V.

Opere omiletice:

1. Cuvînt la Schimbarea lafaftl a Domnului nostru lisus Hristos, MG, XCVI,

col. 545-576.
2. Cuvînt la smochinul uscat ~i la parabola viei, MG, XCVI, col. 575-588.
3. Cuvînt la Marea Sîmbtlta, MG, XCVI, col. 601-644.
4. Cuvînt la Na~terea prea sfintei Stapînei noastre Nascatoarea de Dumnezeu
~i pururea Fecioara Maria, MG, XCVI, col. 661-680.
5-6. Trei cuvîntari la Adormirea Maicii Domnului, MG, XCVI, col. 699-762.

VI. Opere poetice:

DOGMATICA
În MG avem publicate foarte pu\ine din produqiile poetice ale sfintului
loan Damaschin (XCVI, col. 817-856; 1364-1369). Tradi\ia atribuie sfintului
loan Damaschin ~i compunerea Octoihului.

*
* *

În volumul de faffl prezentam în traducere româneasca Dogmatica sfintului

Ioan Damaschin. Ea face parte din trilogia amintita mai sus: Izvorul cu-
no~tin\ei
Dogmatica sfintului Ioan Damaschin a mai fost tradusa în româneste de cei
de ve~nica pomenire Grigorie ~i Gherontie 1• În limba gemzana a fost tr~dusa de
Dr. Dionys Stiefenhofer2, iar fragmentar în limba franceza de V. Ermoni3.

1
A celui întru sfinfi parintelui nosrru Joan Damaschin Descoperire eu amaruntul a
pravoslavnicii credinfe, 1almaci1ii din limba elineasca acum înrru a doao domnie aicea a prea
luminarului fÎ prea îniilfalUlui nosrru Domn Alexandru Cons1an1in Moruzi Voevod, din porunca
preaosfinfilUlui arhiepiscop fÎ mitropolit a roata Moldovia Çhiriu Chir Veniamin, eu a ciiruia
blagoslovenie fÎ chelruiala s-au dat ~i fn tipariu spre folosul de ob~te, adiiogfndu-se la sfir~it ~i
oarecare însemnari. În tipogrnfia sfintei Mitropolii, în Ia~i, la anul 1806, luna lui iunie.
2 Des heiligen Johannes von Damaskus Genaue Darlegung des onhodoxen Glaubens, aus dem
griechischen übersetzt und mit Einleirung und Erliiurerungen versehen, München, 1923 (Bibliothek
der Kirchenviiter, Bd. 44).
3
Saint Jean Damascène, Paris, 1904.

12
 CARTEA ÎNTÎI

CAPITOLULI

Dumnezeirea este necuprinsâ de minte.

.
Nu tr:-buie sa cautâm si sa ne interesam
de cele ce nu ni s-au predat de sfintii
profeti, apostoli ~i evangheli~ti

,,Pe Dumnezeu nimeni nu 1-a vazut vreodata; Fiul, Unul nascut, care este
în sînurile Tatalui, acela 1-a fâcut cunoscut" 1• Prin urmare, Dumnezeirea este
inefabila ~i incomprehensibila, ,,câci nimeni nu cunoa~te pe Tatal afara de
Fiul ~i nici pe Fiul afara de Tatal" 2• Stîntul Duh, însa, cunoa~te cele ale lui
Dumnezeu, în chipul în care duhul omului cunoa~te cele ce sînt în eP. În afarâ
de prima ~i fericita fire4, nimeni n-a cunoscut vreodata pe Dumnezeu, decît
numai acela câruia ea i s-a descoperit. Nimeni, n~ numai dintre oameni, dar
nici dintre puterile suprapâmînte~ti, adicâ chiar dintre Heruvimi ~i Serafimi.
Dumnezeu, însa, nu ne-a lâsat în completa ne~tiin\a, deoarece cuno~tin\a
existen\ei lui Dumnezeu este însamîn\atâ de el în chip firesc în to\i oamenii.
Pe lînga aceasta, însa~i crea\ia, conservarea ~i guvernarea acesteia vestesc
mare\ia firii dumnezeie~t i 5 •
Dumnezeu s-a fâcut apoi cunoscut, atît cît ne este eu putin\â sli-1 în\ele-
gem, mai întîi prin lege ~i prin profe\i, iar în urma prin Fiul lui, Unul nascut,
Domnul ~i Dumnezeul ~i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru aceea pri-
mim, cuno~tem ~i cinstim toate cele predate noua prin lege, prin profe\i, prin
apostoli ~i prin evangheli~ti ~i nu cercetam nimic mai mult decît acestea.
Dumnezeu, fiind bun, este cauza a tot binele ~i nu este su pus nici invidiei, nici
patimii. Invidia este ccparte de firea dumnezeiascâ, singura bunâ ~i în afara
de orice patim::.
1
loar, [, 18.
2 J\Ltei, XI, 27.
3 / Corinteni , li, 11.
4 Adicà: firea dumnezeiascii.
5 Romani, 1, 20. .

15
 Prin urmare, Dumnezeu, cunoscînd toate ~i îngrijindu-se dinainte de folo-
sul fiecâruia, ne-a descoperit sâ cunoa~tem numai' ceea ce este de folos ~i a
trecut sub tâcere ceea ce n-am putut sâ purtâm. Pe acestea deci sâ le iubim ~i
în acestea sâ râmînem, nemutînd hotarele v~nice 1 ~i nedepâ~ind dumne-
zeiasca predanie.
CAPITOl.,.UL II
Despre cele exprimabile
~i cele inexprimabile. Despre cele cognoscibile
~i cele incognoscibile
Cel care vrea sâ vorbeascâ sau sâ audâ despre Dumnezeu trebuie sâ ~tie în
chip clar câ atît cele eu privire la doctrina despre Dumnezeu, cît ~i cele eu
privire la doctrina întrupârii, nu sînt toate inexprimabile ~i nici toate expri-
mabile, nici toate incognoscibile ~i nici toate cognoscibile. Altceva este cog-
noscibilul ~i altceva exprimabilul, dupâ cum altceva este vorbirea ~i altceva
cunoa~terea. Pentru aceasta nu pot fi exprimate eu claritate multe din acelea
care se în\eleg în chip obscur despre Dumnezeu, ci sîntem sili\i sâ exprimâm
lucrurile, care sînt mai presus de noi, în felul nostru omenesc de a vorbi, dupâ
cum spunem câ Dumnezeu doarme, câ se mînie, câ nu ne poartâ de grijâ, câ
are mîini, picioare ~i cele asemenea.
Noi cunoastem si marturisim câ Dumnezeu este fârâ de început, fârâ de
stîr~it, ve~nic, 'puru;ea dâinuitor, nezidit, neschimbat, rieprefâcut, simplu, ne-
compus, necorporal, nevâzut, impalpabil, necircumscris, infinit, incompre-
hensibil, indefinit, insesizabil, bun, drept, creatorul tuturor fâpturilor, atot-
puternic, atotstapînitor, atoatevâzâtor, atoatepurtâtor de grija, stâpînitor ~i
judecâtor. Cunoa~tem ~i marturisim câ este un singur Dumnezeu, adicâ o
singura fiin\a; câ este cunoscut ~i este în trei ipostase, a.dicâ Tatâl ~i Fiul ~i
Sfintul Duh; câ Tatâl ~i Fiul ~i Sfintul Duh sînt unul în toate, afarâ de ne-
na~tere, na~tere ~i purcedere; câ Fiul, Unul nâscut ~i Cuvîntul lui Dumnezeu
~i Dumnezeu, din pricina îndurârii milei sale pentru mîntuirea noastrâ, a fost
zâmislit, fârâ de sâmîn\â, prin bunâvointa Tatâlui ~i prin conlucrarea prea
Sfintului Duh, ~i s-a nascut prin Sfintul Duh, fârâ stricâciune, din Sfinta Fe-
cioarâ si' Nâscâtoarea de Dumnezeu Maria si , s-a fâcut din ea om desâvîrsit;
' eu mreaja minunilor. Tot astfel ~i urmaeyii harului ~i dregâtoriei acestora,
Pildele lui So/omon , XXII, 28.
16
câ acela~i este, în acela~i timp, ~i Dumnezeu desllvîr~it ~i om desâvîr~it, din
doull firi, din Dumnezeire ~i omenire, ~i în douâ firi, care au facultatea de a
în\elege, de a voi, de a lucra ~i de a aqiona liber, ~i ca sâ spunem într-un
cuvînt, fiind desâvîr~ite, potrivit defini\iei ~i ratiunii fiecâreia din firi, adicâ a
Dumnezeirii ~i a omenirii, dar într-o singurâ ipostasll compusll; câ a
flâmînzit, a însetat, a obosit, a fost râstignit, a primit încercarea moqii ~i a
îngropârii de trei zile, s-a înllltat la ceruri, de unde a si venit la noi si iarâsi
va veni în vremea de apoi. ~i m'artorâ a acestora este d~mnezeiasca S~riptu;â
si
, toatâ ceata sfintilor.
'
Ce este însâ fiin\a lui Dumnezeu, sau cum este întru toate, sau cum Fiul,
Unul nâscut ~i Dumnezeu, golindu-se pe el însu~i, s-a fâcut om din sîngiuri
. feciorelnice, fiind plâsmuit dupâ o altll lege decît cea fireascâ, sau cum a
umblat pe ape, fllr:i sa-~i ude picioarele, nu cunoa~tem ~i nici nu putem
spune.
~adar, nu este eu putintll sll spunem ceva despre Dumnezeu ~i, în general,
sâ în\elegem altceva decît ce.te care, în chip dumnezeiesc, ni s-au vestit sau ni
s-au spus ~i revelat prin cuvintele dumnezeie~ti ale Vechiului ~i Noului Tes-
tament.
CAPITOLUL III
Dovedirea existentei lui Dumnezeu
•
Existenta lui Dumnezeu nu este pusâ la îndoialâ de cei care primesc sfin-
tele Scripturi, adicâ Vechiul ~i Noul Testament ~i nici de mul\imea pllgînilor,
deoarece, dupâ cum am spus1, cuno~tinta existentei lui Dumnezeu este sâditâ
în chip natural în noi. Dar rllutatea celui viclean contra firii omenesti a avut
atîta putere încît a tras pe unii în cea mai absurdâ ~i cea mai rea d~cît toate
râutâ\ile, prâpastie a pierzârii, anume de a spune câ nu existâ Dumnezeu.
Nebunia acestora, arâtînd-o tîlcuitorul lucrurilor dumnezeiesti David a
, ' '
spus: ,,Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu"2. Pentru acest
motiv, ucenicii eyi apostolii Domnului, în\elep\i fiind de prea Sfintul Duh,
fâcînd semnele dumnezeie~ti prin puterea ~i harul lui, au fost înaltati din
abisul necunoeyti\ei câtre lumina cuno~tintei de Dumnezeu, prin~i de vii fiind
1
În capitolul I. ·
2
Psalmi, XIII, 1.
17
 pâstorii ~i învâ\âtorii, primind harul luminâtor al Duhului, luminau, prin
puterea minunilor ~i prin cuvîntul harului, pe cei întuneca\i ~i întorceau pe
cei râtâci\i. Noi, însâ, care n-am primit nici darul minunilor, nici al învâ\âtu-
rii, deoarecenevrednici ne-am fâcut prin înclinarea câtre plâceri, ei bine, noi
vom vorbi pu\in despre acestea din cele ce ni s-au predat de tîlcuitorii haru-
lui, invocînd pe Tatâl ~i pe Fiul ~i pe Sfîntul Duh.
Toate cele care existâ sînt sau create sau necreate; iar dacâ ~înt create, sînt
negre~it ~i schimbâtoare, câci existen\a acelora care a început prin schimbare
va fi supusâ eu siguran\â schimbârii, fie distrugîndu-se, fie schimbîndu-se în
chip liber. Dar dacâ sînt necreate, urmeazâ câ sînt negre~it ~i neschimbâtoare.
Lucrurile, care au o existen\â contrarâ, acelea au contrar ~i felul de a exista,
adicâ însu~irile. ~i cine nu va câdea de acord eu noi câ toate existen\ele, toate
cele care cad sub sim\irea noastrâ, chiar ~i îngerii, se schimbâ, se prefac ~i se
mi~câ în multe feluri! Cele spirituale, adicâ îngerii, sufletele ~i demonii, se
schimbâ potrivit voin\ei Jibere, care cre~te sau se mi~oreazâ, fie în progresul
în bine, fie în îndepârtarea de bine. Celelalte se schimM prin na~tere ~i dis-
trugere, prin cre~tere ~i mi~orare, prin schimbarea însu~irilor ~i mi~carea de
la un Joc la altul. Prin urmare, fiind schimbâtoare, negre~it sînt create; ~i fiind
create, negre~it au fost create de cineva. Creatorul, însâ, trebuie sâ fie ne-
creat. Dar dacâ ~i acela a fost creat, negre~it a fost creat de cineva, ~i a~a mai
departe, pînâ ce vom ajunge la cineva necreat. ~adar, creatorul fiind ne-
crea t, negre~it este ~i neschimbâtor. ~i cine altul va fi acesta dacâ nu
Dumnezeu?
Dar ~i coeziunea însâ~i ~i conservarea ~i guvernarea crea\iei ne învatfl câ
existâ Dumnezeu, care a urzit acest univers, îl \ine, îl pâstreazâ ~i are totdeau-
na grijâ de el. Câci cum ar fi putut ca naturile contrare, adicâ focul ~i apa,
aerul ~i pâmîntul, sâ se uneascâ unele eu altele pentru formarea unei singure
lumi, ~i cum ar putea sâ râmînâ nedescompuse, dacâ nu Je-ar uni o foqâ
atotputernicâ ~i nu Je-ar pâstra totdeauna nedescompuse?
Cine este acela care a orînduit cele cere~ti ~i cele pâmînte~ti, toate cele din
aer ~i toate cele din apâ, dar mai vîrtos, cele dinaintea acestora, cerul,
pâmîntul, aerul, natura focului ~i a apei? Cine Je-a amestecat ~ile-a împllqit
pe acestea? Cine este acela care le-a pus în mi~care ~i conduce mersul lor
neîncetat ~ i neîmpicdicat? Nu este oare fâuritorul Jor acela care a pus în
toate o lege, potrivit câreia totul se conduce ~i se guverneazâ? ~i cine este
fâuritorul Jor? Nu este oare acela care le-a fâcut ~i le-a adus la existen\â?
Câci nu vom da întîmplârii asemenea putere! Dar sâ admitem câ s-au fâcut
18
prin întîmplare. A cui este orînduirea acestora? Sâ o admitem dacâ vrei si
pe aceasta. ~ cui este atunci conservarea ~i pâstrarea lor, p~trivit legiio'r
?upâ car~•. la mceput, ~u fost aduse la existen\â? Evident, a altcuiva decît a
mt1mplâru. Jar acesta cme este altul çlacâ nu Dumnezeu?
CAPITOLUL IV
Despre fiinta lui Dumnezeu.
Fiinta lui este necuprinsa eu mintea
Prin urma.re, este evident câ existâ Dumnezeu. Fiinta si natura lui însâ
este eu totul mcomprehensibilâ ~i incognoscibilâ. Este e~ident câ Dum~eze~
este necorporal. Câ~i, cum ar avea corp ceea ce este infinit, nemârginit, fârâ
de formâ'. 1mpalp~b1l: nev~z~t, simplu ~i necompus? Cum ar fi neschimbâtor,
dacâ ar fi 1!1~rgm1t ~1 pas1b1I? Cum. ar fi. ~mpasibil ceea ce este campus din
elemente ~1 c~ea_~ se desCC?mpune 1arâ~1 m acelea~i elemente? Câci compu-
_ n~rea este prmc1~~u_l lupte1; lupta, principiul dezbinârii; dezbinarea, princi-
p1ul descompunem; 1ar descompunerea este eu totul strâinâ lui Dumnezeu.
Dacâ Dumnezeu ar fi corporal, cum se va putea respecta dictonul câ
Dumnezeu strâbate prin to~te ~i umple toate, dupâ cum spune Scriptura:
,,_Nu umplu ~u, oare, cerul ~1_pâmântu~, zice Domnul?" 1• Câci este eu nepu-
tmt<l ca un corp sâ treacâ prm corpun, fârâ sâ taie si sâ fie tâiat fârâ sâ se
împleteascâ ~i sâ întîmpine împotrivire, dupâ cum se'amestecâ si ~e combinâ
toate corpurile Jichide. '
• Dar ~~câ u~ii zic_câ .Dumnezeu este un corp im~terial, ca a~a--numitul, de
m\eleptn grec1, al ~mc1Jea .corp, vom spune câ este eu neputin\â, deoarece,
n~gre~1t, e~ se v~ m1~ca ca ~1 ce~ul. Câci aces ta spun ei câ este al cincilea corp.
Cme e~te, msâ,. acela care 11 m1~câ pe aces ta? Câci tot ce se miscâ este miscat
de al.tcmeva. ~1 pe acela,. cine? ~i aceasta la infinit, pînâ vom ~junge la ~va
nem1~cat. far cel care m1~câ pentru prima datâ este nemiscat si acesta este
Dumnezeu. ?are nu va fi circumscris în spa\iu ceea ce esÎe miscat? Pentru
acee.a, nu~a1 Dumne~eirea este nemi~catâ, mi~cînd toate prin ~i~carea sa.
Dec1 tre~u.1e sâ conch1dem câ Dumnezeirea este necorporalâ.
_Dar _n~c1 aceasta nu este ceva care explicâ fiinta lui, dupâ cum nu 0 ex-
p~!~ nic1 faptul câ este nenâscut, fânl de început, neschimbâtor, incorupti-
b1J ~1 toate elle se spun despre Dumnezeu sau sînt în Jegâturâ eu Durnnezeu.
1
lt:remia, XXIII, 24.
19
Câci acestea nu indicâ ce este fiinta lui Dumnezeu, ci ceea ce nu este. Cel
care voies.te sâ defineascâ fiinta cui~a trebuie sli spunli ce este fiinta aceluia,
nu ceea ce nu este. Cu privire la Dumnezeu, insâ, este eu neputi\â sâ spunem
ce este fiinta sa.
Dar est~ mult mai potrivit sâ vorbim despre fiinta lui Dumnezeu flicînd
abstractie de toate existentele, câci Dumnezeu nu face parte din existen\e.
Asta nu inseamnâ câ Dumnezeu nu existâ, ci câ el este mai presus de toate
existentele S,i mai presus de insliS,i existen\a. ~i dacâ cunos.tintele sint in
legâturâ eu existentele, urmeazâ câ ceea ce este mai presus de cunos.tintli va
fi negres.it S,i mai presus de existen\â, S,i din contrit, ceea ce este mai presus de
existen\â, va fi S,i mai presus de cunos.tin\li.
Prin urmare, Dumnezeirea este infinitâ S,i incomprehensibilâ. ~i numai
aceasta putem intelege eu privire la fiinta sa, anume nemârginirea S,i incom-
prehensibilitatea sa. Toate cite le spunem in chip afirmativ eu privire la
Dumnezeu nu indicâ natura lui, ci cele in legâturâ eu natura sa. Chiar dacâ
vom spune câ Dumnezeu este bun, câ este drept, câ este intelept, sau orice
altceva, nu indicâm natura lui Dumnezeu, ci pe acelea in legâturâ eu natura
lui. Sint unele, însâ, care se spun în chip afirmativ eu privire la Dumnezeu,
care au o putere de negatie covîrS,itoare; de pildâ cînd spunem câ Dumnezeu
este întuneric, nu întelegem câ Dumnezeu este intuneric, ci intelegem câ nu
este lumina, ci ceva mai presus de luminli; S,i cînd zicem câ este luminâ,
în\elegem câ nu este întuneric.
CAPITOLULV
Demonstrare cii exista un singur Dumnezeu
. .
si nu moiti Dumnezei
A fost dovedit îndeajuns câ existâ Dumnezeu S,i câ fiinta lui este incom-
prehensibilâ. Câ existâ un singur Dumnezeu S,i nu multi Dumnezei este
neîndoielnic celor care cred în dumnezeiasca Scripturâ. Câci spune Domnul
la începutul legii: ,,Eu sint Domnul Dumnezeul tâu, cel care te-a scos din
plimîntul Egiptului. Sâ nu ai alti Dumnezei afarâ de mine" 1• ~i iarlis.i: ,,As-
cultll, Israile: Domnul Dumnezeul tâu este un singur Domn" 2• Jar prin pro-
fetul Isaia spune: ,,Eu sînt Dumnezeu dintru început S,i eu dupâ acestea S,i
afarâ de mine nu este Dumnezeu. Înaintea mea n-a fost ait Dumnezeu S,i
1 1 /saia, XLIII, 10-11.
leyire, XX, 2-3.
2 2
Deuteronomul, VI, 4.
20
dup~. mine nu va fi S,i în afarâ de mine nu este"'. ~i Domnul în sfintele Evan-
ghe~u sp~ne astfel câtre Tatal: ,,Aceasta este viata ves.nica casa te cunoasca
pe tme smgurul Dumnezeu adevarat" 2•
Celor care. nu cred în dumnezeiasca Scriptura le vom vorbi in chipul urmator.
D~mneze~rea este desavîrs.ita S,i nu-i lipses.te nimic în ce priveste bunata-
te~, i~telepcmn~a S,i put~rea; este fara de inceput, fara de stîrsÏt, pururea
damuuoare, necucumscnsa S,i, ~ sa spunem într-un cuvînt, d~savîrs.ita in
toate. Dar d~ca .vom sp.une câ smt multi Dumnezei, este necesar sa se ob-
serve deoseb1re mtre ce1 mul\i, câci daca nu este deosebire între ei este mai
degr~b~ un~I S,i .nu m~lti. Dar daca este deosebire între ei, ~nde este
de~âvus.1rea · Câc1 n-ar ft Dumnezeu dacâ ar fi lipsit de desavîrsire fie in ce
pn~es.te bu~atatea, fie în ce prives.te puterea, fie în ce priveste in'tel~pciunea
?e ~n ce ~nves.te timpu!, fie în ce prives.te spatïul. Dar id~n.titatea în toat~
mdtcâ mai degraba un smgur Dumnezeu S,i nu multi. '
~ar cum va putea fi pastrata necircumscrierea, d~câ sint multi Dumnezei?
Câc1 acolo unde ar fi unul nu va putea fi celalalt. ' ·
Cu~ v~ ~utea fi condusa lumea de mul\i? Oare nu se va descompune si nu
~e va mm1~1, deo~r~c~ se observa lupta între conducâtori? Câci deosebirea
mtroduce 1mpot~1~1re. Dar daca ar spune cineva ca fiecare conduce cite
0
parte, atunc1 v01 mtreba: Cine a orînduit acest lucru si cine le-a fac t
1mpliqeala? Acela ar fi mai degrabâ Dumnezeu. ' ' u
Prin urm~re, exi~t~. un s_ingur Dumnezeu, desavîrS,it, necircumscris,
facato.r al ~mversulm, tutor S,I conducâtor, mai presus de desavîrsire si înain-
tea oncare1 desavîrsiri ' '
. Pe lîn~a a_~stea,'în~a, este o necesitate naturala ca unitatea sa fie princi-
pml duahta\u.
CAPITOLUL VI
Despre Cuvîntul ~i Fiul lui Dumnezeu.
Demonstrare silogisticâ
~adar acest unie S,i singur Dumnezeu nu este fara de Cuvînt. Avînd
C_u~mt, nu-~ va avea pe cel_neipostatic, câci nu a avut început al existentei si
met, nu va mceta de a exista. N-a fost un timp cînd n-a fost Dumn~ze~
Cuvmtul. Dumnezeu are pururea Cuvîntul sau nascut din el; nu este neipo-
loan, XVII, 3.
21
static cum este cuvîntul nostru, care se râspînde~te în aer, ci este enipostatic; este o putere substantialél care exista î .
viu, desâvîr~it. Nu se depârteazâ în afarâ de el, ci este pururea cu el. Câci purcede din Tata! ~i s~ odÎhneste în Fi:l•~:°../iostasa proprie ei însa~i, care
unde va fi, dacâ este în afarâ de el? Pentru câ firea noastrâ este supusâ moqii despana de Dumnezeu în car~ exista s· / ~ a~ cunoscut. Nu poate sa se
~i lesne stricâcioasâ, pentru aceea ~i cuvîntul nostru este neipostatic. Dum-
nici ~use ~ierde în nee~istenta, ci exis;â·;n ~hi:~~:~I, ~~ ~re îl însote~te, ~i
nezeu, însâ, pentru câ existâ pururea ~i pentru câ este desâvîr~it, va avea ~i Cuvmtulu1. Duhul Sfint este viu rb d . . an,1a upa asemanarea
1
Cuvîntul lui desâvîr~it, enipostatic, pururea existent, viu, ~i are toate cite are deauna binele, si în orice intenti; e~, e sme m~~~tor, activ, voie~te tot-
~:~~:~l~~.~i fa;:i de sfir~it. Nici~da~~~Jv~~~~~~~~~~~i~ ~~~~~~:~i~is~:~~~
ce! care 1-a nâscut. Cuvîntul nostru, care iese din mintc, nu este în totul ace-
la~i cu mintea, dar nid cu totul deosebit de ea; dar pentru câ este din min te,
este altul decît ea, ~i pentru câ aduce însâ~i mintea la expresie, nu este cu
totul deosebit de ea, ci este una cu ea în ce prive~te natura, dar deosebit de În chipul acesta, prin unitatea naturii du . . . .
politeistâ a elinilor; iar prin acceptarea C m~ezei~~t~, se mm1ce~te n1tâcirea
ea în ce prive~te subiectul. Tot astfel ~i Cuvîntul lui Dumnezeu, prin faptul
câ existâ prin el însu~i, se deosebe~te de acela de la care are existen\a; dar învâ\iltura iudeilor; iar din amîndoua erez~ivmtulu! ~1 a Duhului se distruge
prin faptul câ aratâ în el însu~i pe acelea ca re se vâd la Dumnezeu, este iden- din concep\ia iudaicâ, unitatea firii iar di le râm~ne ce~a ce e~te folositor;
sebirea persoanelor. ' n concepva elemsmului nu mai deo-
tic eu el în cc privc~te natura. Câci dupâ cum se vede desâvîr~ire în toate la
Tatâl, tot astfel se vede ~i la Cuvîntul nâscut din el. Iar dacâ iudeul se opune acce ta ·· c A
si sâ i se închidâ gura de dumnep . ru Suv1~tului ~i Duhului, sa fie combâtut
· ze1asca cnpturâ Câci desp c A
dumnezeiescul David: fn vec· 0 A· re uvmt a spus
. . " 1, oarnne, Cuvmtul tau rârnîne A "1 ·
CAPITOLUL Vil 1ara~1 : ,,A trirnis Cuvîntul lui si i-a vindecat"2 Dar A 1 m cer . ~1
eu gura, nu este trimis si nici nu râmîne în . . cuvmtu ' care se roste~te
David zice: . Trimite-vei-'Duhul t" . . ~e~1. Jar despre Duhul acelasi
Despre Sfintul Duh. Demonstrare silogistidi ·• aU SI Se VOT z1d1"3 s· . a· · '
Domnului s-au întârit cerurile si p : h .. · •.1 iar ~1: ,, Pnn Cuvîntul
Iov· Duhul cel D . 0 1
. rm u u guru lui toatâ puterea lor"4 Si
Cuvîntul treb uie sil aibâ ~i Duh, câci ~i cuvîntul nostru nu este lipsit de duh. ." umneze1esc m-a fâcut· iar sufla 1 . . •
aceea care mâ tine"s Jar Duh 1 ' . . rea ce u1 atotputernic es te
La noi, însâ, duhul este strâin fiin\ei noastre. El este tragcrea ~i darea afarâ . · u care se tnrnue care zidest A
care \ine, nu este o suflare ce dispare du ' . . • e'. care mtâre~ te,
a aerului, care intrâ ~i iese pentru men\inerea corpului. În timpul vorbirii, este un màdular trupesc Pe arnA d 'a pli c~m mc1 gura lui Dumnezeu nu
duhul ajunge glasul cuvîn tului, dînd la ivealâ în el însu~i puterea cuvîntului. vrednic de Durnneze u. . m ou trebu1e sa le în\elegem într-un chip
Dar cu privire la firea dumnezeiascâ cea simplâ ~i necompusil, trebuie sil
milrturisim cu cucernicie existenta Duhului lui Dumnezeu, pentru ca sil nu
fie Cuvîntul lui Dumnezeu inferior cuvîntului nostru. Dar nu este lucru cu- CAP ITOLUL VIII
cernic sil gîndim câ Duhul lui Dumnezeu este ceva strilin, introdus din afarâ
în Dumnezeu, dupâ cum este la noi, care sîntem firi compuse. Ci, dupâ cum
Despre Sfinta Treime
atunci cînd am auzit de Cuvîntul lui Dumnezeu nu am socotit câ este neipo-
static, nici câ rezultâ prin învâ\âturâ, nici câ se exteriorizeazâ prin voce, nici Prin urmare, noi credem într-un sin u D A .
câ se rilpînde~te în aer ~i se pierde, ci câ are o existen\â proprie, câ are voin\â piu, fâril de început, necreat nenâscutg r . u ~nez~u, mtr-~n smgur princi-
libcrâ ~i câ este activ ~i atotputernic, tot astfel ~i cînd am fost învâ\a\i despre . . • , nep1entor s1 nemuntor · . r·
nit, nec1rcumscris, nemârginit infinit de p t . '. ' ve~ mc, m 1-
Duhul lui Dumnezeu, care însote~te Cuvîntul ~i face cunoscutâ activitatea 1 . ' u ern1c, s1mplu, necompus necor
Psalm1 , CXVIIJ, 89. • -
2
lui, noi nu gîndim câ este o suflare neipostaticâ. Câci dacâ s-ar în\elege Du- Psa/mi, CVI, 20.
3
hul, care este în Dumnezeu, dupâ asemânarea duhului nostru, s-ar înjosi Psalmi, CIIJ, 31.
4
Psalmi, XXXII 6
mâre\ia firii dumnezeie~ti. Din contrâ, noi gîndim câ Duhul lui Dumnezeu 5
lov, XXXIIJ, 4_' .

