∩ U2 .
Notăm
h1 (p) = (x, y), h2 (p) = (x , y ),
unde
x y
x = , y = .
x2 + y 2 x2 + y 2
Atunci
∂ ∂
ρ(p) = u(x, y) + v(x, y) ,
∂x ∂y
respectiv
∂ ∂
ρ(p) = u (x , y ) + v (x , y ) .
∂x ∂y
Deoarece ρ(p) = 0, rezultă că u(x, y) = 0 sau v(x, y) = 0, respectiv
u(x , y ) = 0 sau v (x , y ) = 0.
Reamintim formulele
∂ = ∂x
· ∂
+ ∂y
· ∂
,
∂x ∂x ∂x ∂x ∂y
∂
∂y
= ∂x
∂y
· ∂
∂x
+ ∂y
∂y
· ∂
∂y
.
In cazul nostru
∂ y 2 −x2 2xy
∂x = (x2 +y 2 )2 · ∂x∂ − (x2 +y 2 )2 · ∂
∂y
,
−2xy x2 −y 2
∂
∂y
= (x2 +y 2 )2
· ∂
∂x
+ (x2 +y 2 )2
· ∂
∂y
.
Atunci
y 2 − x2 ∂ 2xy ∂
ρ(p) = u(x, y)( · − · )+
(x2 + y 2 )2 ∂x (x2 + y 2 )2 ∂y
−2xy ∂ x2 − y 2 ∂
+v(x, y)( 2 2 2
· + 2 2 2
· ).
(x + y ) ∂x (x + y ) ∂y
Rezultă
y 2 − x2 2xy
u (x , y ) = u(x, y)
2 2 2
− v(x, y) 2 ,
(x + y ) (x + y 2 )2
(1)
2xy x2 − y 2
v (x , y ) = −u(x, y) − v(x, y) 2 .
(x2 + y 2 )2 (x + y 2 )2
56 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
Notăm
u(x, y) v(x, y)
ũ(x, y) = , ṽ(x, y) = ,
1 + x2 + y 2 1 + x2 + y 2
respectiv
u (x , y ) v (x , y )
ũ (x , y ) = , ṽ (x , y ) = .
1 + x 2 + y 2 1 + x 2 + y 2
Avem că ũ(x, y) = 0 sau ṽ(x, y) = 0, respectiv
ũ(x , y ) = 0 sau ṽ (x , y ) = 0.
Tinând cont de relaţiile (1), obţinem
x2 − y 2 2xy
ũ (x , y ) = ũ(x, y)
2 2 2
− ṽ (x, y) 2 ,
(x + y ) (x + y 2 )2
(2)
2xy y 2 − x2
ṽ (x , y ) = −ũ(x, y) + ṽ(x, y) .
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
Trecem la cordonate polare
x = r cos θ,
r > 0.
y = r sin θ,
Ecuaţiile (2) devin
ũ (x , y ) = −ũ(x, y) cos 2θ − ṽ(x, y) sin 2θ,
(3)
ṽ (x , y ) = −ũ(x, y) sin 2θ + ṽ(x, y) cos 2θ.
Notăm
U =√ ũ , V = √ ṽ ,
ũ2 +ṽ2 ũ2 +ṽ2
U ũ
= √ũ2+ṽ2 , V
ṽ
= √ũ2+ṽ2 .
Ecuaţiile (3) devin
U (x , y ) = −U(x, y) cos 2θ − V (x, y) sin 2θ,
(4)
V (x , y ) = −U(x, y) sin 2θ + V (x, y) cos 2θ.
2
Intrucât U 2 +V 2 = 1 şi U 2 +V = 1, rezultă că există φ : R2 → R
diferenţiabilă astfel ı̂ncât
U = cos φ,
V = sin φ,
57
Ţinând cont că φ̃(0) = φ̃(2π) şi φ̃ (0) = φ̃ (2π), rezultă 0 = 4π
(contradicţie).
58 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
6. PROBLEMĂ.
Să se arate că pe sferele de dimensiune impară există câmpuri
vectoriale care nu se anulează ı̂n nici un punct.
Soluţie:
Considerăm sfera S 2n−1 şi x ∈ S 2n−1.
Se ştie că
TxS 2n−1 x⊥ ,
unde
x⊥ = {v ∈ R2n| < v, x >= 0}
X : S 2n−1 → T S 2n−1
Rezultă
X(x) ∈ x⊥ .
X : S 2n−1 → T S 2n−1,
X(x) = (−x2 , x1 , −x4 , x3 , ..., −x2n, x2n−1).
59
X : S 2n−1 → T S 2n−1,
7. FIBRATUL TAUTOLOGIC
Fie P n(R) spaţiul proiectiv real şi mulţimea
fi : Rn → P n(R),
fi (x1 , ..., xn) = [x1 , ..., xi−1 , 1, xi, ..., xn].
Fie
Fi : R × Rn → E,
Fi (t, x1, ..., xn ) = (tx1 , ..., txi−1, t, txi, ..., txn , fi(x1 , ..., xn)).
Rezultă
(tx1 , ..., txi−1, t, txi, ..., txn, fi(x1 , ..., xn)) = Fj (u, y 1, ..., y n) =
Presupunem i > j.
Atunci: 1
tx = uy 1
tx2 = uy 2
.......................
tx
j−1
= uy j−1
txj = u
txj+1 = uy j
.......................
txi−1 = uy i−2
t = uy i−1
txi = uy i
.......................
n n
tx = uy
61
De aici, obţinem:
k
y = t
· xk , ∀k ∈ {1, ..., j − 1} ∪ {i, ..., n},
u
t 1
y i−1 = u = xj ,
k
y = t
u ·x k+1
, ∀k ∈ {j, ..., i − 1}.
n+1
Este evidentă incluziunea ImFi ⊂ E.
i=1
Fie (y, [x]) ∈ E. Rezultă y ∈ [x] ⇒ ∃i = 1, n + 1 astfel ı̂ncât
[x] ∈ Imfi ⇒ [x1 , ..., xi−1, 1, xi, ..., xn ] = fi(x1 , ..., xn ).
Atunci (y, [x]) = Fi (y i, x1 , ..., xn), unde (y i)i=1,n+1 sunt componen-
tele lui y ∈ Rn+1.
Să verificăm ultima egalitate.
y ∈ [x]) ⇔ y i = λxi , ∀i = 1, n + 1 ⇔
adică
y1 y i−1 yi y i+1 y n+1
= ... = = = = ... = .
x1 xi−1 1 xi xn
Atunci
= (y, [x]).
62 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
n+1
Deci E ⊂ ImFi .
i=1
n+1
Avem E = ImFi .
i=1
Să verificăm proprietăţile fibratului.
Evident π = pr2 este diferenţiabilă şi surjectivă, iar spaţiul total
E şi baza fibrării P n(R) sunt varietăţi diferenţiabile.
