TACTICA AUDIERII

ŞI CONFRUNTĂRII
 SUBIECTE:
1. Noţiunea,genurile şi importanţa audierii
2. Pregătirea în vederea audierii
3. Procedee tactice de audiere
4. Audierea minorilor
5. Fixarea rezultatelor audierii
6. Tactica confruntării
7. Fixarea rezultatelor confruntării
1. Noţiunea,genurile şi importanţa
audierii
 Audierea este acţiunea de urmărire penală
şi de tactică criminalistică ce constă în
acumularea şi fixarea conform legislaţiei în
vigoare a declaraţiilor martorilor,
victimelor, bănuiţilor, învinuiţilor şi
inculpaţilor asupra anumitor fapte
cunoscute de ei ce au importanţă în justa
soluţionare a cauzei penale .
Genuri de audiere
 Audierea victimei sau părţii vătămate
(victimă minoră )
 Audierea martorului (martor minor)
 Audierea bănuitului (învinuitului,
inculpatului)
 Audierea specialistului
 Sarcinile audierii

 Aflarea adevărului complet sau parţial

 Metoda de săvârşire
 Numărul participanţilor şi identitatea
acestora
 Rolul fiecărui participant
 Consecinţele urmărite şi consecinţele
survenite
1.Pregătirea în vederea audierii

 Studierea materialelor cauzei

 Cunoaşterea personalităţii audiatului
 Întocmirea planului de audiere
 Alegerea locului audierii
 Citarea persoanei ce urmează a fi audiată
 Asigurarea prezenţei apărătorului
 asigurarea prezenţei interpretului şi altor
persoane
 Asigurarea condiţiilor materiale
Studierea materialelor cauzei

 Reţinerea datelor şi probelor care

urmează a fi folosite ulterior
 Cunoaşterea unor informaţii de
specialitate
 Stabilirea problemelor ce urmează a fi
soluţionate prin audiere
Cunoaşterea personalităţii
audiatului
 Cunoaşterea cît posibil de detaliat a faptelor
comise de persoană sa care au avut loc
 Cunoaşterea componentelor psihologice ale
persoanei (temperamentul (coleric, sanguin,
flegmatic, melancolic), caracterul, aptitudinile)
 Trăsăturile pozitive şi negative ale caracterului
(sociabilitatea, conştiinciozitatea, tactul,
delicateţea, orgoliul, indiferenţa, nesinceritatea,
timiditatea, mândria, îngâmfarea, sentimentul
inferiorităţii sau superiorităţii).
Izvoare de informaţie despre
caracterul persoanei
 Investigaţii efectuate cu privire la persoana
acestuia
 Materialele cauzei
 Cercetarea la faţa locului
 Cazierul judiciar şi evidenţa operativă
 Audierea martorilor
 Studierea unor documente emanate de la
persoană
 Comportamentul la reţinere sau arestare
Întocmirea planului de audiere

 Natura faptei săvârşite

 Probleme ce urmează a fi lămurite
 Materialul probator care va fi folosit la audiere
 Forţa probatorie a materialului existent
 Momentul oportun pentru folosirea materialului
probator
 Date cunoscute despre activitatea celui audiat
 Plan de audiere după succesiune cronologică
Plan de audiere după succesiune psihologică

Circumstanţele care Întrebări ce urmează a Procedee tactice Însemnări privind Observaţii

necesită a fi elucidate fi puse şi aplicate informaţia nou
consecutivitatea primită
acestora
Citarea persoanei ce urmează a fi
audiată

 Stabilirea timpului
 Alegerea momentului oportun
 Aducerea persoanei
Alegerea locului audierii