22
23
 poral, nestricâcios, impasibil, imua_bil, ne~r~fâcut, nevâzut, izvorul bunâtâ\ii
~i al dreptâ\ii, Juminâ spiritualâ, macces1b~I; putere,_ ca~e ~u se po~te cu-
noaste eu nici o mâsurâ, ci se mâsoarâ numa1 eu propna e1 vom\â. Oic1 ~oat~
pe t~ate cîte Je voie~te. Creeazâ toate fâpturile, vâzute ~i nevâzute, le tme ~1
Je conservâ pe toate, poartâ grijâ de toate, le stâpîn~~t~ pe toa~e le conduce
~i împârâ\e~te peste ele în o împârâ\ie fârâ de ~fir~1t ~'. n~muntoa~e fârâ sâ
aibâ potrivnic, pe toate le umple ~i nu este cupnns de m~mc, ba mai mul~, e~
cuprinde universul, îl \ine ~i îl dominâ. Strâbate to~te fi~~\ele fârâ sâ se mtl-
neze, este mai presus de toate, este în afarâ de once fnn\â, pentru_ câ est~
suprafiin\ialâ, mai presus de cele ce ~înt, mai ~re~us de Dum.nezeire, ~ai
presus de bine, mai presus de desâvî~~ir~. Ea deh~lt~azâ toate mcep_âtorule
si toate cetele si stâ mai presus de once mcepâtone ~1 ceatâ, este mat presus
.de fiin\â, de vi~\â, de cuvînt, de idee. Este î~sâ~i lumina, îns~~i bunâtat~a,
însâsi viata, însâ~i fiin\a, pentru câ nu are ex1stenta sau cev~ dm ce~e ~ smt
de J~ attcï'neva. El este izvorul existentei pentru cele care ex1stâ, al vte\_n pen-
tru cei vii, al ratiunii pentru cei care participâ la ra\iune ~i pentru t0\1 cauza
bunâtâtilor. Cunoaste toate înainte de facerea lor.
Credem într-o stngurâ fiin\â, într-o singurâ Dumnezeire, î~tr-o sin?ur_â
putere, într-o singurâ voin\â, într-o singurâ activ_ita~e, într~un sm~ur prm~1-
piu, într-o singurâ stâpînire, într-o singurâ domme, mtr-o s1~gurâ 1m~ârâve,
cunoscutâ în trei ipostase desâvîr~ite, dar adorat~ rntr-o srngurâ
închinâciurie, mârturisitâ ~i adoratâ de toatâ fâptura ravonalâ. lpostasele
sînt unite fârâ sâ se amestece ~i despâqite fârâ sâ se despartâ, lucru ca~e pare
si absurd. Credem în Tatâl ~i în Fiul ~i în Sfintul Duh, în care ne-am ~1.bote~
~at. Qici astfel a poruncit Domnul apostolilor sâ boteze, ~kcînd: ,,Botezmdu-1
pe ei în numele Tatâlui ~i al Fiului ~i al Sfintului Duh" 1• . La Dumnezeu,J~fugurul impasibil, neschimbat, imuabil si totdeauna la fel
Credem într-unul Tatâl, principiul ~i cauza tuturora; nu s-a nâscut dm
cineva; singurul care existâ necauzat ~i nenâscut; _este fâcâtorul tut~rora.
Este prin fire tatâl singurului Unuia nâscut, FIUI sâu, Domnul ~1 D~mne­
zeul si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ~i purcedâtorul prea Sfîntulm ~uh.
Cred~m si într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul nâscut, Domnul nostru I~sus
Hristos, ~re s-a nâscut din Tatâl înainte de to\i vecii, luminâ dm ~~mmâ,
Dumnezeu adevârat din Dumnezeu adevârat, nascut nu fâcut, deoflm\â c~
Tatâl, prin care toate s-au fâcut. Cînd spune~ câ f~ul este ~ai înainte d~ t?\'
vecii arâtâm câ nasterea lui este în afarâ de tlmp ~1 fârâ de mceput. ~c1 FIU~
lui Dumnezeu, ,,st;âlucirea slavei, chipul ipostasei Tatâlui" 2, în\elepc1Unea ~1
1
Matei, XXVIII, 19.
2 2
Evrei, 1, 3.
24
puterea cea vie , Cuvîntul lui cel enipostatic, icoana substantialâ, desâvîr~itâ
1
~i vie a nevâzutului Dumnezeu 2, nu a fost adus din neexistentâ la existentâ ci
a fost totdeauna împreunâ eu Tatâl si în Tatâl, nâscut din ~I din vesni~i~ si
fârâ de început. Caci n-a fost cîndva T~tâl, cînd n-a fost Fiul, ci o datâ ~u Tatât
~i Fiul, care s-a nâscut din el. Oici Dumnezeu nu s-ar putea numi Tatâ, fârâ
de Fiu. Jar dacâ ar fi fârâ sâ aibâ Fiu, n-ar fi Tatâ. ~i dacâ ar avea mai pe urmâ
Fiu, ar deveni mai pe urmâ Tatâ, nefiind înainte de aceasta Tatâ si astfel s-a
schimbat dina nu fi Tatâ în a deveni Tatâ, lucru mai râu decît ori~·blasfemie.
Oici este eu neputin\â sil spunem câ Dumnezeu este lipsit de facultatea fi-
reascâ de a na~te. Jar facultatea de a na~te constâ în a na~te din el, adicâ
din propria sa fiin\â ceva asemenea eu el dupâ fire.
Este însâ necucernic sâ spunem eu privire la na~terea Fiului câ a mijlocit
oarccare vreme ~i câ existenta Fiului este posterioaru existentei Tatâlui.
Deoarece spunem câ na~terea Fiului este din el, adicâ din natura Tatâlui. Jar
dacâ admitem câ Fiul nu coexistâ dintru început eu Tatâl, din care este
nâscut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatâlui, anume câ nefiind
dintru început Tatâ a devenit pe urmâ Tata. În adevâr, chiar dacâ lumea s-a
fâcut pe urmâ, totu~i nus-a fâcut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusâ,
prin vointa ~i prin puterea lui, de la neexistentâ la existent<I; dar prin aceasta
nu urmeazâ o schimbare a firii lui Dumnezeu. Na~terea este actul prin care
se scoate din fiin\a celui care na~te cet ce se na~te asemenea eu el dupâ fiintâ.
Zidirea ~i crearea, însâ, este un act extern, în care ceea ce se zideste si ~e ...
creeazâ nu provine din fiinta celui care zideste si creeazâ ci este ~u t~tul
deosebit de el. . ' ' ' '
atît na~terea cît ~i crearea este impasibil<I. C<Ici fiind prin ~aturâ impasibil sl
nestricâcios, deoarece este simplu ~i necompus, nu este supus patimii si ni~i
stricâciunii, atît în na~tere cît ~i în creare, ~i nici nu are nevoie de aj~torul
cuiva. Pentru ca cel care naste sâ nu sufere schimbare si sâ nu fie Dumnezeu
întîi ~i Dumnezeu pe urmâ ·~i sâ primeascâ ad<Iugire, ~a~terea la el este fârâ
de început ~i ve~nicâ, deoarece este opera firii sale ~i provine din fiin\a lui.
Crearea la Dumnezeu este opera voin\ei ~i nu este coeternâ eu Dumnezeu,
câci ceea ce se aduce de la neexistentâ la existen\â nu poate sâ fie coetern eu
cel fârâ de început ~i eu cel care existâ pururea. Omul ~i Dumnezeu nu Ju-
creazâ la fel. Omul nu aduce nimic de la neexistentâ la existentâ ci ceea ce
1
I Corimeni, 1, 24. ' ' '
Coloseni, 1, 15.
'1
 împârtâ*it nouâ de acolo, dupâ cum spune dumnezeiescul apostol: ,,Pentru
aceasta îmi plec genunchii în fa\a Tatâlui, de la care orice paternitate în cer
-*i pe pâmînt"l.
Dacâ spunem câ Tatâl este principiul Fiului *i mai mare decît Fiul, nu
sus\inem câ el precede pe Fiul în timp sau în fire, câci prin el a fâcut veacurile.
~i întru nimic altceva nu se deoseb~te decît numai în ceea ce prive*te cauza,
adicâ Fiul a fost nâscut din Tatâl si
, nu Tatâl din Fiul ',si câ Tatâl ' în chip
natural, este cauza Fiului dupâ cum spunem câ nu provine focul din Iuminâ,
ci mai degrabâ lumina din foc. Prin urmare, cînd auzim câ Tatâl este princi-
piul Fiului ~i mai mare decît Fiul sâ în\elegem aceasta cu privirè la cauzâ. ~i
dupâ cum nu spunem câ focul are o altâ fiin\â *i Iumina alta, tot astfel nu este
cu putin\â sâ spunem câ Tatâl are altâ fiintâ si Fiul alta ci una si aceeasi. Si
dupâ cum spunem di focul Iumineazâ prin '1umina ca~e iese din el, ii du
sus\inem câ lumina din el este un organ slujitor al focului, ci mai degrabâ o
putere naturalâ, tot astfel spunem câ toate cite le face Tatâl le face prin Fiul
sâu Unul nâscut, nu ca printr-un organ slujitor, ci prin o putere naturalâ *i
enipostaticâ. ~i dupâ cum spunem câ focul lumineazâ *i iarâ*i spunem câ
lumina focului lumineazâ, tot asffel ,,toate cite face Tatâl, de asemenea face
~i Fiul" 2• Dar lumina nu are-o ipostasâ proprie deosebitâ de ipostasa focului.
Fiul, însâ, este o ipostasâ desâvîr~itâ, nedespl\qitâ de ipostasa Tatâlui, dupâ
cum am arâtat mai sus. Este eu neputin\â sâ se gâseascâ în !urne o imagine
care sâ exemplifièe în ea însâ~i în chip exact modul de existen\â al Sfintei
Treimi. Câci cum este eu putintâ ca ceea ce este fâcut compus stricâcios
schimbâtor, circumscris, care ar~ formâ *i este coruptibiÎ~s~ arate 'în chip cla;
fiin\a dumnezeiascâ cea mai presus de fiin\â *i liberâ de 'toate acestea? ESte
evident, însâ, câ toatâ fâptura poartâ în ea pe cele mai multe din acestea ~i câ
toatâ, potrivit firii ei, este supusâ stricâciunii. ·
De asemenea credem si în unul Sfintul Duh, Domnul si fâcâtorul de viatâ
care purcede din Tatâl *i,se odihne*te în Fiul, împreunâ,închinat ~i slâvit ~~
Tatâl ~i eu Fiul, ca fiind de aceea~i fiin\â ~i coetern. Credem în Duhul ce! din
Dumnezeu, cel drept, cel conducâtor, izvorul în\elepciunii, al vie\ii *i al
sfin\ •nici. El este ~i se nume~te Dumnezeu împreunâ eu Tatâl ~i eu Fiul;
111· 1i<li 1, dcsâvîr~it, creator, atotstâpînitor, atoatelucrâtor, atotputernic,
1w111 .1 11•.11111 in purtare; el stâpîne*te întreaga zidire, dar nu este stâpînit;
'. 1 t• """ 111 , 14 t ~ .
fi1111J , JIJ
'K
lndu mnezeie*te, dar nu se îndumnezeieste· desâvîrseste dar nu se
dcsâvîr*e*te; împârtâ*e*te dar nu se împâ~tâ~e*te; sfi~\~~t~, dar nu se
fin\e*te; mîngîietor, deoarece prime*te rugâciunile tuturor; în toate aseme-
nca Tatâlui *i Fiului; purces din Tatâl *i dat prin Fiul, este primit de toatâ
7.ldirea. Zid~te prin el însu*i, dâ fiin\â universului, sfin\e*te ~i \ine. Enipo-
tatic, existâ în propria lui ipostasâ, nedespâr\it *i neseparat de Tatâl *i Fiul,
vînd toate cîte are Tatâl *i Fiul afarâ de nena*tere ~i na~tere. Tatâl este
necauzat ~i nenâscut, câci nu este din cineva: el îsi are existenta de la el însusi
i ~ic~ n_u ar~ de la altul ceva din ceea ce are, ba, diai mult, el e~te în chip fir~c
prmc1pml *1 cauza modului de existen\â a tuturor. Fiul este din Tatâl prin
na*tere. ~uhul Sfint ~i el este din Tatâl, dar nu prin na*tere, ci prin purce-
dere. No1 cunoa*tem câ existâ deosebire între na~tere ~i purcedere, dar care
ste felul deosebirii nu *tim deloc. Na~terea Fiului din Tatâl ~i purcederea
fin tului Duh sînt simultane.
Al?adar, toate cîte le are r;ïul *i Duhul, le are de la Tatâl, *i însâ*i existen\a.
Dacâ nu este Tatâl nu este nici Fiul si nici Duhul. Si dacâ Tatâl nu are ceva
nu are nici Fiul, nici Duhul. 5i din ~uza Tatâlui, ~dicâ din cauzâ câ exist~
Tatâl, existâ *i Fiul *i Duhul. ~i din cauza Tatâlui, *i Fiul ~i Duhul au pe toate
·ite le au'. adicâ din pricinâ câ T~tâl le are pe acestea, afarâ de nena*tere, de
na*tere *1 de purcedere. Câci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de
altele numai în aceste însu~iri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin fiintâ ci
lie deosebesc fârâ despâqire prin caracteristica propriei ipostase. ' '
Spunem câ fiecare )din cele trei ipostase are o ipostasâ desâvîrsitâ , ' ca sâ nu /
dmitem o fire com~l~sâ desâvîr*itâ din trei ipostase nedesâvîr~ite, ci o sin-
gurâ fiin\â, în trei ipostase desavîr~ite, simplâ, mai presus de desâvîrsire si
ma i înainte de desâvîr*ire. Câci tot ceea ce este format din 1dcru;i
nedesâvîr*ite este negre*it compus. Dar din ipostase desâvîrsite este cu ne-
putin\â sâ avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem câ'specia este din
ipostase, ci în ipostase. Spunem câ sînt nedesâvîr*ite acelea care nu pâstreazâ
. pecia lucrului sâvîr*it din ele. Piatra, lemnul *i fierul fiecare în sine, potrivit
naturii !or proprii, sînt desâvîr*ite; dar raportate la clâdirea fâcutâ din ele,
fiecare este ned ~sâvîr~itâ, câci nu este fiecare din ele în sine clâdire.
Prin urmare, spunem câ ipostasele sînt desâvîr*ite, pentru ca sâ nu gîndim
ca firea dumnezeiascâ este compusâ. Câci tot ceea ce este compus are ca
principiu dezbinarea. ~i iarâ*i spunem câ cele trei ipostase sînt unele în al-
tcle, ca sâ nu introducem mul\ime *i gloatâ de Dumnezei. Prin cele trei ipo-
29
stase, cunoa~tem câ Dumnezeirea este necompusâ ~i neamestecatâ; iar prin
faptul câ ipostasele sînt de aceeasi fiintâ, sînt unele în altele si sînt identice
în ceea ce prives te vointa, activitatea,' puterea, stâpînirea si' miscarea eu-
, t , ,
noa~tem, ca sâ spun a~a. câ Dumnezeirea este neîmpâr\itâ ~i câ este un singur
Dumnezeu. Oici eu adevârat exista numai un singur Dumnezeu: Dumnezeu
~i Cuvîntul ~i Duhul lui.
Trebuie sâ se stie 1 câ altceva este examinarea realâ si altceva examinarea
logicâ ~i altceva ~xaminarea abstractâ. La toate fllpturÙe deosebirea iposta-
selor se examineazâ real. Oici se examineazâ real Petru deosebit de Pavel.
Dar se examineazâ logic ~i abstract ceea ce este comun între ei, ceea ce îi
une~te, ceea ce îi face unul. Oici gîndim eu· mintea câ Petru si Pavel sînt de
aceea~i natura ~i au o naturâ comuna, deoarece fiecare din 'ei este animal
rational ~i muritor ~i fiecare este trup insufle\it eu suflet rational ~i cugetator.
Aceasta naturâ comuna, deci, este examinata logic. Qici ipostasele nu sînt
unele în altele. Fiecare are ceva special ~i particular, adicâ este desparvta în
sine ~i are multe lucruri care o deosebesc de cealalta ipostasil. Sînt departate
în spatiu, se despart în timp, se deosebesc în felul de a gîndi, în putere, în
figuril, adicâ îrlfati~are, în capacitate, în temperament, în vrednicie, în ocu-
patie ~i în toate însu~irile caracteristice, dar mai presus de toate în aceea câ
ipostasele nu sînt unele în altele, ci despaqite. Pentru aceea se zice: doi, trei
~i mai mul\i oameni.
Acest lucru se poate vedea la orice fapturil. Cu totul dimpotriva la Sfinta
Treime cea mai presus de fiintil, deasupra tuturor ~i incomprehensibila. Qici
eu privire la Sfinta Treime ceea ce o une~te ~i o face una este exarriinat real
din pricina coeternitil\ii ~i din pricina identitatii fiin\ei, activitatii ~i voin\ei,
din pricina acordului felului de a gîndi ~i din pricina identitatii stapînirii,
puterii ~i bunilta\ii. Nu am spus asemanare, ci identitate ~i uni ta te de mi~care,
câci este vorba de o singura fiin\a, o singura buniltate, o singura putere, o
singurâ voin\a, o singura activitate, o singura stâpînire, una ~i aceea~i, nu trei
asemenea unele eu altele, ci una ~i aceea~i mi~care a celor trei ipostase. Oici
fiecare dintre ele nu are mai putinil uni ta te fa\11 de al ta ipostasa ca fa\11 de sine
însa~i, in sensul câ in toate privin\ele Tatal, Fiul ~i Sfintul Duh sînt unul,
l 3 Arie,-eretic cre~tin, a tràit in secolul III ~i IV. A murit probabil ln anul 318. Doctrina sa
Aliniatul acesta are în unele edi\ii unnatorul titlu: Despre deosebirile ce/or trei ipostase si
despre examinarea realà, logicà ~i abstractà. Acest titlu a fost o nota de pe marginea manuscrisul~i
pe care editotul a introdus-o ln text. Oin pricina caracterului titlului,am gasit potrivit sà-1 trec în
nota, ~i nu in text. Acela~i lucru il voi face ~i cu aile note marginale.
30
farâ de nena~tere, na~tere ~i purcedere. lar deosebirea aceasta se întelege
numai pe cale abstracta. Oici cunoa~tem un singur Dumnezeu; iar deosebi-
rea o in\elegem numai în însu~irile paternitatii, fiimii ~i purcederii, potrivit
'
uzei, cauzatului ~i desâvîr~irii ipostasei, adicâ modului de existentil. Cu
privire la Dumnezeirea cea infinitâ nu putem vorbi ca despre noÎ de o
departare spa\ialil, deoarece ipostasele sînt unele in altele, nu în sensu! câ ele
e amestecâ, ci în sensul câ sînt uni te, potrivit cuvîntului Domnului, care zice:
,.Eu sînt în Tatal ~i Tata! în mine" 1• Între ipostasele Dumnezeirii nu existil
deosebire de voin\â sau de gîndire sau de activitate sau de putere sau de
ltceva din acelea care dau na~tere in noi la deosebire complet reala. Pentru
aceea nu spunem câ Tatâl ~i Fiul ~i Sfîntul Duh sînt trei Dumnezei, ci, din
contril, câ Sfînta Treime este un singur Dumnezeu. Fiul ~i Duhul se rapor-
teazâ la o singura cauzâ; nu sînt nici alcâtuiti, nici contractati în sensul conto-
pirii lui Sabelie2• Oici, dupâ cum am spus, i'postasele Sfintel Treimi se unesc,
nu în sensul câ ele se amestecâ, ci în sensul câ ele existil unele în altele; iar
lntrepiltrunderea reciprocâ a ipostaselor este fâra contractare si rara ameste-
care. Ele nu sînt departate unele de altele, ~i nici împaqite 'în ce prive~te
fiin\a, în sensul împaqirii lui Arie3• Oici dacâ trebuie sa spunem pe scurt,
Dumnezeirea este neîmpâqita în cele ce se împart, dupa cum în trei corpuri
solare, caré exista unul în altul ~i sînt nedespilqite, avem o singura unire ~i
apropiere a luminii. ~adar, cînd privim la Dumnezeire, la prima cauzâ, la
singura stilpînire ~i la una ~i la aceea~i, ca sa spun a~a, mi~care ~i voin\â a
Dumnezeirii, la identitatea fiintei, a puterii, a activitatii a domniei atunci
avem în mintea noastra o unit~te. Dar cînd privim l~ ~celea, în ~re este
Dumryezeirea, sau ca sil spun mai precis, care sînt acelea din care este Dum-
nezeirea ~i care sînt de acolo din prima cauzâ în afaril de timp, de aceeasi slava
~i nedespaqite, adicâ ipostasele Fiului ~i Duhului, atunci trei sînt ac~lea la
care trebuie sâ ne închinam. Un Tata, Tatâl, care este farâ de început, în
sensul câ este necauzat. Câci nu este din cineva. Un Fiu, Fiul, care nu este
fâra de început, în sensul câ nu este necauzat. Câci este din Tatâl. Dar dacâ
1 loan, XIV, 11.
2 Sabelie, un eretic monarhian patripasian, a trait la slî~itul secolului li ~i inceputul
aecol ul ui lll.
fn origini, apaqine monarhienilor dinamici. Arie tagaduie~te deofiin\imea Fiului eu Tatal'.
