Examen “Compozitie urbana”

-sesiunea feb. 2021

Costin Robert (seria 2016-2022)

1. a. O compozitie reprezinta totalitatea elementelor ce alcatuiesc o unitate.

Prin “compozitie urbana” ne referim la totalitatea elementelor ce alcatuiesc:
-conformarea, dispunerea, organizare – spatiilor urbane (orase, zone, cartiere etc)
urmarind principii si reguli specifice.
Un ansamblu compozitional cuprinde urmatoarele elemente:
-elemente urbanistice (constructii si amenajari de orice fel, cai de circulatie, plantatii,
spatii libere intre cladiri, mobilier urban, etc)
-elemente de mediu natural (forme de relief, paduri, plantatii, ape, etc.)
-relatiile dintre elementele urbanistice si cele de mediu natural
Forma si dispunerea elementelor ce compun un ansamblu compozitional
exprima:
1.importanta si calitatea relatiilor dintre elementele urbanistice
2. importanta si calitatea relatiilor dintre elemente urbanistice si cele ce apartin mediului
natural sau contextului urban din vecinatate.
b. Caracteristicile, particularitatile si specificul compozitiei vor fi determinate de
identificarea si evidentierea gradului de importanta acordat urmatoarelor aspecte:
1. ordine – pozitionarea elementelor conform unor cerinte si reguli practicesau estetice
2.unitate- ansamblul elementelor constituie un intreg coerent
3.simetrie- dispunerea elementelor de o parte si de alta a axei principale de compozitie
urmarind corespondente formale si spatiale
4.scara- raport dimensional intre un element si cele din vecinatate- elementele pot fi “la
scara” (unde elementele sunt de dimensiuni similare) sau “iesite din scara” (unde
elementele sunt fie prea mari fie prea mici fata de cele din vecinatate)
5.proportie- raporturi si relatii dimensionale favorabile armonioase atat intre elemente
cat si intre elemente si ansamblu
6.claritate- dispunerea elementelor astfel incat exprimarea intentiilor si scopurilor sa
poata fi perceputa cu usurinta
7.varietate- diferentierea elementelor atat in privinta expresiei formale cat si a
modalitatilor de asociere (aglomerarile necontrolate de forme, volume, stiluri devin
obositoare si distrug compozitia)
8.echilibru- amplasarea si repartizarea relativ egala a unor elemente cu caracteristici si
nivele de importanta diferite
9.ierarhie- dispunerea si amplasarea elementelor in raport cu importanta lor
10.relationare- asigurarea de legaturi si raporturi functionale sau estetice intre elemente
11.contrast- diferentiere intre: mase construite, spatii libere, deschideri-inchideri,
natural-artificial etc (un contrast exagerat poate conduce la discontinuitate, opozitie si
rupturi morfologice)
12.subordonare- asigurarea unor relatii de dependenta a unor elemente (considerate
secundare) fata de altele (considerate principale)
c. Problema compozitionala este redefinita drept o modalitate de dispunere, grupare si
ordonare a unor elemente diferite conform unor anumite modalitati de realizare ce
respecta o asa-numita “regula a jocului”.
Modalitatile de realizare raman direct legate de planul semnificatiei estetice. In aceasta
interpretare , tipurile estetice traditionale (clasice/monumentale) –devin cazuri
particulare alaturi de alte tipuri estetice- functionaliste, structuriste- fiecare dintre ele
reprezentand modalitati diferite de ansamblare.

Estetica traditionalista: -accent pe simboluri,

-calitatea compozitiei,
-unitate, simetrie
-reprezentativitate
-lizibilitatea imediata nu este posibila decat intr-un sistem arbitrar de simboluri
Estetica de tip functionalist: -accent pe rationalitate
-volume exprimate prin forme geometrice clare si simple
-noutate
-tehnicitate
Estetica de tip structuralist: -accent pe eficacitate si lizibilitate
-complexitate
-profunzime
-evolutivitate

2. a. Spatiul orasului ofera succesiuni diferite de imagini urbane- secvente vizuale ce

pot cuprinde spatii, constructii, amenajari edilitare elemente artificiale sau naturale etc.
Elemente ce definesc imaginile urbane: trasee (cai de circulatii) , noduri, limite,
sectoare, puncte de reper
Aspecte de apreciere a calitatii vizuale: lizibilitate, coerenta, structura, identitate,
capacitatea de a evoca imagini (semnificative)
Caracteristici ale formelor urbane: singularitatea, simplitatea, continuitatea,
dominanta, claritatea etc.

