Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 1

26.10.2020

1. PROCESUL DE NURSING IN ANESTEZIE SI TERAPIE INTENSIVA


1. DEZIDERATE
2. DEFINITIE SI OBIECTIVE
3. TIPURI DE ANESTEZIE

Lucrari practice

1 ROLUL SI RESPONSABILITATILE ASISTENTULUI


MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI. PLANUL
DE INGRIJIRE IN ATI SI MEDICINA DE URGENTA –
PROIECTE PE STUDII DE CAZ
2. PROTOCOALE DE INGRIJIRE A PACIENTULUI IN ATI SI
MEDICINA DE URGENTA

Anestezia – a fost introdusa in Romania in 1957


= totalitatea mijloacelor farmaceutice si tehnice care permit:
1. pacientul sa tolereze actul terapeutic si chirurgical in conditii optime de securitate si
comfort
2. chirurgului sa execute actul operator in conditii de imobilitate si relaxare adecvate ale
pacientului
Componentele anesteziei sunt in numar de 4:
- analgezie - obligatorie
- amnezia, hipnoza – facultativa
- relaxarea musculara – facultativa
- homeostazia generala – obligatorie

Analgezia
– lipsa durerii
– caracterizeaza atat anestezia generala ( AG ), cat si anestezia locoregionala ( AL ), fiind o
componenta obligatorie a anesteziei
– cele mai importante substante care o determina sunt opiodele ( morfinice)
– inclusiv gazele potenteaza efectele celorlalte analgezice
Amnezia, hipnoza
- somnul
- componenta facultativa, nu e obligatorie in timpul AL, dar e obligatorie in cazul AG
( pacientul e intubat, aude tot si ii determina anxietate ulterior, daca nu e amnezic)
- chiar daca nu se face e nevoie de un anxiolitic foarte bun
Relaxarea musculara
- componenta facultativa, impusa de sediul interventiei chirurgicale si de amploarea ei
- si sub AG si sub rahianestezie
- AG – pacient adormit neintubat sau intubat, in cel din urma caz pacientul nu poate respira si
pentru a fi intubat trebuie relaxat
Asigurarea homeostaziei
- toate masurile de terapie intensiva intraoperatorie necesare mentinerii functiei vitale
- monitorizarea functiilor vitale pentru a asigura securitatea pacientului
- e componenta obligatorie a oricarei anestezii
Anestezia are următoarele obiective:
-efectuarea tehnicilor care asigură analgezia (sau şi unul din celelalte 3
deziderate ale anesteziei generale) în timpul intervenţiilor chirurgicale;
-menţinerea funcţiilor vitale în timpul stress-ului chirurgical şi
anestezic;
-terapia diferitelor aspecte ale durerii (durerea post-operatorie, durerea
cronică, durerea acută);
-tehnicile de resuscitare cardio-respiratorie şi cerebrală intra-operator;
-tehnicile specifice ale tratamentului inhalator cu aerosoli;
-tratamentul clinic al tulburărilor hidro-electrolitice şi acido-bazice,pre-,
intra- şi post-operator.
Caracteristicile acestei specialităţi sunt următoarele:
- are un caracter de urgenţă;
- este o specialitate de vârf în rândul specialităţilor medico-chirurgicale;
- diminuă riscul traumatic chirurgical;
- îmbină clinica cu tehnologia modernă pentru a suplini temporar sau
permanent funcţiile vitale ale bolnavului;
- îşi asumă o mare responsabilitate medicală;
- asigură supravieţuirea bolnavilor şi vindecarea post-operatorie prin
ansamblul de tehnici, măsuri de îngrijire şi tratament post-operator.
Anestezia poate fi:
I.-locală (“de contact”, “prin infiltraţie“,“prin refrigeraţie” sau “prin
acupunctură”);
II.-regională (infiltraţia unui nerv mai important sau a unei rădăcini
nervoase);
III.-generală (aşa numita “comă reversibilă” produsă medicamentos,
intenţionat, cu scop analgetic sau “comă controlată”).
Anestezia generală este o stare de “inhibiţie globală reversibilă, a sistemului nervos central, cu
abolirea (aproape completă) a stării de conştienţă, a sensibilităţii dureroase, a reflexelor de
apărare şi a tonusului muscular”, dar cu păstrarea în acelaşi timp în limite normale sau uşor
deprimate a funcţiilor: cardio-vasculară, respiratorie, renală, metabolică, etc.
Anestezia asigură abolirea durerii de orice fel, funcţionarea în limite acceptabile (normale sau
aproape normale) a funcţiilor vitale, permite actul terapeutic operator şi asigură recuperarea post-
anestezică completă şi vindecarea totală a bolnavului.
Există 2 tipuri de anestezii valabile atât pentru anestezia locală (AL), anestezia loco-regională
(ALR) sau anestezia generală (AG):
a)anestezia terapeutică şi
b)anestezia chirurgicală.

a)Anestezia terapeutică nu este legată de actul operator şi are ca obiective


tratarea durerilor acute sau cronice, terapia astmului bronşic grav, a
botulismului, a encefalitei virale grave cu prinderea muşchilor respiratori, a
bronhopneumoniei grave, a ARDS (sindrom de detresă respiratorie acută), a
MSOF, a poliomielitei cu prinderea muşchilor respiratori, a miasteniei gravis, a
tetanosului, etc.Anestezia terapeutică poate fi: locală, loco-regională şi generală.
b)Anestezia chirurgicală este direct legată de actul operator. Ea este
diferită, după specialităţile chirurgicale pe care le deserveşte, în esenţă fiind tot
anestezie locală, loco-regională sau generală, dar cu specificul fiecărei
specialităţi.
Există astfel:
-anestezia în chirurgia generală (din care derivă toate celelalte);
-anestezia în obstetrică-ginecologie;
-anestezia în stomatologie;
-anestezia în chirurgia infantilă;
-anestezia în neurochirurgie,etc.
Anestezia chirurgicală poate fi atât anestezia loco-regională (ALR) cât şi
anestezia generală (AG). De obicei se preferă anestezia generală cu intubaţie
oro-traheală sau naso-traheală, deoarece asigură un confort mai bun pentru
pacient şi pentru chirurg şi un control mai bun al funcţiilor vitale (prin intubaţie
oro-traheală), dar şi cele 4 deziderate ale anesteziei generale (“patrulaterul
anestezic”):
1.hipnoză;
2.analgezie;
3.relaxare musculară (necesară doar în unele domenii); în stomatologie e
necesară doar minim, pentru a putea ventila bolnavul intubat oro-traheal sau
naso-traheal;