Aplicaţia π = pr2 : E → P n(R) acţionează astfel: π(y, [x]) = [x],
cu y ∈ [x].
Oricare ar fi [x] ∈ P n(R), E[x] = pr2−1([x]) = {(y, [x])| y ∈ [x]} este
spaţiu vectorial de dimensiune 1 (deci rangul fibratului va fi 1).
Notăm Im fi = Ui , ∀i = 1, n + 1.
Atunci
n+1
n
P (R) = Imfi .
i=1
pr2−1(Ui) →i Ui × R
φ
pr2
Ui pr1
φ−1 −1
i : Ui × R → pr2 (Ui )
φ−1
i ([x], t) = (tx1 , ..., txi , t, txi+1, ..., txn , [x])
63
este diferenţiabilă.
A rămas de arătat că ∀[x] ∈ Ui, φi |E[x] : E[x] → {[x]} × R este
liniară.
yi + yi
φi((y, [x]) + (y , [x])) = ([x], )=
xi
yi y
= ([x], ) + ([x], i ) = φi (y, [x]) + φi (y , [x]),
xi xi
şi
λyi yi
φi(λ(y, [x]) = ([x], ) = λ([x], ) = λφi(y, [x]).
xi xi
Rezultă că (E, pr2, P n(R)) este un fibrat vectorial de rang 1.
8. EXERCIŢIU
Fie
xdy − ydx
ω= ∈ Λ1(R2 \{0})
x2 + y 2
formă diferenţială exterioară de grad 1.
i) Să se arate că:
i1 ) ω este ı̂nchisă;
i2 ) ω nu este exactă.
ii) Fie f : (0, ∞) × R → R2 \{0}
Să se calculeze f ∗ ω.
Soluţie:
i1 ) Avem
x y
ω= dy − dx.
x2 + y 2 x2 + y 2
Atunci
∂ x ∂ y
dω = ( 2 2
)dx ∧ dy − ( 2 )dy ∧ dx =
∂x x + y ∂y x + y 2
64 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
x2 + y 2 − 2x2 x2 + y 2 − 2y2
=( )dx ∧ dy + ( )dx ∧ dy =
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
y 2 − x2 x2 − y 2
= dx ∧ dy + dx ∧ dy = 0,
(x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
deci ω este ı̂nchisă.
i2 ) Presupunem că există f ∈ C ∞ (R2 \{0}) funcţie diferenţiabilă
definită pe R2 \{0} astfel ı̂ncât ω = df .
∂f ∂f
df = dx + dy =
∂x ∂y
y x
=ω=− dx + 2 dy.
x2 +y 2 x + y2
Rezultă
∂f y
(1) =− 2 ,
∂x x + y2
∂f x
(2) = 2 .
∂y x + y2
de unde:
∂f −1 −x x x
= 2 · 2
+ g (y) = 2 2
+ g (y) = 2 ,
∂y x
1 + y2 y x +y x + y2
ii) Notăm
Avem
∂ ∂
η1 (r, θ) = f ∗ ω( )(r, θ) = ω(f∗ ( ))(f (r, θ)) =
∂r ∂r
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( · + · )(f (r, θ)) =
∂r ∂x ∂r ∂y
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= · ω( )(f (r, θ)) + · ω( )(f (r, θ)) =
∂r ∂x ∂r ∂y
∂f1 ∂f2
= · ω1 (f (r, θ)) + · ω2 (f (r, θ)) =
∂r ∂r
= cos θ · ω1 (x, y) + sin θ · ω2 (x, y) =
−r sin θ r cos θ
= cos θ · 2 2
+ sin θ · =
(r cos θ) + (r sin θ) (r cos θ)2 + (r sin θ)2
−1 1
= cos θ · sin θ + cos θ · sin θ = 0,
r r
şi
∂ ∂
η2 (r, θ) = f ∗ ω( )(r, θ) = ω(f∗ ( ))(f (r, θ)) =
∂θ ∂θ
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= ω( · + · )(f (r, θ)) =
∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂f1 ∂ ∂f2 ∂
= · ω( )(f (r, θ)) + · ω( )(f (r, θ)) =
∂θ ∂x ∂θ ∂y
∂f1 ∂f2
= · ω1 (f (r, θ)) + · ω2 (f (r, θ)) =
∂θ ∂θ
−r sin θ r cos θ
= −r sin θ · 2
+ r cos θ · =
r r2
= sin2 θ + cos2 θ = 1.
66 CAPITOLUL 2. SPAŢII FIBRATE VECTORIALE
Prin urmare
f ∗ ω = η = dθ.
Definiţie:
Fie Λq (M) mulţimea formelor diferenţiale exterioare de grad q pe
varietatea diferenţiabilă M. Fie ω ∈ Λq (M) şi
Z q (M, d) = {ω ∈ Λq (M)|dω = 0} mulţimea formelor diferenţiale
exterioare de grad q ı̂nchise,
B q (M, d) = {ω ∈ Λq (M)|∃η ∈ Λq−1(M), ω = dθ} mulţimea formelor
diferenţiale exterioare de grad q exacte.
Evident
B q (M, d) ⊂ Z q (M, d).
9. EXERCIŢIU
i) Să se arate că pentru M varietate diferenţiabilă conexă, H 0 (M, d) =
R.
ii) Să se arate că H 1 (S 1, d) R.
Soluţie:
i) Avem:
H 0 (M, d) = Z 0 (M, d)/B 0(M,d) ,
H 0 (M, d) = R.
67
Fie
1 2π
cσ = f (θ)dθ ∈ R.
2π 0
Vom demonstra că [σ] = cσ [ω].
Fie θ
F (θ) = f (τ )dτ − cσ θ.
0
De asemenea, avem
σ − cω = dF,
deoarece
dF = F (θ)dθ = f (θ)dθ − cσ dθ = σ − cσ ω.
10. PROBLEMĂ.
Fie ∇ o conexiune pe R. Să se arate că există un difeomorfism al
lui R faţă de care coeficientul conexiunii este 0.
Soluţie:
Fie p ∈ R şi { dx
d
|p } bază ı̂n Tp R.
Atunci
d d
∇d = Γ(x) · ,
dx dx dx
cu Γ diferenţiabilă.
Fie { dy
d
|p } altă bază ı̂n Tp R şi
d d
∇d = Γ(y) · .
dy dy dy
Are loc următoarea egalitate:
dy dy d2 y
Γ(y) · = Γ(x) · − .
dy dx dx2
Atunci
= 0 ⇒ Γ(x) ·dy d2 y
Γ = 2 ⇔
dx dx
..
.. . y
⇔y = Γ(x) y ⇔ . = Γ(x) ⇔
y
. . Γ(x)dx
⇔ ln y = Γ(x)dx ⇒y = e ⇒
69
Γ(x)dx
⇒ y(x) = e dx,
Spaţii Riemann
1. PROBLEMĂ
Fie M o varietate paralelizabilă, dim M = 3, şi X1 , X2, X3 câmpurile
care paralelizează varietatea M.