lnva\atura lui se poate rezuma in aceste cuvinte ale lui insu~i: ,,Era un timp cînd Fiul nu exista".
Arie a fost condamnai la sinodul 1 ecumenic de la Niceea din 325.
31
ai raporta termenul de ,,început" la timp, atunci ~i Fiul este fl!.rl!. de început,
cl!.ci el este fl!.cl!.torul timpurilor ~i prin urmare nu cade sub timp. Un Duh,
Sfintul Duh, care este din Tatl!.l, nu în chip firesc, ci purces. Tatl!.l nu este lipsit
de nena~tere, pentru cl!. a nl!.scut, nici Fiul de na~tere, pentru cl!. a fost nl!.scut
din cel nenl!.scut - dar cum? - si nici Duhul nu se schimbl!. în Tatl!.l sau în
Fiul, pentru cl!. purcede ~i este Du~nezeu. Însu~irea este ceva netransmisibil;
cum ar putea sl!. rl!.mînl!. însu~ire ceea ce se transmite sau se preface? Oici dacâ
Tatl!.l este Fiul, atunci nu este cu adevl!.rat Tati!., cl!.ci unul este cu adevl!.rat
Tatl!.l. ~i dacl!. Fiul este Tatl!.l, atunci nu este cu adevl!.rat Fiu, cl!.ci unul este
cu adevl!.rat Fiu si unul Duhul Sfint.
Trebuie sl!. se ·~tie cl!. nu spunem cl!. Tatl!.l este din cineva, ci spunem cl!. el
este Tatl!.l Fiului. Pe Fiul nu-1 numim nici cauzl!., nici Tati!., ci spunem cl!. el
este din TatlH si este Fiu al Tatl!.lui. lar Duhul cel Sfint spunem cl!. este din
Tatl!.l, ~i-1 numtm Duh al Tatl!.lui. Nu spunem cl!. Duhul este din Fiul, dar îl
numim Duhul Fiului. ,,Dacl!. cineva nu are Duhul lui Hristos, spune dumne-
zeiescul apostol, acela nu este al lui" 1• Ml!.rturisim cl!. s-a fl!.cut cunoscut ~i se
dl!. noul!. prin Fiul. ,,A suflat, spune sf. Scripturl!., ~i a zis ucenicilor sl!.i: Lua\i
Duh Sfint" 2• Fiul si Sfintul Duh sînt din Tatl!.l, dupl!. cum raza ~i lumina sînt
din soare. Soarele'este izvorul razei ~i al luminii. Prin razl!. ni se dl!. lumina ~i
ea este aceea care ne lumineazl!. ~i cu care ne împl!.rtl!.~im. Dar nu spunem câ
Fiul este Fiu al Duhului ~i nici din Duhul.
CAPITOLUL IX
Despre însu~irile lui Dumnezeu
Dumnezeirea este simpll!. ~i necompuslL Tot ceea ce este alcl!.tuit din multe
~i diferite este compus. Dacl!. am spune cl!. însu~irile de a fi nezidit, fl!.rl!. de
început, necorporal, nemuritor, ve~nic, bun, creator ~i altele ca acestea sînt
deosebiri esentiale ale lui Dumnezeu si cl!. Dumnezeu este corn pus din aces-
tea, atunci Du~nezeu nu va fi simplu; ci compus. Dar a gîndi astfel este cea
mai mare impietate. Prin urmare, trebuie sl!. gîndim cl!. fiecare din atributele
lui Dumnezeu nu aratl!. ceea ce este el în fiinta sa, ci indicl!. sau ceea ce nu este
fiin\a lui sau un ra port cu ceva din acelea car~ se deosebesc de el, sau ceva din
acelea care înso\esc natura sa sau activitatea lui.
1
Romani, VIII , 9.
2 loan , XX, 22.
32
Dintre toate numele care se dau lui Dumnezeu se pare cl!. cel mai pçopriu
este ,,Cel ce este", dupl!. cum el însu~i s-a numit pe munte, lui Moise, cînd zice:
,,Spune fiilor lui lsrail: M-a trimis Cel ce este" 1• Oici are adunatl!. în el însu~i
toatl!. existen\a, ca o mare infinitl!. ~i neml!.rginitl!. a fiin\ei. Dar dupl!. cum
pune sfintul Dionisie2, numele cel mai potrivit al lui Dumnezeu este ,,Cel
bun" 3, cl!.ci nu este cu putin\l!. sl!. spui despre Dumnezeu cl!. întîi existl!. ~i apoi
ste bun.
Al doilea nume este ,,Dumnezeu" (d 0eor), care derivl!. de la Oœtv, ce
tnseamnl!. a alerga ~i a înconjura toate-sau de la atOetv, care înseamnl!. a arde,
dlci Dumnezeu este foc mistuitor a toatl!. rl!.utatea4, sau de la 01aaOa1, care
nseamnl!. a vedea totul, deoarece lui nu i se poate ascunde nimic ~i observl!.
toate. În adevl!.r, a vl!.zut pe toate înainte de facerea lor, avîndu-le în min te din
vc~nicie; ~i fiecare se face la vremea hctlirîti\ de mai nain te, potrivit ve~nicii
lui gîndiri executive, care se num~te predestinare, icoanl!. ~i exemplu.
Prin urmare primul nume al lui Dumnezeu indicl!. existen\a lui, dar nu ce
ste Dumnezeu5• Al doilea nume indicl!. activitatea; iar însu~irile cl!. este fl!.rl!.
de început, incoruptibil, nefl!.cut, adicl!. nezidit, necorporal, nevl!.zut ~i altele
ca acestea ne aratl!. ce nu este Dumnezeu, adicl!.: existenta lui nu are început,
nu este su pus stricl!.ciunii, nu este zidit, nu este eorp, nu ~ste vâzut. Însu~irile
de bun, drept, sfint ~i altele ca acestea, care însotesc firea lui, nu indicl!. însl!.~i
fiin\a lui. lar însu~irile de domo, împl!.rat ~i altele ca acestea aratl!. raportul cu
acelea care se deosebesc de cl. Se nume~te domn fa\l!. de acei care sînt domni,
mpl!.rat, fa\l!. de acei care sînt împl!.ra\i, creator fa\l!. de cele create, pl!.stor fa\l!.
de cei pâstoriti.
CAPITOLULX
Despre unirea ~i deosebirea dun.nezeiasca
Toate aceste însusiri trebuiesc atribuite întregii Dumnezeiri în chip co-
mun, identic, fl!.rl!. deosebire, neîmpâqit ~i unitar. În chip deosebit însl!.
fiecl!.rei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tati!., Fiu, Duh, necauzat, cauzat,
1 Iesirea, III, 14.
·
2 D~pre Dionisie Aeropagitul ~i opera sa, sà se vadii D. Fecioru: Sf. loan Damaschin. Cu/ru/
l/fntelor icoane, Bucur~ti, 1937, nota 3, p. 9-13.
3 Despre numele dumnezeiqti, MG, III, col. 636 C - 637 C.
4 Deuteronom, IV, 24; Evrei, XII, 29.
5 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupii edi\ia de la Verona, 1531 , f. 15v.
33
nenâscut, nâscut eyi purces, care nu indicâ fiin\a, ci raportul unei ipostase fa\â
de celelalte eyi modul !or de existen\â. . . . primâ voin\a lui, de acolo câ eyi noi facem cunoscute gîndurile noastre intime
Aeyadar, cu toate câ eytim acestea ~i sîn~e~ cond~ey1 pnn ele câtre _fim~a
dumnezeiascâ, tôtueyi nu în\elegem msâey1 fim\a, c1 pe acelea care smt m
legâturâ cu fiin\a, dupâ cum, chiar dacâ eytim câ sufle~ul_este n~rporal, fârâ
de greutate eyi fârâ de formâ, totueyi nu am î~\eles ey1 fim\a lu,1; tot astfe~ nu
cunoa~tem nici fiin\a corpului, chiar dacâ eyum câ este alb sau negr~, c1 pe
acelea care sînt în legâturâ cu fiin\a lui. Învâ\âtura ce~ ~devâr_atâ, msâ, ne
învatâ câ Dumnezeirea este simplâ eyi are o singurâ act1V1tate simplâ, bunâ'.
care '1ucreazâ toate în toti, întocmai ca raza soarelui, care încâlze~te toate ~ i
lucreazâ în fiecare potri~it capacitâ\ii sale naturale eyi puterii sale de recep-
tivitate deoarece a luat asemenea energie de la Dumnezeu creatorul.
Dar 'toate acelea care anartin întrupârii dumnezeieeyti eyi iubitoare de oa-
meni a Cuvîntului lui dum~ez~iesc sînt proprii numai Fiului. Câc~ la ~cestea
n-a participat nici Tatâl, nici Duhul altfel decît prin ~unâvom\â ~i prm face-
rea de minuni cea negrâitâ, pe care Dumnezeu Cuvmtul, care ~-a ~âcut o~
asemenea nouâ, a sâvîreyit-o--.ca Dumnezeu neschimbat ey1 Fm al lu i
Dumnezeu.
CAPITOLUL XI
Despre expresiile antropomorfice
date lui Dumnezeu
în dumnezeiasca Scripturâ gâsim foarte multe expresii simbo~~ce antropo_-
morfice cu privire la Dumnezeu. Trebuie sâ se eytie câ noi, fund_ oamem,
îmbrâca\i în trupul acesta gros, nu putem sâ în\elegem sau ~â-~xpn~âm ac~
tivitâtile dumnezeiesti, sublime eyi imateriale ale Dumnezeun decit numa1
dacâ Întrebuin\âm i~agini, tipuri eyi simboluri adecvate felului nostru d~ a
gîndi. Aeyadar, toate cîte s-au spus an~~opomor~c despre ~umneze~ smt
spuse în chip simbolic eyi au un sens mai mal~, .câc1 Dum~ez~uea este ~1mplâ
si fârâ de formâ. Prin ochii lui Dumnezeu, prm pleoape ~1 prm vedere, m\ele-
gem puterea lui atoatevâzâtoare eyi cu~oeytin\a !ui ~reia nuis~ poa~e a~unde
nimic, de acolo câ eyi noi prin acest sim\ dobmdim o cuno~tm.\â ey1 o i~cre­
dintare mai desâvîrsitâ. Prin urechi eyi prin auz în\elegem capacitatea 1~1 de a
fi ~ilostiv eyi de a primi rugâciunea noastrâ, câci ~i noi p~in acest sim\ ne
îmbunâm fa\â de acei care ne roagâ, aplecîndu-ne eu mai multâ dragoste
34
urechea spre ei. Prin gurâ eyi prin grai în\elegem facultatea prin care îeyi ex-
prin gurâ ~i prin grai. Prin mîncare eyi bâuturâ în\elegem conlucrarea noastrà
cu voin\a lui, câd noi, prin sim\ul gustului, împlinim o dorin\â necesarâ a
firii. Prin miros în\elegem facultatea lui de a primi gîndurile eyi sentimentele
noastre bune fa\â de el\ de acolo câ eyi noi prin acest s·im\ primim mireasma
cea bunâ. Prin fa\â în\elegem arâtarea eyi apari\ia sa prin fapte, de acolo câ
apari\ia noastrâ se face prin fa\a noastrâ. Prin mîini în\elegem facultatea prin
care realizeazâ activitatea lui, pentru câ eyi noi sâvîreyim cu ajutorul mîinilor
lucrurile necesare eyi pe cele mai de cinste. Prin mîna dreaptâ în\elegem aju-
torul lui în lucrurile cele bune, de acolo câ eyi noi ne folosim de mîna dreaptâ
mai cu seamâ în lucrurile mai nobile, mai de cinste ~i care au nevoie de cea
mai mu!tâ putere. Prin pipâit în\elegem cunoa~terea ~i perceperea lui mai
exactâ a lucrurilor foarte fine eyi ascunse, de acolo câ ~i cei pe care noi îi
pipâim nu pot sâ ascundâ în ei îneyieyi nimic. Prin picioare ~i mers în\elegem
venirea eyi prezen\a lui ca sâ ajute pe cei care sînt în nevoi sau ca sâ pedep-
seascâ pe dueymani'sau pentru orice altâ faptâ, de acolo câ ~i noi venim fâcînd
uz de picioare. Prin jurâmînt în\elegem imutabilitatea hotârîrii sale, de acolo
câ ~i noi întârim prin jurâmînt legâmintele unora fa\â de al\ii. Prin urgie ~i
mînie în\elegem ura ~i aversiunea fa\â de râu, câci ~i noi ne mîniem atunci
cînd urîm cele potrivnice opiniei noastre. Prin uitare, somn ~i somnolen\â
în\elegem întîrzierea lui pentru pedepsirea du~manilor ~i amînarea ajutoru-
lui obieynuit fa\â de cei ai lui. ~i ca sâ spun într-un cuvînt, toate expresiile
antropomorfice cu privire la Dumnezeu, afarâ de cele care s-au spus despre
venirea în trup a Cuvîntului lui Dumnezeu, au un sens ascuns eyi ne înva\â din
lucrurile proprii firii noastre cele ce sînt mai presus de noi. Cuvîntul lui Dum-
nezeu, însâ, a primit pentru mîntuirea noastrâ pe om în întregime, su-
net ra\ional, trup, însu~irile firii omeneeyti ~i afectele naturale eyi ne-
prihânite.
CAPITOLUL XII
Despre acelea~i lucruri
in aœste învâ\âturi am fost instrui~ din cuvintelesfinte, dupâ cum a zis dumne-
'/. •iescul Dionisie Areopagitul: Dumnezeu este cauza eyi principiul tu turor,
Tradus prin oorectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 16v.
este fiin\a existen\elor, via\a vie\uitoarelor, ~a\iunea existen\elor ra\ionale,
spiritualitatea existen\elor spirituale, rechemarea ~i învierea celor care au
câzut de la el, reînnoire ~i prefacere pentru cei care au corupt starea naturalâ,
zidire sfin\ità pentru cei mi~ca\i d~ vreo tulburare_necuratà, sigura?\à p~ntr~
cei care stau, cale ~i câlâuzâ, care mal\à, pentru ce1 care se urcâ la dmsul . V01
adàuga, însà, câ el este Tatàl celor fàcu\i de el, - Dumnezeu, care ne-a_adus
de la neexistentà la existentà, este mai degrabà Tatâl nostru decît ce1 care
ne-au nàscut si ~re au lÙat de la el ~i existen\a ~i capacitatea de a na~te - el
este pàstorul ~lor care-1 urmeazâ ~i al celor pàstori\i de el; luminare~ ~lor
lumina\i; principiul desàvîr~irii celor desàvîr~i\i; pricipiul _înd~mn~ze1m ce-
lor îndumnezei\i; pacea celorînvràjbi\i; simplitatea celor s1mpll; umrea celor
uni\i; fiin\à superioarà oricârui început, pentru câ este un înc::eput mai pr_esu~
de orice început2; bunà pàrtà~enie a ceea ce este ascuns, ad1câ a cuno~tmte1
lui , atît cît este îngâduit si
, cît este accesibil fiecâruia.
Mai exact înca despre numele dumnezeie~ti
Pentru câ Dumnezeirea este incomprehensibilà, va fi negreeyit eyi fàrà
nume. Al!adar, prin faptul câ nu cunoa~tem fiin\a ei, sà nu câ~tâm numele
fiintei ei, câci numele indicâ lucrurile. Dumnezeu este bun, ey1 pentru a ne
împàrtâeyi eu bunàtatea lui, ne-a adus de la neexisten\â la exi~ten\à eyi ~e-a
înzestrat eu facultatea cunoaeyterii; eu toate acestea nu ne-a impârtà~1t eu
fiinta lui si nici eu cunostinta fiintei lui. Oici este eu neputin\â ca firea sà
cun~ascâ În chip desâvî;~it ~ fire 'superioarà ei. Dacâ cunoeytin\ele sînt în
-legâturâ eu existen\ele, cum se va putea cunoa~te ceea ce_ est~ m~i presus de
existentà? Dar pentru ca sà participâm cît de pu\in cunoeyun\e1 lm Dumnezeu
si sà av~m chiar o idee cît de slabâ de el, Dumnezeu, din pricina bunàtà\ii lui
~espuse, a binevoit sâ fie numit prin acelea care sînt proprii naturii noastre.
Prin urmare, întru cît Dumnezeu este incomprehensibil, este ~i fârà nume.
Dar prin faptul câ este cauza tuturora ~i câ are mai în~inte în el ~a\iunile eyi
cauzele tuturor existentelor este numit dupâ toate ex1sten\ele ~1 dupà celc
èontrarii, spre exemplu: luminâ ~i întuneric, apà ~i foc, ca sâ cunoa~tem ~
fiinta lui Dumnezeu nu este acestea, ci este mai presus-de fiin\à eyi fàrâ nume. ~1
pri~ faptulcâ estecauza tuturorexisten\elor,este numitdupà toatecelecauzate.
1 Despre numele dumnezei~ri, MG, III, col. 589 BC.
2 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 17v.
36
Pentru aceea unele din numirile dumnezeie~ti sînt spuse în chip negativ eyi
aratà câ Dumnezeu este mai presus de fiin\à, spre exemplu: nefiin\ial, netem-
poral, neînceput, nevàzut, nu în sensu! câ este mai mie decît cineva sau câ îi
lipse~te ceva - câci toate sînt ale lui ~i din el ~i prin el s-au fàcut si în el se
• 1 • ,
tm - c1 pentru câ el depà~e~te într-un grad eu totul superior toate exis-
tentele: el nu este nimic din existen\e, ci este mai presus de toate. Alte numiri
sînt date lui Dumnezeu în mod afirmativ; din aceea câ el este cauza tuturor.
Prin faptul câ el este cauza tuturor existen\elor ~i a întregii fiin\e, se nume~te
,,Cel ce este" ~i ,,Fiin\à". Jar prin faptul câ este cauza oricârei ratiuni si
în\elepciuni, a ceea ce este rational ~i în\elept se nume~te ,,ra\iune" ~i',,ra\i~­
nal", ,,în\elepciune" ~i ,,în\elept"; de asemenea se nume~te ,,gîndire" ~i
,,gînditor, viatà" si ,,viu", ,,putere" si ,,puternic" si în acelasi fel si cu toate
celelalte. Dar' muit mai propriu est~ ca sà fie nu~it din cel~ mai' cinstite si
cele mai adecvate lui. Sînt mai cinstite si mult ma~adecvate lui cele imaterial~
decît cele materiale, cele curate decît c'e1e întinate, cele sfinte decît cele bles-
temate, deoarece acestea ~i participà mai mult la el. Al!adar mult mai propriu
va fi numit ,,soare" ~i ,,foc" decît întuneric, ,,zi" decît noapte, ,,via\à" decît
moarte, ,,foc", ,,duh" ~i ,,apà", ca elemente vitale, decît pàmînt; dar înainte de
t<.îate ~i mai mult, ,,bunàtate" decît ràutate, ceea ce este identic eu a spune
,,existen\à" decît inexisten\à. ~i aceasta pentru motivul câ binele este exis-
ten\à ~i cauza existen\ei, iar ràul lipsa binelui sau a existentei. Acestea sînt
însu~irile negative ~i afirmative ale lui Dumnezeu. Dar numeie cel mai plâcut
este acela care rezultà din unirea acestor douà, spre exemplu: ,,Fiin\â mai
presus de fiin\à", ,,Dumnezeire mai presus de Dumnezeire", ,, Principiu mai
presus de principiu" eyi altele ca acestea. Sînt apoi ~i unele numiri afirmative
·ale lui Dumnezeu, care au o putere de nega\ie covîr~itoare, spre exemplu :
,,întuneric", nu în sensul câ Dumnezeu este întuneric, ci câ nu este luminà, ci
ceva mai presus de luminâ.
Prin urmare Dumnezeu se numeste ,,minte", ratiune" duh" întelep-
ciune", ,,putere", pentru câ este ca~za acestora, Ï>e~tru cÀ ~ste i~~te~ial si
pentru câ este atoatelucràtor ~i atotputernic. Numirile acestea, atît cele n~­
gative cît ~i cele pozitive, se aplicâ întregii Dumnezeiri. Si la fel, în acelasi
chip ~i fàrà de deosebire ~i fiecâreia din ipostasele Sfintei Treimi. Cînd mà
gîndesc, însà, la una din ipostase, ~tiu câ ea este Dumnezeu desàvîrsit si fiintâ
desàvîreyità; iar cînd unesc ~i numàr împreunà pe cele trei ipostase ;ti~ câ sî~t
un singur Dumnezeu desàvîr~it, câci Dumnezeirea nu este compusA, ci este o
1
Coloseni, 1, 16.
J7
 .. . • . .· • -· .. : · -. eèo~ ~sli, în trei ipostase deslivîr~ite.
. uni ta te deslivtr~ttli, ne1mplir\Jtli ~1. n l ~ ostaselor stiu câ Tatlil este soare
1
Da~ cînds:S~~î~f:i~c ~~~;~[~~~:~~~~~~b~s !' 'ra\i~nii, în\elep1cib~-
1fiin\ei, al al
ma1 pre . , . .. . ··. ·zvor nliscâtor s1 producâtor a 1-
nii, ~l puterii~ al lummn, al J?~mne~~~~· :atiunii, nliscât~rul Cuvîntului, iar
nelui ascuns m el. El- este mm ea,_ a l t • Sica sli nu spun multe, nu este
prin Cuvînt purcedâtorul ~uhului reve a ~~tÀ decît Fiul care este singura
~i nu corporal, câci ea nu are trup ca sli fie convnutli în mod trupesc. ~adar
Dumnezeu, fiind imaterial ~i necircumscris, nu este în vreun loc. El este
însu~i locul lui, cici umple toate, este mai presus de toate ~i \ine toate. Se
spune, însli, ci se aflli într-un loc ~i se vorbe~te de local lui Dumnezeu, acolo
unde se face cunoscutli energia lui. El strlibate prin toate flirli sli se amestece
~i împlirtli~e~te tuturor energia lui, potivit capacitli\ii fieciruia ~i puterii de

