11.

1 INFORMATICA DE GESTIUNE IN COMERT

1.1 Codificarea mărfurilor  

Clasificare şi codificare

Prin „clasificarea mărfurilor” înţelegem operaţia de împărţire a mărfurilor pe categorii

(pe clase) de mărfuri cu caracteristici sau funcţiuni asemănătoare. Clasificarea mărfurilor se
efectuează în funcţie de caracteristicile comune ale mărfurilor şi în funcţie de scopul clasificării.
Dacă managementul magazinului intenţionează să facă un studiu statistic pentru a putea
observa ponderea în stoc a mărfurilor de import, atunci mărfurile se vor împărţi iniţial în doua
categorii: mărfuri produse în ţară şi mărfuri din import; iar cea de a doua categorie va fi împărţită
în mai multe categorii, câte una pentru fiecare ţară străină de unde s-au importat mărfuri.Dacă
însă scopul clasificării va fi legat de o mai bună aranjare amărfurilor în vitrine, atunci categoriile
principale ar putea fi: „mărfuri pentru consum alimentar”, „mărfuri de uz casnic”, „unelte şi
scule” etc. Prima categorie va fi împărţită în sub categorii cum ar fi: „produse din carne”,
„produse din peşte”, „băuturi răcoritoare” etc.; iar cea de a doua categorie va fi împărţită de
asemenea în subcategorii cum ar fi: „detergenţi”, „mase plastice”, etc.
Un anumit produs, o anumită marfă, ar putea aparţine într-o anumită clasificare unei
anumite categorii, iar  în altă clasificare altei categorii. O sticla de whisky, de exemplu, în cazul
clasificării după ţara de provenienţă ar putea aparţine categoriei „Scoţia”, dar în cazul clasificării
după proprietăţile şi rostul ei ar putea aparţine subcategoriei „băuturi spirtoase” din cadrul
categoriei „mărfuri alimentare”.
Să presupunem că un lanţ de magazine face transportul şi aprovizionarea din depozitul
central înmagazine folosind un singur tip de cutii de carton. La un transport, în unele cutii se află
becuri produse în Italia, înalte cutii se află baterii de tip AA produse în Franţa (cu termen de
valabilitate până în ianuarie 2011) şi în alte cutii se află telemea produsă în România (cu termen
de valabilitate până în august 2009). Într-un fel sau altul, personalul de la recepţie ar trebui să
cunoască caracteristicile produselor din cutii, spre a şti cum să le manevreze şi unde să le
depoziteze.
Să presupunem că lanţul de magazine a găsit o metodă ingenioasă de a inscripţiona
cutiile printr-un cod (format din cifre şi litere) a căror semnificaţie ar fi următoarea: primele două
litere semnifică ţara de origine,umătoarele şase litere semnifică raionul căruia îi este destinat,
următoarele patru cifre reprezintă luna şi anul expirării perioadei de valabilitate iar ultima literă
reprezintă indicaţii speciale (R = păstrare la rece, F = fragil, X = fără restricţii privind
manipularea şi depozitarea).
Telemeaua produsă în România ar fi atunci codificată pe cutii: ROALIMEN0809R (Ţara
România, raionul alimente, expiră în luna august anul 2009, se păstrează la rece). Becurile
produse în Italia ar fi codificate ITUZCASN0000F (Ţara Italia, raionul „produse de uz casnic”,
fără termen de valabilitate, fragile). Bateriile ar ficodificate FRUZCASN0111X (Ţara de origine
Franţa, raionul „uz casnic”, expiră în luna 01 a anului 2011, fără restricţii privind manipularea şi
depozitarea).
Manipulanţilor le-ar fi suficient să privească doar ultima cifră a codului pentru a şti dacă
trebuie sau nu să trateze cu sporită atenţie anumite cutii; de asemenea tot ultima cifră a codului
va fi aceea care le va spune dacă cutiile trebuiesc sau nu duse în camera frigorifică; cele şase
cifre care desemnează raionul le va spune unde să transporte anume acele cutii, etc. 
În Statele Unite se comercializează fără distincţie produse alimentare din organisme
modificate genetic la un loc cu produse alimentare normale, fără nici o deosebire. Normele
Uniunii Europene se pare că vor impune însă ca produsele obţinute din organisme modificate
genetic să fie marcate distinct, vânzătorul fiind obligat să informeze cumpărătorul daca produsul
provine din organiseme modificate genetic sau nu. Adăugarea unei singure litere pe codul deja