Considerăm metrica riemanniană g definită prin
g(X1 , X1) = g(X2, X2 ) = 3,
g(X3 , X3) = 9,
g(Xi, Xj ) = 0, i = j.
i) Să se construiască un reper ortonormat.
Să se calculeze:
ii) ∇Ei Ej , i, j ∈ {1, 2, 3};
iii) R(Ei, Ej )Ek , i, j, k ∈ {1, 2, 3};
iv) K(Ei ∧ Ej ), i, j ∈ {1, 2, 3};
v) curbura scalară τ .
Soluţie:
i) Fie √
3
E1 = X1 ,
3
√
3
E2 = X2 ,
3
71
72 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
1
E3 = X3 .
3
Evident, avem
g(E1 , E1 ) = g(E2 , E2) = g(E3, E3 ) = 1,
g(Ei, Ej ) = 0, i = j.
[X1 , X2 ] = 2X3 ,
[X2 , X3 ] = 2X1 ,
[X3 , X1 ] = 2X2 ,
de unde
[E1 , E2 ] = 2E3 ,
[E2 , E3 ] = 23 E1 ,
[E3 , E1 ] = 23 E2 .
Utilizând formula conexiunii Levi-Civita, obţinem
g(∇Ei Ej , Ek ) = 0,
Calculând, găsim:
Din
∇E1 E2 − ∇E2 E1 = [E1 , E2 ],
73
obţinem
Analog
∇E1 E3 = −E2 ,
1
∇E3 E1 = − E2 ,
3
∇E2 E3 = E1 ,
1
∇E3 E2 = E1 .
3
iii) Conform definiţiei,
Evident
R(Ei, Ej )Ek = 0,
2 1
= −∇E1 E3 − 2∇E3 E1 = E2 − E2 = E2 .
3 2
Analog
5 1
R(E1 , E2 )E2 = − E1 , R(E1, E3 )E1 = E3 , R(E1 , E3 )E3 = E1 ,
3 3
5 1
R(E2 , E1 )E1 = − E2 , R(E2, E1 )E2 = E1 , R(E2 , E3 )E2 = −E3 ,
3 3
2
R(E2 , E3)E3 = E2 , R(E3 , E1 )E1 = E3 , R(E3 , E1)E3 = − E1 ,
3
R(E3 , E2 )E2 = E3 , R(E3 , E2 )E3 = −E2 .
Atunci
5 5
K(E1 ∧ E2 ) = g(R(E1 , E2)E2 , E1 ) = g(− E1 , E1 ) = − ,
3 3
K(E2 ∧ E3 ) = g(R(E2, E3 )E3 , E2 ) = g(E2 , E2) = 1,
5 1
τ = K(E1 ∧ E2 ) + K(E2 ∧ E3 ) + K(E3 ∧ E1 ) = − + 1 + 1 = .
3 3
2. PROBLEMĂ.
Fie S n ⊂ Rn+1 . Se consideră:
i) proiecţia stereografică;
ii) proiecţia ortogonală;
iii) proiecţia centrală.
Să se determine coeficienţii metricii riemanniene induse pe S n de
metrica euclidiană a lui Rn+1.
Soluţie:
i) Fie S n (1) ⊂ Rn+1 şi (UN , hN ) proiecţia stereografică din polul
nord,
hN : UN → Rn,
u1 u2 un
hN (u1 , ..., un+1) = (x1 , ..., xn) = ( , , ..., ),
1 − un+1 1 − un+1 1 − un+1
h−1
N : hN (UN ) → UN ,
2x1 2xn x2 − 1
h−1 1 n
N (x , ..., x ) = ( , ..., , ).
1 + x2 1 + x2 1 + x2
75
Notăm
not 2xi
f i(x) = 2,
1 + x
not x2 − 1
f n+1 (x) = ,
1 + x2
componentele lui h−1
N .
Pentru s ∈ {1, ..., n}, avem:
h+ 1
n+1 (u , ..., u
n+1
) = (u1 , ..., un),
şi
(h+
n+1 )
−1
: h+ + +
n+1 (Un+1 ) → Un+1 ,
(h+ −1 1 n 1 n
n+1 ) (x , ..., x ) = (x , ..., x , 1 − x2 ),
76 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
Notăm
f s (x) = xs , ∀s = 1, n,
f n+1
(x) = 1 − x2 .
Atunci, ∀s = 1, n,
∂f s ∂f n+1 −xk
= δsk , =
,
∂xk ∂xk 1 − x2
deci
n+1
∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xk ∂xj
n+1
xk xj xk xj
= δsk · δsj + = δ + .
1 − x2 1 − x2
kj
s=1
iii) Fie
h+ +
n+1 : Un+1 → R ,
n
1
h+ 1 n
n+1 (u , ..., u
n+1
) = ( uun+1 , ..., uun+1 ),
şi
(h+
n+1 )
−1
: h+ + +
n+1 (Un+1 ) → Un+1 ,
x1 xn 1
(h+ −1 1 n
n+1 ) (x , ..., x ) = (
, ...,
,
).
1 + x2 1 + x2 1 + x2
Notăm
xs
f s (x) =
, ∀s = 1, n,
2
1 + x
1
f n+1 (x) =
.
1 + x2
Atunci, ∀s = 1, n
δsk 1 + x2 − xs · √ xk
∂f s 1+x2
= =
∂xk 1 + x2
δsk (1 + x2 ) − xs xk
= ,
(1 + x2 )3/2
77
şi analog
∂f n+1 −xk
= .
∂xk (1 + x2 )3/2
Prin urmare
n+1
∂f s ∂f s
gkj = · =
s=1 ∂xk ∂xj
2 2
n+1
δsk (1 + x ) − xs xk δsj (1 + x ) − xs xj xk xj
= · + =
s=1 (1 + x2 )3/2 (1 + x2 )3/2 (1 + x2 )3
1
= · [δkj (1 + x2 )2 − 2xk xj (1 + x2 ) + xk xj x2 + xk xj ] =
(1 + x2 )3
δkj xk xj
= − .
1 + x2 (1 + x2 )2
3. PROBLEMĂ.
Să se determine geodezicele sferei S n(1) ⊂ Rn+1 .
Soluţie:
Considerăm metrica riemanniană indusă pe S n de metrica euclid-
iană a lui Rn+1 . Via proiecţia stereografică, coeficienţii metricii sunt
4δij
gij (x) = .
(1 + x2 )2
Atunci
∂gij 16xk
= − δij .
∂xk (1 + x2 )3
Formula simbolurilor lui Christoffel este
1 n
∂gil ∂gjl ∂gij
Cijk = g kl( j + − ).
2 l=1 ∂x ∂xi ∂xl
Deci
1 (1 + x2 )2 16
Cijk = 2 3 )(x δik + x δjk − x δij ) =
j i k
(−
2 4 (1 + x )
78 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
2
=− · (xj δik + xi δjk − xk δij ).
