Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IDEOLOGIE Totalitatea ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă
teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă.
DOCTRINĂ Totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc.
DEMOCRAȚIE Formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii
de către popor.
TOTALITARISM Regim politic autocrat care aplică dictatura unei minorități, prin conducerea și controlul întregii
activități în stat, îngrădind libertățile democratice și practicând o politică de forță și violență.
STAT 1. Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin
intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile
dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație;
țară.
2. Instituție politico-administrativă a societății în frunte cu un guvern și cu organele acestuia, cu
ajutorul cărora se asigură funcționarea vieții sociale pe un anumit teritoriu; țară.
GUVERN Organ central al statului care exercită puterea executivă; cabinet, consiliu de miniștri.
REGIM POLITIC Modul de organizare a vieții economice, politice și sociale a unui stat. Se definește în funcție de
ansamblul de metode folosite și prin relația dintre putere și cetățeni.
FORMĂ DE Formă de organizare politică a unui stat: monarhie și republică.
GUVERNĂMÂNT
PARTIDE Organizație politică care exprimă și apără interesele unei clase sociale sau ale unei pături a
POLITICE/FORM acesteia, conducând lupta lor pentru atingerea anumitor scopuri sau idealuri.
AȚIUNI
POLITICE
CONSTITUȚIE Lege fundamentală a unui stat, care cuprinde principiile de bază ale organizării lui, stabilește
drepturile și datoriile fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor
supreme și locale etc., reflectînd în întregime structura socială respectivă.
COMUNISM Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private asupra
mijloacelor de producție și al instaurării proprietății colective.
FASCISM Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism
extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea
rasismului etc.;
NAZISM Doctrină politică a fascismului german fondată de Hitler, profund antiumană, care, susținând
superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice
violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism.
CENZURĂ Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor,
emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor
telefonice;
POLIȚIE Structuri ale securității, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitare, precum și pentru
POLITICĂ suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
CULTUL Termen care definește venerarea excesivă a unui singur conducător aflat încă în viață. Cultul
PERSONALITĂȚII personalității caracterizează de obicei statele totalitare. Renumele unui singur lider, deseori
caracterizat drept "liberator" sau "salvator" al poporului, ridică conducătorul la un nivel aproape
divin. Portretul conducătorului apare peste tot, la fel ca și statuile sau monumentele dedicate
măreției și înțelepciunii liderului. Lozincile și citatele din opera șefului acoperă pancarte uriașe,
zidurile, iar cărțile cuprinzând discursurile și scrierile lui umplu librăriile și rafturile bibliotecilor.
SEPARAREA Principiu/ Un model de guvernare conform căruia statul este împărţit în ramuri, fiecare cu puteri
PUTERILOR ÎN şi zone de responsabilitate separate şi independente, astfel încât nici o ramură nu are mai multă
STAT putere decât celelalte, şi care asigură un echilibru instituţional şi democratic prin funcţii de
control reciproc. Tradiţional, cele trei puteri sunt puterea legislativă, puterea executivă, şi puterea
judiciară.
STAT DE DREPT Forma cea mai dezvoltată de organizare socio-politică care se bazează pe respectul legii și
drepturile omului. Este statul în care cetățenii și instituăiile statului sunt egale în fața legii.
Ideologii şi practici politice democratice
Regimurile democratice, bazate pe:
principiul separării puterilor în stat
alegeri libere
respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti
pluripartidism, s-au consolidat în ţările nordice, precum Danemarca, Suedia sau
Norvegia, şi în cele mai multe state din vestul Europei.
Pluralism politic.
cultul personalităţii
Ideologiafascistă şi practicilepoliticealeregimului.
Mişcarea fascistă a apărut după încheierea Primului Război Mondial, în condiţiile în care
Italia se găsea într-o criză profundă. Era susţinută atât de populaţia debusolată de război şi
de sărăcie, cât şi de mulţi industriaşi şi bancheri .
Mişcarea fascistă a ajuns la putere prin presiune ( Marşul asupra Romei,1922). Printr-o
lege specială, lui Mussolini i se acordau puteri sporite. Acesta a interzis orice formă de
opoziţie, ca şi toate organizaţiile care nu erau fasciste (partide, sindicate etc.). Mussolini a
inaugurat cultul propriei personalităţi, proclamându-se Il Duce (Conducător ).
Partidul Naţional Fascist a devenit formaţiune politică unică.
Poliţia politică (OVRA) şi organizaţiile paramilitare Cămăşile negre şi Ballila.
Italia a fost transformată în „stat corporatist”, în care nu primau interesele individului.
Îndoctrinarea cetăţenilor se făcea prin propaganda şi prin diferite organizaţii fasciste.
În Rusia, apoi în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, stat creat de Rusia Sovietică,
Ucraina, Bielorusia şi Transcaucazia, toate domeniile de activitate au fost organizate
conform concepţiei lui Lenin, expuse în Tezele din Aprilie 1917.
Încă de la preluarea puterii, teroarea a fost instituită în stat. Orice formă de opoziţie a fost
desfiinţată, fiind interzisă funcţionarea tuturor partidelor, în afara celui comunist (bolşevic)
rus, denumit apoi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.).
A fost creată, în anul 1917, poliţia politică a regimului, cunoscută cu abrevierile C.E.K.A.,
N.K.V.D. apoi K.G.B.
Viaţa religioasă a fost obstrucţionată. Statul şi-a impus controlul în economie, prin
naţionalizarea întreprinderilor. Proprietatea privată a fost înlocuită cu cea de stat sau
colectivă.
Teroarea asupra populaţiei s-a intensificat în perioada în care s-a aflat la conducere Iosif
Visarionovici Stalin (1924-1953). Acesta a impus o economie centralizată şi planificată
rigid.
Din 1929 s-a trecut la colectivizarea forţată a agriculturii, în paralel cu industrializarea
forţată şi planificarea producţiei prin planurile cincinale.
Opozanţii politici fie au fost executaţi, fie li s-au înscenat procese în urma cărora au fost
trimişi la închisoare sau în lagărele de muncă forţată din ţară, care formau GULAG-ul.
Marii Terori,desfăşurate la ordinul lui Stalin între anii 1936 şi 1939, i-au căzut victime
oameni din rândul tuturor categoriilor sociale şi profesionale, inclusiv din rândurile
armatei.
În acelaşi timp, cultul personalităţii lui Stalin a căpătat proporţii fără precedent, presa era
cenzurată sever, iar întreaga creaţie culturală se găsea în slujba intereselor Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice şi al dictatorului.