1
stabilit l-ar scuti pe vânzător de munca de a citi toate informaţiile de pe toate produsele
alimentare pecare le vinde.
Codificarea, reprezintă prin urmare operaţiunea de transpunere în cod a elementelor
definitorii ale unor obiecte, servicii, marfuri, etc. Principalul obiectiv al codificării este
identificarea. În cazul unor produseasemănătoare, cu ambalaj asemănător (de ex. smântână
produsă de un producător în două sortimente, în funcţie de concentraţia în grăsimi, şi care se
vând la preţuri diferite) codul poate fi cel care dintr-o privire de ajută să identificăm exact
produsul.
Codul, este o combinaţie de elemente simbolice, prin care se reprezintă o informaţie.
Aceste elemente pot fi: litere (cod alfabetic); cifre (cod numeric); litere şi cifre (cod
alfanumeric).

Codurile de bare

În fiecare zi întâlnim coduri de bare peste tot în jurul nostru. Le putem vedea în
magazine, pe corespondenţă, pe facturi, aproape oriunde. Apariţia codurilor de bare este însă
strâns legată de evoluţia tehonologiei de calcul (a computerelor) şi mai ales de utilizarea din ce
în ce mai intensă a acesteia în comerţ.
Codurile de bare pot fi descrise ca un cod „MORSE OPTIC” care
sunt citite şi decodate cu ajutorul cititoarelor de coduri de bare (scanere)
care măsoară reflexia luminii şi interpretează codurile în numere şi litere
şile trimit spre gestionare unui calculator personal sau unui computer
specializat de tipul caselor de marcat. Codurile de bare sunt o serie de
bare negre pe un spaţiu alb, simboluri care codifică informaţii
alfanumerice.
Codurile de bare nu sunt altceva decât versiuni grafice ale
codurilor produselor prezentate în capitolul precedent. Deoarece
computerele nu au ajuns încă la capacitatea deplină de a citi scrisul
uman, specialiştii în calculatoare au inventat diverse modalităţi de a simboliza cifrele şi literele
prin dungi verticale pe care computerelesă le poată citi. În prezent există mai multe convenţii de
codificare, mai multe variante de codificare, pe care le vom numi „tipuri de coduri de bare” sau
„simbologii de coduri de bare”. 
În capitolul precedent am exemplificat cum becurile produse în Italia, destinate vânzării
prin raionul deproduse de uz casnic, cu indicaţia „fragil” ar putea fi codificate prin codul
alfanumeric: ITUZCASN0000F. În imaginile de mai jos codul alfanumeric ITUZCASN0000F
este prezentat sub formă de coduri de bare, în două variante: tipul de cod de bare CODABAR şi
tipul de cod de bare CODE39.

CODABAR CODE39.

Fiecare tip de cod de bare incepe cu un caracter special de start si se termina cu un

caracter special destop. Aceste caractere (adică seturi de dungi negre de diferite grosimi, care
sunt puse înaintea codului propriu zisşi după codul propriu zis) ajuta cititorul sa detecteze codul
de bare si sa-si dea seama daca este scanat de la capla coada sau invers. Codurile de bare sunt
unidimensionale (au un singur rând de bare verticale) sau bidimensionale (sunt formate din mai
multe rânduri de bare verticale).

2
Tipuri de coduri de bare

O simbologie de coduri de bare defineste detaliile tehnice ale unui anume tip de coduri de
bare: latimea liniilor, setul de caractere, metoda de codificare, specificatii cu privire la calculul
digitului de control, etc. Cei mai multi utilizatori sunt interesati de proprietatile generale ale unei
anumite simbologii de coduri de bare (ce fel de datesi in ce cantitate poate codifica, care sunt
aplicatiile sale generale) decat de caracteristicile strict tehnice. Unele tipuri de coduri de bare nu
pot codifica decât numere (adică nu pot codifica decât coduri numerice), altele însă pot codifica
şi numere dar şi litere. Unele tipuri coduri de bare nu pot codifica decât coduri de lungime fixă
(adică o cantitate fixă de numere ori de litere), alte tipuri însă pot codifica coduri de lungimi
diferite.