în Tatâl, Cuvîn~, în\elepc~une,lau~~:~~i~~~t~ror. Astfel ~leste nâscut, cum receptivitate, adicâ potrjvit curâ\enièi naturale ~i voli\ionale. Clici sînt mai
pu ter~
numa1
!1~:i~l~
.. ,
~p~;:a;;:e:;vîrsitâ din o ipostasâ desâvîr~itâ; el es tel ~i se
' terea Tatâlui, care reveleazli ce e as-
curate cele imateriale deci· ce.le materiale *i cele virtuoase decît cele
întovârâ~ite de viciu. Se nume~te a~adar !oc al lui Dumnezeu acela care par-
nume~te Fm. lar D~~-ul Sfint ~ste pu . el stie nu nliscut, din Tatâl prin
ticipâ mai mult la energia ~i la harul lui. Pentru aceasta cerul este tronul lui1.
cunse ale Dumnezeuu, purces, cum numa1 . , ..
. D hul cel Sfint este împlinitorul creâru tuturor. În cer sînt îngerii, care fac voia lui ~i care îl slâvesc pururea. În cer este locul
Fi~~fne~~~à~~~:te :île con~in Tatâ~ui care ca~ze::· ~~~~~~u~~~~'!t~:l~ lui de odihnâ, iar pâmîntul este a~ternut picioarelor lui 2, cici pe pélmînt a
lui, trebuiesc atrib_uite n~mai T_~tlilui. ~~:~~~epri~arâ a crea\iei, voin\ei, petrecut, în trup, eu oamenii3. Sfintul lui trup este numit picior al lui Dum-
Fiului nâscut, Cuvi~tului, ~ut~ru ~re ~ . e cîte convin uterii cauzate, nezeu. ~i biserica se nume~te local lui Dumnezeu, câci am afierosit acest loc
în\elepciurtii, trebu1e~c atnb_ui~e Frnlu1. ;1 i~~tatribuite Duh~lui Sfint. Tatlil spre slâvirea lui ca pe un loc sfin\it, în care ne facem rugâciunile noastre
pur~se, revel~toare ~F1~elsâ_vi~~~t~~:;~:i uDuh Tatâ numai al Fiului ~i pur- citre el. De asemenea se nun esc locuri ale lui Dumnezeu ~i locurile în care
este 1zvorul s1 cauza rn Ul ~ 1 ' · ·coanli
cedâtor al D~hului Sfi~t..ri~~~s~:i~~· ;;::~:·~~hl:~~~:ef:fuu~~~~:lilui, ci
ni s-a fâcut cunoscutâ energia lui fie prin corp, fie fârâ corp.
Treb'i°iie sâ se ~tie câ Dumnezeirea este neîmpâqitâ, deoarece este în între-
strlilucire, chi~ al Tatâ Ul ~1 mde din.Tatlil - câci nu este mi~care fârâ duh
Duh al Tatâlu~, pe?tru ~ purcel ~" t d"n el ci în sensul câ este purœs din gime pretutindeni ~i nu este împlir:itli parte eu parte în chipul celor corpo-
- si Duh al Frnlu1, nu m sensu \A es e 1 , rale, ci este în întregime în toate ~i înJntregime mai presus de toate.
Tatâl prin cl. Clici numai Tatâl este cauza.
Îngerul 4 nu este con\inut într-un loc în chip corporal 5 încît sâ primeasci
chip ~i sel ia formâ. Se spune însâ 6 ci este într-un loc, prin faptul câ este
CAPITOLUL Xlll prezent în chip sp_iritual ~i lucreazli potrivit firii lui ~i nu este în altâ parte, ci
este circumscris în chip spiritual acolo unde lucreazli. Nu poate sâ lucreze în
l)espre locul lui Dumnezeu ~i di n.u~ai acela~i timp în diferite locuri. Numai Dumnezeu poate sâ lucreze în acela~i
' Dumnezeirea este necircu~scrisa timp pretutindeni. Îngerul, prin iut_eala firii ~i prin faptul ci este gata, adici
grabnic de a se muta, lucreazli în diferite locuri. Dumnezeirea, însâ, pentru
. . · care continutul este continut.
Locul trupesc este limita con\mutu1ui, prm . • . , 1' • re ci este pretutindeni ~i mai presus de toate, lucreazli simultan în diferite mo-
. . l este contmut Nu tot acru ca
~~~i::e:i~l~~c:~r~~r~°:.~in~~~;n~,r~\ num~ ~=l~:ta~::~u~~:~:n~~~:~
duri printr-o energie unici ~i simplli.
1 Jsaia, LXVI, l; FapteleApostolilor, VII, 49.

care vine în atingere cu corpul con\mut. n mo , ,
nu este în ceea ce este continut. . . Ili ·
Dar existâ si un loc spiritual unde se gînde~te ~i ~te fi~ea ~~mt~:-iu!~
necorporalâ, ~nde este prezentli, lucreazli ~i este con\mutâ m c ip spi 1
1 Evrei, 1, 3; / Corinteni, 1, 24; Coloseni, 1, 15.
2 Jsaia, LXVI, l; FapteleApostolilor, VII, 49.
3 Vatuh, III, 38.
4 În fruntea acestui aliniat este unnàtorul subtitlu, o notà marginala a manuscrisului :
,,Desf'e locul îngerului ~i al sufletului ~i despre nopunea de necircumscris".
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 20r.
6 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1511, f. Or.

38
:w
 Sufletul este unit în întregime cu tot corpul ~i nu parte cu parte. Nu este
con\inut de el, ci îl con\ine, dupâ cum focul contïne fierul; ~i fiind în el,
lucreazâ propriile sale lucrâri.
Ceea ce este circumscris este limitat în spa\iu sau în timp sau în gîndire;
iar ceea ce este necircumscris nu este limitat de nici una din acestea. Necir-
cumscrisâ este numai Dumnezeirea, pentru câ este fârâ de început ~i fârâ de
sfir~it, cuprinde totul ~i nu este sesizatâ de ra\iune. Numai Dumnezeu este
incomprehensibil, indefinit, necunoscut de nimeni, dar numai el se cunoa~te
pe sine însu~i. Îngerul, însâ, este circumscris în timp, câci existen\a lui are
început; este circumscris în spa\iu, de~i în chip spiritual, în sensu! în care am
spus mai sus; este circumscris ~i în gîndire. îngerii cunosc reciproc de ce
mârime este firea lor 1• Ei sînt mârgini\i în chip desâvîr~it de Creator. Corpu-
rile, însâ, sînt circumscrise în timp, pentru câ au început ~i sfir~it, sînt cir-
cumscrise în spa\iu ~i în gîndire.
Dumnezèirea 2 este cu totul imuabilâ ~i neschimbatâ. Ea a hotârît mai di-
nainte, prin pre~tiin\a sa, pe toate cele care nu sînt în puterea noastrâ ~i a
determinat pe fiecare la timpul ~i locul propriu ~i potrivit. Potrivit acestui
3
principiu, ,,Tatâl nu judecâ pe nimeni, ci toatâ judecata a dat-o Fiului" • Este
evident câ a judecat Tatâl ~i Fiul - ca Dumnezeu - ~i Sfintul Duh. Dar
însu~i Fiul - ca om - se va pogorî în chip trupesc ~i va sta pe tronul slavei
4
- pogorîrea ~i tronul sînt aqiuni ale unui corp circumscris - ~i va judeca pe
toatâ lumea cu dreptate 5•
Toate sînt distan\ate de Dumnezeu, nu prin !oc, ci prin fire. La noi pru-
denp, în\elepciunea ~i sfatul vin ~i se duc, pentru câ sînt ni~te stâri ale sufle-
tului. La Dumnezeu, însâ, nu este a~a. La el nimic nu se produce ~i dispare,
câci el este neschimbat, imuabil ~i nu trebuie sâ admitem accidente la el. La
Dumnezeu binele coïncide eu fiin\a 6• Cel care dore~te necontenit pe Dumne-
zeu îl vede, câci Dumnezeu este în toate. Existen\ele depind de ce! care existâ
~i nu este vreo existen\â, care sâ nu aibâ existen\a sa în ce! care existâ. Dum-
nezeu este amestecat în toate, pentru câ \ine firea. lar Dumnezeu
1 Tradus din corectarea textului edi\iei MG, dupâ edi\ia de la Verona, 1531, f. 20v.
2 Jnaintea acestui aliniat este urmiitorul subtitlu, o notà marginalii: ,,Rezumatul celor spuse
despre
3 Dumnezeu, despre Tata~ des,,re
r Fiul si
• despre Slt"tul
~w• Duh; si
•
despre Cuvîm si
•
Duh".
loan, V, 22.
4 Matei, XIX, 28; XXV, 31.
5 Faptele Apostolilor, XVII, 31.
6 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupâ edi\ia de la Verona, 1513, f. 2lr.
40
Cuvîntul s-a unit dupâ ipostasâ cu sfintul lui trup ~i s-a amestecat fârâ ames-
tecare eu firea noastrâ.
Nimeni nu vede pe Tatâl afarâ de Fiulll?i Duhul1.
Fiul este voin\a, în\elepciunea ~i puterea Tatâlui. Nu trebuie sâ vorbim eu
privire la Dumnezeu despre calitate, ca sâ nu spunem câ el este compus d~n
fiin\â ~i calitate.
Fiul este din Tatâl ~i toate cite le are, de la el le are, pentru aceea nici nu
poate sâ _facâ nimic de la el însu~i2, câci nu are o energie deosebitâ de a
Tatâlui.
. D~r pentr~ di Dumnezeu este prin fire nevâzut, se face vâzut ~rin acti-
v1tâ\1le sale ~1-l cunoa~tem din structura si conducerea lumii.
Fiul este icoana Tatâlui, iar Duhul ic~ana Fiului, prin care Hristos lo-
cuind în om, dâ acestuia asemanarea cu Dumnezeu. ' .
Duhul ce! Sfint este Dumnezeu; el stâ la mijloc între ce! nenâscut si ce!
nâscut, ~i este unit de Tatâl prin Fiul. Se numeste Duh al lui Dumnezeu 'ouh
al lui Hristos, minte a lui Hristos, Duh al oo'mnului, însusi Domn Duh al
adop\iei, al adevârului, al libertâ\ii, al în\elepciunii - cÀci este fâcâtorul
tuturor acestora. Prin fiin\a lui umple toate, \ine toate, umple lumea CU fiinta
lui ~i este necuprins de hime din pricina puterii lui. '
Dumnezeu este o fiin\â v~nicâ ~i neschimbâtoare, creatoarea existentelor
~i este adorata eu gînd cucernic. '
Dum~ez~u este ~i Tata!, cel care existâ ve~nic, nenascut, pentru câ nu s-a
naëcut dm cmeva, dar a nâscut pe Fiul ce! de o vesnicie eu el. Dumnezeu este
~i Fi~!, care.este totdeauna eu Tatâl ~i este nas~ut din el în afarâ de timp,
ve~mc, nestncâcios, impasibil, nedespâqit. Dumnezeu este si Duhul ce! Sfint
putere sfin\itoare, enipostaticâ, purcede în chip nedespâr~it din Tatâl si s~·
odihne~te în Fiul, deofiin\â eu Tatâl ~i eu Fiul. ' '
Cuvîntul este acela care este totdeauna prezent în chip fiin\ial împreunâ
eu. Tatâl. Cuvîntul este iarâ~i mi~carea naturalâ a min\ii, potrivit câreia se·
m1~câ, gînde~te ~i judecâ, fiind ca o luminâ ~i stralucire a ei. Cuvînt este iarâsi
cuvîntul mintal, care vorb~te în minte. ~i iarâ~i existâ cuvîntul rostit, car'e
este.vestitorul gîndirii. ~adar Dumnezeu-Cuvîntul este substan\ial ~i enipo-
stat1c. Celelalte trei feluri de cuvînt sînt puteri ale sufletului, care nu existâ
în tr-o ipostasâ proprie. Dintre acestea, primul este o odraslâ naturalâ a
1
loan, VI, 46.
2
loan, V, 30.
41
mintii, deoarece izvorâ~te totdeauna din ea în chip natural; al doilea se
nume~te cuvîntul mintal, iar al treilea, cuvînt rostit cu gura.
Duhul are mai multe sensuri. înseamnâ, în primul loc, Sfintul Duh. ~i
puterile Sfintului Duh se numesc duhuri. Duh se nume~te ~i îngerul cel bun;
duh ~i demonul; duh ~i sufletul. Sînt cazuri cînd ~i mintea se nume~te duh.
Duh este ~i vîntul; duh ~i aerul.
în afarâ de acestea ea strâbate prin toate flirâ sâ se amestece, dar prin ea
nu trece nimic. Mai mult, ea cunoa~te totul printr-o cuno~tintâ simplâ. Vede
totul în chip simplu eu ochiul sâu dumnezeiesc atoatevâzâtor ~i imaterial, atît
pe cele prezente cît ~i pe cele trecute ~i pe cele ce au sâ fie, înainte de facerea
Jor. Este fârâ de pâcat, iartâ pâcatele ~i mîntuie. Poate sâ facâ pe toate cîte Je
voie~te; dar nu voie~te sâ facâ pe toate cîtc le poate, câci poate sâ piardâ
Iumea, dar nu vrea.

CAPITOLUL XIV

.
Însusirile firii dumnezeiesti .
Însusirea de a fi nezidit, flirâ de început, nemuritor, infinit vesnic ima-
terial, bun, creator, drept, luminâtor, neschimbâtor, impasibil, ~eci~cum­
scris, necuprins, indefinit, nemârginit, nevâzut, incomprehensibil, perfect,
stâpîn absolut, liber, atoateconducitor, dâtâtor de viatâ atotputernic infinit
de puternic, sfin\itor, împârtâ~itor, cuprinzâtor ~i con~e.~ator al univ~rsului,
proneitorul tuturor, toate aceste însusiri si altele ca acestea le are Dumne-
zeirea prin fire, nu le-a luat din altâ pa;te, ~i ea împârtâ~e~te tot binele fâptu-
rilor sale, potrivit puterii de receptivitate a fiecireia.
Ipostasele locuiesc ~i stau unele în altcle, cici ele sînt nedepârtate ~i ne-
despâqite unele de altele ~i au neamestecatâ întrepâtrunderea uneia în alla,
nu în sensu) ci ele se contractâ sau se amesteci, ci în sensul ci ele sînt uni te
între ele: Fiul este în Tatâl si Duhul, Duhul în Tatâl si Fiul iar 1'atâl în Fiul
~i Duhul, fârâ ca sâ se cont;agâ, sâ se confunde sau sâ se a~estece. ExisiA la
ele unitate ~i identitate de mi~care, cici cele trei ipostase au un singur impuls
~i o singurâ mi~care, lucru cu neputin\â de vâzut la firea creatâ.
Luminarea ~i energia divinâ este una, simplâ ~i neîmpâr\itâ; ~i cu toate ci
lucreazâ în chip mîntuitor asupra fiecireia din cele care existâ în exemplare
singulare ~i împarte tuturora pâr\ile constitutive ale firii sale proprii, totu~i
râmîne simplâ; se multiplici, fârâ sâ se împartâ, în fiecare din cele care existâ
în exemplare singulare ~i le adunâ, le întoarce pe acestea spre simplitatea ei.
Toate o doresc ~i în ea î~i au existen\a. lar ea împârtâ~e~te tuturor existen\a
dupâ cum au firea. Ea este existenta existentelor, viata vietuitoarelor ratiu-
nea existen\elor rationale, spirituaÜtatea exi~ten\elo; spirituale. Ea e~te .:nai
p•esus de spiritualitate, mai presus de ratïune, mai presus de via\â ~i mai
presus de fiin\â.
42
 CARTEA A DOUA

CAPITOLULI

Despre veac

Acela a fâcut veacurile care exista înainte de veacuri, citre care zice dum-
nezeiescul David: ,,Din veac ~i pîna in veac tu e~ti"1, iar dumnezeiescul apos-
tol: ,,Prin care a fâcut ~i veacurile" 2•
Trebuie sa se stie ca numele de veac are multe sensuri, cici înseamna
multe lucruri. Ve~c se numeste si viata fiecirui om. Veac se numeste iarasi si
timpul de o mie de ani. lara~i s~ nume~te veac toata via\a prezenta. Veaè se
nume~te ~i veacul.ce va sa fie, cel fâra de sfir~it dupa înviere. Se nume~te iara~i
veac, nu timpul, nici o parte din timp, care se masoara eu mi~carea ~i drumul
soarelui, adici cel foqnat din zile ~i nop\i, ci un fel de mi~care ~i un interval
de timp care merg împreuna eu cele ve~nice. ·
Lumea aceasta are ~apte veacuri, anume de la facerea cerului ~i pamîntului
~i pîna la sfir~itul ~i învierea ob~teasca a oamenilor. Exista un sfir~it particu-
lar, moartea fieciruia; este însa ~i un sfir~it ob~tesc ~i general, cînd va fi învie-
rea obsteasca a oamenilor. Al optulea veac este veacul ce va sa fie.
Înai~te de întemeierea lumii, cînd nu era soare care sa desparta ziua de
noapte, nuera un veac care sa se poata masura, ci un fel de mi~care ~i interval
de timp care mergea împreuna eu cele ve~nice. ~i potrivit acestei concep\ii
este un singur veac. Pentru aceea Dumnezeu se nume~te ~i ve~nic (atwvwr),
dar si mai înainte de vesnicie, cici el a fâcut însusi veacul. Numai Dumnezeu,
fiind rara început, est~ facatorul tuturora, al v'eacurilor ~i al tuturor exis-
tentelor. lar cînd vorbesc de Dumnezeu, este clar ca eu vorbesc de Talai, de
Fiui lui Unul nascut, Domnul nostru Iisus Hristos ~i de Duhul lui ce! prea
Sfint, singurul Dumnezeul nostru.
1
Psalmi, LXXXIX, .2.
2
Evrei, !, 2.

,, '

Se vorbe~te ~i de veacurile veacurilor, pentru câ cele ~apte veacuri ale
lumii prezente cuprind multe veacuri, adicâ vie\ile oamenilor. Se vorb~te ~i
de un singur veac, pentru câ cuprinde în el toate veacurile. Veacul de acum
si cel ce va sâ fie se numeste veacul veacului. Prin cuvintele: viatâ vesnicâ si
pedeapsâ ve~nicâ se in!!icd nesfir~irea veacului ce va sÀ fie. Câci dupâ Învier'e
timpul nu se va mai numâra eu zile ~i eu nop\i. Va fi mai degrabâ o singurâ zi
neînseratâ, cînd soarele dreptâ\ii va strâluci luminos peste cei drep\i. Pentru
cei pâcâto~i va fi o noapte adîncâ, fârâ de sfir~it.
Dacâ astfel stau lucrurile, cum va fi eu putin\â sâ se numere timpul celor
o mie de ani ai apocatastasei origeniste? 1 Prin urmare Dumnezeu este singu-
rul fâcâtor al veacµrilor, ce! care a creat universul, ce! care existâ mai înainte
de veacuri.
CAPITOLUL II
Despre creatie
~adar pentru câ bunul ~i prea bunul Dumnezeu nu s-a mul\umit eu
contemplarea lui proprie, ci prin mul\imea bunâtâ\ii sale a binevoit sâ se facâ
ceva care sâ primeascâ binefacerile sale ~i sâ se împârtâ~eascâ din bunâtatea
lui, aduce de la neexisten\â la existen\â ~i creeazâ universul, atît pe cele
nevâzute, cît.~i pe cele vâzute, ~i pe om, care este aldltuit din elemente vâzute
~i nevâzute. In timp ce gînd~te, creeazâ; iar gîndul se face lucru, realizîndu-
se prin Cuvînt ~i desâvîr~indu-se prin Duh.
CAPITOLUL III
Despre îngeri
El este fâcâtorul ~i creatorul îngerilor; el i-a adus de la neexisten\â la exis-
ten\â ~i i-a zidit dupâ propriul lui chip, o naturâ necorporalâ, un fel de duh
~i de foc imaterial, dupâ cum spune dumnezeiescul David: ,,Cel care face pe
îngerii lui duhuri ~i pe slugile lui parâ de foc" 2• Prin aceste cuvinte aratâ câ ei
1
Prin apocatastasâ se întelege reîntoarcerea tuturor existentelor rationale in Dumnezeu,
de unde î~i au originea, prin nimicirea mortii, spiritualizarea corpurilor ~i transfonnarea lumii
materiale.
2 corporale, natura lor nu are o forrnâ trupeascâ ~i nici nu au cele trei dimen-
Psalmi, CIIJ, 5; Evrei, 1, 7.
46
sînt usori, arzâtori, calzi, strâbâtâtori, grabnici spre dorul de Dumneze.i ~i
slujir~a lui, îndrepta\i spre cele de sus ~i liberi de orice gînd material.
Asadar îngerul este o fiin\â spiritualâ, ve~nic mi~câtoare, liberâ, necorpo-
ralâ· 'slujeste lui Dumnezeu si a primit în firea lui nemurirea în har. Care este,
însâ'' natu~a
-
si
, definitia
,
fiintei
,
lui' numai ziditorul o stie.
,
Se spune câ este"
necorporal ~i imaterîal în raport eu noi, deoarece tot ceea ce s~ pune. m
compara\ie eu Dumnezeu, singurul incomparabil, este grosolan ~1 matenal.
Numai Dumnezeirea este în realitate imaterialâ ~i necorporalâ.
~adar îngerul are o fire ra\ionalâ, spiritualâ, liberâ ~i schimbâtoare î~
felul de a gîndi sau de a voi, câci tot ceea ce este creat este schimbâtor. N uma1
ceea ce este necreat este neschimbâtor. Tot ceea ce este rational este ~i liber.
Asadar pentru câ îngerul are o fire ra\ionalâ ~i spiritualâ, este liber; iar pen-
tr~ câ este creat ~i schimbâtor, are facultatea de a râmîne ~i a progresa în bine
si de a se îndrepta spre râu.
' Îngerul este incapabil de pocâin\â, pentru câ este necorporal. Omul, însâ,
din pricina slâbiciunii corpului are parte de pocâin\â.
Îngerul nu este nemuritor prin fire, ci prin har, câci tot ceea ce are început
are si sfirsit potrivit naturii lui. Numai Dumnezeu este ve~nic, dar mai de-
grabâ est~ mai presus de ve~nicie. Câci cel care a fâcut timpurile nu este sub
timp, ci deasupra timpului.
Îngerii sînt lumini spirituale secundare, care î~i au luminarea din lumina
primarâ fârâ de început. Nu au nevoie de limbâ ~i de auz, ci transmit unii
altora propriile !or gînduri ~i hotârîri fârâ sâ rosteascâ cuvînt.
Toti îngerii au fost zidi\i prin Cuvînt ~i au fost desâvîr~i\i de Sfintul Duh prin
sfintir~, participînd la lurninare ~i la har în mâsura vredniciei ~i rangului lor.
Î~gerii sînt circumscri~i, câci atunci cînd sînt !n ~~ nu sînt P<:_ pâ~î~t ~~
cînd sînt trimisi de Dumnezeu pe pâmînt nu râmm ~1 m cer. Nu smt hm1ta\1
de pereti,' de u;i, ' de încuietori si
,
de peceti,
, câci sînt nelimita\i. Eu spun neli-
mitati. Cu toate acestea ei nu apar a~a euro sînt celor vrednici, cârora Dumn-
zeu ~a voi ca ci sâ se arate, ci sub o formâ oarecare, în a~a fel încît sâ-i poatâ
vedea aceia cârora li se aratâ. Nelimitat însâ, prin fire ~i în sensu! proprio al
cuvîntului, este numai cel nezidit, câci toatâ zidirea este limitatâ de Dumne-
zeu, care a zidit-o.
Ei au din afarâ sfintenia fiintei lor, de la Duhul. Au, prin harul dumne-
zeiesc, darul profe\iei. Nu au tr~buin\â de câsâtorie, câci nu sînt muritori.
Fiind spirite, ei sînt în locuri spirituale. Nu sînt circumscri~i în felul celor
47
 siuni, ci sînt prezen\i în chip spiritual ~i activeazâ aco!o unde li s-ar porunci;
eu toate acestea ei nu pot sâ fie ~i sâ activeze sirnultan în douâ locuri deosebite.
Nu stim
, dadl fiinta
, lor este aceeasi, sau se deosebeste' a unora de a altora.
Numai Dumnezeu, care i-a fâcut, ~tie, el care ~tie toate. Se deosebesc însâ
unii de al\ii prin luminare ~i prin rang, fie dl au rangul potrivit gradului de
. luminare, fie dl participâ luminârii potrivit rangului în care sînt; ei se lumi-
neazâ recipmc potrivit superioritâ\ii rangului sau firii. Este, însâ, evident, dl
cei care sînt mai sus împârtâ~esc celor mai de jos luminarea ~i cuno~tinta.
Îngerii sînt puternici ~i gata spre a îndeplini vointa divinâ. Prin iuteala firii
lor se gâsesc îndatâ pretutindeni unde ar porunci învoirea dumnezeiasdl. Ei
pâzesc pâqile pâmîntului. Sînt înainte stâtâtorii neamurilor ~i ai locurilor,
dupâ cum au fost orîndui\i de creator. Ne conduc ~i ne ajutâ în lucrurile
noastre. Negre~it, potrivit vointei ~i poruncii dumnzeie~ti, ei sînt superiori
nouâ ~i stau totdeauna împrejurul lui Dumnezeu 1•
Ei se înclinâ greu spre râu, dar nu sînt neînclinati. Acum, însâ, au ajuns
neînclina\i, nu din pricina firii lor, ci prin har ~i prin stâruinta în unicul bine.
Vâd pe Dumnezeu atît cît le este eu putintâ ~i aceasta este hrana 2 lor.
Sînt mai presus de noi, pentru dl sînt necorporali ~i liberi de orice pasiune
trupeasdl; eu toate acestea nu sînt impasibili, dlci numai Dumnezeirea este
impasibilâ.
Iau forma pe care le-ar porunci-o Stâpînul Dumnezeu ~i astfel se aratâ
oamenilor si le reveleazâ tainele dumnezeiesti.
' '
Locuiesc în cer ~i au un singur lucru de fâcut: sâ laude pe Dumnezeu ~i sâ
slujeasdl vointei lui dumnezeie~ti.
Prea sfîntul ~i prea sfin\itul ~i marele teolog Dionisie Areopagitul spune
dl toatâ teologia, adidl sfînta Scripturâ ne indidl 9 fiinte cere~ti. Dumne-
zeiescul învâ\âtor le împarte pe acestea în trei cete de cîte trei. El spune dl
cea dintîi ceatâ este aceea care se aflâ totdeauna lîngâ Dumnezeu ~i, potrivit
predaniei, este unitâ de aproape ~i nemijlocit eu Dumnezeu. Aceasta este
ceata Serafimilor eu ~ase aripi, a Heruvimilor eu mul\i ochi ~i a Tronurilor
celor prea sfinte. A doua ceatâ este ceata Domniilor, a Puterilor ~i a Stâpîni-
rilor. A treia ceatâ ~i cea din urmâ, a Începâtoriilor, a Arhanghelilor ~i a
Îngerilor3•
1
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 25r.
2 În edi\ia de la Verona, f. 25r în loc de ,,hrana" are: ,,dcsfiltarca".
3 4
Despre ierarhia cereascii. MG, III, col. 200 D- 201 A
48
Unii spun dl îngerii s-au fâcut înaintea oridlrei fâpturi, dupâ cum spune
Grigore TeologuJI: ,,La început Dumnezeu gînde~te puterile îngere~ti ~i
cère~ti ~i gîndul luis-a fâcut faptâ" 2• Al\ii spun dl s-au fâcut dupâ ces-a creat
primul cer. Toti, însâ, mârturisescdl s-au fâcut înainte de plâsmuirea omului.
Dar eu sînt de pârerea lui Grigore Teologul. Oici trebuia sâ fie ziditâ mai întîi
fiinta spiritualâ ~i apoi cea sensibilâ ~i în urmâ, din cele douâ, însu~i omul.
Dar to\i care spun dl îngerii sînt creatorii vreunei fiin\e, ace~tia sînt gura
tatâlui !or, diavolul. Oici îngerii, fiind creaturi, nu sînt creatori. Fâdltorul,
proneitorul ~i \iitorul tuturora este Dumnezeu, singurul nezidit, ce! lâudat ~i
slâvit în Tatâl ~i în Fiul ~i în Sfîntul Duh.
CAPITOLUL IV
Despre diavol ~i demoni
Dintre aceste puteri îngere~ti, înainte stâtâtorul cetei terestre, dlruia
Dumnezeu i-a încredintat pâzirea pâmîntului, nu a fost fâcut râu prin naturâ,
ci a fost bun, a fost fâcut pentru bine ~i nu avea în el de la creator nici cea mai
midi urmâ de râutate; eu toate acestea n-a suferit Juminarea ~i cinstea pe care
creatorul i-a dâruit-o, ci, prin vointa lui liberâ, s-a îndreptat de la starea sa
naturalâ la o stare contra naturii sale ~i s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu
care 1-a fâcut 3, voind sâ se împotriveasdl lui. El este ce! dintîi care s-a depârtat
de bine ~i a dlzut în râu. Râul nu este nimic altceva decît Iipsa binelui, dupâ
cum ~i întunericul este lipsa Juminii. Oici binele este lumina spiritualâ; în
chip asemânâtor ~i râul este întuneric spiritual. Lumina deci, fiind creatâ de
creator, a fost bunâ dlci ,,Dumnezeu a vâzut toate cîte a fâcut ~i iatâ foarte
bune"4, dar a ajuns întuneric prin vointa sa liberâ. Mul\imea nenumâratâ de
îngeri a~ezati sub el s-a dezlipit, i-a urmat lui ~i a dlzut împreunâ eu el.
~adar eu toate dl erau de aceea~i naturâ eu îngerii, totu~i au devenit râi,
înclinîndu-~i de bunâvoie vointa lor de la bine spre râu.
1Sf. Grigore Teologul, numit ~i Grigore din Nazianz, a trait între 329(330) - 389(390).
Des~re Sf. Grigore din Nazianz sii se vada: D. Fecioru, op. cit., nota 6, p, 6-7.
Cuvîntul XXXVIII, la Teofanie, adicii la NOfterea Mîntuitonûui, MG, XXXVI, col. 320 C;
Cuvîntul XLV, la sfintele POfti, MG, XXXVI, col. 629 A
3 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 26r.
Facerea, I, 31.
49
 Demonii nu au nici stâpînire, nici putere contra cuiva, decît numai dadi li se
îngâduie de Dumnezeu în scopul mîntuirü, cum este cazul eu lov 1 ~i dupâ cum
este scris în Evanghelii despre porci 2• Dar o datâ ce Dumnezeu le îngâduie, au
putere, se schimbâ ~i iau forma pe care o vor dupâ fantezia lor.
Nici îngerii lÙi Dumnezeu, nici demonii nu cunosc cele viitoare; cu toate
