CÂMPIILE ROMÂNIEI

 
 
CÂMPIA DE VEST (CÂMPIA BANATO-CRIȘANĂ)
 
Poziție geografică : în vestul țării
Limite : V- Serbia și Ungaria ; E- Dealurile de Vest și Munții Apuseni
Relief – aspecte specifice :
– s-a format prin umplerea unei vechi mări (Marea Panonică) cu sedimente aduse de
râuri din unități mai înalte din est;
– altitudine medie 100m și maximă 143m în Câmpia Vingăi;
– este alcătuită din roci sedimentare: pietriș, nisip, loess;
– pătrunde pe văile râurilor în zona montană prin depresiuni-golf;
– are 3 tipuri de câmpii: înalte, orizontale și joase.
Resurse: petrol, gaze naturale, ape termale.
Diviziuni:
Câmpii înalte (la contactul cu dealurile): Câmpia Vingăi
Câmpii orizontale (tabulare): Câmpia Carei (cu acumulări de nisip), Câmpia Aradului
Câmpii joase (de coborâre): câmpiile Timișului, Crișurilor, Someșului.
 
Pentru a se evita inundațiile, unele râuri au fost îndiguite, canalizate (Bega).
Câmpia de Vest este a doua regiune agricolă a țării. Aici sunt cultivate cereale, plante
tehnice, de nutreț și se cresc animale în complexe zootehnice.
 
CÂMPIA ROMÂNĂ
Reprezintă cea mai întinsă unitate de relief a țării.
Poziție geografică : în sudul țării
Limite : N- Pod. Getic, Subcarpații Curburii, Pod. Moldovei; V,S și E Lunca Dunării
Relief – aspecte specifice :
– s-a format prin umplerea unei suprafețe lacustre cu materiale  aduse de râuri din
unități mai înalte;
– are altitudine cuprinse între 6m și 300m;
– prezintă un strat de  loess mai gros în est (40m grosime în Câmpia Bărăganului);
– pe loess s-au format crovuri (gropi datorate tasării și acțiunii apelor freatice);
– are 3 tipuri de câmpii: înalte (piemontane), orizontale (tabulare) și joase (de coborâre).
Resurse: petrol, gaze naturale
Diviziuni:
Sectorul Vestic (Câmpia Olteniei), situat la V de Olt este regiunea cea mai înaltă și
mai veche. Râurile au creat terase întinse cu acumulări de nisip.
Subdiviziuni: câmpiile Blahniței, Băileștilor, Romanaților
Sectorul Central: cuprinde: câmpii înalte (Câmpia Piteștilor – cea mai înaltă Câmpia
Târgoviștei, Câmpia Ploieștilor), câmpii joase (Câmpiile Titu și Gherghiței), câmpii
orizontale  (Câmpiile Boianului, Găvanu – Burdea, Burnazului)
Sectorul estic are câmpii înalte (Câmpia Râmnicului), câmpii joase (Câmpiile Buzăului
și Siretului Inferior – cea mai joasă), câmpii orizontale  (Câmpiile Bărăganului, Brăilei,
Tecucilor, Covurlui)
 
Cea mai întinsă câmpie este cea a Bărăganului. În sudul văilor râurilor Ialomița și
Călmățui sunt acumulări de nisip.
 
LUNCA DUNĂRII
Lunca este o formă de relief mai joasă decât câmpia, situată de o parte și de alta a
cursului unui râu. Se mai numește albie majoră. Lunca Dunării este cea mai mare din
țară. Are lățime maximă de 20-25Km în Balta Brăilei. Datorită inundațiilor din trecut în
această luncă s-au făcut îndiguiri și desecări ale suprafețelor cu exces de umiditate,
Lunci întinse au și râurile Mureș, Olt, Argeș, Siret, Prut, Jiu.
 
DELTA DUNĂRII
Poziție geografică : în estul țării
Limite : N- granița cu Ucraina; V- Pod. Dobrogei, S și E Marea Neagră
Relief – aspecte specifice :
– s-a format prin acumularea de aluviuni la vărsarea Dunării într-un golf al M. Negre
(aluviunile fiind modelate de curenții marini – origine fluvio-maritimă);
– este cea mai joasă regiune de câmpie :altitudine medie 0,5m, (maxima 12m în grindul
Letea);
– formează o deltă secundară la gurile brațului Chilia;
– relieful cuprinde:
suprafețe mai înalte (grinduri și ostroave)
suprafețe mai joase (brațe secundare, lacuri, bălți, canale, mlaștini, gârle)
Tipuri de grinduri:
Grinduri fluviale (de-a lungul brațelor principale)
Grinduri maritime (fluvio-maritime): Letea, Caraorman, Sărăturile, etc.
Grinduri continentale: (suprafețe vechi de uscat): Chilia, Stipoc
Factorii care au contribuit la formare deltei:
– cantitatea mare de aluviuni transportată de fluviu;
– panta redusă a fluviului și a platformei continentale;
– mareea redusă;
– curenții marini;
– oscilațiile de nivel ale mării în Cuaternar
Brațele principale ale Deltei Dunării:
Chilia (în N)- cel mai lung, transportă cel mai are olum de apă (60%)
Sulina (în centru)- cel mai scurt, a fost îndreptat, curățat și canalizat, singurul navigabil
pentru nave maritime
Sfântu Gheorghe (în S)- al doilea ca lungime și debit (transportă 22% din volumul de
apă) și cel mai vechi.
 
PLATFORMA CONTINETALĂ A MĂRII NEGRE
 
Este forma de relief situată între 0 și 200m adâncime.
Caracteristici de ansamblu:
– a fost o câmpie invadată de apele mării ca urmare a topirii ghețarilor cuaternari;
– are urme ale unor vechi cursuri de râuri care se vărsau în mare;
– apele marine aparțin stratului superficial (salinitate redusă 16-17%o, au oxigen
dizolvat și viețuitoare)
– suprafața mării este în creștere 1-2 mm/an
– curenții marini au barat cu nisip complexul lagunar Razim, laguna Siutghiol, limane
maritime;
Litoralul românesc (244Km) are două sectoare:
nordic (Sulina-C. Midia) cu delta și complexul Razim
sudic (C. Midia- Vama Veche) cu faleze și plaje
Marea teritorială se întinde până la 12 mile marine în larg, urmează zona economică
exclusivă până la 200 mile marine și apoi marea liberă.
Importanța
– resurse de petrol  și gaze naturale exploatate prin platforme de foraj
– apa are săruri minerale, faună piscicolă
– la țărmuri nisipuri cuarțoase, porturi și stațiuni turistice