 Lipsa factorilor care ar sustrage atenţia

(fotomontaje, tablouri, hărţi)
 Limitarea accesului altor persoane
Procedee tactice de audiere, etapa
de lucru
Aspecte de psihologia a bănuitului,
învinuitului
 Până la luarea hotărârii
 Din momentul luării hotărârii
 Pe parcursul săvârşirii faptei
 După săvârşirea faptei
Fazele etapei de lucru
 Verificarea identităţii audiatului
 Ascultarea relatării libere
 Adresarea de întrebări şi detalierea
răspunsurilor.
Adresarea de întrebări şi detalierea
răspunsurilor.
Condiţii faţă de întrebări
 Clare şi precise
 La nivel de înţelegere de cel audiat
 Să nu sugereze răspunsul ascultat de OUP
 Să oblige audiatul la răspunsuri mai largi fară a
se limita la “da” sau “nu”
 Să nu pună în încurcătură persoana care
intenţionează să spună adevărul
Genuri de întrebări:
 Întrebări temă (generale)
 întrebări-probleme
 Întrebări - detaliu
Procedee tactice de audiere
 Folosirea întrebărilor detaliu
 Audierea repetată
 Audierea sistematică
 Tactica complexului de vinovăţie
 Folosirea probelor de vinovăţie
 Ascultarea unei persoane despre altă persoană
 Solicitarea de a explica cum şi-a petrecut o
perioadă de timp
Audierea minorilor

 Fantezie, inventivitate, părinţi şi

educatori,curajul,lipsa experienţei de viaţă
 Persoane care se bucură de autoritate în
faţa minorului
 Vocabular pe înţelesul minorlui
Fixarea rezultatelor audierii

 Procesul verbal de audiere

 Înscrierea audio sau video
Tactica confruntării

 Confruntarea este o acţiune de urmărire

penală şi de tactică criminalistică care
constă în audierea a două persoane, una
în prezenţa celeilalte, ce anterior au fost
audiate separat, între declaraţiile lor fiind
contraziceri esenţiale privitor la aceeaşi
problemă, în vederea înlăturării acestor
contradicţii.
Sarcini ale confruntării:
 Observarea că persoana este de bună credinţă, dar
neintenţionat se confundă în declaraţiile sale;
 Descoperirea declaraţiilor mincinoase a unui
participant la proces;
 Întărirea stării psihologice a învinuitului, bănuitului care
face declaraţii veridice;
 Descoperirea alibiului fals;
 Descoperirea autodenuntării false (sau calomnierea altor
persoane);
 Verificarea probelor administrate în cauză.
 Descoperirea înscenărilor (disimulărilor).
 Obţinerea probelor noi
 Stabilirea cauzelor de apariţie a contradicţiilor esenţiale în
declaraţii.
 Studierea (cunoaşterea) personalităţii audiaţilor.
 Verificarea şi aprecierea versiunilor.
Cerinţe faţă de întrebări
 întrebarea trebuie să fie concretă şi să se refere la
circumstanţa contradictorie, să fie scurtă şi logică fără a
permite existenţa mai multor sensuri la perceperea şi
interpretarea acesteia;
 să se renunţe la întrebările care presupun răspunsuri
laconice "desigur", "da"; "posibil";
 în întrebare să nu se conţină informaţia care ar putea fi
folosită la formularea răspunsului;
 întrebările se formulează reieşind din gradul de
dezvoltare intelectuală a celui ascultat, nivelul de
cunoştinţe ale acestuia;
 întrebarea este pusă direct persoanei de la care se
aşteaptă răspunsul;
 întrebările să posede o structură şi consecutivitate
logică, să reiasă una din alta;
 nu se trece la următoarea întrebare până ambii
confruntaţi nu răspund complet la întrebarea precedentă
Planul confruntării
 circumstanţele contradictorii - amplasate în
ordinea în care vor fi lămurite;
 esenţa declaraţiilor anterioare
referitoare la contradicţii;
 probele ce vor fi prezentate şi
consecutivitatea prezentării lor;
 întrebările ce vor fi adresate confruntaţilor;
 procedeele tactice care vor fi aplicate;
 observaţii.
Procedee tactice
 efectuarea confruntării la locul infracţiunii.
 demonstrarea unor probe pentru activitatea legăturilor asociative ale
memoriei
 folosirea declaraţiilor învinuitului (bănuitului) care a recunoscut
faptul săvârşirii infracţiunii.
 combinarea confruntării cu audiere şi invers
 Detalierea obiectelor confruntării
 iniţierea şi amplificarea contradictorialitătii în declaraţii referitoare la
unele circumstanţe mai puţin importante.
 Tergiversarea timpului
 efectuarea confruntărilor în combinare cu prezentări spre
recunoaştere.
Fixarea rezultatelor confruntării
 Persoana I singular
 Răspunsul este semnat