acestea proorocesc. Îngerii proorocesc pentru di Dumnezeu le reyeleazâ ~i
le porunce~te sâ prooroceasdi. Pentru aceea se realizeazâ toate cîte spun ei.
Dar ~i demonii proorocesc: uneori pentru di vâd cele ce se întîmplâ departe,
alteori prin conjecturâ. Pentru aceea de multe ori mint ~i nu trebuiesc crezuti,
chiar dadi uneori spun adevârul, în chipul în care am arâtat. Ei cunosc ~i
Scripturile. · ,,cerurile œrurilor" 2, ~i pentru di spune di fericitul Pavel a fost ·râpit pînâ la al
Toatâ râutatea ~i patimile necurate au fost nâscocite de ei. Lis-a îng:Jduit sâ
ispiteasdi pe om, dar nu au putere sâ foqeze pe cineva. Oici noi avem facultatea
de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s-a pregâtit diavolului ~i
demonilor lui ~i celor care îl urmeazâ, focul nestins ~i pedeapsa ve~nidi 3 •
Dar trebuie sâ se ~tie di ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este
diderea pentru îngeri. Dupâ didere ei nu mai au posibilitatea podiintei, dupâ
cum nu o au nici oamen~i dupâ moarte.
CAPITOLULV
Despre zidirea vazutii
Însu~i Dumnezeul nostru, proslâvit în Treime ~i Unime ,,a fücut cerul ~i
pâmîntul ~i toate cîte sînt în ele"4, aducînd pe toate de la neexisten\â la exis-
ten\â. Pe unele, cum este cerul, pâmîntul, aerul, focul ~i apa, nu le-a fâcut din
o materie preexistentâ; pe altele, cum sînt vie\uitoarele, plantele, semin\ele,
Je-a fâcut din cele care au fost create de el. Acestca s-au fücut la porunca
creatorului din pâmînt, apâ, aer ~i foc.
1 Iov. I, 12.
2 Matei, VIII, 30-32; Marcu , V , 12- 13; Luca, VIII , 12 11.
3 Matei, XXV, 41.
4
Psa/mi, CXLV, 6.
50
CAPITOLUL VI
Despre cer
Cerul este totalitatea zidirilor vâzute ~i nevâzute. Înâuntrul lui sînt pute-
rile spirituale ale îngerilor ~i în el sînt închise ~i înconjurate toate cele sensi-
bile. N umai Dumnezeirea este necircumscrisâ; ea Je umple pe toate, Je
cantine pe toate, Je înconjoarâ pe toate, pentru di este mai presus de toate ~i
le-a creat pe toate.
Dar pentru di sfinta Scripturâ vor~te de cer ~i de ,,cerul cerului" 1 ~i de
treilea cer3, spunem di la facerea universului am primit ~i facerea cerului, despre
care filosofii pâgîni, ins~indu-~i învâ\âturile lui Moise, spun di este o sferâ fârâ
de stele. Mai rouit, Dumnezeu a numit târia cer4 ~i a poruncit ca acesta sâ fie în
mijlocul apei, oônduind ca el sâ separe apa care este deasupra târiei ~i apa care
este dedesubtul târiei5. Dumnezeiescul Vasile6, ini\iat fiind din dumne..z,eiasca
Scripturâ, spune di natura acest_uia este finâ ca fumuF. Al\ii spun di este lichidâ,
pentru di s-a fücut în mijlocul apelor. Al\ii, di este formata din cele patru ele-
mente. Al\ii numesc œrul al cincilea element, altul decît cele patru.
Unii au socotit di cerul înconjurâ universul în formâ de cerc, di este în
formâ de sferâ ~i ori din ce parte !-ai privi el este partea cea mai înaltâ, iar
partea de la mijloc a locului cuprins de el este partea cea mai de jos. Corpu-
rile u~oare ~i fine au primit de la creator partea de deasupra; iar cele grele ~i
care trag în jos, locul ce! mai de jos, care este mijlocul. Elementul cel mai u~or
~i care tinde cel mai mult în sus este focul; acesta, spun ei, este a~ezat îndatâ
dupâ cer, ~i îl numesc eter. Dupâ el, mai jos, este aerul. Pâmîntul ~i apa, însâ,
pentru di sînt mai grele ~i tind mai mult în jos, atîrnâ în partea cea mai de la
mijloc. Toatâ aceastâ orînduire este pentru motivul di ele sînt contrarii: jos
pâmîntul ~i apa - apa, însâ, este mai u~oarâ decît pâmîntul, pentru aceea
este ~i mai mobilâ decît el - mai sus de pâmînt ~i de apâ, peste tot, de jur
1 Psa/mi, LXVII, 34; CXIJI, 24.
2 Psa/mi, CXLVIII, 4.
3 li Corinteni, XII, 2.
4 Facerea, I, 8.
5 Facerea, I, 6.
6 Sf. Vasile ce! Mare, piirinte bisericesc, a trait între 330-379, Despre sf. Vasile sii se vadii:
D. Fecioru, op. cit, nota 8, p. 23-24.
7 Omilia 1 la Exaimeron: ,,La început a fiicut Dumnezeu cerul ~i piimîntul", MG, XXIX, col.
20 C-21 A.
51
împrejur, ca o îmbrâdlminte, aerul; ~i peste tot împrejurul aerului, eterul. Jar
în afarâ de toate, în formâ de cerc, cerul.
Ei spun dl cerul se mi~dl în formâ de ciclu ~i dl strînge împreunâ pe cele
dinâuntru în a~a fel dl ele râmîn fixe ~i nu cad.
Ei spun dl cerul are ~apte zone, una mai înaltâ decît alta. Ei susVn dl cerul
are o naturâ foarte finâ, ca fumul ~i dl fiecare zonâ are cîte o planetâ. Au
spus dl sînt ~apte planete: Soarele, Luna, Jupiter, Mercur, Marte, Venus ~i
Saturn. Ei spun dl Venus este cînd luceafllrul de diminea\â, cînd luceafârul
de searâ. Au numit pe acestea planete, pentru dl se mi~dl contrar mi~dlrii
cerului: cerul ~i celelalte stele se mi~dl de la râsârit la apus, dar numai aces-
tea se mi~dl de la apus la râsârit. ~i acest lucru îl vom observa la mersul lunii,
care în fiecare searâ dâ pu\in îndârât.
To\i care au spus dl œrul este sferic sus\in dl el se depârteazâ în chip egal
de la pâmînt ~i în sus ~i în lâturi ~i în jos. în jos ~i în lâturi adidl, potrivit
felului nostru de a simV, pentru dl, potrivit celor sp'use mai sus, cerul ocupâ
în toate pâqile locul de sus ~i pâmîntul pe cel de jos. Ei spun dl cerul încon-
jurâ pâmîntul în formâ de sfer<l ~i trage împreunâ eu el, prin mi~carea lui
foarte iute, soarele, luna ~i stelele. ~i cînd soarele este deasupra pâmîntului,
avem aici zi; iar cînd este sub p<lmînt, avem noapte. and soa.ele se pogoarâ
sub pâmînt, aici este noapte, iar acolo zi.
Al\ii ~i-au închipuit câ cerul e~te semisferic, pornind de la cuvintele lui
David, grâitorul celor dumnezeie~ti: ,,Cel ce întinzi cerul ca o piele"1, cu-
vinte care aratâ cortul, ~i de la cuvintele fericitului lsaia,: ,,Cel ce ai pus
ccrul ca o boltâ" 2• Ace~tia spun c<l atunci cînd soarele a~un~, luna ~i ste-
lele înconjoar<l pâmîntul de la apus spre miazâ-noapte< ~i sosesc astfel
iarâ~i la râsârit. Dar, fie dl este a~a, fie dl este în chipul celâlalt, toate s-au
fâcut ~i s-au statornicit prin porunca lui Dumnezeu ~i au dobîndit ca te-
melic neclintit<l voin\a ~i sfatul dumnezeiesc: ,,El a spus ~i s-au fâcut; el a
poruncit ~i s-au zidit; le-a întemeiat în veac ~i în veacul veacului. Porundl
a pus ~i nu va trece" 3•
Cerul cerului este a~adar primul cer, care este deasupra t<lriei. lat<l douâ
ceruri, dlci Dumnezeu a numit ~i t<lria cer. în mod obi~nuit, însâ, în sfinta
Scripturâ se nume~te cer ~i aerul, pentru dl se vede sus. ,,Binecuvîntati,
spune Scriptura, pe toate p<lsârilc cerului" 4, adidl ale aerului. Câci aerul ~i
1 8Psa/mi, CXIII, 3.
Psa/mi, CIII, 3.
2 Jsaia, XL, 22.
3 Psa/mi, CXLVIII, 5-6.
4 Il Psalmi, XVIII, 1.
Daniil, III, 80.
52
nu cerul este locul prin care merg p<lsârile. latâ trei ceruri, ·despre care a
vorbit dum~ezeiescul apostot1. Dar dadl ai vrea sâ ici pe cele ~apte zone ca
~apte cerun, nu se vatâmâ eu nimic cuvîntul adevârului. De obicei în Jimba
ebraidl cerul este numit la plural ceruri. Asadar cînd voia sâ zidl cerul ceru-
lui, a zis ,,cerurile cerurilor"2, ceea ce indidl cerul cerului, adidl cerul de
~cas~pra târiei; iar cînd spune ,,apele de deasupra cerurilor"3, potrivit uzului
hmbu ebraice este numit eu pluralul ceruri sau aerul si târia sau cele sapte
zone ale târiei sau târia. ' '
. Toat~ cele c.re~_te, po~rivit firii lor, sînt supuse stridlciunii ~i prin urmare
~1 cerunlc. Se \m, msâ, ~1 se conservâ prin harul lui Dumnezeu. Numai Dum-
nezeu este prin fire fârâ de început ~i fârâ de sfir~it; pentru aceea s-a si spus:
,,Acestea pier, iar tu râmîi" 4• Totu~i cerurile nu vor pieri complet: ,,Otci se
vor învechi ~i ca o hainâ se vor strînge ~i se vor schimbas, si va fi cer nou si
pâmînt nou"6. ' ·
Cerul este eu mult mai mare decît pâmîntul. Fiinta cerului, însâ, nu trebuie
sâ o cercetâm, dlci ne este necunoscutâ.
Nimeni sâ nu socoteasdl dl cerurile sau luminâtorii lui sînt însutletiti, câci
sînt neînsufle\i\i ~i nesim\itori. Pentru aceea cînd dumnezeiasca S~ripturâ
spune: ,,Sâ se vescleascâ cerurile ~i sâ se bucure pâmîntul"7, atunci cheamâ la
veselie pe îngerii din cer ~i pe oamenii de pe pâmînt. Scriptura obisnuieste sâ
personifice ~i sâ vorbeascâ de cele neînsufletite cade cele însufletit~ eu~ sînt
urmâtoarele texte: ,Marea a vâzut ~i a fugit; Iordanul s-a tras 'în~ârât"s. si
,,Ce-\i .este \~e maref fugi ~i \ie Jordane dl te tragi îndârât?"9. ~i mun\il ~i
dealunle se mtreabâ care sînt motivele sâltârii lor 10• Tot astfel obisnuim si
noi sâ spunem: S-a adunat ora~ul. Prin aceste cuvinte nu voim sâ tndicâ~
clâdirile, ci pe locuitorii ora~ului. .. ~i cerurile vor povesti slava lui Dumne-
"11· . •
zeu , prm aceste cuvmte nu vrea sâ arate dl cerurile slobozesc glas, care sâ
se audâ de urechi se~sibile, ci dl ele, prin mâre\ia lor, ne prezintâ putcrea
1
Il Corimeni, XII, 2.
2 Psalmi, CXLVIII, 4.
3
Psa/mi, CXLVIII, 4.
4
Psalmi, Cl, 27; Evrei, 1, Il.
5
6
Psalmi, Cl, 27; Evrei, 1, ll-I2.
Apocalipsa, XXI, I; Il Peau, Ill,13.
7
Psalmi, XCV, I 1.
9
Psalmi, CXIll, 5.
10 'Psalmi, CXIll, 6.
53
 conducl ~i sâ stâpîneascl noaptea ~i sâ o lumineze 1• Noaptea este timpul în
creatorului, iar noi, obsetvînd frumusetea lor, lâudâm pe creator cape artis-
care soarele este dedesubtul pâmîntului, iar durata noptii este drumul soare-
tul ce! mai desâvîr~it. lui pe sub pâmînt de la apus la râsârit. Prin urmare luna ~i stelele au fast
orînduite ca sâ lumineze noaptea; asta nu înseamnâ câ ele sînt în timpul zilei
CAPITOLUL VII mereu sub pâmînt, câci sînt stele pe cer deasupra pâmîntului ~i în timpul zilei,
ci câ soarele, prin strâlucirea lui mai puternicl, ascunde atît stelele cît ~i luna
~i nu le îngâduie sâ se vadâ.
Despre luminâ, foc, luminâtori, soare, Creatorul a pus în ace~ti luminâtori lumina cea dintîi creatâ, nu pentru câ
.
lunâ si stele nu avea altâ luminâ, dar pentru ca sâ nu râmînâ inactivâ acea luminâ. Câci
· ·d·cl mai sus decît luminâtorul ne este însâ~i lumina, ci ce! care convne lumina.
Focul este unul din cele patru e~emen:e. Este u~~r ~1 s~~o~t crcat de crea- Învâta\ii spun câ printre ace~ti Iuminâtori sînt ~apte planete; ei spun de
toate ce-lelalte·• este caustic si' lummâtor m acela~1 t1mp. D s" se asemenea câ ele au o mi~care contrarâ cerului. Din pricina aceasta le-au
. . â · . 'ii a zis umnezeu d
~i. Câ~! d~~:~:~~~J~;i ~~~~inz:f~·~ul nu. este altceva decî_t
1 numit planete. Ei spun 2 cl cerul se mi~câ de la râsârit la apus ~i planetele de
tor în pri_ma
la apus la râsârit; iar cerul trage împreunâ eu el pe cele ~apte planete prin
;::i~~~~~ii~:;~: clc~umina este focul cosmic, care se aflâ deasupra aerulm, mi~carea lui, pentru cl este mai iute. Numele celor ~apte planete sînt acestea:
pe care îl numesc eter. • . . te Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn. În fiecare zonâ a ce-
adar Dumnezeu a fücut lumina la început, adicl m ?nm_a z1;-ea es_ rului se aflâ cîte una din cele ~apte planete:
fr~usetea si podoaba întregii creatiuni vâzute. Câci ia lumma sl,1 toatDc ~:~ În prima, adicâ în cea de mai sus, Saturn J.i
, , . f â â tâ sâ si arate frumusetea or. "
necunoscute în întunenc, âr s ?oa -, . pte"2 În,tunericul nu este În a doua, Jupiter 1f
zeu a numit lumina zi, iar întunencul 1-a num1t no~ .. . • fiinta
, . . . .dent· deoarece este lipsa lummu. Aerul nu are m , În a treia, Marte cf
o ~x1ste_n\â, c1 ~~a~~~rul lt sil de luminâ, 1-a numit Dumnezeu î~tuneric._ ~~ În a patra, Soarele O'
lm lumma~ ~ . l !te fiinta aerului, ci întunericul este hpsa lum1m~:
asemenea mtunenc~ nu ·ci t decît o existentâ. N-a fost numitâ întn În a cincea, Venus Y
Întunericu~ e~te mai m~l~:e:~~tî~:ste ziua si pe u;mâ noaptea ~i noaptea În a ~asea, Mercur ~
noaptea, c1_ z1_ua, pentr • tu! zilei pînâ 'ia ziua cealaltâ este o zi ~i o În a ~aptea ~i cea mai de jos, Luna <I:
urmeazâ z1le1. Jar de la mce~u f â si s-a fâcut dimineatâ: ziua
noapte. Scriptura a spus: .. ~1 s-a âcut sear , Ele î~i urmeazâ fârâ încetare calea pe care creatorul le-a orînduit-o lor ~i
întîia" 3• • • • ~ • a~a cum le-a întemeiat, dupâ cum spune dumnezeiescul David: ,,Luna ~i ste-
'n cele trei zile la porunca dumnezeiascâ, râspmdmdu-se ~1
As ad ar 1 • • · fü t Dumnezeu lele pe care tu le-ai întemeiat" 3• Prin cuvintele ,,le-ai întemeiat" a arâtat fixi-
adun,îndu-se lumina, s-a f~cut ziua ~i noaptea.: d:it:: ~1t:pî~~ascl ziua4 - tatea _ ~i imutabilitatea orînduielii ~i a~ezârii date !or de Dumnezeu. Câci le-a
luminâtorul ce! mare, ad1cl s~ar~le ca sâ <:°n u • , d soarele este deasupra orînduit ,,la timpuri, la semne, la zile ~i la ani" 4. Pentru aceea prin soare se
prin el se constituie ziua, clc1 z1ua este umpul c1~ ra âmîntului constituie cele patru anotimpuri: primul, primâvara, clci în el a fâcut Dum-
p:lmîntului, iar durata unei zile_ este drumull s~arel~~~e l~:a:~f st~lele, ca sâ nezeu universul. Acest lucru îl aratâ ~i faptul câ ~i pînâ acum în acest anotimp
dt la r~sârit la apus - lummâtorul ce mie, a , 1 Facerea, 1, 16.
2
1 ftJffrt"il . 1, 1. Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 30v.
3 Psa/mi, VIII, 4.
' / ·111 .., .. ,,. 1, ~.
4
1 / 111 n<"ll , l, ~ Facerea, 1, 14.
I /'tUl'l(IJ , 1, 1<>.
55
54

odrâslesc florile. Primâvara este de asemenea anotimpul cînd ziua este egal11
eu noapte;i. Primâvara ziua este de douâsprezece ore ~i noaptea de doulispre-
zece ore. Ea constâ prin rll.slirirea soarelui din jumâtatea locului de undc
râsare soarele. Este temperatâ, crescâtoare de sînge, caldâ ~i umedâ. Tine
mijlocul între iarnâ ~i varâ: este mai caldâ ~i mai uscatâ decît iarna, dar mai
rece si mai umeoâ decît vara. Acest timp se întinde de la 21 1 martie pînâ la
24 iu,nie. În urmâ, cînd râsll.ritul soarelui se urcâ spre pliqile mai de nord
ale locului de unde râsare soarele, urmeazli anotimpul de varâ, care \ine
mijlocul între primâvarâ ~i toamnll., câci are cll.ldura primâverii ~i uscâciu-
nea toamnei. Este -.:aldâ, uscatll. ~i cre~te fierea galbenâ. Acest anotimp are
ziua cea mai mare, de cincisprezece ore, iar noaptea foarte micâ, avînd o
duratll. de nouâ ore. Se întinde de la 24 iunie pînli la 25 ale lunii septem-
brie. Apoi, dupà ce soarele se întoarce iarli~i la jumâtatea locului de unde
râsare soarele, vine anotimpul de toamnll. în locul celui de varâ. El este
cam la mijloc între frig ~i câldurâ, între uscâciune ~i umiditate ~i \ine mij-
locul între anotimpul de varâ ~i anotimpul de iarnâ, câci are de la cel de
varâ uscâciunea, iar de la cel de iarnli frigul. Toamna este friguroasâ ~i
uscatâ ~i cre~te în veninul cel negru. Acest anotimp are iarâ~i ziua egalâ
eu noaptea: ziua este de douâsprezece ore ~i noaptea de douâsprezece ore.
Se întinde de la 25 septembrie pînâ la 25 dlecembrie. Dar cînd soarele se
pogoarâ spre partea cea mai mira ~i cea mai de jos, adicâ spre partea de
miazâzi a locului de unde rll.sare soarele, vine anotimpul iernii. El este
friguros ~i umed ~i \ine mijlocul între toamnâ ~i priml!.varâ, câci are frigul
de la anotimpul de toamnâ, iar umezeala de la anotimpul de primâvarâ.
Acest anotimp are cea mai micâ zi, fiindcâ este de nouâ ore, ~i cea mai
mare noapte, pentru câ este de cincisprezece ore; ea cre~te în flegmâ; se
întinde de la 25 decembrie pînâ la 21 martie. Cil.ci creatorul, în chip
în\elept, a avut grijâ mai dinainte sâ nu câdem în boli grele, prin trecerea
de la cea mai mare râcealâ sau câldurli sau umezealâ sau uscâciune la
temperaturile contrare acestora. Câci ra\iunea ~tie cll. sînt vâtlimâto~are
schimbârilor bruste.
În chipul acest~ soarele produce anotimpurile ~i prin ele anul, ~i zilele ~i
nop\ile; pe unele cînd râsare soarele ~i este deasupra pâmîntului, pe altele
cînd apune ~i este sub pâmînt. Soarele dâ luminl!. ~i celorlal\i luminâtori,
adicâ lunii ~i stelelor.
1 necesitate. De prisos va fi ra\iunea noastrâ, câci nu sîntem stâpînii nici
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia din Verona, 1531, f. 30v.
56
Învâ\a\ii spun câ dintre stele, sînt pe cer douâsprezece zodii, care au o
mi~care contrarâ soarelui, lunii ~i celorlalte cinci planete ~i câ prin cele
douâsprezece zodii trec cele ~apte planete. Soarele face o lunâ în fiecare
zodie ~i timp de douâsprezece luni strâbate cele doulisprezece zodii: Numele
celor dousprezece zodii ~i lunile lor sînt acestea:
Berbecul Y prime~te soarele în luna lui martie 21.
Taurul 'd în luna lui aprilie 23.
Gemenii )::( în luna lui mai 24.
Racul €"9 în luna lui iunie 24.
Leul Q în luna lui iulie 25.
Fecioara dJJ în luna lui august 25.
Cumplina ~ în luna lui septembrie 25.
Scorpia Ill în luna lui octombrie 25.
Sâgetâtorul l în luna lui noiembrie 25.
Cornu! Caprei ~ în luna lui decembrie 25.
Vârsâtorul de apâ :::::::: în luna lui ianuarie 25.
Pe~tii X în luna lui februarie 24.
Iar luna strâbate cele douâsprezece zodii în fiecare lunâ, deoarece este mai
joasâ ~i trece prin ele mai repede. Câci dupâ cum dacâ vei face un ccrc înâun-
tru altui cerc, aircul dinâuntru va fi mai mie, tot astfel ~i drumul lunii, care
este mai joasâ, 6Ste ~i mai mie ~i se terminâ mai iute.
Elinii spun câ prin râsâritul, apusul ~i prin conjunqia acestor stele, a soa-
relui ~i a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupâ astrologia.
Dar noi sus\inem câ ele sînt semne de ploaie, de secetâ, de frig, de câldurâ,
de umezealâ, de uscâciune, de vînturi ~ide alte asemenea, dar nici într-un caz
semne ale faptelor noastre, câci noi am fost fâcu\i liberi de creator ~i sîntem
stâpînii faptelor noastre. Dacâ facem toate din cauza mi~cârii stelelor, facem
eu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face eu necesitate nu este nici
virtute, nici viciu. lar dacâ nu am dobîndit nici virtute, nici viciu, atunci nu
sîntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept dacâ
dâ unora bunâtâ\i, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu va cîrmui ~i nici
nu va purta grijâ de fâpturile sale, dacâ toate se conduc ~i se produc din
J ~ .
57
 unei fapte ~i în de~ert deliberâm. Dar negre~it ratiunea ni s-a dat în scopul
deliberârii; pentru aceea tot ceea ce este rational este ~i liber.
Noi spunem di stelele nu sînt cauza celor care se întîmplâ, nici a produce-
rii celor care se fac1, nici a distrugerii celor care pier, ci mai degrabâ semne
ale ploilor ~i ale schimbârii aerului. Poate di ar spune cineva câ stelele, dadi
nu sînt cauzele râzboaielor, sînt totu~i semnele lor. Calitatea aerului, însâ,
care rezult:'l din pricina soarelui, lunii ~i a stelelor, dâ na~tere într-un fel sau
altul la diferite temperamente, stâri suflete~ti ~i dispozi\ii. Dar st:'lrile su-
flete~ti fac parte din actele care sînt în puterea noastr:'l; dici atunci cînd se
schimM 2 sînt st:'lpînite ~i sînt conduse de :-atiune.
De multe ori se produc ~i comete, care sînt ni~te semne ce vestesc moartea
regilor. Ele nu fac parte dintre stelele care s-au f:'lcut la început, ci se produc
la porunca dumnezeiasdi în timpul hot:'lrît ~i dispar iar:'l~i. În timpul na~terii
trupe~ti, iubitoare de oameni ~i mîntuitoare a Domnului, care pentru noi s-a
f:'lcut, s-a arâtat magilor o stea3, care nu era dintre stelele care au fost f:'lcute
la început. ~i lucrul acesta este evident din aceea di steaua mergea cînd de la
r:'ls:'lrit la apus, cînd de la miazânoapte la miazâzi, cînd se ascundea, cînd
ap:'lrea. Iar aceasta nu este rînduiala ~i natura stelelor. ' în ziua a douâzeci ~i noua ~i jumâtate, cînd ajunge complet neluminatâ. ~i
Trebuie s:'l se cupoasdi di lumea este luminatâ de soare, nu pentru di
Dumnezeu nu a avut de unde s:'l-i dea luminâ proprie, ci ca s:'l punâ în natur:'l
ritm ~i ordine, pentru ca unul s:'l condudi, iar altul sâ fie condus, ca ~i noi s:'l ·
ne înv:1\:1m de a comunica unii eu al\ii, de a da ~i de a ne supune; în primul
toc însa, lui Dumnezeu, f:'lditorul ~i ziditorul ~i st:'lpînul; apoi celor pu~i de el
s:'l condudi. ~i sâ nu cercet:'lm pentru ce conduce acesta ~i nu_eu, ci sâ primim
pe toate cele de la Dumnezeu eu multumire ~i eu recuno~tin\â.
Soarele ~i luna eclipseazâ. Faptul acesta vâde~te nebunia acelora care
adorâ zidirea în locul ziditorului 4, ~i ne înva\â câ sînt schimbâtoare ~i
treditoare. ~i tot ce este schimbâtor nu este Dumnezeu, dici tot ceea ce este
schimbâtor, potrivit firii sale proprii, este su pus stridiciunii.
Soarele eclipseazâ atunci cînd corpul lunii, devenind ca un zid desp:'lr\itor,
îl umbre~te ~i nu-i dâ voie sâ ne transmitâ lumina. ~adar cît de mult corpul
lunii va acoperi soarele, atît de mare este ~i eclipsa. Sâ nu te miri dadi corpul
lunii este mai mie, dici unii spun di ~i soarele este eu mult mai mare decît
. 1 Tradusprin corectarea textului edi\iei din MG, dupà edi\ia din Verona, 1531, f. 32v.
! Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupà edi\ia din Verona, 1531, f. 32v.
Matei, Il, 2.
4
Romani, l, 25.
58
pâmîntul; sfin\ii pârin\i spun, însâ, di este egal eu pâmîntul ~i eu toate acestea
de multe ori îl acoperâ un nor mie sau chiar o colinâ sau un zid.
Eclipsa lunii se întîmplâ atunci cînd o acoperâ umbra pâmîntului, cînd
luna este în a cincisprezecea zi, ~i cînd se gâse~te în partea contrarâ în centrul
cet mai înalt, adidi soarele este sub pâmînt, iar luna deasupra pâmîntului.
Luna eclipseazâ prin faptul di pâmîntul umbre~te luna ~i nu ajunge lumina
solarâ sâ o lumineze.
Trebuie sâ se ~tie di luna a fost fâcutâ de creator lunâ plinâ, adidi a~a cum
este în a cincisprezecea zi, dici trebuia sâ fie des:'lvîr~itâ. Dupâ cum am spus,
soarele a fost creat în a patra zi, deci luna a luat-o înainte<! soarelui eu un-
sprezece zile. C:'lci din ziua a patra pînâ în ziua a cincisprezecea sînt unspre-
zece zile. Pentru aceea, într-un an cele douâsprezece luni ale lunii au mai
pu\in eu unsprezece zile decît cele douâsprezece luni ale soarelui. Lu~ile
soarelui au 365 de zile ~i o pâtrime. Pentru aceea, adunînd aceastâ pâtnme
timp de patru ani, avem o zi; iar anul acela se nume~te bisect ~i are 366 de
zile. Anii lunii au 354 de zile. C:'lci luna, dupâ ces-a nâscut, adidi dupâ ces-a
înnoit, cre~te pîna ce ajunge la 14 zile ~i trei sferturi; apoi începe sa scadil pîna
iarasi· unindu-se cu soarele renaste si se reînnoieste, aducîndu-ne aminte de
învi~rea noastrâ. Asadar în fieca;e a~ dâ soarelui pe cele 11 zile. Pentru aceea
la evrei în al treilea'an se întîmplâ o adaugire de zile, ~i anul acela are 13 luni,
din adaosul celor 11 zile.
Este clar di soarele, luna ~i stelele sînt corpuri compuse ~i, potrivit firii lor,
sînt supuse stridiciunii. Natura lor, însâ, nu o cunoa~tem. Unii sus\in di fo-
cul, dadi nu este unit cu materia, este invizibil; pentru aceea atunci cînd se
stinge dispare. Al\ii sustin di atunci cînd se stinge se preface în aer.
Ciclul zodiacal se mi~di oblic. El este împâr\it în 12 pâqi, care se numesc
zodii. Zodia are 30 de grade, iar gradul 60 de minute. ~adar cerul are 360 de
grade, emisfera de deasupra pâmîntului are 180 de grade ~i cea de sub pamînt
180 de grade.
Casele planetelor
Berbecul ~i Scorpia sînt casele lui Marte; Taurul ~i Cumpâna ale lui Ve-
1
nus; Gemenii si Fecioara ale lui Mercur; Racul a Lunii; Leul a Soarelui;
Sâgetâtorul ~i Pe~tii ale lui Jupiter; Cornu! Capréi ~i Vârsâtorul de Apâ ale
lui Saturn.
59
 Înaltimile
• Aerul are locul lui. Câci locul fiecârui corp este con\inutul lui. ~i ce altceva
Berbecul are îmll\imea Soarelui; Taurul a Lunii; Racul a 1ui Jupiter; Fe-
cioara a lui Marte; Cumpâna a lui Saturn; Cornu! Caprei a lui Mercur; Pe~tii
a lui Venus.
Fazele lunii
Conjunqie, cînd luna se aflâ în acela~i grad în care este soarele; na~tere1,
cînd se departeazâ de soare 15 grade; râsârit, cînd apare 2; în forma de secera,
de doua ori, cînd se depârteazâ 60 de grade; pe jumatate, de douâ ori, cînd se
departeazâ 90 de grade; la primul pâtrar, de doua ori, cînd se depaneazâ 120
de grade; :!p:cape pli::iâ ~i aproape complet stralucitoare, de dcu:l ori, cînd