b. Elemente si mijloace compozitionale

-Elemente compozitionale formale primare –“punctuale” – sunt percepute ca obiecte
independente concentrate, in functie de scara, dispersare si asociere.
-Elemente comp. formale primare- “liniare” – sunt forme alungite (drepte sau curbe) cu
diferite orientari si directii- sunt perceput ca si obiect singular (in functie de scara,
asociere si dispersare)
-Forme planimetrice compozitionale primare (forme geometrice punctuale sau liniare)
-deschise- orienteaza sau concentreaza interesul catre un obiect sau un spatiu exterior
-inchise- limiteaza privirea doar catre spatiul interior
Prin combinarea elementelor si formelor primare se obtin volume si spatii inchise,
semi-deschise sau delimitate.
Instrumente, mijloace si efecte compozitionale:
-axe- imprima directii, conduc si orienteaza miscarea de la/catre un spatiu, obiect sau
ansamblu
-dominanta- exprimarea importantei prin marime, culoare, atat separat cat si in diferite
combinatii
-repetitie- utilizarea aceleiasi forme cu variatii de dimensionare si de dispunere.
-alternanta- asocierea a doua sau mai multe elemente diferite dupa un ritm sau cadenta
proprie.
-armonie- combinarea unor “familii” de elemente formale diferite a caror coexistenta
este benefica atat pentru ansamblu cat si pentru fiecare element sau grup in parte.
-gradare- repetarea aceleasi forme cu variatii de dimensionare si complexitate
-repetitie cu varietate si ritm- acelasi tip de elemente volumetrice dar cu diferite
dimensiuni
c. Spatii publice urbane:
-Traditionale- evidentiaza: continuitati ale fronturilor, aliniamente ale maselor construite,
forme, delimitare si functuini clare si usor perceptibile
-Interstitiale- fragmente si “resturi” spatiale situate intre ansambluri, constructii si
amenajari fara forme si functionalitate clar definite.
-Spatiul urban interstitial neutru- asigura perceptia lui atat ca element de separare cat si
ca element de legatura (functionala) intre cele doua ansambluri.
Spatiile urbane traditionale pot fi:
-de tip coridor- strazi, bulevarde, esplanade, pasaje
-de tip incapere- piete, piatete, curti interioare, scuaruri, parcuri etc
Lizibilitatea clara a caracteristicilor geometrice si a calitatilor estetice permite
perceperea si aprecierea valorica a spatiilor publice drept spatii urbane reprezentative.
Calitatile spatiului urban traditional: imagine favorabila, lizibilitate, delimitare, scara
umana, transparenta, conectivitate, complexitate, coerenta.
Spatii urbane interstitiale:
-spatii urbane amorfe
-nu au forme, delimitare (functiuni) clar definite
-neutre- sunt incluse premeditat in procesul de proiectare
-nu deranjeaza din punct de vedere vizual
-au functiuni restranse- zone verzi, recreere, sport
-reziduale- “incomode” vizual
-sunt percepute ca fragmente si resturi spatiale
-prezinta ambiguitati
-au un caracter “vag” urban
 -spatii reziduale abandonate- au ramas in afara proceselor de planificare urbana
(conditii dificile de construire, probleme economice etc)
-au un caracter temporar, constituind o situatie urbana de tranzitie intre cele doua etape
de constructie planificate
-spatii reziduale informe- fragmente si resturi spatiale rezulatte intre si
dedesubtul elementelor de suprastructuri d ecirculatie (bretele autostrazi, poduri si
pasaje aeriene etc)
-in ciuda acestor caracteristici , spatiile reziduale prezinta in multe situatii un potential ce
poate fi valorificat.

3. Exemple:
The World Trade Center- New York, Ground 0
Director Park- Portland
Times Square- New York
Trafalgar Square- Londra
Piazza San Marco- Venetia x
Praca de Comercio- Lisabona x
Mellon Square- Pittsburg
Bedok Town Square- Singapore
United Nations Plaza- San Francisco
Robson Square- Vancouver
Piazza San Marco-Venetia:
-prezinta un spatiu public urban “traditional” de tip “incapere”
-este considerat un spatiu urban reprezentativ datorit calitatilor geometrice si estetice
Calitatile unui astfel de spatiu public urban de tip “traditional” sunt:
-imagine favorabila
-lizibilitate
-delimitare
-scara umana
-transparenta
-conectivitate
-complaexitate
-coerenta
-fara elemente vegetale naturale
Acest spatiu public evidentiaza:
-continuitatea fronturilor
-aliniamentele maselor construite
-exprima forme clare si usor perceptibile
-axele principale- conduc si orienteaza catre un spatiu
-dominanta turnului- iese din plan planul orizontalitatii prin marimea lui
-planul compozitional formal liniar
-planul planimetric geometric liniar deschis
Praca de Comercio- Lisabona:
Acest spatiu public evidentiaza:
-continuitatea fronturilor
-aliniamentele maselor construite
-exprima forme clare si usor perceptibile
-axele principale- conduc si orienteaza catre un spatiu
-planul compozitional formal liniar
-planul planimetric geometric liniar deschis
Spre deosebire de Piazza San Marco, aici nu avem un element dominant, insa avem
un element central menit sa atraga atentia privitorului- stuatuia.
-prezinta un spatiu public urban “traditional” de tip “incapere”
-este considerat un spatiu urban reprezentativ datorit calitatilor geometrice si estetice
Calitatile unui astfel de spatiu public urban de tip “traditional” sunt:
-imagine favorabila
-lizibilitate
-delimitare
-scara umana
-transparenta
-conectivitate
-complaexitate
-coerenta
-ca si in exemplul de mai sus- lipsit de elemente vegetale si naturale, insa, cu o
priveliste superba asupra marii