Coduri de bare exclusiv numerice

Codurile "UPC-A" sunt folosite la la marcarea produselor ce sunt

comercializate retail in SUA. Acest cod de bare identifica producatorul
si respectivul produs pentru casistemul de la orice punct de vanzare
(point of sale) sa poate gasi in mod automat pretul alocat.

Codurile „UPC-E”sunt o varianta comprimată a codurilor de bare UPC-A care

pot fi printate intr-un spatiu foarte mic si sunt folosite pentru etichetarea
produselor mici.

Codurile "EAN-13" sunt folosite in intreaga lume pentru a marca

bunuri comercializate în retail. Acest cod de bare codifica 13 caractere
numerice: primele doua sau trei suntcodul tarii in care producatorul este
inregistrat (poate sa nu coincida cu tara in careprodusul a fost de fapt
realizat). Codul de tara este urmat de 9 sau 10 digiti de date (acest lucru depinde de lungimea
codului tarii) si un singur digit de control.

Codurile "EAN-8"sunt o versiune mai redusa a codurilor "EAN-

13". Ele includ un cod de tara format din 2 sau 3 digiti, 4 sau 5
digiti de date (depinde de lungimea codului detara) si un digit de
control. Chiar daca este posibil ca sa i se mai ataseze un cod de bare
format din 2 sau 5 digiti, scopul crearii lui "EAN-8" este acela de a
ocupa cat mai putin spatiu cu putinta.

Codurile "Code 11" sunt folosite in special pentru a eticheta

echipamente folosite intelecomunicatii. Setul de caractere folosit
include cifrele de la 0 la 9, simbolul ( - ) si un cod de inceput / sfarsit.
Fiecare caracter este codificat prin trei linii si doua spatii.

Coduri de bare alfanumerice

Codul "Code 39" este folosit la scara larga in multe

ramuri economice.El este definit de catre "American
National Standards Institute" (ANSI), fiind cunoscut si
sub denumirea de "USD-3" sau "3 of 9". Setul de
caractere ce pot fi codificate in codul de bare "Code 39"
include cifrelede la zero la noua, literele mari de la A la Z si urmatoarele simboluri: spatiu,

3
minus (-), plus (+), perioada (.), dolar ($), slash (/) si procent (%). Fiecare cod de bare contine
caractere speciale ce marcheaza inceputul si sfarsitul acestuia. Codul de bare poate avea teoretic
orice dimensiune, dar practic nu este recomandat sa contina mai mult de 25 de caractere.

Codul "Codabar" poate codifica cifre de la 0 la 9, sase simboluri (-:.$/+), si caractere de start /
stop A, B, C, D, E, *, N, sau T. Aceste caractere trebuie folosite doar in perechi ce se potrivesc si
nu mai pot aparea in alta parte in codul de bare. "Codabar" este folosit in biblioteci, banci de
sange, in industria curieratului rapid si intr-o larga varietate de aplicatii de procesare a
informatiei. 

sau

Coduri de bare bidimensionale

Codul „PDF-417” este un cod de bare bi-dimensional care poate codifica panala 1800 de
caractere printabile ASCII. Forma sa este rectangulara si poate fi modificata prin setarea latimii
si permitand inaltimii sa creasca odata cu datele introduse. Teoretic nu exista limita de date care
pot fi codificate intr-un grup de coduri de bare de tipul PDF-417.

Somer indemnizat

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, 

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Codul „DataMatrix” este un cod de bare bidimensional care poate stoca intre 1 si 2000 de
caractere. Simbolul grafic este un patrat cu latura incepand de la 0.00254 mm si pana la 35.56
mm. Ca exemplu de densitate, 500 de caractere numerice pot fi codificate intr-un patrat cu latura
de 2.54 mm. Codul de mai sus codifica 20 de caractere ASCII. DataMatrix este folosit la
codificarea produselor si a seriilor de produse electrice, la marcarea instrumentelor chirurgicale
(Japonia), la identificarea lentilelor, pe placile cu circuite electronice.