se depârteaza 150de grade; lunâ plinâ, cînd se depârteazâ 180 de grade. Am
spus ,,de doua ori", odatâ la cre~terea lunii, altâ datâ la descre~terea lunii. În
doua zile ~i jumatate, luna strâbate fiecare zodie.
CAPITOLUL VIII
Despre aer ~i vînturi
Aerul este un element foarte fin. Este umed ~i cald, mai greu decît focul ~i
mai u~or decît pamîntul ~i apa. Este cauza respira\iei ~i éfvorbirii, fara de
culoare, adicâ nu are prin natura culoare, este limpede ~i transparent. Are
capacitatea de ~ primi lumina. Serve~te celor trei sim\uri ale noastre, câci
prin el vedem, auzim, mirosim. Are capacitatea de a primi câldura ~i frigul,
uscâciunea ~i umiditatea. Toate mi~cârile lui spa\iale sînt în sus, în jos, în
afara, înâuntru, la dreapta, la stînga ~i mi~carea circulara.
Aerul nu are în sine luminâ, ci este luminat de soare, luna, stele ~i foc.
Aceasta este ceea ce a spus Scriptura câ ,,întuneric era deasupra abisului"3,
voind sa arate câ aerul nu are în sine luminâ, ci câ alta este fiin\a luminii.
Vîntul este o mi~care a aerului. Sau: vîntul este un curent de aer, eare-~i
schimM numele dupa deosebirea locurilor de unde suflâ.
1
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 34v.
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. ~.
2
3 Africii.
Facerea, I, 2.
t1
60
con\in corpurile dacâ nu aerul? Sînt diferite locuri de unde se face mi~carea
aerului ~i de la care vînturile î~i capâta numele. Toate vînturile sînt în numâr
de douasprezece. Se zice câ aerul este stingerea focului sau abur de apa fier-
binte. Prin natura sa, aerul este cald. Dar se race~te în vecinatatea apei ~i a
pâmîntului, pentru câ pâqile de jos ale lui sînt reci, iar cele de sus calde.
Vînturile 1 sufla în chipul urmator: din regiunea cerului de unde soarele
rasare la solsti\iul de varâ suflâ vîntul numit Chechias (vîntul de I~ sud-est)
~i vîntul Mesis (vîntul de la nord-est). Oin regiunea cerului de unde soarele
rasare la echinoqiu, sufla numai vîntul Apiliotis (vîntul de est). Oin regiunea
cerului de unde soarele rasare la solsti\iul de iarnâ, sufla vîntul numit Evros
(vîntul de la est-sud-est). Oin regiunea cerului unde soarele apune iarna,
sufla vîntul numit Lips (vîntul de la sud-vest). Oin regiunea cerului unde
soarele apune la echinoqiu, suflâ vîntul numit Zefir (vîntul de vest). Oin
regiunea cerului unde soarele apune vara, suflâ vîntul numit Argestis sau
Olimpias sau chiar lapix (vîntul de la vest-nord-vest). Este apoi vîntul numit
Notos (vîntul de la sud) ~i vîntul numit Aparctias (vîntul de la nord), care
sufla unul împotriva altuia. Este ~i un vînt intermediar între Aparctias ~i
Chechias, vîntul numit Boreas (crivâ\ul). Vîntul intermediar între Evros ~i
Notos se nume~te Foenix, ilumit ~i Evronotos (vîntul de la sud-sud-est).
Vîntul intermediar între Notos ~i Lips se nume~te Livonotos, numit ~i Lev-
conotos (vîntul de lf4 Sud-sud-vest). Vîntul intermediar între Aparctias ~i Ar-
0
ghestis se nume~te ,".Çhraschias, numit de M~tina~i Cherchios (vîntul de la
nord-nord-vest). 11
Popoarele care locui.esc marginile lumii sînt aces'tea: în partea de unde
sufla vîntul Apiliotis, locuiesc bactrianii2. În partea de unde sutla vîntul
Evros, locuiesc indienii. În partea de unde sufla vîntul Foenix se atla Marea
Ro~ie ~i Etiopia. În partea de unde sufla vîntul Livonotos, locuiesc locuitorii
de dincolo de Sirta3, numi\i garaman\i 4• în partea de unde sufla vîntul Lips,
locuiesc etiopienii ~i maurii occidentali. În partea de unde suflâ Zefirul se
aflâ coloanele lui Hercule, începuturile l:ibiei ~i ale Europei. În partea de
1 Aliniatul acesta este a~ezat în edi\ia de la Verona într-un capitol separat, dupa capitolul IX
al traducerii de fa\a.
2 Bactrianii sînt locuitorii unui tinut din Asia centrala, a carui capitala era Bactra.
3 Sirta este numele dat de cei vechi, pastrat ~i azi, la doua golfuri ale coastei de nord a
4
Garamantii sînt un vechi popor al Africii în Libia interioara la sud-estul Numidiei.
61
unde suflll vîntul Arghestis se aflâ lberia, Spania de azi. În partea de unde
suflll vîntul Thraschias, locuiesc cel\ii ~i popoarele megie~e. În partea de
unde suflll vîntul Aparctias locuiesc scitii cei de dincolo de Tracia. În partea
de unde suflll vîntul Boreas se aflâ Poniul1, Meotis 2 ~i locuiesc sarma\ii3. În
partea de unde suflâ vîntul Chechias se aflâ Marea Caspici ~i locuiesc
sachii 4•
CAPITOLUL IX
Despre ape
Apa este unul din cele patru elemente, cea mai bunâ crea\ie a lui Dumne-
zeu. Apa este un element umed, rece, greu, care tinde în jos ~i u~9r de vârsat.
Despre aceasta face men\iune dumnezeiasca Scripturâ cînd zice: .. ~i era întu-
neric deasupra abisului ~i Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apei" 5•
Câci abis nu este nimic altceva decît apâ multâ al cirei stîr~it este incompre-
hensibil oamenilor. La început apa acoperea tot pâmîntul. Mai întîi a fâcut
Dumnezeu târia, care a despâqit apa cea de deasupra târiei ~i apa œa de
dedesuptul târiei 6• Câci la porunca dumnezeiasci târia a fost întâritâ în mij-
locul abisului apelor. Pentru aceea a spus Dumnezeu sâ se faci târie ~i s-a
fâcut7. Dar pentru care motiva pus Dumnezeu apa deasupra târiei? Din pri-
cina ar~i\ei cea fierbinte a soarelui ~i a eterului. Câci îndatli dupa târie se
întinde eterul. lar soarele împreunli eu luna ~i stelele sînt în târie. Daci n-ar
fi fost apa acolo, s-ar fi aprins târia din pricina cildurii.
Apoi a poruncil Dumnezeu sâ se adune apele într-o singurâ adunare8• Iar
prin faptul ci spune ,,o singurâ adunare" nu aratâ ci ele s-au adunat într-un
singur !oc - cici latâ zice mai jos: .. ~i adunârile apelor le-a numit mâri"9 -
ci cuvîntul citat mai sus a arâtat câ apele s-au fâcut simultan, aparte,
I Pontul = Marea Neagrii.
2 Meotis = Marea de Azov.
3 Sanna\ii, locuitorii Sanna\iei, care se întindea la ràsàrit de fluviul Don. Sarma\ia se
întindea de la Marea Balticà pînà la Marea Caspicà ~i Marea Neagrà.
4 Sachii, un popor al Asiei vechi în Sci\ia asiaticà.
5 Facerea, 1, 2.
6 Facerea, 1, 6-7.
7 Facerea, 1, 6.
8 Facerea, 1, 9.
9 Facerea, 1, 1O.
62
despâqite de pâmînt. ~adar s-au adunat apele în lo~urile Io~ de adun_are ~i
s-a zârit uscatuJl. De aici cele douâ mâri2, care încon1oarâ Eg1ptul, cic1 el se
aflll la mijlocul celor douâ mâri. S-au format 3 cele dou~ mâri car~ au difer_it~
mâri4, mun\i, insule, capuri ~i limanuri ~i con\in difente golfun, \ârmun ~1
coaste. Târm se nume~te locul nisipos, iar coastâ locul pietros ~i povîrnit,
care are 'adîncime chiar de la început. La fel s-a format ~i marea râsâriteanâ,
care se nume~te Indiana ~i cea borealâ care se nume~te Caspici. De aici s-au
format si lacurile.
Oce;nul este un fel de fluviu, care înconjoarâ tot pâmîntul. Despre el mi
se pare ci a spus sfinta Scripiurâ: ,,rîu iese din paradis~' 5 ~re are _a~â ~unâ de
Mut ~i dulce. El procurâ apa mârilor. Aceasta zâbovmd m mân ~1 stmd ne-
miscatâ se amârâste; pe lîngâ aceasta, soarele ~i trombele de apâ trag totdeau-
na 'în sus partea ~a mai tïnâ. De aici se formeazâ norii ~i se fac ploile. Prin
filtrare apa se îndulce~te.
Oceanul se împarte în patru începuturi, adicâ în patru fluvii. Numele
unuia este Fison, adici Gangele indic; numele celui de-al doilea este Geon;
acesta este Nilul, care se coboarâ din Etiopia în Egipt; numele celui de-al
treilea este Tigru, iar numele celui de-al patrulea este Eufratul6• Sînt ~i
alte foar.t e multe fluvii ~i foarte mari, dintre care unele se varsâ în mare,
iar altele dispar în pâmînt. Pentru aceea tot pâmîntul este sfredelit ~i gâurit,
ca si cum ar avea ni~te vine, prin care primind apa din mare, dâ la ivealâ
izv~arele. Cum este felul pâmîntului a~a este ~i apa izvoarelor, cici apa
mârii se filtreazâ, se curâ\â prin pâmînt ~i în chipul acesta se îndulce~te.
Iar dacâ Jocul de unde iese izvorul se întîmplâ sâ fie amar sau sârat, atunci
~i apa izvorâ~te dupâ felul pâmîntului. De multe ori, îns~ •. cîn_d apa es~e
strîmtoratâ ~i curge eu foqa, se încilze~te. Din aceastâ pncmâ izvorâsc m
chip natural ape calde.
Prin porunca dumnezeiasci s-au fâcut în pâmînt scobituri ~i ~~tfe~ s-au
strîns apele în locurile !or de adunare. Prin aceasta s-au fâcut mun\n. Dm apa,
I Facerea, 1, 9.
2 Adicà Marea Rosie si Marea Mediteranà.
3 Tractus prin core~ta;ea textului edi\iei din MG, dupà e_di\ia de la Vero~a, 1531, f. 35v.•
4 Am tractus cuvîntul nûayor tot prin mare, càc1 llmba româna n-are un cuvrnt
corespunzàtor, care sà redea sensu! lui JtEÀayor. Raportul dintre nclayos- -~~ 8~a~ este
acelasi ca între parte ~i întreg ~i pentru aceea ,,pelagurile" iau numele de la \ante lmga care se
gà~, cf. A Constandinidis, Marele diqionar al limbii grece~ti, vol. In, Atena, 1904, p. 513.
5 Facerea, Il, 10.
6 Facerea, Il, 10-14.
63
pe care Dumnezeu a fâcut-o la început, a poruncit Dumnezeu sâ scoatâ suflet
viu1, deoarece Dumnezeu avea sâ reînnoiascâ pe om prin apâ ~i prin Sfintul
Duh, care se purta la început deasupra apelor2• Cuvintele acestea le-a spus
dumn~zeiescul Vasile. ~i ? scos vie\uitoare, atît pe cele mici cît ~i pe cele
mari, chi\i, balauri, pe~ti care înoatâ în apâ ~i pâsâri zburâtoare. Prin pâsâri
se une~te apa, pâmîntu· ~i aerul, câci ele s-au fâcut din apâ, locuiesc pe
pâmînt ~i zboarâ în aer. Apa este elementul cel mai bun, este absolut trebuin-
cios ~i curâ\âtor al niurdâriei, nu numai a celei trupe~ti, dar ~i a celei su-
flete~ti dacâ prime~·e harul Duhului.
Despre mari
Helespontul prime~te marea Egee. Helespontul se terminâ la localitâ\ile
Abidos ~i Sistrs. Dupâ Helespont vine Propontis, care se terminâ la loca-
litâ\ile HalclY(on ~i Bizan\; aici sînt strîmtorile de unde începe Pontul. Dupâ
Pont vine lacul Meotis. larâ~i, de la începutul Europei ~i al Libiei se atlâ
Marea Ibericâ, care se întinde de la coloanele lui Hercule pînâ la Mun\ii
Pirinei. Marea Liguricâ se întinde pînâ la marginile Tiriniei. Marea Sardi-
nicâ, care este dincolo de Sardinia ~i se întinde în jos spre Libia. Marea Tiri-
niacâ, care se terminâ în Sicilia ~i se începe de la marginea extremâ a Mârii
Ligurice. Apoi Marea Libicâ. Apoi Marea Cretanâ, Marea Sicilicâ, Marea
Ionicâ ~i Marea Adriaticâ, care se revarsâ din Marea Sicilicâ, pe care o nu-
mesc Golful Corintic sau Marea Alchionidâ. Marea cuprinsâ între capurile
Sunion ~i Scila se nume~te Marea Saronicâ. Apoi Marea Mitroicâ ~i Marea
Icaricâ în care sînt insulele Ciclade. Apoi Marea Carpaticâ, Pamfilicâ ~i Egip-
teanâ. Iar dincolo de Marea Icaricâ se revarsâ Marea Egee.
Iar câlâtoria pe mare în Europa, de la gura rîµlui Tanais 3 pînâ la coloanele
lui Hercule sînt 609 709 stadii; în Libia, de la Tinghis4 pînâ la portul Canopic
209 252 stadii. În Asia, de la Canope pînâ la rîul Tanais, împreunâ eu golfu-
rile, câlâtoria pe mare este de 4111 stadii. La un loc \ârmul lumii locuite de
noi împreunâ eu golfurile este de 1 309 072 stadii.
1 Facerea, I, 20.
2 Omilia Il la Exaimeron: ,,Pilmintul era nevazul si nelocmil", MG, XXIX, col. 4i C - 44 C.
3 Tanais = fluviul Don. ' °
4
Tinghis = Tangerul.
64
CAPITOLULX
Despre pamînt ~i produsele lui
Pâmîntul este unul din cele patru elemente. El este uscat, rece, greu, imo-
bil. A fost ad us de la neexisten\â la existen\â de Dumnezeu, în prima zi. ,,La
început, spune Scriptura, a fâcut Dumnezeu cerul ~i pâmîntul" 1• Nici un om
n-a pu tut sâ spunâ locul pe care stâ pâmîntul ~i temelia lui. Unii sus\in câ este
a~ezat ~i fixat pe ape, dupâ cum spune dumnezeiescul David: ,,Celui ce a
întârit pâmîntul pe apâ" 2• Al\ii spun câ este fixat pe aer. Altul spune: ,,Cel ce
ai întemeiat pâmîntul pe nimic" 3• ~i iarâ~i David, grâitorul celor dumne-
zeie~ti, ca din partea creatorului, spune: ,,Eu 1-am întârit pe stîlpii lui"4, nu-
mind puterea de sus\inere a lui stîlpi. Iar cuvintele: ,,pe mâri 1-a întemei;i.t" 5,
aratâ câ natura apei este de a se vârsa pretutindeni în jurul pâmîntului.
~adar chiar dacâ admitem câ este a~ezat pe el însu~i sau pe aer sau pe ape
sau pe nimic, trebuie sâ nu ne depârtâm de gîndul cel curat, ci sâ mârturisim
câ toate sînt guvernate ~i \inute prin puterea ziditorului.
Dupâ cum spune dumnezeiasca Scripturâ, la început pâmîntul era acope-
rit eu apâ ~i netocmit, adicâ fârâ podoabâ6• Cînd a poruncit Dumnezeu, însâ,
s-au fâcut locurile în care s-au strîns apele ~i atunci au luat na~tere mun\ii,
· iar la porunca dumnezeiascâ pâmîntul a primit propria sa podoabâ fiind înfru-
muse\at eu tot felul de ierburi ~i dè plante 7• Porunca dumnezeiascâ a pus în
ele puterea de cre~tere, de nutri\ie ~ide rodire, care este asemânâtoare pute-
rii de na~tere. La porunca creatorului, pâmîntul a produs tot felul de neamuri
de animale, de tîrîtoare, de fiare ~ide vite 8• Toate sînt pentru întrebuin\area
potrivitâ a omului. Oin acestea unele pentru hranâ, spre exemplu: cerbii,
oile, câprioarele ~i cele asemenea; allele pentru lucru, spre exemplu: câmi-
lele, boii, caii, mâgarii ~i cele asemenea; altele pentru plâcere, cum sînt mai-
mu\ele, iar dintre pasari, mierlele ~i papagalii ~i cele asemenea. Dintre plante
~i ierburi, pamîntul produce unele eu f(id, altele pentru mîncare, altele miro-
sitoare; florile sînt dâruite spre desfâtarea noastrâ, s pre exem p 1u: t randa-
1 Facerea , 1, l.
2 Psa/mi, CXXXV, 6.
3 iov, XXVI, 7.
4 Psalmi, LXXIV, 3.
5 Psalmi.XXIII, 2.
7
Facemr;I, 2.
Facerea, 1, 12.
8 Facerea, 1, 20, 24-25.
65
 firul ~i cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Oici nu este vreo
vie\uitoare, nici vreo plantâ in care creatorul sâ nu fi pus o oarecare energie,
care sâ nu fie folositoare spre trebuin\a oamenilor. Oici Dumnezeu, pentru
câ cunoa~te pe toate înainte de facerea lor, a ~tiut câ omul, prin voia sa liberà,
are sà calce porunca ~i are sà fie su pus stricâciunii; pentru acest motiva creat
toate spre trebuin\a lui potrività, pe unele in tàrie, pe altele pe pàmint ~i pe
altele in apà.
Într-adevàr, inainte de câlcarea poruncii toate erau supuse omului, câci
Dumnezeu 1-a pus stâpîn peste toate cele de pe pllmint ~i din ape 1• ~arpele
era prietenul omului; se apropia de el mai mult decît toate celelalte vie\ui-
toare ~i vorbea cu el prin mi~câri plâcute. Pentru aceea, prin el, diavolul,
autorul ràului, a sflituit pe strâmo~i2. Plimîntul producea roade în chip auto-
mat spre trebuin\a vie,uitoarelor supuse omului. Pe plimînt nu era nici
ploaie, nici iarnli. Dar, dupli câlcarea poruncii, ,,cînd s-a alâturat de animalele
cele neîn\elegàtoare ~i s-a asemlinat lor"3, ~i cînd pofta ira\ionalli a condus în
el ra\iunea, cînd a nesocotit porunca Stâpinului, atunci ~i zidirea supusli lui
s-a revoltat C?ntra stàpinului pus de creator, iar lui i s-a poruncit sâ lucreze
în sudoare plimintul din care a fost luat4•
Dar nici acum nu este fllrli de folos trebuinta , fiarelor sâlbatice' câci amui,
temîndu-se de ele, il fac sâ-~i aducâ aminte ~i sli cheme in ajutor pe Dumne-
zeul care le-a fâcut. Dupâ câlcarea poruncii, potrivit hotllririi Domnului, a
râsârit din plimint ~i spinul. Potrivit acestei porunci, spinul s-a unit cu
desfâtarea trandafirului spre a ne aduce nouâ aminte de câlcarea poruncii,
din pricina câreia plimintul a fost condamnat sâ producâ spini ~i ciulini5.
Trebuie sâ credem câ acestea a~a sînt prin faptul câ pinll acum Cuvîntul
Domnului lucreazâ la dllinuirea acestora, cînd zice: ,,Cresteti si vâ inmultiti
~i umple\i plimîntul"6• ' ' ' ' '
Unii spun câ pllmintul este sferic, iar al\ii câ este conic. El este eu mult mai
mie decît cerul, ca un punct spinzurat in mijlocul acestuia. El va trece ~i se va
schimba 7• Fericit cel care mo~tene~te pâmintul celor blinzi8• Oici plimintul
1 Facerea,_I, 29-30.
2 Facerea, III, 1-5.
3 Psabni, XLVIII, 13.
4 Facerea, III, 19.
5 2 facerea,
Facerea. III, 18.
6 Facerea, l, 22, 28.
7 Psabni, CI, 27;
Evrei, l, 11.
8 MaJei, V, 5.
66
care are sli primeascâ pe sfin\i este nemuritor. Cine ar putea sâ admire du pli
vrednicie în\elepciunea infinitll ~i necuprinsli de minte a creatorului? Sau
cine ar putea sâ mul\umeascâ cum se cuvine celui care a dat atitea bunlitll\i?
Provinciile 1 sau satrapiile cunoscute ale pllmintului sint urmlitoarele: În
Europa 35, in marele continent al Asiei 48 de provincii, 12 canoane.
CAPITOLUL XI
Despre paradis
Dar pentru câ Dumnezeu a voit sli facâ pe om din o fire vlizutli ~i nevâzutli,
dupà chipul ~i asem:tnarea sa 2, cape un implirat ~i stlipîn al întregului plimînt
~i al celor ce sînt in el, i-a zidit înainte un fel de palat implirlitesc, in care
trllind va avea o viaVl fericitâ ~i norocitll. ~i acesta este paradisul dumne-
zeiesc, plantat în Edern eu mîinile lui Dumnezeu, câmara intregii bucurii ~i
veseJii. Câci Edern inseamnli desfâtare. Este situat în partea de rlisllrit, mai
sus decît tot plimîntul. Are o climll temperatli ~i este luminat de un aer foarte
fin ~i foa rte curat, acoperit eu plante ve~nic inflorite, plin de miros eu bunli
mireasmli, umplut de luminll, depll~ind no\iunea oricârei frumuse\i ~i po-
doabe sensibile: un tin ut eu adevârat dumnezeiesc si o locuintâ vrednicâ de
cel fàcut dupli chipui lui Dumnezeu. în el nu locuia ~ici o fii nt:i ira\ionalâ, ci
numai omul, plàsmuirea miinilor dumnezei~ti.
în mijlocul lui a sàdit Dumnezeu pomul vie\ii ~i pomul cuno~tin \ei3. Po-
mul cuno~tin\ei a fos t o încercare, o ispitire ~i un exerci\iu al ascultàrii ~i
neascultàrii omului. Pentru aceea pomul cuno~tin\ei a fost numit pomul cu-
no~tin\ei binelui ~i ràului 4 ~i a fost numit astfel pentru câ a dat celor care se
împàrtà~esc din el puterea de a cunoa~te propria lor fire. Aces ta era un Jucru
bun pentru cei desàvîr~i\i; dar pentru cei mai pu\in desâvîr~i\i ~i pentru cei
care sînt mai lacomi în poftâ era un lucru ràu, dupli cum este rea hrana tare
pentru cei fragezi ~i care au nevoie încâ de lapte5. Oici Dumnezeu, care ne-a
creat, nu voia ca noi sà ne ingrijim, sà ne tulburlim cu privire la multe lucruri,
nici sâ ne nelini~tim ~i sâ ne ingrijim mai dinainte de via\a noastrli .
t Aliniatul acesta li~te în edi\ia de la Verona.
1, 26.
3 Facerea, Il, 9.
4 facerea, Il, 9.
s Evrei, V, 11-14.
67

Tocmai lucrul acesta 1-a experimentat Adam. atci, dupâ ce a gustat, a cunos-
cut câ era go! ~ i ~i-a fâcut un acoperâmînt; ~i luînd frunze de smochin, s-a
acoperit 1• Dar înainte de a gusta ,,erau goï amîndoi" atît Adam cît ~i Eva ,,~i
nu se ru~inau"~. Atît de impasibili a voit Dumnezeu sâ ne facâ! atci acesta
este punctul culminant al impasibilitâ\ii. Dumnezeu a voit încâ sâ ne facâ ~i
fârâ de grijâ, în a~a fel ca noi sâ avem un singur lucru de fâcut, acela al înge-
rilor, de a lauda fârâ încetare ~i neîntrerupt pe ziditorul, de a ne bucura de
contemplarea lui ~ide a lâsa pe seama lui grija noastrâ. Acest lucru ni 1-a grâit
~i prin profetul David, zicînd: ,,Aruncâ Domnului grija ta, ~i el te va hrâni"3.
Jar în Evanghelii, înva\înd pe ucenicii lui, spune: ,,Nu va îngriji\i eu sufletul
vostru ce ve\i mînca, nici eu trupul vostru eu ce vâ ve\i îmbrâca" 4• ~i iarâ~i:
,,Oluta\i împara\ia lui Dumnezeu ~i dreptatea lui ~i toate acestea vi se vor
adauga voua" 5• Iar câtre Marta: ,,Marto, Marto, te grije~ti ~i spre multe te
sile~ti, dar un lucru trebuie~te, câci Maria partea cea buna ~i-a ales, care nu
se va lua de la dînsa" 6, adicâ de a ~edea lîngâ -picioarele lui ~i de a asculta
cuvintele lui.
Pomul vie\ii era un pom care avea o energie datatoare de via\â, sau din
care puteau sâ manînce numai cei care erau vrednici de via\â ~i nesupu~i
moqii.
Unii ~i -au închipuit câ paradisul este sensibil, iar al\·ii câ este spiritual. Dar ·
mie mi se pare câ dupa cum omul a fost creat în acela~i timp corporal ~i
spiritual, tot astfel ~i Ioca~ul preasfin\it al acestuia a fost creat în acela~i timp
~i corporal ~i spiritual ~i avea o înfa\i~are dubla. atci, dupâ cum am istorisit,
omul locuia eu trupul într-un !oc eu totul dumnezeiesc ~i foarte frumos, ia r
cu sufletul locuia într-un loc foarte înalt ~i incomparabil de frumos. Dumne-
zeu, care Iocuia în el, era casa lui; Dumnezeu era îmbracâmintea lui straluci-
toare; harul 1ui Dumnezeu îl înve~mînta; se desfâta ca un ait înger eu singurul
fr uct prea dulce al contemplari i lui Dumnezeu; eu aceastâ contemplare se ~i
n utrea; aceasta pe bunâ dreptate a fost numitâ pomul vie\ii. Dulceata
împarta~irii dumnezeie~ti da celor care se împârta~esc cu ea via\a neîntre-
rupta de moane. ~i aceasta este ceea ce Dumnezeu a numit ,,tot pomul",
1 Faœrea, III, 7.
2 Facerea, JI , 25.
3 Psalmi, UV, 25.
4
Matei, VI, 25 .
5 Matei, VI, 33.
6 Luca , X, 41-42.
68
zicînd: ,,Din tot pomul care este în paradis, ve\i mînca" 1• Dumnezeu este
totul, în el ~i prin el se \ine totul.
Pomul cuno~tin\ei hinelui ~i raului este discemamîntul unei contemplari
multiple, adicâ cunoa~terea propriei sale naturi. Ea este bunâ pentru cei
desâvîr~i\i ~i pentru cei care s-au fixat în contempla\ia dumnezciascâ, pentru
câ ea vestc~te prin ea însâ~i mare\ia creatorului. Ea este buna de asemenea ~i
pentru cei care nu se tem de câdere, prin aceea câ au ajuns eu timpul la o
oarecarc deprindcre a'unei asemenea contempla\ii. Nu este, însa, buna pen-
tru cei care sînt tineri ~i care sînt mai lacomi eu pofta, pentru câ neavînd
sigurâ ramînerea în mai bine ~i pcntru câ nu sînt fixa\i solid în contcmplarea
singurului bine, grija de propriul lor corp îi atrage ~i îi smulge spre ea.
Astfcl socotesc eu câ paradisul dumnezeiesc a fost dublu ~i, în adevâr,
pârin\ii purtâtori de Dumnezeu au predat aceasta; unii învâ\înd câ este sen-
sibil, al\ii ca este spirttual. Este cu putin\a caprin cuvintele ,,lot pomul" sâ se
în\cleagâ cuno~tin\a puterii dumnezeie~ti care se capata din creaturi, dupâ
cum zice dumnezeiescul apostol: ,,Cele nevâzute ale lui de la zidirea lumii, se
vâd fiind cunoscute prin fapturi" 2• Dar cea mai înalta decît toate cuno~tin\ele
~i decît aceste contempla\ii este cuno~tin\a noastra, adicâ a naturii noastre,
dupâ cum spune dumnezeiescul David: ,,Minunata a fost cuno~tin\a ta din
mine"3, adicâ din structura mea. Aceasta cuno~tin\â era primejdioasa pentru
Adam, deoarece era de curînd fâcut, pentru motivele pe care le-am spus.
Sau se poate ca prin ,,pomul vie\ii" sa se în\eleaga cuno~t in\a dumne-
zeiascâ4, carc se capata din toate cele sensibile, ~i înâl\arca prin elc la f<1câto -
rul, creatorul ~i 5 cauza tuturor. Pentru aceasta 1-a numit ~ i ,,tot porno!",
indicînd prin aceste cuvinte desavîr~irea, nedespar~irea 6 , carc poarta în sine
singura pa rt icipa re la bine. Prin ,,pomul cuno~tin\ei oi.d ui ~i râului" indica
mîncarea sensibilâ ~ i placutâ care în aparenta este dulce, dar în real itate pune
pe cel care se î m part a ~e~ t e eu ea în comuni tate eu relele. Câci sp une Du m-
nezeu : ,, Din tot pomu l din ra i sa man înci" 7• Prin aceste cuvinte socotesc ca
a vrut sa zica : ,,Su ie -te, prin toate fapt urile, la mine , fac atorul, ~i culege
din toate un singur fruct, pe mine, via\a cea adevarata . Toate sli-\i
1
Facerea, li. 16.
2 Rumani, 1, 20.
3 Psalmi, CXXXVIII, 5. .
4 În text: mai dumnezeiascii.
5 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 4lr.
6 Tradus prin corectarea textului. edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 4lr.
7 Facerea, Il, 16.
69
 rodeasca vla\a, iar împarta~irea eu mine fll-o întllrirea existen\ei tale. fn
chipul acesta vei fi nemuritor". ,,Dar din pomul cuno~tin\ei binelui ~i raului
nu mîncati din el; câci în ziua în care veti mînca din el eu moarte veti muri" 1•
în chip n~tural mîncarea sensibila este~ completare a ceea ce se pierde, ea
se da afara ~i se distruge. Este deci eu neputin\a casa rllmîna nestricacios ce!
care se împana~e~te eu mîncarea sensibila.
CAPITOLUL XII
Despreom