1 + x2
Ecuaţiile generale ale geodezicelor sunt:
d2 xk k dx
i
dxj
− Cij · = 0, k = 1, n.
dt2 dt dt
Rezultă
d2 xk 2 dxi dxj
− · (xj
δ + xi
δ − xk
δ ) · = 0, k = 1, n,
1 + x2
ik jk ij
dt2 dt dt
sau echivalent
d2 xk 2 j dx
j
dxk n
dxi 2
− · [2x · − xk
( ) ] = 0, k = 1, n.
dt2 1 + x2 dt dt i=1 dt
Presupunem
dxi dxj
·
gij (x) = 1,
dt dt
adică geodezica este parametrizată canonic.
Rezultă
n
dxi 2 (1 + x2 )2
( ) = .
i=1 dt 4
Ecuaţiile geodezicelor devin:
d2 xk 2 dx dxk xk
(1) − ·[< x, > − ·(1+x2 )2 ] = 0, k = 1, n.
dt2 1 + x2 dt dt 4
2
Vom face notaţia U(x) = 1 + x .
Rezultă
dx
U (x) = 2 < x, >,
dt
d2 x dx dx
(2) U (x) = 2 < x, 2
> +2 < , >=
dt dt dt
d2 x (1 + x2 )2 d2 x U2
= 2 < x, > +2 · = 2 < x, > +2 · .
dt2 4 dt2 4
79
deci
V = a cos t + b sin t, a, b ∈ R,
1 1
U= 1 = .
V +2 a cos t + b sin t + 12
xk
Notăm X k = .
U
Rezultă
dxk
dX k dt
U − xk U
= ,
dt U2
şi
2 k dxk
· U 2 − ( dxdt U − xk U ) · U 2 2UU ( dx
k k
d2 X k ( ddtx2 U − U) U − xk U )
= dt
− dt
,
dt2 U4 U4
80 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
sau echivalent,
2 k
( ddtx2 U − dxk U ) · U 2 − 2UU ( dxdt U − xk U )
k
d2 X k
(5) = .
dt2 U4
Din relaţia (1), deducem
d2 xk 2 dxk xk 2
(6) = · ( U − U ).
dt2 U2 dt 4
Ţinând cont de (4) şi (6), relaţia (5) devine
d2 X k 1 2 dxk xk 2 3
= { ( U − U )U −
dt2 U 4 U dt 4
2(U )2
2 U2 dxk
−x U [k
− U(U − 1) + ] − 2U U 2 + 2U(U )2 xk } =
U 2 dt
k k
1 dx x
= 4 [2U U 2 − U 4 − 2xk U(U )2 +
U dt 2
k k
k 3 x 4 2 dx
+x U (U − 1) − U − 2U U + 2U(U )2 xk ] =
2 dt
1 −x k
= 4 (−xk U 3 ) = = −X k ,
U U
adică
d2 X k
= −X k.
dt2
Deci
X k = ak cos t + bk sin t, k = 1, n.
Atunci
ak cos t + bk sin t
xk = , k = 1, n.
a cos t + b sin t + 12
Fie
2x1 2xn 1 − x2
f (x) = h−1
N (x) = ( 2 , ..., 2 , 2) =
1 + x 1 + x 1 + x
2x1 2xn 1 − x2
=( , ..., , )=
U U 1 + x2
81
2
1 1 − x
n
= (2X , ..., 2X , ).
1 + x2
Avem
1 − x2 2 2 1 1
2 = 2 −1 = −1 = 2·( − ) = 2V = 2·(a cos t+b sin t).
1 + x 1 + x U U 2
Rezultă curba
c(t) = (2·(a1 cos t+b1 sin t), ..., 2·(an cos t+bn sin t), 2·(a cos t+b sin t)),
sau echivalent
c(t) = 2 cos t · (a1 , ..., an, a) + 2 sin t · (b1 , ..., bn, b).
Prin urmare
4. PROBLEMĂ.
Să se determine geodezicele hiperspaţiului Poincaré
g kl = (xn )2 · δkl ,
82 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
1
Cijk = − · (δjn δik + δin δjk − δkn δij ).
xn
Distingem 2 cazuri ı̂n scrierea ecuaţiilor geodezicelor:
i) k ∈ {1, ..., n − 1};
ii) k = n.
In cazul i), avem
.. 2 .k.n
(1) xk − x x = 0,
xn
iar ı̂n cazul ii), avem
.. n 1 .n 2 .i
1 n−1
(2) x − n
( x ) + n
(x )2 = 0.
x x i=1
sau echivalent
1 n
dxi 2
( ) = 1,
(xn )2 i=1 dt
deci
n
dxi 2
n 2
(3) (x ) = ( ).
i=1 dt
dxk 1
[ · n 2 ] = 0.
dt (x )
Vom verifica această egalitate.
d2 xk
· (xn )2 − dxdt · 2xn . dxdt
k k n
d dxdt dt2
( )= =
dt (xn )2 (xn )4
1 d2 xk k
n dx dx
n
= n 2 [ 2 − 2x . ] = 0.
(x ) dt dt dt
83
Deci
dxk 1
· n 2 = ak ,
dt (x )
unde ak este constantă, ∀k = 1, n − 1. Atunci
dxk
= ak · (xn)2 .
dt
I. Presupunem ak = 0, ∀k = 1, n − 1. Atunci
dxk
= 0 ⇒ xk = bk ,
dt
cu bk = constantă, ∀k = 1, n − 1.
Relaţia (3) implică
dxn 2
(xn )2 = ( ) ,
dt
adică
dxn
xn = ± ,
dt
deci
xn = be±t+d , b > 0, d ∈ R.
d2 xn 1 dxn 2 1 n 2 dxn 2
− ( ) + [(x ) − ( ) ] = 0,
dt2 xn dt xn dt
d2 xn 2 dxn 2
− ( ) + xn = 0.
dt2 xn dt
Atunci n
d dxdt
n 2
(x ) · ( n 2 ) + xn = 0,
dt (x )
84 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
sau echivalent n
d dxdt 1
( n 2) = − n,
dt (x ) x
ceea ce implică
d2 1 1
2
( n) = n.
dt x x
Prin urmare
1
= Aet + Be−t = a · ch(t + b); a, b ∈ R, A, B ∈ R,
xn
cu A = a
2
· eb , B = a
2
· e−b .
Rezultă
1
xn = .
a · ch(t + b)
Pe de altă parte, avem:
dxk
= ak · (xn)2 ,
dt
dxk ak
= 2 ,
dt a · ch2 (t + b)
deci
ak
xk = · th(t + b) + ek , k = 1, n − 1.
a2
Din relaţia (3), rezultă
n−1
a2k 1 sh2 (t + b) 1
· + = 2 ,
k=1 a
4 ch (t + b) a · ch (t + b)
4 2 4 a · ch (t + b)
2
de unde
n−1
a2k + a2 · sh2 (t + b) = a2 · ch2 (t + b),
k=1
i.e.
n−1
a2k = a2 .
k=1
85
sh2 (t + b) 1 1
= + 2 = 2.
a · ch (t + b) a · ch (t + b)
2 2 2 a
Deci geodezica se află pe sfera de centru (e1 , ..., en−1, 0) şi rază 1a .