Somer indemnizat

4
 Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

 Principalele aplicaţii ale codificării cu bare:

      numerotarea, codificarea şi identificarea automată şi rapidă a produselor;
      gestionarea şi urmărirea automată a stocurilor;
      identificarea partenerilor de afaceri în comunicaţia comercială, electronică;
      înregistrarea automată la casele de marcat din magazine
Avantajele folosirii codurilor de bare
1)  pentru producător:
        urmărirea şi controlul producţiei în punctele de lucru şi pe flux;
        constituie suport de informaţie, permiţând managementul intrărilor, ieşirilor şi a stocurilor de
mărfuri în magazii şi depozite;
        inventarierea stocurilor, mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar;
        controlul accesului şi înregistrarea prezenţei personalului.
2)  pentru comerciant:
        gestionarea mai eficientă a stocurilor;
        înregistrarea mai rapidă şi mai precisă a produselor;
        stabilirea locurilor de amplasare a unităţilor logistice şi controlul fluxurilor de mărfuri;
        cunoaşterea zilnică a cifrei de afaceri;
        obţinerea de beneficii prin creşterea productivităţii la punctele de vânzare;
        nu mai este necesară marcarea preţurilor pe fiecare articole iar schimbarea acestuia nu obligă
distribuitorii la o rectificare;
        eliminarea bonurilor şi a erorilor de înregistrare;
        reducerea timpului alocat operaţiilor contabile.
3) pentru consumator:
        dispariţia erorilor de preţ ce pot apare la casele de marcare;
        reducere timpului petrecut la casele de marcare;

5
        emiterea unei facturi în detaliu, în care sunt trecute denumirea şi preţul fiecărui articol
achiziţionat.

Cresterea eficientei operationale

Deoarece codurile de bare permit o inregistrare rapida si foarte exacta a informatiei, procesarea
datelor si identificarea lor se face foarte repede. Codurile de bare va pot ajuta sa tineti o mai buna
evidenta dandu-va posibilitatea sa raspundeti prompt eventualelor solicitari sau schimbari ce pot
aparea.

Reducerea timpului 
In functie de domeniul de aplicare, scaderea timpului alocat operatiunilor este semnificativa.
(exeplu - intocmirea inventarului). In cadrul operatiilor zilnice de rutina, scaderea timpului alocat
acestora prin folosirea codurilor de bare duce la crestere si imbunatatirea productivitatii. Daca
luam in cosiderare un transport ce contine10 colete, scrierea codurilor si seriilor putem spune ca
dureaza cel putin 2 minute, in comparatie cu timpul cat dureaza sa scanam codurile lor de bare:
10-20 secunde.

Reducerea erorilor 
Erorile aparute la introducerea datelor pot fi o sursa semnificativa de crestere a costurilor,
precum si o permanenta sursa generatoare de probleme: cheltuieli in plus cu transportul, clienti
nemultumiti si timp pierdut pentru identificarea problemelor, acestea fiind doar cateva exemple.
In anumite situatii, erorile aparute in cadrul activitatii de birou pot avea un impact dramatic
asupra activitatii (importanta pe care exactitatea datelor o are in domeniul farmaceutic). Eroarea
tipica umana pentru introducerea datelor este de 1 eroare la 300 de caractere. Cititoarele de
coduri de bare sunt mult mai precise: 1 eroare la 36 de trilioane de caractere, in functie si de tipul
cititorului.

Reducerea costurilor 
Codurile de bare sunt instrumente foarte eficiente ce pot fi folosite pentru a localiza probleme
specifice in cadrul unei organizatii sau pot fi integrate in sistemele informationale ale
companiilor. Daca sunt utilizate pe baza unui plan bine gandit, acestea vor avea ca rezultat o
reducere semnificativa a timpului alocat operatiunilor pentru care au fost alocate, o reducere
majora a erorilor ce ar fi putut aparea, rezultand astfel o importanta reducere a costurilor
generale.

2. Culegerea, stocarea si prelucrarea datelor in unitatile comerciale.

Pentru o întreprindere entităţile bazei informaţionale pot fi grupate după cum urmează:
- pentru activitatea de aprovizionare: stocuri de materiale, intrări materiale, consumuri de
materiale, contracte cu furnizorii, programe de aprovizionare;
- pentru activitatea de marketing: evoluţia cererii şi a ofertei, dinamica preţurilor,
elasticitatea cererii şi a producţiei;
- pentru activitatea financiar-contabilă : solduri şi rulaje contabile, calculaţia costurilor,
bugete de venituri şi cheltuieli, contabilitatea analitică şi sintetică;
- pentru activitatea de personal: evidenţa personalului, salarizări, dotări social-culturale şi
gestiunea lor.