Dumnezeu a creat astfel lumea spirituala, adica pe îngeri ~i pe toate cetele
cere~ti. Caci este clar ca a~tia au o natura spirituala ~i incorporala. Iar cînd
zic incorporala o pun în compara\ie eu grosolania materiei, caci numai Dum-
nezeirea este eu adevarat imateriala ~i necorporala. A creat înca ~i Iumea
materiala, adica œrul, pamîntul ~i cele care sînt a~ezate în ele. Lumea spiri-
tuala este înrudü<:i eu el - câci înrudita eu Dumnezeu este firea rationala
care se poate sesiza numai eu mintea - iar lumea materiala este eu totul
departata de el, pentru ca ea cade sub sim\uri. Dar dupa cum spune graitorul
celor dumnezeie~ti, Grigore, ,,trebuia sa se faca o împreunare din cele doua
lumi, ca o dovada a unei în\elepciuni mai mari l?i a boga\iei fa\a de firi, casa
fie un fel de unire între natura vazuta ~i cea nevazuta" 2• Eu spun ca expresia
,,trebuia" indicâ vointa creatorului, câci ea este orînduirea ~i Iegea cea mai
potrivita. Nimeni nu va întreba pe plasmuitor: De ce m-ai facut a~a? Câci
olarul are puterea sa construiasca din lucrul sau diferite vase spre a arata
în\elepciunea sa 3• '
~a stînd lucrurile, Dumnezeu creeaza pe om eu mîinile sale proprii din
natura vazutâ ~i nevâzutâ, dupâ chipul ~i asemânarea sa 4• A fâcut corpul din
pâmînt, iar suflet rational ~i gînditor îi dâdu prin insuflarea sa proprie5.
Aceasta numim ,,chip dumnezeiesc", câci cuvintele ,,dupa chipul" indica
ratiunea ~i liberul arbitru, iar cuvintele ,,dupâ asemânare" aratâ asemanarea
eu Dumnezeu în virtute, atît cît este posibil.
1 fire în acest chip.
Facerea, Il, 17.
2 1
3
Cuvintu/ XXXV/Il La Teofanie, adica la N"!terea Mûuuitorului,. MG, 36, col. 321 C.
Romani, IX, 21; lsaia, XXIX, 16, XLV, 9; /eremia, XVlll, 6.
4
Facerea, 1, 26.
5
Facerea, Il, 7.
70
Trupul ~i sufletul au fost fllcute simultan ~i nu numai întîi \JOUI ~i apoi
ce!âlalt, dupâ cum în chip prostesc afirmâ Origen 1•
Dumnezeu a fllcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supârare, fârâ de
grijâ, luminat eu toata virtutea, încârcat eu toate bunâtâ\ile, ca o a doua lume,
un microcosm în macrocosm, un alt înger închinâtor, compus, observatorul
lumii vazute, ini\iat în lumea spiritualâ, împâratul celor de pe pâmînt, condus
de sus, pâmîntesc ~i ceresc, vremelnic ~i nemuritor, vâzut ~i spiritual, la mijloc
între mâretie si smerenie acelasi si duh si trup; duh, din pricina harului, iar
' ' ' ' ' '
trup din pricina mîndriei; duh, ca sâ râmînâ ~i sâ laude pe binefücitor, trup
ca sa sufere ~i prin suferin\ll sâ-~i aminteasca ~i sâ se instruiasca cînd se
mîndreste eu mâretia. Animal condus aici, adicâ în viata prezentâ, dar mutat
în altâ parte, adial în veacul ce va sâ fie; iar termedu1 final al tainei este
îndumnezeirea sa prin înclina\ia catre Dumnezeu. Se îndumnezeie~te prin
participarea la iluminarea dumnezeiasca ~i nu prin transforman~a sa în fiin\a
dumnezeiasca.
Dumnezeu l-a fâcut pe om prin fire fârâ de pâcat, iar prin voin\â liber.
Spun fârâ de pâcat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pâcâtui - caci numai
Dumnezeirea este incapabilll de pâcat - ci pentru ca nu are în firea sa facul-
tatea de a pâcâtui, ci mai mult în libertatea voin\ei. Avea adicâ puterea sâ
râmînâ ~i sâ progreseze în bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dupâ cum,
avea ~i putere sâ se întoarca de la bine ~i sâ ajungâ la râu, lucru pe care
Dumnezeu îl îngâduia, pentru motivul ca omul era înzestrat eu liberul arbi-
tru. Nu este virtute ceea ce se face prin foqâ.
Sufletul este o substan\â vie, simplâ, necorporalâ, prin natura sa, invizibilâ
ochilor trupe~ti, nemuritoare, ra\ionalâ, spiritualll, fârâ de formâ; se serve~te
de un corp organic ~i îi dâ acestuia puterea de via\â, de cre~tere, de sim\ire ~i
de na~tere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sâu este partea cea mai
curatâ a lui. Câci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în suflet.
Sufletul este liber, voli\ional, activ, schimbâtor, adicâ schimbâtor prin voin\â
pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit în chip natural, prin harul
celui care 1-a creat, prin care a primit ~i existenta precum ~ide a exista prin
Origen, cel mai mare scriitor bisericesc al primei perioade patristice, a trait între 185 ~i
254. Despre Origen sii se vada: T.M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen, în ,,Biserica
Onodoxa Româna", 1926, XLIV, p. 246-254, 378-383, 580-586, 631-635, 710-718, ~i D. Fecioru,
op. ciL, nota 1, p. 181.
71
 Pe cele necorporale 1 ~i nevâzute ~i fârâ de formâ le în\elegem în do uà
feluri. Pe uncle le în\elegem ci au aceste însu~iri în virtutea fiin\ei lor, iar pe
altele în virtutea harului. Unele existâ eu aceste însu~iri prin natura lor, iar
altele în compara\ie eu grosolânia materiei. Dumnezeu are aceste însu~iri
prin fire; îngerii, însâ, demonii ~i sufletele se spune ci sînt necorporali prin
bar ~i în comparatie eu grosolânia materiei.
Corp este ceea ce are trei dimensiuni, adici lungime, lâ\ime ~i înâl\ime
sau grosime. Orice corp oonstâ din patru elemente; iar corpurile vie\uitoa-
relor din cele patru humori.
Trebuie sâ se ~tie ci sînt patru elemente: pâmîntul, care este uscat ~i rece;
apa, care este rece ~i umedâ; aerul, care este umed ~i cald; focul, care este
cald ~i uscat. De asemenea sînt ~i patru humori, în analogie eu cele patru
elemente: fierea neagra., corespunzâtoare pamîntuiui, este uscatâ ~i rece; fleg-
ma, corespunzâtoare apei, cici este rece ~i umedâ; sîngele, corespunzâtor
aerului, câci este umed ~i cald; fierea galbenâ, oorespunzâtoare focului, câci
este caldâ ~i uscatâ. Fructele constau din elemente, iar humorile din fructe.
Corpurile vie\uitoarelor sînt compuse din humori ~i se descompun în aces-
tea. Câci tot ceea ce este campus se descompune în acelea din care este campus.
Trcbuie sâ se ~tie 2 câ omul comunicâ eu existentele neînsuflc\ite, participâ
la via\a celor nera\ionale ~i se împârtâ~e~te eu spiritualitatea celor spirituale.
Comunicâ eu existcn\ele neînsufleiite prin corpul ~i prin amestccul cclor
patru elemente; eu plantele ~i prin acestea, dar ~i prin puterea de nutri\ie, de
cre~tere ~ide îns:lmîntare, adicâ _de na~tere; eu cele nera\ionale prin acestea
~i încâ prin dorin\â; adicâ mînie ~i poftâ ~i prin simtire ~i prin mi~carea im-
pulsiva.. . pâstrâtoare, car~ \ine hrana ~i nu permite sâ fi~ e~imina_ta îndatâ; _tr~nsf~rm~­
Sînt cinci sim\uri: vâzul, auzul, mirosul, gustul, tactul. Mi~cârii impulsive
îi apaqine facultatea de a trece de la un loc la altul, de a mi~ca toi corpul, de
a vorbi ~i de a respira. Acestea sînt în puterea noastrâ de a le face ~i de a nu
le face.
Omul se alâtura. prin ratiune de naturile necorporalc ~i spirituale, deoa-
rece el ra\ioneazâ, cugeta., judecâ fiecare lucru, nâzuie~tc dupa. virtute ~i
iubc~te punctul culminant alvirtu\ilor, cucernicia. Pentru aceea amui este un
microcosm.
1
Îna intea acestui aliniat este urmiitorul subtitlu, o nota marginalà: ,, Cïte sensuri are cu.,fntul:
necorporal?".
2 cre~tere ~i puterca seminalâ. Facultatea vnalâ este pulsul. Acestea se mdeph-
Înaintea acestui aliniat este urmiitorul subtitlu, o nota marginala: ,, Omul comunica eu cele
nefnsuflefite, eu cele irafiona/e ~i eu cele rafiona/e".
72 J
Trebuie sâ se ~tie câ proprii corpului sînt numai tâierea, scurge_rea ~~
schimbarea. Schimbarea, în ce priv~te calitatea, adicâ încâlzirea, ra.cuea ~1
cele asemenea. Curgerea, în ceea ce prive~te de~ertarea, câci--sînt da~e afarâ
cele uscate, cele umede ~i râsuflarea, de a câror completare are nevo1e. ~en­
tru aceea atît foamea cît si setea sînt afecte naturale. Tâierea este despâq1rea
humorilor unele de altel~, desfacerea !or dupâ formâ ~i materi~. . .
Proprii sufletului sînt pietatea ~i cugetarea. lar comune ~1 ~uflet~l~1 ~1
corpului sînt virtu\ile. Ele se referâ la suflet, dar sufletul pentru mdephmrea
lor se serves te de oorp. .
Trebuie ~â se stie câ rationalul prin fire oonduce ira\ionalul. Putenle su-
fletului se împan' în: pute;e ra\ionalâ ~i putere irat~onalâ. Puterea ira\it?na~~
are douâ pâqi: una care nu ascultâ de ratiune, ad1câ nu se supu~e ravunu,
alta care ascultél ~i se supune ratïunii. Partea neasculta.t~are ~1 nesupusâ
ratiunii se împarte în facultatea vitalâ, care se nume~tc ~1 puis, fa~~ltate~
seminalâ, adicâ de na~tere ~i facultatea vegeta11vâ, care se nume~te ~1 nutn-
tivâ. Acesteia din urmâ îi apaqine ~i facultatea de crc~terc, care d:l formel
corpurilor. Aces te facult:'l.\i nu se conduc de ratiunc, ci de n~turâ. Partea care
ascultâ si se supune ratiunii se împartc în mînie ~i pofta.. lnd~ob~te, p~rtca
irationaia. a sutletului se nume~te pasionala. ~i apetitivâ. Trebuie sa. se ~lie câ
mi~carea impulsivâ apaqine pa.qii sutletului supu~â ra\i~~ii. . ..
Facultatea de nutri\ic, de na~tere ~i pulsul apaqm pâqu nesupus~ ravunn.
Puterea de cre~tere, de nutri\ie ~ide na~tere se nume~te vegctauvâ, 1ar pulsul
se nume~te putcre vitalâ. . .
Puterile pârtii nutritive sî nt patru: atrâgâtoare, care atrage hrana,
toare, care transformâ mîncarea în humori; ehmmatonc, carc ehmma ~1 eva-
cueaza prin anus ceea ce este de prisas. • .
Trebuie sa. se stie câ facultâtile oricârei vie\uitoare se împart m facultâ\1
suflete~ti, facultâ\.i vegetative ~i 'tacultâ\i vitale. Facultâ\.ile sufl~te~~i s!nt .ace-
lca care se îndcplinesc în chip voluntar, adicâ mi~carea 1mpul~1va ~1 s1mtuea.
Mi~carea impulsiva este facultatea de a schimba locul, de a m1~ca tot c~rpul,
de a vorbi ~ide a respira. Acestea sînt în puterea noastrâ de a.Je face ~1 de_ a
nu Je face. Facultatilc vcgetative ~i vitale sînt acelea care se mdephnesc m
chip involuntar. F~culta\i vegetative sînt: puterea de nutri\ie, p_ut:rea d~
nesc fie câ vrem, fie câ nu vrem.
73
 Trebuie sa se ~tie di lucrurile se împart în lucruri bune ~i în lucruri rele.
Cînd se a~teapta un lucru bun se na~te pofta; cînd este prezent, placerea. De
asemenea, iara~i, cînd se a~teapta un lucru rau se n~te frica; cînd este pre-
zent, triste\ea. Trebuie sa se ~tie di atunci cînd spunem aici bine, vorbim fie
de binele real, fie de binele aparent. Tot asemenea ~i despre rau.
CAPITOLUL XIII
Despre placeri
Dintre placeri, unele sînt suflete~ti, altele trup~ti. Suflete~ti sînt acelea
care aparVn sufletului în sine, cum este placerea spre studiu ~i spre contem-
pla\ie. Trupe~ti sînt acelea la care participa ~i sufletul ~i trupul. Pentru
aceasta se numesc trupe~ti toate cele care se raporteaza la hrana, la legaturi
sexuale ~i cele asemenea. Dar nimeni nu va gasi placeri proprii numai
corpului.
Iara~i , dintre placeri, unele sînt adevarate, altele false. PJacerile cura t
s uflete~ti sînt placerile ~tiintei ~i ale contempla\Îei; iar placerile la care
participa ~i corpul sînt placerile senzitive. Dintre placerile la care parti-
cipa ~i corpul, unele sînt în acela~i timp ~i naturale ~i necesare; fara de ele
nu este eu putinta de trait, cum sînt mîndirurile, care satisfac trebuinta
naturii, ~i hainele cele necesare. Alte plliceri sînt naturale, dar nu ~i nece-
sare, cum sînt raporturile sexuale fire~ti ~i Jegitime. Ele contribuie la
conservarea întregului neam. Este însa eu putinta sa traie~ti în feciorie
fara ele. Alte placeri nu sînt nici necesare, nici naturale, cum este be\ia,
desfrînarea, îmbuiMrile care depa~esc trebuin\a, dici acestea nu contri-
buie nici la mentïnerea vie\ii noastre ~i nici la continuarea neamului. Oin
contra, ele mai degraM vatama. Pentru aceea cel care traie~te dupa Dum-
nezeu trebuie sa Je urmeze pe acelea care sînt în acela~i timp ~i necesare_
~i fire~ti ~i sa puna în al doilea rînd pe cele fire~ti dar necesare, savîr~in­
du-le la timpul, modul ~i masura potrivita. Celelalte trebuie îndepartate
eu totul. - Felurile mîniei sînt trei: iritarea, care se nume~te în limba greadi xoÀ.7J ~1
Trebuie sa se socoteasdi ptaceri bune acelea care nu sînt înso\ite de
durere, care nu pricinuiesc diin\a, care nu nase alta vatamare, care nu trec
dincolo de masura, care nu ne sustrag mult timp de la lucrarile noastre
importante ~i care nu ne robesc. · la a rlimîne (µevELv) ~ide la a fi predat memori~i (T1J µV1]µ1J :aapaôufoa6at).
74
CAPITOLUL XIV
Despre mîhnire
Felurile mîhnirii sînt patru: întristarea, necazul, invidia ~i mila. Întristarea
este mîhnirea care te face fara glas. Necazul este mîhn~rea care î?gr~uneaza.
Invidia este mîhnirea provocata de bunurile altora. Mlla este m1hmrea pro-
vocata de relele altora.
CAPITOLUL XV
Despre frica
Frica se împarte în ~ase feluri: în ezitare, în sfiala, în ru~in~, î~ în~reme­
nire, în groaza ~i în nelini~te. Ezitarea este frica in ved~rea une1 aqmm ~a~~
sli se îndeplineascâ. Sfiala este frica care rezultli dm a~teptarea doJe~u.
Aceasta este cea mai bunli stare sufleteascâ. R~inea este teama care prov~ne
din 0 faptli dezonorantli. Nici aceastli stare sufleteasdi_nu este m;a n~de~de
pentru mîntuire. încremenirea este frica ~r~ rezultli_dm .o mare _1~ch1puire.
Groaza este frica ce se na~te din o înch1pmre ne~b1~nm~li: ~ehm~te~ e_ste
frica câ nu vom izbuti, a_d idi frica de nereu~itli. Câc1ne nehm~um atunc1 cmd
ne temem di faptele noastre nu vor reu~i.
CAPITOLUL XVI
Despre mînie
Mînia este fierberea sîngelui din jurul inimii, care se produ~ prin exhala~
rea sau amestecarea fierii. Pentru aceea mînia se nume~te în hmba gre~~ ~1
xoÀ1J ~i xoÀos, adicâ fiere. Mînia este uneori ~ ~orin\li _de ~lizbunare: câc1 fund
nedreptlititi sau socotind di am fi nedreptli\1\1. ne m1hmm. Atunc1 rezultli o
stare sufl~teascâ care este amestecatli din pofüi ~i mînie. .
xoÀos, adidi fiere, resentimentul ~i ura. Cînd mînia începe ~i ~e porn_e~te, se
numeste iritare, xoÀ.1J ~i xoÀos. Resentimentul este atunc1 cmd u~tarea
stlirui~; resentimentul se nume~te ~i ranchiuna (µV1JaucaKta), care denvli de
75
Ura (Korm) este mînia care pînde~te timp de râzbunare. Numele sâu derivâ
de la Kcio()ai, care înseamnâ a ~edea.
Mînia este suta~ul ratiunii, râzbunâtorul poftei. Cînd dorim un lucru ~i
sîntem împiedica\i de cineva ne mîniem contra lui, ca unii ce sîntem ne-
dreptâ\i\i, prin aceea câ ratiunea jùdecâ câ faptul întîmplat meritâ indigna-
rea la cei care pâzesc orînduiala lor fireascâ.
CAPITOLUL XVII
Despre facultatea de imaginatie
Facultatea de imagina\ie este o putere a sufletului ira\ional. Ea lucreazâ
prin organele sim\urilor ~i se nume~te ~i percep\ie. Imaginabil ~i perceptibil
este ceea ~ cade sub imagina\ie ~i sub percep\ie, dupâ cum vederea este
însâ~i puterea opticâ, iar vizibil ceea ce cade sub vedere, spre exemplu: o
piatrâ sau altceva din acestea. lmagina\ia este un afect al sufletului ira\ional,
produs de un lucru ce cade sub imaginatie. Halucina\ia este un afect zadarnic
al sufletului ira\ional, care nu are ca pricinâ nici un lucru ce cade sub ima-
gina\ie. Organul puterii de imagina\ie este cavitatea anterioarâ a creierului.
CAPITOLUL XVIII
Despre simtire
Simtirea este o facultate a sufletului care percepe sau cunoa~te lucrurile
materiale. Simturile sînt organele adicâ membrele prin care sim\im. Scnsi-
bile sînt obiectele care cad sub simtire.
, Sînt cinci simtiri
' si , de asemenea cinci
sim\uri.
Pri'!1a sim\ire este viizul. Sim\urile ~i organele vederii sînt nervii din creier ~i
ochii. In primul loc vederea percepe culoarea. Dar odatâ eu culoarca perccpc
corpul colorat, mârimea lui, forma, locul unde este, distan\a de œle <lin jur,
numârul, mi~carea ~i starea, dacâ este aspru, moale,, neted ~i neneted, ascu\it,
slab, constitu\ia sa, dacâ este de apâ sau de pâmînt, adicâ lichid sau uscat.
Al doilea sim\ este auzul, care perœpe gla'>'urile ~i sunetele. Disti.nge sub\iri-
mea, grosimea, dulcea\a ~i târia lor. Organele sînt nervii cei moi ai creierului ~i
constructia urechilor. Numai omul si maimuta nu miscâ urechile.
' , ' '
76
Al treilea sim\ este mirosul. Acesta se face prin nâri, care trimit mirosurile
în creier ~i merg pînâ la marginile cavitâ\ii anterioare ale creierului. Faculta-
tea mirosului percepe mirosurile. Cea mai generalâ deosebire a mirosurilor
este mirosul plâcut ~i neplâcut ~i o medie a acestora cînd nu sînt nici plâcute
nici neplâcute. Avem miros plâcut cînd cele umede din corpuri se coc bine.
Cînd se coc pe jumâtate avem o dispozi\ie mijlocie. ~i avem miros neplâcut
cînd se coc mai pu\in sau deloc. ·
Al patrulea sim\ este gustul. El percepe sau simte sucurile. Organele lui
sînt limba ~i mai mult vîrful ei ~i partea de deasupra a gurii, pe care unii o
numesc cerul gurii. În acestea sînt râspîndi\i nervii care vin din creier. Ei
anun\â pâqii conducâtoare a sufletului percep\ia care s-a fâcut, adicâ
sim\irea. Iar a~a-numitele calitâ\i gustative ale sucurilor sînt acestea: dul-
cea\a, iu\imea, acrimea, ote\irea, aciditatea, amârâciunea, sârâtura, grâsi-
mea, vîscozitatea 1• Olci gustul este facultatea care le distinge pe acestea. Apa,
însâ, este fârâ de gust în ra port eu aceste calitâ\i, câci ea nu are nici una din
ele. Iar ote\irea este cre~terea ~i înmul\irea aciditâ\ii.
Al cincilea sim\ este pipàitul. Aces ta este comun tuturor vie\uitoarelor. El
rezultâ prin nervii care sînt trimi~i de creier în tot corpul. Pentru aceea tot
corpul, dar ~i celelalte organe ale simturilor au sim\ul tactil. Cad sub sim\ul
tactil câldura ~i frigul, moalele, tarele, vîscosul, uscatul2, f-ârîmiciosul, greul
~i u~orul. Olci acestea se cunosc numai prin pipâit. Sînt comune tactului ~i
vâzului: asprul, netedul, uscatul, lichidul, grosul, sub\irele, susul, josul, locul
~i mârimea, cînd va fi de a~a fel încît sâ se poatâ percepe eu atingerea sim\ului
tactil, desul ~i rarul sau râritul, rotundul, dacâ este mie, ~i alte forme. De
asemenea, sim\ul tactil percepe eu ajutorul memoriei ~i al gîndirii corpul care
este aproape. Tot astfel sim\ul tactil percepe numârul pînâ la doi sau trei ~i
pe œle mici ale acestora, care sînt u~oare de perceput. Pe acestea le percepe
mai degrabâ vederea decît tactul.
Trebuie sâ se ~tie câ ziditoful a construit duble pe fiecare din organele
simturilor, pentru ca atunci cînd se vatâmâ unul sâ îndeplineascâ celâlalt
funqia sa. Olci a fâcut doi ochi, douâ urechi, douâ nâri ale nasului ~i douâ
limbi, care sînt despâqite la unele vie\uitoare, cala ~erpi, iar la altele unite,
1
yÂvKVT1/î, ôptµvT1/î, ôÇVT1/î, mpv'{JVOT1/î, avur11poT1/î, moicpoT1/î. w-1wpoT1/, À.m:apoT1/î,
yÂ1U'f.POT1/î·
2
Uscatul, adaugat dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 47r.
77
ca la oameni. Cu sim\ul tactului a înzestrat tot corpul afarl1 de oase, nervi,
unghii, coarne, pl1r, încheieturi ~i alte cîteva asemenea.
Trebuie sl1 se ~tie cl1 vilzul vede în linie dreaptil; mirosul ~i auzul nu numai
în linie dreaptil, ci în orice direc\ie; iar tactul ~i gustul nu percep nici în linie
dreaptil, nici în altl1 direqie, ci numai atunci cînd se apropie de obiectele
sensibile lor.
CAPITOLUL XIX
Despre puterea de cugetare
Puterii de cugetare îi apaqin judecll\ile, asentimentele, impulsurile spre
aqiune, aversiunile ~i evitilrile aqiunii. În chip special îi <!paqin în\elegerea
celor spirituale, virtu\ile, ~tiin\ele, principiile artelor, puterea de deliberare
~ i puterea de alegere. Puterea de cugetare este de asemenea aceea care ne
preveste~te viitorul eu ajutorul visurilor. Pitagorienii, imitînd pe evrei, spun
di aceasta este singura prezicere adevilratil. Organul puterii de cugetare este
cavitatea medie a creierului ~i sufletul animal care este în el.
CAPITOLUL XX
Despre puterea de memorie
Puterea de memorie este cauza ~i sediul memoriei ~i al aducerii aminte.
Memoria este o reprezentare rilmasil în urma unei percep\ii ~i a unei gîndiri
care a avut loc în mod activ, sau, eu alte cuvinte, memoria este pilstrarea
percep\iei ~i a gîndirii. Sufletul sesizeazll sau percepe cele sensibile prin or-
ganele sim\urilor. În chipul acesta avem opinia. Pe cele spirituale le percepe
eu mintea ~i avem·gîndirea. Dar cînd pilstreazll icoanele acelora despre care
~i-a format o opinie sau despre care a gîndit, capiltil numele de memorie.
Trebuie sil se ~tie cil în\elegearea celor spirituale nu o avem decît prin
înviltare sau prin gîndire naturalil ~i nu prin percep\ie. Pe cele sensibile ni le
amintim de la sine. Pe cele spirituale, însil, ni le amintim dacll le-am învil\at;
dar despre fiin\a lor nu avem nici o amintire.
Reamintirea se nume~te redobîndirea cuno~tin\elor adunate în memorie,
cuno~tin\e care s-au pierdut prin uitare. Uitarea este pierderea cuno~tin\elor
adunate în memorie. Puterea de imagina\ie percepe prin sim\uri pe cele ma-
78
teriale ~i le transmite puterii cugetiltoare sau celei rationale, ~ci amînd~u~
sînt identice. Aceasta, dupil ce le prime~te ~ile judecll, le transm1t.e ~em~ne1.
Organul memoriei este cavitatea posterioaril a creierului, num1t ~· cre1erul
mie ~i sufletul animal din el.
CAPITOLUL XXI
Despre cuvîntul mintal ~i cuvîntul rostit
Partea rationalil a sufletului se împarte iaril~i în cuvîntul mintal ~i cuvîntul
'
rostit.
.
Cuvîntul mintal este o miscare a sufletului, care are loc în gîndire fll.ril de
nici 0 exprimare. Pentru ace~a de multe ori, chi~r cînd til~~· desfl1~.uril~ î~
noi însine 0 întreagil vorbire si discutilm cînd v1silm. Potnv1t aceste1 cahtilti
mai al~s noi toti sîntem rati~nali. Cllci si cei care sînt mu\i din na~tere sau
au pierdut voce'a din cauza' unei boli sa~ a unei patimi, nu sînt mai pu\in
rationali.
'cuvîntul rostit acti:veazll în voce ~i în discu\ii, este adicll cuvîntul care se
rosteste cu limba ~i eu gura; pentru aceea se ~i nume~te cuvînt ~ostit. El este
vestit~rul gîndirii. Potrivit acestei calitil\i ne numim cuvîntilton.
CAPITOLUL XXII
Despre patima ~i activitate
Cuvîntul patiml1 este omonim. Se nume~te patimil, p~tima trupeascâ, spre
exemplu: bolile ~i rilnile. Se nume~te iaril~i patimil, ~auma ~ufleteascâ, spre
exemplu: pofta ~i mînia. Îndeob~te ~i în general, pauma a~·~~lil este ~cee~
cllreia îi urmeazil plilcere sau 1 durere. Durerea urmeazll paumu,.dar n~ msil~1
patima este durere, câci cele nes~mtit~are de~i piltim~sc, totu~1 nu s~mt .du-
rere. Prin urmare patima nu este 1dent1câ eu durer,ea, c1 durerea est~ s1mp~ea
patimii. De aceea patima, ca sil cadil sub simturi, trebuie sil fie cons1derabllil,
adicâ mare.
Definitia patimilor suflete~ti este aceasta: patima sufleteascil ~st~ o
mi~care sensibilil a puterii apetitive, provocatil de reprezentarea unm bme
1 Tradus prin corectarea_textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 47r.
79
sau rau. Sau altfel: patima sufleteascâ este o mi~care irationala a sufletului,
provocata de ideea de bine sau de rau. ldeea de bine pr,ovoacâ pofta,; ideea de
rau provoacâ mînia. Dar patima generala adicâ comuna se defineste astfel:
patima este o mi~care care se petrece în cineva, provocata de altcia'eva.
Activitatea este o mi~care eficace. lar eficace este ceea ce se mi~câ prin
sine. Astfel mînia este o activitate a partii irascibile a: sufletului ~i un afect
(naOor) al celor doua paqi ale sufletului ~i încâ al întregului corp, cînd este
dus de mînie cu foqa spre fapte. Mi~carea s-a facut în cineva, provocata de
altcineva ~i tocmai aceasta se nume~te patimâ.
~i în ait chip activitatea se nume~te patima. Activitatea este o mi~care în
conformitate cu firea, iar patima o mi~care contra firii. Potrivit acestei defi-
nitii activitatea se numeste patima cînd nu se miscâ potrivit firii fie câ este
pr~vocatâ prin ea însâ~i,' fie câ este provocatâ prÎn altul. Mi~car~a pulsl!!~i
inimii, pentru câ este o miscare naturalâ, este o activitate· palpitatia însa
fiindcâ este f:lra masura ~in~ este naturala, este patimâ ~i n~ activit~te.
Nu se numeste patima orice miscare a partii pasionabile a sufletului ci
numai mi~c:lril~ cele mai puternice' ~i care aju~g la simtire. Cele mici ~i ~le