Notând ci = a2 ei , ∀i = 1, n − 1, obţinem:
1 a
(x1 , ..., xn−1, xn ) = 2
·(a1 ·th(t+b)+c1 , ..., an−1·th(t+b)+cn−1, )=
a ch(t + b)
th(t + b) 1
= ·(a1 , ..., an−1, 0)+(e1, ..., en−1, 0)+ (0, ..., 0, 1) =
a 2 a · ch(t + b)
th(t + b) 1
= ·u+ · v + w,
a 2 a · ch(t + b)
unde
u = (a1 , ..., an−1, 0), v = (0, ..., 0, 1)
sunt vectori constanţi din Rn , iar w = (e1 , ..., en−1, 0) este centrul
sferei de mai sus.
Ţinând cont şi de definiţia hiperspaţiului Poincaré, rezultă că geodez-
ica obţinută se află ı̂n planul determinat de vectorii u, v, ce trece
prin w, care este chiar centrul sferei. Deci geodezicele hiperspaţiului
Poincaré sunt semicercuri, aflându-se la intersecţia dintre o sferă şi un
plan.
6. PROBLEMĂ.
Să considerăm sfera S n ⊂ Rn+1 cu metrica standard.
Să se arate că S n este spaţiu cu curbură secţională constantă (c =
1).
86 CAPITOLUL 3. SPAŢII RIEMANN
Soluţie:
Considerăm coeficienţii
4δij
gij (x) = ,
(1 + x2 )2
unde
∂Cjli i
∂Cjk
(1) Rijkl = k
− l
i
+ Csk Cjls − Csli Cjk
s
,
∂x ∂x
sunt simbolurile lui Riemann de speţa a doua, iar Cijk sunt simbolurile
lui Christoffel de speţa a doua.
Din calcul, se ştie că
2
Cijk = − 2 · (x δik + x δjk − x δij ).
j i k
1 + x
Atunci
∂Cjli ∂ 2
= [− · (xl δij + xj δil − xi δjl )] =
∂xk ∂xk 1 + x2
∂ 1
= −2· k
( 1 2 k 2 n+1 2
)(xlδij +xj δil −xi δjl )−
∂x 1 + (x ) + ... + (x ) + ... + (x )
2 ∂
− 2 · (xl δij + xj δil − xi δjl ) =
1 + x ∂x k
4xk 2
2 2 (x δij + x δil − x δjl ) − (δlk δij + δjk δil − δik δjl ).
l j i
=
(1 + x ) 1 + x2
Analog
i
∂Cjk 4xl 2
2 2 (x δij +x δik −x δjk )− (δkl δij +δjl δik −δil δjk ).
k j i
=
∂xl
(1 + x ) 1 + x2
87
De asemenea
2
i
Csk =− 2 · (x δik + x δis − x δsk ),
s k i
1 + x
2
Cjls = − · (xj δsl + xl δjs − xs δjl ),
1 + x2
2
Csli = − 2 · (x δil + x δis − x δsl ),
s l i
1 + x
2
s
Cjk =− 2 · (x δsk + x δsj − x δjk ).
j k s
1 + x
Calculând Rijkl după formula (1), obţinem
4xk 2
Rijkl 2 2 (x δij +x δil −x δjl )− (δlk δij +δjk δil −δik δjl )−
l j i
=
(1 + x ) 1 + x2
4xl 2
− 2 2 (x δij + x δik − x δjk ) +
k j i
(δklδij + δjl δik − δil δjk )+
(1 + x ) 1 + x2
4
+ [(xs δik + xk δis − xi δsk )(xj δsl + xl δjs − xs δjl )−
(1 + x2 )2
−(xs δil + xl δis − xi δsl )(xj δsk + xk δsj − xs δjk )] =
2
= (δlk δij + δjl δik − δil δjk − δlk δij − δjk δil + δik δjl )+
1 + x2
4
+ (xk xl δij + xk xj δil − xk xi δjl −
(1 + x2 )2
−xl xk δij − xl xj δik + xl xiδjk + xs xj δik δsl + xs xl δik δjs −
−xi xj δsk δsl − xi xl δsk δjs + xi xs δsk δjl − xs xj δil δsk − xs xk δil δsj +
4
+ (xk xj δil − xk xi δjl − xl xj δik + xl xi δjk + xl xj δik + xj xl δik −
(1 + x2 )2
−(xs )2δik δjl + xk xj δil + xk xl δij − xk xi δjl − xixj δkl − xixl δkj +
7. PROBLEMĂ.
Să se arate că hiperspaţiul Poincaré (H n, g), unde
δij
şi gij (x) = (xn )2 , ∀x ∈ H n, ∀i, j = 1, n, este spaţiu cu curbură
secţională constantă (c = −1).
Soluţie:
Vom arăta că
Rijkl = δli gjk − δki gjl ,
89
−δkiδjl (δsn)2 − δin δjn δlk − δin δln δjk + δin δjl δkn − δli δjn δkn −
−δli δkn δjn + δli δjk (δsn )2 − δln δjn δik − δln δkn δij + δln δjk δin +
1. PROBLEMĂ
Să se arate că sfera S n ⊂ En+1 are curbura secţională constantă 1.
Soluţie:
Ecuaţia lui Gauss pentru S n ı̂n En+1 are forma
91
92 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
Avem
∂f ∂f ∂ 2f ∂f ∂f
h( i
, k
) =< i k
, ±f (x) >= ± < i , k >= − ± gik .
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x ∂x
Rezultă
Rijkl = gikgjl − gilgjk .
SUBVARIETĂŢI MINIMALE
2. ELICOIDUL DREPT
Fie M o suprafaţă ı̂n spaţiul euclidian E3 definită prin:
1
X = x1 cos x2 ,
X 2 = x1 sin x2 ,
X 3 = bx2 , b = 0.
Se ştie că
2
1 1
H= g ij hij = (g 11h11 + g 12h12 + g 21 h21 + g 22 h22 ).
2 i,j=1 2
Calculând, găsim
∂f
fx1 = 1
= (cos x2 , sin x2 , 0),
∂x
∂f
fx2 = = (−x1 sin x2 , x1 cos x2 , b).
∂x2
93
Rezultă
g 11 = 1,
g 21 = g 12 = 0,
g 22 1
= (x1 )2 +b2
.
De asemenea, avem:
∂ 2f
= (0, 0, 0) = fx1 x1 ,
(∂x1 )2
∂ 2f ∂ 2f
1 2
= 2 1
= (− sin x2 , cos x2 , 0) = fx1 x2 = fx2x1 ,
∂x ∂x ∂x ∂x
2
∂ f
= (−x1 cos x2 , −x1 sin x2 , 0) = fx2x2 .
(∂x2 )2
Vectorul normal unitar N la M este dat de
fx1 × fx2
N= .
fx1 × fx2
= (b sin x2 , −b cos x2 , x1 ).
Atunci
fx1 × fx2 = (x1 )2 + b2 ,
deci
1
N=
· (b sin x2 , −b cos x2 , x1 ).
(x1 )2 + b2
Pe de altă parte
h11 = 0,
1 −b
h12 = h21 =
· (−b sin2 x2 − b cos2 x2 ) =
,
(x1 )2 + b2 (x1 )2 + b2
1
h22 =
· (−x1 cos x2 · b sin x2 + x1 sin x2 · b cos x2 ) = 0.
1 2
(x ) + b 2
Rezultă
1 b 1
H= · (1 · 0 − 2 · 0 ·
+ 1 2 2
· 0) = 0,
2 (x1 )2 + b2 (x ) + b
3. CATENOIDUL
Fie M o suprafaţă ı̂n spaţiul euclidian E3 definită prin
1
X1 = a · ch xa cos x2
1
2
X = a · ch xa sin x2 ,
3
X = x1 ,
a = 0.
Să se demonstreze că M este o suprafaţă minimală ı̂n E3 (numită
catenoid).
Soluţie:
Fie
f : R2 → E 3 ,
95
x1 x1
f (x , x ) = (a · ch cos x , a · ch sin x2 , x1 ).
1 2 2
a a
Vectorul curbură medie este dat de
2
1 1
H= g ij hij = (g 11h11 + g 12h12 + g 21 h21 + g 22 h22 ).
2 i,j=1 2
Calculând, găsim:
∂f x1 2 x1
fx1 = = (sh cos x , sh sin x2 , 1),
∂x1 a a
∂f x1 x1
f = 2 = (−a · ch sin x , a · ch cos x2 , 0).
x2
2
∂x a a
Coeficienţii metricii riemanniene induse de metrica euclidiana a lui
E3 pe M sunt
∂f ∂f
g11 =< , >=
∂x1 ∂x1
1 1 1 1
2x 2 2 2x 2 2 2x 2x
= sh cos x + sh sin x + 1 = sh + 1 = ch ,
a a a a
∂f ∂f
g12 = g21 =<
, >=
∂x1 ∂x2
x1 x1 x1 x1
= −a · ch sin x2 · sh cos x2 + a · ch cos x2 · sh sin x2 = 0,
a a a a
∂f ∂f
g22 =< , >=
∂x2 ∂x2
x1 x1 x1
= a2 · ch2 sin2 x2 + a2 · ch2 cos2 x2 = a2 · ch2 .
a a a
Atunci
2 x1
ch 0 x1
det((gij )i,j=1,2) =
a
1 = a2 · ch4 .
0 a2 · ch2 x a
a
Rezultă 11 1
g = 1 ,
ch2 xa
g 21 = g 12
= 0,
g 22 = 1
.
1
a2 ·ch 2 xa
96 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
De asemenea, avem:
∂ 2f 1 x1 2 1 x1
= ( · ch cos x , · ch sin x2 , 0) = fx1 x1 ,
(∂x1 )2 a a a a
∂ 2f ∂ 2f x1 2 x1
= = (−sh sin x , sh cos x2 , 0) = fx1 x2 = fx2x1 ,
∂x1 ∂x2 ∂x2 ∂x1 a a
∂ 2f x1 2 x1
= (−a · ch cos x , −a · ch sin x2 , 0) = fx2 x2 .
(∂x2 )2 a a
Reamintim că
fx1 × fx2
N= .
fx1 × fx2
Fie {e1 , e2 , e3} ⊂ E3 baza canonică. Atunci
1 1
sh x cos x2 −a · ch xa sin x2 e1
a
fx1 × fx2 = sh x1 sin x2 1
a · ch xa cos x2 e2 =
a
1 0 e3
x1 x1
= e1 (−a · ch cos x2 ) − e2 (a · ch sin x2 )+
a a
1 1 1
x x x x1
+e3 (a · sh cos2 x2 · ch + a · ch · sh sin2 x2 ) =
a a a a
1 1
x x x1 x1
= (−a · ch cos x2 , −a · ch sin x2 , a · ch · sh ).
a a a a
Atunci
x1 x1 x1 x1
||fx1 ×fx2 || = a2 · ch2 cos2 x2 + a2 · ch2 sin2 x2 , a2 · ch2 · sh2 =
a a a a
x1 x1 x1
= a · ch sh2 + 1 = a · ch2 ,
a a a
deci
1 x1 2 x1 2 x1 x1
N= 1 · (−a · ch cos x , −a · ch sin x , a · ch · sh )=
a · ch2 xa a a a a
1 2 2 x1
= 1 · (− cos x , − sin x , sh ).
ch xa a
97
Apoi
1 1 x1 2 2 1 x1 1
h11 =< N, fx1x1 >= x1
· (− · ch cos x − · ch sin2 x2 ) = − ,
ch a a a a a a
1 x1 2 2 x1
h12 = h21 =< N, fx1x2 >= 1 ·(sh sin x cos x −sh cos x2 sin x2 ) = 0,
ch xa a a
1 x1 2 2 x1
h22 =< N, fx2x2 >= x1 · (a · ch cos x + a · ch sin2 x2 ) = a.
ch a a a
Rezultă
1 1 1 1 1 1 1
H= ·( 2 x1 ·(− )+ 2 1 ·a) = ·(− 1 + 1 ) = 0.
2 ch a a a · ch2 xa 2 a · ch2 xa a · ch2 xa
4. PROBLEMĂ
Fie
f = c1 ⊗ c2 : R 2 → E 4 ,
Avem:
∂f . . . .
= (a (t)α(s), a (t)β(s), b (t)α(s), b (t)β(s)),
∂t
∂f . . . .
= (a(t) α (s), a(t) β (s), b(t) α (s), b(t) β (s)).
∂s
Atunci coeficienţii metricii riemanniene g induse pe M de metrica
euclidiană a lui E4 sunt
∂f ∂f .
.2
g11 =< , >= [a (t)+ b2 (t)] · [α2 (s) + β 2 (s)],
∂t ∂t
∂f ∂f .2 .2
g22 =< , >= [α (s)+ β (s)] · [a2 (t) + b2 (t)],
∂s ∂s
∂f ∂f
g12 = g21 =< , >=
∂t ∂s
. . . .
= [a(t) a (t) + b(t) b (t)] · [α(s) α (s) + β(s) β (s)] =
. .
=< c1 (t), c1 (t) > · < c2 (s), c2 (s) > .
Atunci
1 ∂f 1 ∂f
e1 = ∂f · =√ · ,
∂t
∂t
g11 ∂t
∂f ∂f ∂f ∂f 1 ∂f 1 ∂f
e2 = −< , e1 > ·e1 = −< ,√ · >√ · =
∂s ∂s ∂s ∂s g11 ∂t g11 ∂t
∂f 1 ∂f ∂f ∂f ∂f g12 ∂f
= − < , > = − · .
∂s g11 ∂s ∂t ∂t ∂s g11 ∂t
Evident, avem
< e1 , e2 >= 0,
2 ∂f g12 ∂f ∂f g12 ∂f
e2 =< − · , − · >=
∂s g11 ∂t ∂s g11 ∂t
2
g12 g2 g2 2
g22 · g11 − g12 det g
= g22 − 2 · + 12 = g22 − 12 = = ,
g11 g11 g11 g11 g11
Deci
e2 g11 ∂f g12 ∂f
e2 = = ·( − · ).
e2 det g ∂s g11 ∂t
99
Avem
1 ∂f ∂f
h(e1 , e1) = · h( , ),
g11 ∂t ∂t
g11 ∂f ∂f g12 ∂f ∂f g2 ∂f ∂f
h(e2, e2 ) = · [h( , )−2· · h( , ) + 12
2 · h( , )].
det g ∂s ∂s g11 ∂t ∂s g11 ∂t ∂t
Rezultă
1 1 ∂f ∂f g11 ∂f ∂f
H= ·[ · h( , )+ · h( , )−
2 g11 ∂t ∂t det g ∂s ∂s
2
g11 g12 ∂f ∂f g11 g12 ∂f ∂f
−2 · · · h( , )+ · 2 · h( , )] =
det g g11 ∂t ∂s det g g11 ∂t ∂s
2
1 det g ∂f ∂f ∂f ∂f g12 ∂f ∂f
= ·[ ·h( , )+g11·h( , )−(2·g12− )h( , )] =
2 det g g11 ∂t ∂t ∂s ∂s g11 ∂t ∂s
1 ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f ∂f
= · [g22 · h( , ) + g11 · h( , ) − 2 · g12 · h( , )],
2 det g ∂t ∂t ∂s ∂s ∂t ∂s
deoarece, din relaţia
2
det g = g11 · g22 − g12 ,
obţinem
2
det g g12
g22 = + .
g11 g11
Fie {n1 , n2 } ⊂ T ⊥M bază ortonormată.
Deoarece M este minimală, rezultă < H, nj >= 0, j = 1, 2.
Alegem
Rezultă
∂f ∂f
< nj , >=< nj , >= 0, j = 1, 2.
∂t ∂s
100 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
Deci
. .
< c1 (t), c1 (t) >= 0 sau < c2 (s), c2 (s) >= 0,
sau echivalent
d d
c1 (t)2 = 0 sau c2 (s)2 = 0,
dt dt
101
Rezultă
. .
a (t)b(t) − a(t) b (t) = 0,
sau
. .
α (s)β(s) − α(s) β (s) = 0.
Prin urmare
a(t) α(s)
= const. sau = const.
b(t) β(s)
Geometric, rezultă că c1 este un segment de dreaptă ce trece prin
origine sau c2 este un segment de dreaptă ce trece prin origine.
Dacă c1 sau c2 este un segment de dreaptă ce trece prin origine,
atunci M este conţinută ı̂ntr-un plan, deci minimală, oricare ar fi
cealaltă curbă.
In cazul i), presupunem că c1 este un arc de cerc.
Putem considera c1 (t) = (cos t, sin t).
Fie j = 2. Avem
∂ 2f .. . .. . . .
< 2
, n2 >= [− a (t) b (t)+ b (t) a (t)] · [α(s) β (s)− α (s)β(s)],
∂t
∂ 2f .. . .. . . .
< 2
, n2 >= [− α (s) β (s)+ β (s) α (s)] · [a(t) b (t)− a (t)b(t)].
∂s
102 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
sau
. .. . ..
(4) α (s) · [β (s) − β(s)]− β (s) · [α (s) − α(s)] = 0.
Notăm ..
α(s)− α (s) = x,
..
β(s)− β (s) = y.
Din relaţiile (4) şi (5), obţinem
.
α. (s) · x+ β (s) · y = 0,
(6)
. .
β (s) · x− α (s) · y = 0.
Deoarece curba c2 este regulată, rezultă că sistemul (6) are numai
soluţia banală.
Deci ..
α (s) = α(s),
..
β (s) = β(s).
Soluţiile sunt
α(s) = ch s,
β(s) = sh s.
Geometric, c2 este o hiperbolă echilateră.
Analog, dacă c2 este un arc de cerc, rezultă că c1 este o hiperbolă
echilateră.
5. PROBLEMĂ
Să se determine suprafeţele de rotaţie minimale.
Soluţie:
Fie
c : I → E 2, c(t) = (ρ(t 1), t1),
104 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
o curbă plană.
Suprafaţa de rotaţie f generată de c are ecuaţiile:
1
x (t1, t2 ) = ρ(t1) cos t2,
x2 (t , t ) = ρ(t1) sin t2 ,
1 2
1
x (t , t )
1 2 = t1 .
Avem
. .
ft1 = (ρ (t1 ) cos t2 , ρ (t1) sin t2 , 1),
respectiv
. . .
g11 =< ft1 , ft1 >= (ρ (t1 ))2 cos2 t2 + (ρ (t1))2 sin2 t2 + 1 = (ρ (t1))2 + 1,
g22 =< ft2 , ft2 >= (ρ(t 1))2 sin2 t2 + (ρ(t 1))2 cos2 t2 = (ρ(t 1))2,
de unde
1 1
g 11 = . , g 12 = g 21 = 0, g 22 = .
(ρ (t1))2 + 1 (ρ(t 1))2
Deducem
.
ρ (t1 ) cos t2 −ρ(t 1) sin t2 e1
.
ft1 × ft2 = ρ (t1 ) sin t2 ρ(t1) cos t2 e2 =
1 0 e3
. .
= (−ρ(t 1) cos t2 , −ρ(t 1) sin t2 , ρ (t1)ρ(t 1) cos2 t2+ ρ (t1)ρ(t 1) sin2 t2 ) =
.
= (−ρ(t 1) cos t2 , ρ(t1) sin t2 , ρ (t1 )ρ(t 1)).
105
Deci
1 .
N(t1 , t2) =
. ·(−ρ(t 1) cos t2 , −ρ(t 1) sin t2 , ρ (t1)ρ(t 1)),
ρ(t1) 1 + (ρ (t1))2
i.e.
1 .
N(t1 , t2) =
. · (− cos t2 , − sin t2 , ρ (t1 )).
1 + (ρ (t1 ))2
Prin calcul
.. ..
ft1 t1 = (ρ (t1 ) cos t2 , ρ (t1) sin t2 , 0),
. .
ft1 t2 = ft2 t1 = (− ρ (t1) sin t2 , ρ (t1 ) cos t2 , 0),
de unde
1 ρ̈(t1)
h11 =
(−ρ̈(t1) cos2 t2 − ρ̈(t1 ) sin2 t2 ) = −
,
1 + (ρ̇(t1 ))2 1 + (ρ̇(t1 ))2
1 . .
h12 = h21 =
. ·(ρ (t1 ) sin t2 cos t2 − ρ (t1) sin t2 cos t2 ) = 0,
1 + (ρ (t1 ))2
1 ρ(t1 )
h22 =
. · (ρ(t 1) cos2 t2 + ρ(t1) sin2 t2 ) =
. .
1 + (ρ (t1 ))2 1 + (ρ (t1 ))2
Astfel
..
1 1 ρ (t1) 1 ρ(t1 )
H = ·(− . ·
+ ·
)=0
2 (ρ (t1))2 + 1 1 + (ρ (t1 ))2 (ρ(t 1))2
. .
1 + (ρ (t1 ))2
devine
.. .
ρ (t1)ρ(t 1) − (ρ (t1 ))2 − 1 = 0.
yÿ − (ẏ)2 − 1 = 0.
.
Fie z = 1 + (y)2 .
106 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
Rezultă
. . ..
z= 2 y · y ,
respectiv . .. . .. .
.
z 2y·y 2y·y y
= . = .. = 2 · .
z 1 + ( y) 2 y ·y y
Prin integrare, obţinem
ln z = 2 ln y + ln k 2 ,
z = k2y2.
Inlocuind, găsim
.
1 + (y )2 = k 2 y 2 ,
deci
.
y= k 2 y 2 − 1,
sau echivalent .
y
√ = 1.
k2y2 − 1
Integrând, avem
dy
√ = t1 + α,
k2y2 − 1
de unde rezultă
1 1
ln(y + y2 − ) = t1 + α,
k k2
i.e.
1
y+ y2 − = ek(t1 +α) .
k2
Atunci
1
y2 − = [ek(t1 +α) − y]2 ,
k2
107
respectiv
1
y2 − = e2k(t1+α) − 2y · ek(t1 +α) + y 2 ,
k2
1 1
y = · [ek(t1 +α) + 2 · e−k(t1 +α) ].
2 k
In concluzie
γ
y = ρ(t1 ) = · ch (kt1 + β),
2
unde β, γ şi k sunt constante.
Prin urmare singura suprafaţă de rotaţie minimală este catenoidul.
6. PROBLEMĂ
Fie
f : (0, 2π) × (0, 2π) → E4 ,
f (u, v) = (cos u · cos v, sin u · cos v, cos u · sin v, sin u · sin v).
∂f
= (− sin u · cos v, cos u · sin v, − sin u · sin v, cos u · sin v),
∂u
∂f
= (− cos u · sin v, − sin u · sin v, cos u · cos v, sin u · cos v),
∂v
respectiv
g11 = g22 = 1,
g12 = g21 = 0.
Deci
∂f ∂f
e1 = , e2 = ,
∂u ∂v
formează o bază ortonormată ı̂n T M.
108 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
Fie
unde
hkij =< h(ei, ej ), ek >, i, j ∈ {1, 2}, k ∈ {3, 4}.
Calculând, găsim
∂ 2f
h311 =< h(e1, e1 ), e3 >=< , e3 >=
∂u2
=< (− cos u · cos v, − sin u · cos v, − cos u · sin v, − sin u · sin v),
Analog
∂ 2f
h322 =< h(e2 , e2 ), e3 >=< , e3 >= 1,
∂v 2
∂ 2f
h312 =< h(e1, e2 ), e3 >=< , e3 >= 0,
∂u∂v
∂ 2f
h411 =< h(e1 , e1 ), e4 >=< , e4 >= 0,
∂u2
4 ∂ 2f
h12 =< h(e1, e2 ), e4 >=< , e4 >= 1.
∂u∂v
Rezultă K = 0.
ii) M este minimală dacă şi numai dacă
sau echivalent 3
h 11 + h322 = 0,
h411 + h422 = 0.
In cazul nostru
h311 + h322 = 2,
7. PROBLEMĂ
Să se demonstreze că o subvarietate minimală a spaţiului euclidian
are curbura Ricci nonpozitivă.
Soluţie:
Fie M ⊂ E m o subvarietate minimală, dim M = n.
Fie p ∈ M şi {e1 , ..., en} ⊂ Tp M bază ortonormată.
Pentru ∀X, Y, Z, W ∈ Tp M, avem ecuaţia lui Gauss:
0 = R(X, Y, Z, W )− < h(X, Z), h(Y, W ) > + < h(X, W ), h(Y, Z) > .
Atunci
R(X, ei, X, ei) =< h(X, X), h(ei, ei) > − < h(X, ei), h(X, ei) >, ∀i = 1, n.
n
n
=< h(X, X), h(ei, ei) > − < h(X, ei), h(X, ei) >=
i=1 i=1
n
=< h(X, X), nH > − h(X, ei)2 =
i=1
110 CAPITOLUL 4. SUBVARIETĂŢI ÎN SPAŢII RIEMANN
n
=− h(X, ei)2 ≤ 0.
i=1
8. PROBLEMĂ
i) Subvarietatea S n1 (r1 ) × S n2 (r2) ı̂n En+2 , unde n = n1 + n2 şi
r12 + r22 = 1, are vectorul curbură medie paralel, dar nu este minimală.
ii) Hipersuprafata S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) ı̂n S n+1(1), unde n = n1 + n2
şi r12 + r22 = 1 este minimală, dacă şi numai dacă n1 r22 = n2 r12 .
In particular, torul lui Clifford S 1 ( √12 ) × S 1 ( √12 ) este o suprafaţă
minimală ı̂n S 3 (1).
Soluţie:
Se consideră sferele S n1 (r1 ) şi S n2 (r2 ) de raze r1 şi respectiv r2 , cu
centrele ı̂n originea lui En1+1, respectiv En2+1.
Presupunem satisfăcute condiţiile n1 + n2 = n ≥ 2, n1 , n2 ∈ N∗ ,
r1 , r2 ∈ R+ , cu r12 + r22 = 1.
Varietatea produs S n1 (r1 ) × S n2 (r2 ) poate fi considerată o subva-
rietate ı̂n En+2 = En1+1 × En2+1 .
Mai mult, ea este subvarietate ı̂n S n+1 (1), având centrul ı̂n originea
lui En+2, deoarece
1+n
1 1+n
2
(1) (xi )2 + (y i)2 = r12 + r22 = 1,
i=1 i=1
unde {xi }1≤i≤n1 , {y i}1≤i≤n2 sunt coordonate ı̂n En1+1 , respectiv En2 +1.
Fie p si q vectorii de poziţie ai punctelor p şi q ı̂n S n1 (r1), respectiv
S n2 (r2), şi câmpul vectorial
r2 −r1
ξ1 = ( p, q), (p, q) ∈ S n1 (r1 ) × S n2 (r2).
r1 r2