imperceptibile nu sînt niciodatâ patimi. Oici trebuie ca patima sâ aiM o
intensitate considerabila. Pentru aceea definitiei patimii i se mai adauga:
mi~care perceputa de simtire, deoarece misc:lrile mici, care scapa simtirii nu
~roduc patima. ' ' ' '
Trehuie sa se ~tie ca sufletul nostru are doua feluri de puteri: puteri de
cunoa~tere ~i puteri vitale. Puterile de cunoa~tere sînt urmatoarele: mintea
(vom), judecata pura (ôtavota), opinia (ôo~a), imaginatia (rpavrdat~). per-
ceptia (atoffl]atr). Puterile vitale, adicâ cele care privesc partea apetitiva a
sufletului sînt: vointa (ôovÀ1701r) ~i alegerea (npoaipwir). Dar pentru casa ·
fie mai clare cele ce spunem, vom vorbi mai pe larg despre acestea. ~i în
primul toc s:l vorbim despre puterile de cunoa~tere.
Despre imaginatie ~i percep\ie s-a vorbit îndeajuns în cele de mai sus. Prin
percep\ie se na~te în suflet afectul (naOor), care se nume~te imaginatie. Din
imagina tic se na~te opinia. Judecata purâ apoi, dupa ce examineaza parerea,
dac:l este adevarat:l sau falsa, judec:l ceea ce este adevarat. Pentru aceea si
cuvîntul judecata purâ derivâ de la ôtavoeiv = a judeca ~ide la ÔtaKp1ve1v,;,,
a examina pentru a decide. Jar ceea ces-a judecat ~i s-a hotârît ca adevarat se
nume~te cunoa~tere.
Sau în ait chip: trebuie sâ se ~tic câ prima mi~care a min\ii se nume~te
gîndire simpla (vo17atr). Gîndirea simplâ raportatâ la ceva se nume~te gînd
80
(evvota). Dacâ gîndul persista ~i fixeaz:l sufletul asupra ceea ces-a gîndit se
nume~te reflexie (evffvµ17atr). Dacâ reflexia râmîne în ceea ces-a gîndit si se
verificâ ~i se examineaz:l pe sine însâ~i1 se nume~te întelegere (rppOV1f~tr).
Dacâ întelegerea se mâre~te, da na~tere la rationament (otaÀoytaµor), care
se nume~te ~i cuvînt mintal (evowOaor Àoyor). Pe acesta definindu-1, unii
spun câ este mi~carea cea mai completâ a sufletului, care are loc f:1r:1 vreo
exprimare în puterea de rationare a sufletului. Ei spun câ din ea rezultâ
cuvîntul rostit (nporpoptKor Àoyor) care se graie~te cu ajutorul limbii. ~adar,
dupa ce am vorbit despre puterile de cunoa~tere, sâ vorbim despre puterile
vitale sau apetitive.
Trebuie sâ se ~tie c:1 în suflet a fost s:ldita o putere care dore~te ceea ce este
conform naturii ~i care tine pe toate cele care sînt în chip substan\ial legate
de fire. Accasta putere se num~te voire (Oe.i1.1701r). Fiinta dorqte sâ existe, sâ
traiasc:l ~i sâ se mi~te spiritual ~i senzual, rîvnind dupâ propria sa existenta
' naturalâ ~i deplinâ. Pentru aceasta unii definesc aceast:l Voin\:1 naturaÎâ
(OeÀ17µa) astfel: Vointa naturala este o dorintâ rationala si vitalâ care de-
pinde numai de cele ~aturale. Pentru aceea v~irea' (OeÀ17a;r) este Însâ~i do-
rinta naturala, vitala ~i rationala a tuturor celor ce constituie natura; ea es.te
o putere simpl:l. Dorin ta fiin\elor nerationale; pentru câ nu este rationala nu
se nume~te voire.
Jar vointa (oovÀ1701r) este un anumit fel de voire naturalâ, adicâ o dorinta
naturala ~i rationalâ a unui lucru. Oici puterea de a dari în mod rational ~e
ana în sufletul oamenilor. ~adar, cînd dorinta ra\ionalâ se mi~c:l în chip
natural c:ltre un lucru, se nume~te voin\:1 (oovÀl]atr). Oici voin\a este o do-
rinta ~i un elan rational câtre un lucru.
Se zice vointa atît despre cele ce sînt în puterea noastrâ cît ~i despre cele
ce nu sînt în puterea noastra, adic:l atît despre cele posibile, cît ~i despre cele
imposibile. Oici de multe ori dorim sa fim desfrînati sau sâ pâzim curatenia
sufleteasca sau sa dormim sau altceva asemenea; acestea sînt fo puterea no<J,stra
~i posibile. Voim însa sa fim împarati ~i aceasta nu este în puterea noastra.
Voim probabil sa nu murim niciodata; aceasta, însa, este din cele imposibile.
Vointa tintqte scopul ~i nu mijloacele care duc la scop. Scop este lucrul
voit (ro oovÀ17Tov), spre exemplu: a împara\i, a fi sânâtos. Mijlocul care duce
la scop este acela asupra câruia se poate delibera (ro oovÀevTov), adica mo-
dul prin care noi trebuie sâ fim sânât~i sau s:1 ajungem împara\i. Dupa vointâ
vine cercetarea ~i gîndirea. ~i dupa acestea, dacâ lucrul este în puterea
1
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupà edi\ia de la Verona, 1531, f. 48r.
81
noastrâ, urmeazâ sfatul (dovÀ1J), adicll deliberarea (dovÀevo1r). Deliberarea
este o dorinta examinatoare a acelora care sînt în puterea noastra de a le
savîrsi. Olci deliberam dacli trebuie sa ne apuclim de un lucru sau nu. Apoi
judedtm ceea ce este mai bine; aceasta opera Ve se num~te judecata (Kptatr ).
Apoi sîntem disp~i ~i iubim ceea ce a fost judecat pe temeiul deliberarii;
aceastll opera\ie se nume~te opinie (yvwµ1J). Caci dacli judecam, dar nu
sîntem dispu~i spre ceea ce a fost judecat, adicll nu-1 iubim, atunci nu se
nume~te opinie. Apoi dupa dispozi\ie urmeaza preferin\a (:n:poatpeatr),
adicll alegerea (e:n:tÀ0)'1J). Preferin\a este a ·lua ~i a alege din doua lucruri,
care stau în fa\a, pe unul înaintea celuilalt. Apoi ne pomim spre fapta: aceas-
ta se nume~te impuls (dpµ1J). Apoi se întrebuin\eazâ ~i se nume~te între-
buin\are (xp1Jatr ). Dupll întrebuin\are dorinta înceteazâ.
La fiin\ele iratïonale, cînd se n~te dorinta spre ceva, urmeazâ îndata ~i
impulsul clitre fapta. Dorin\a celor flira de ratïune este iratïonala ~i ele se
conduc de dorinta naturala. Pentru aceasta dorinta celor irationale nu se
nume~te nici voi;e, nici voin\ll, cllci voirea este o d~rin\a natur~Ia, rationala
~i libera. La oameni, însâ, care sînt fiin\e ra\ionale, dorin\a naturala este
condusa mai mult decît conduce. Olci omul se mi~cll în chip liber ~i eu
ra\iune, pentru cl1 în el sînt unite puterile de cunoa~tere ~i puterile vitale. El
dore~te în chip liber, voie~te în chip liber, examineazâ ~i gînde~te în chip
liber, delibereazâ în chip liber, judecli în chip liber, se dispune în chip liber,
alege în chip liber, se mi~cll în chip liber, lucreazâ în chip liber cele naturale.
Trebuie sa se ~tie cl1 noi eu privire la Dumnezeu vorbim despre voin\a, dar
nu vorbim despre preferinta în sensul proprio al cuvîntului, cllci Dumnezeu
nu delibereazâ. A delibera înseamna a nu avea cuno~tinta de ceva. Nimeni
nu delibereazâ despre ceea ce este cunoscut. Iar dacli deliberarea este o
consecinta a ne~tiin\ei, negr~it cl1 ~i preferin\a. Dumnezeu, deci, pentru cl1
cunoa~te toate într-un chip simplu, nu delibereazâ.
Nici eu privire la sufletul Domnului nu vorbim despre deliberare ~i prefe-
rin\a, cllci nu era n~tiutor. Chiar dacli firea sa omeneascli nu cuno~tea pe
cele viitoare, tot~i, pentru cl1 a fost unitli dupa ipostasli eu Durnnezeu Cuvîntul,
avea cuno~tin\a tuturor lucrurilor, nu prin har, ci, dupa cum s-a spus, potrivit
unirii ipostatice, deoarece acela~i a fost ~i Dumnezeu ~i om. Pentru aceea
sufletul Domnului nici n-a avut o vointa gnomicll, ci stintul lui suflet a avut
o vointa naturala, simpla, la fel eu aceea care se vede în toate persoanele
omene~ti. Nu a avut opinie, adicll vointa gnomicll (ro 8cl1Jrov)1, potrivnicll ·
1
Am trad us pe w tJcl'lwv prin: voin\3 gnomicà, potrivit celor spuse de sf. Ioan Damaschin
la sfi~itul acestui capital.
82
vointei lui dumnezeie~ti, nici alta vointa decît voin\a lui dumnezeiascli. Olci
opinia se deosebe~te în acela~i timp eu persoanele, eu excep\ia Dumnezeirii,
sfinte, simple, necompuse ~i nedespaqite. în Dumnezeire, pentru cl1 iposta-
sele nu se despart, nici nu se departeazâ în nici un chip, nici voin\a gnomicll
nu se desparte. De asemenea, pentru cl1 în Dumnezeire este o singura fire,
es~e o singura vointa naturala. Dar pentru cl1 ~i ipostasele sînt nedespar\ite,
exista o singura voin\a gnomicll ~i o singura mi~care a celor trei ipostase. Cu
privire la oameni, însa, pentru cl1 este o singura fire, este ~i o singura vointa
naturala. Dar pentru cl1 ipostasele sînt despaqite ~i sînt departate unele de
altele în spa\iu, în timp ~i în dispozi\ia fa\a de Iucruri ~i fa\a de multe altele,
pentru aceea ~i voin\ele ~i opiniile sînt deosebite. Acum, eu privire la Dom-
nul nostru Iisus Hristos, pentru cl1 naturile lui sînt deosebite, sînt deosebite
~i voin\ele naturale ale Dumnezeirii lui ~i ale omenirii lui, adicll puterile
voli\ionale. Dar pentru cl1 este o singun1 ipostasâ ~i unul singur care voie~te,
unul este ~i lucrul voit, adicll voin\a gnomicll, anume voin\a lui omeneascli
urmeazâ voin\ei lui dumnezeie~ti, ~i voi~te pe acelea pe care voin\a lui dum-
nezeiascli a voit ca ea sil. le voiascli.
Trebuie sll se ~tie cl1 altceva este voirea (8EÀ1Jatr) ~i altceva este voin\a
(c5ovÀ1Jatr) ~i altceva este lucrul voit (ro 8EÀ1JTOV) ~i altceva cel înzestrat eu
facultatea de a voi (ro 8eÀ1JrtKov) ~i altceva cel care voie~te (d 8eÀwv).Voirea
este puterea simplâ de a voi. Voin\a este voirea îndreptatâ spre un Iucru.
Lucrul voit, lucrul supus voirii, adicll ceea ce voim, spre exemplu: dorin\a se
mi~cll spre mîncare. Simpla dorin\ll este o voire ra\ionalll. Cel înzestrat eu
puterea de a voi este cel care are facultatea de a voi, spre exemplu: omul. Cel
care voie~te, este acela care face uz de voire.
Trebuie sll se ~tie cl1 voin\a (8EÀ1Jµa) aratâ cînd voirea (8EÀ1Jatr) adicll
puterea de a voi ~i se nume~te voin\ll naturalâ (8EÀ1Jµa rpvatKov), cînd lucru
voit (ro eeÀ1Jrov) ~i se nume~te voin\â gnomicll (ecl,,µa yvwµ1JKOV).
CAPITOLUL XXIII
Despre activitate
Trebuie sll se ~tie cl1 toate facultâ\ile amintite mai sus, cele de cunoa~tere,
cele vitale, cele naturale ~i cele tehnice se numesc activitll\i. Activitatea este
puterea ~i mi~carea naturalll a fiecllrei fiin\e. ~i iarll~i: activitatea naturalâ
este miscarea înnllscutâ a fieclirei fiinte. Pentru aceea este clar cl1 existentele
' ' '
83
care au aceeasi fiintâ au si aceeasi activitate, iar acelea care au naturi deose-
bite au eyi acti~itâ\il~ deo~ebite. àci este eu neputin\â ca fiin\a sâ fie lipsitâ .
de o activitate naturalâ.
Activitatea naturalâ este iarâeyi puterea care aduce la expresie orice fiin\â.
~i iarâeyi: Activitatea naturalâ este prima putere veeynic mobilâ a sufletului
gînditor adicâ ratiunea ei vesnic mobilâ, care izvorâste continuu in chip na-
tural di~ ea. ~i ia.râeyi: Activitatea naturalâ este put~rea eyi mieycarea fiecârei
fiin\e, de care este lipsitâ numai neexisten\a.
Se numesc activitâ\i eyi faptele, spre exemplu: a vorbi, a merge, a mînca, a
bea si cele asemenea. Dar si afectele cele naturale se numesc de multe ori
activÎtâ\i, spre exemplu: fo~mea, setea eyi altele asemenea. Se numeeyte iarâeyi
activitate eyi îndeplinirea puterii.
În douâ moduri se zice ca œ-va esie î11 putere eyi în act. Spunem câ sugarul
este filolog în putere, câci are facultatea de a învâ\a eyi de a deveni filolog.
Spunem iarâeyi câ filologul este filolog eyi in putere eyi in act; in act, câ are
cuno~tin\a gramaticii; în putere, câ poate sâ interpreteze, dar nu interpre-
teazâ. Spunem iarâeyi câ este filolog in act, cînd activeazâ, adicâ cînd interpre-
teazâ.
Trebuie sâ se eytie câ al doilea modeste comun eyi celui in putere eyi celui în
act. În al doilea loc celui în putere eyi în primul loc celui în act.
Prima, singura eyi adevârata activitate a firii este voin\a voluntarâ sau ra\io-
nalâ si liberâ, care constituie firea noastrâ omeneascâ. Cei care lipsesc pe
Dom~ul de aceastil fire nu eytiu pe ce se întemeiazâ cînd spun câ el este Dum-
nezeu întrupat.
Activitatea este o mi~care eficace a firii. Jar eficace se numeeyte ceea ce se
mi~câ de la sine.
CAPITOLUL XXIV
Despre fapte voluntare ~i involuntare
Pentru câ actul voluntar este într-o actiune eyi actul socotit involuntar înt.r-o
actiune multi aseazâ actul eu adevârat involuntar nu numai în afect, dar si în
actiune' Pentru ~ceea trebuie sâ se stie câ actiunea este o activitate ration'alâ.
A~tiunÙor le urmeazâ lauda sau bla~ul. Un~le din ele se sâvîrsesc eu plâcere,
alt~le eu durere. Unele din ele sînt,dorite de cel care sâvîreye~t~, altele evitate.
84
Dintre cele dorite, unele sînt dorite totdeauna, altele numai cîtva timp. Tot
a~a ~i eu cele evitate. ~i iaril~i, unele dintre aqiuni dau naeytere la milâ ~i se
învrednicesc de iertare ~i altele sînt urîte ~i pedepsite. Actului voluntar îi
urmeazâ negr~it lauda sau blamul eyi se sâvî~~te eu plâcere; aqiunile sînt
dorite de cei care le silvîr~esc fie totdeauna, fie atunci cînd se sâvîr~esc. Actul
involuntar se învrednice~te de iertare sau de milâ, se face eu durere; actele
involuntare nu sînt dorite ~i nici actul nu se îndeplin~te de la sine, chiar dacâ
este silit.
Actul involuntar se silvîreye~te sau prin for\â sau prin ne~tiin\â. Prin for\â,
cînd principiul determinator sau cauza este în afarâ, adicâ cînd sîntem sili\i
de altcineva, fârâ sâ fim complet convin~i, fârâ sâ contribuim din propriul
nostru impuls, fârâ sâ colaborâm deplin la faptâ eyi fârâ sâ facem prin noi
în~ine lucrul la care sîntem sili\i. Aceasta definind-o spunem: act involuntar
este acela al cârui principiu este extern, la care cel silit nu contribuie prin
propriul silu impuls. Principiu numim cauza eficientâ. Act involuntar silvîr~it
prin neeytiin\il este atunci cînd nu sîntem noi cauza neeytiin\ei, ci se întîmplâ
astfel. Spre exemphi: dacâ cineva fiind beat ucide, a omorît din neeytiin\â, dar
nu involuntar, câci el a provocat cauza ne~tiin\ei, adicâ be\ia. Dar dacâ cine-
va . trâgînd eu arcul în locul obi~nuit, a omorît pe tatâl sâu, care trecea pe
acolo, se zice câ a fâcut aceasta din ne~tiin\â ~i involuntar.
Aeyadar, actul involuntar este de douâ feluri: prin foqâ ~i prin ne~tiin\â.
Actul voluntar, însâ, este contrar amîndurora; câci actul voluntar nu se
sâvîreye~te nici prin foqâ, nici prin neeytiin\â. Prin urmare, actul voluntar este
acela al cârui principiu, adicâ cauza, este în însu~i acela care ~tie toate deta-
liile prin care ~i în care este aqiunea. ,,Detalii" sînt acelea pe care retorii le
numesc circumstan\e. Spre exemplu: cine, adicâ sâvîreyitorul;pe cine, adicâ cel
care a suferit aqiunea; ce, adicâ ceea ces-a sâvîr~it, spre exemplu: a omorît;
cu ce, adicâ eu ce instrument; unde, adicâ locul; cînd, adicâ în ce timp; cum,
adica modul aqiunii; pentru ce, adica pentru care pricinâ.
. .
Trebuie sâ se stie ca sînt unele acte medii între cele voluntare si cele invo-
luntare. Acestea, deeyi sînt neplâcute ~i dureroase, totu~i le acceptâm, în locul
unui râu mai mare. Spre exemplu: aruncâm din cauza naufragiului cele ce sînt
în corabie.
Trebuie sâ se ~tie câ copiii eyi fiin\ele ira\ionale aqioneazâ voluntar, totu~i
nu ~i prin alegere. De asemenea toate cîte le facem din cauza mîniei fâril ca
sâ deliberam înai.ttte, le faœm voluntar, to~i nu ~i prin alegere. Spre exemplu: ne
85
vine prietenul pe neaeyteptate; venirea lui este pentru noi voluntarâ, dar nu eyi
prin alegerea noastrâ. Sau: s-a întîmplat sâ dâm pe ~egî~dite peste o co-
moarâ; am dat peste dînsa în chip voluntar, dar nu ey1 pnn aleg~re. ~oa~e
acestea sînt acte voluntare, pentru câ ne bucurâm de ele, dar nu smt ey1 pnn
alegere, deoarece nu sînt sâvîreyite prin deliberare. ~i negreeyit, dupâ cum s-a
spus, deliberarea precedeazâ alegerea.
CAPITOLUL XXV
Despre cele ce sînt în puterea noastra,
adica despre liberul arbitru
Discu\ia asupra liberului arbitru, adidt asupra celor ce sînt în puterea
noastra, pune mai întîi problema dacâ este ceva în puterea noastrâ. Aceasta
pentru motivul câ mul\i se opun acestei afirma\ii. În al doilea loc p~ne pro-
blema: care sînt cele în puterea noastrâ eyi asupra cârora avem stapm1~e. In al
treilea loc pune problema de a cerceta cauza pentru care Dumnezeu creîndu-
ne ne-a facut liberi.
R.evenind asadar la prima problema, sâ demonstram mai întîi câ sînt în
puterea noast;a unele acte chiar din acelea recunoscute de ei câ nu sînt în
puterea noastra. ~i sa spunem în modul urmator.
Ei sustin câ pricina tuturor celor care se întîmpla este sau Dumnezeu, sau
necesitat~a, sau soarta, sau natura, sau norocul, sau întîmplarea. Opera lui
Dumnezeu este fiinp eyi pronia; opera necesitli\ii este mieycarea celor care sî~t
totdeauna la fel; opera soartei este ceea ce se îndeplineeyte prin ea cu neces1-
tate, câci si soarta este opera necesitâ\ii; opera naturii este naeyterea, creeyte-
rea, distr~gerea, vegetalele eyi animalele; opera norocului, cele rare eyi
neaeyteptate. caci ei definesc eyi norocul ca o coinciden\li eyi un concurs a ?oua
cauze, care . î~i au începutul în alegere, dar care au un ait rezultat de~1~ ce!
natural. Spre exemplu: cineva sâpînd o goapa, gâseeyte o como~~a. N1c1 cel
care a pus comoara nu a pus-o astfel încît altul sâ o gaseascâ, mc1 cel care a
gâsit-o n-a sâpat astfel încît sâ gaseascâ comoara; ci unul casa o dezgroape
cînd va voi, iar celalalt ca sâ sape groapa. Dar s-a întîmplat altceva decît ceea
ce intenrionau amîndoi. Opera întîmplârii sînt cele ce se întî~plâ celor
neînsutle\ite eyi irationale în chip nefiresc eyi atehnic. Astfel spun e1.
în care din acestea deci sâ clasâm aqiunile omeneeyti, dacâ omul nu este ·
cauza si principiul actiunii? caci nu este cu cale sa atribuim lui Dumnezeu
' ' "
86
aqiunile rueyinoase uneori eyi nedrepte; nici necesitâ\ii, câci ele nu sînt întot-
deauna la fel; nici soartei, câci ei spun câ cele ale soartei fac parte din cele
necesare eyi nu din cele posibile; nici naturii, câci operele naturii sînt vie\ui-
toarele si vegetalele· nici norocului, câci actiunile oamenilor nu sînt rare eyi
neaeyteptate; nici în~împlârii, câci ei sustin' câ cele produse de întîmplare
apaqin celor neînsufle\ite sau irationale. Râmîne deci ca însueyi omul, care
ac\ioneazâ eyi lucreazâ, sâ fie principiul faptelor sale eyi sâ aibâ liberul arbitru.
Mai mult. Dacâ omul eu nici un chip nu este principiul aqiunii sale, este
zadarnic sâ aibâ facultatea de a delibera. Clici la ce îi va folosi deliberarea,
dacâ nu este deloc stâpînul aqiunii sale? Orice deliberare se face în vederea
aqiunii. Jar a declara câ este de prisos partea cea mai frumoasâ eyi cea mai de
Pret' din om ' ar fi una din cele mai mari ·absurditâti. Prin urmare, dacâ deli-
bercazâ, delibereazâ în vederea aqiunii, câci orice 'deliberare este în vederea
aqiunii eyi din pricina aqiunii.
CAPITOLUL XXVI
Despre cele ce se întîmplâ
Despre cele ce se întîmplâ unele sînt în puterea noastrâ, altele nu sînt în
puterea noastrâ. În puterea noastrâ sînt acelea pe care sîntem liberi s~ le
facem si sa nu le facem, adicâ toate acelea pe care le facem voluntar. cac1 nu
s-ar zi~ câ actionam voluntar, dacâ fapta nu ar fi în puterea noastrâ. ~i într-un
cuvînt sînt în,puterea noastrâ acelea cârora le urmeazâ blamul sau lauda eyi
peste care este îndemn eyi lege. în sens propriu sînt in puterea noastrâ toate
cele sufleteeyti eyi asupra cârora deliberâm. Jar deliberarea este pentru cele
deopotrivâ posibile. Jar deopotrivâ posibil este lucrul pe care îl facem ~i
contrariul lui. Alegerea acestuia o face mintea noastra. Ea este principiul
actiunii. Prin urmare sînt în puterea noastrâ cele deopotrivâ posibile, ca a te
mi~ca eyi a nu te mieyca, a porni eyi a nu porni, a dori cele ce nu sînt necesare eyi
a nu le dori, a minti eyi a nu min\i, a da eyi a nu da, a te bucura de ceea ce se
cuvine si de asemenea a nu te bucura de ceea ce nu se cuvine si cîte sînt de
felul a~stora, care sînt faptele virtu\ii eyi ale viciului. Fa\â de a~stea sîntem
liberi. Dintre cele deopotrivâ posibile fac parte eyi artele. Este în puterea
noastrâ de a învâ\a-o pe aceea pe care am voi-o eyi de a nu o învâ\a.
87
 Trebuie sâ se ~tie di alegerea a ceea ce este de fâcut este în puterea noastrâ.
De multe ori însâ, fapta este împiedicatâ, potrivit unui mod oarecare al pro-
niei dumnezeie~ti.
CAPITOLUL XXVII
Pentru care motiv am fost fiicuti . Dintre cele ce nu sînt în puterea noastrâ unele au principiile sau cauzele
.
cu vointii liberâ ?
Prin urmare noi spunem di liberul arbitru însote~te în chip nemijlocit
ratiunea ~i di prefacerea ~i schimbarea este înnâscutâ în cele ce se nase. (Tot
ceea ce este nâscut este schimbâtor, deoarece este necesar sâ fic
schimbâtoare acelea a câror na~tere a început prin schimbarc. lar schimbarea
este a fi adus de la neexisten\â la existentâ ~i a deveni altceva din o materie
datâ.) Cele neînsufle\ite ~i cele irationale se schimbâ prin modifidirile cor-
porale pomenitc mai sus; cele rationale, prin alegere. Facultatea de a rationa
are o parte teoretidi ~i alla practidi. Partea teoreticâ întelcge existentele a~a
cum sînt. Panca practicâ delibereazâ ~i hotârâ~te mâsura drcaptâ a lucrurilor
care se sâvîr~esc. Partea teoretidi se nume~te ratiune purâ, iar cea practicâ,
ratiune practidi. ~i iarâ~i, partea teoreticâ se nume~te în\elcpciune, iar cea
practidi pruden\â. Tot ce! care delibereazâ, delibereazâ pentru câ are în
stâpînirea sa alegerea œlor care trebuiesc fâcute, eu scopul de a alege ceea ce
s-a judecat ca preferabil de deliberare ~i, alegîndu-1, sâ-1 facâ. Iar dacâ este
a~a, urmeazâ di liberul arbitru subzistâ cu necesitate ratiunii. Astfel, sau nu
va fi omul rational sau, dacâ este rational, va fi stâpînul faptelor ~i înzcstrat
eu liberul arbitru. Pentru acest motiv cele irationale nu au liberul arbitru,
dici ele sînt conduse de naturâ mai mult decît o conduc. Pentru ·acest motiv
nici nu se opun dorintei naturale, ci, îndatâ ce doresc ceva, se mi~di spre
faptâ. Omul însâ, fiind rational, conduce mai mult firea decît este condus de
ea. Pentru aceea cînd dore~te, dacâ ar voi, are putere sâ-~i înfrîneze dorinta
sau sâ-i urmeze. Oin pricina acestor considera\ii, cele irationale nu sînt nici
lâudate, nie: blamate; omul, însâ, este ~i lâudat ~i blamat.
Trebuie sâ se ~tie ra îngerii, fiind fiinte ra\ionale, sînt înzestrati eu liberul
arbitru. ~i pentru câ sînt creati sînt ~i schimbâtori. Acest lucru 1-a arâtat diavolul.
El a fost creat bun de creator, dar, în virtutea liberului arbitru, el ~i eu puterile
88
care au apostaziat împreunâ cu el, adicâ demonii, a ajuns descoperitorul
râutâ\ii, în timp ce celelalte cete ale îngerilor au persistat în bine.
CAPITOLUL XXVIII
Despre cele ce ne sînt în puterea noastrâ
în cele ce sînt în puterea noastrâ, adidi râsplata faptelor noastre în veacul de
acum ~i în cel ce va sil fie, iar toate celelalte depind de sfatul dumnezeiesc.
Facerea tuturor lucrurilor î~i are originea în Dumnezeu; distrugerea, însâ, a
fost introdusâ din pricina râutâ\ii noastre spre pedeapsâ ~i folos. ,,Dumnezeu
nu a fâcut moartea ~i nici nu se bucurâ de pierderea celor vii" 1• Moartea a fost
introdusâ mai degrabâ prin om, adidi prin câlcarea lui Adamz; la fel ~i eu
celelalte pedepse. Toate celelalte, însâ, trebuie atribuite lui Dumnezeu. Fa-
cerea noastrâ o datorâm puterii lui creatoare; mentinerea noastrâ, puterii lui
de conservare; conducerea ~i mîntuirea, puterii lui proneitoare; desfâtarea
ve~nicâ de cele bune, bunâtâ\ii lui fa\:1 de aceia care pâzesc starea naturalâ în
care am fost crea\i.
D~r pcntru câ unii tâgâduiesc pronia, sâ spunem pu\ine cuvinte despre
pro me.
CAPJTOLUL XXIX
Despre pronie
Pronia este grija pe care o are Dumnezeu de existente. Si iarâsi: Pronia
este vointa lui Dumnezeu, în virtutea câreia toate existen\e1c'prime~c condu~
cerea potrivitâ. Dar dacâ pronia este vointa lui Dumnezeu, este necesar ca,
potrivit dreptei ratiuni, toate cîte se fac prin pronie sâ fie fâcute în chipul cel
mai bun ~i cel mai vrednic de Dumnezeu, în a~a fel încît nu poate sâ se facâ
ceva mai bun. Este nccesar ca acela~i sâ fie ~i creator al existentelor ~i pro-
niator. Câci nu este nici potrivit, nici logic, ca altul sâ fic creatorul exis-
tentelor ~i altul proniatorul. Dacâ ar fi a~a ar urma negre~it ca amîndoi sâ fie
1
Canea fnfelepâunii lui Solomon, 1, 13.
2
Romani, V, 12. u·i
IV' ill • ù , ·' .,., !J
89
imperfeqi: unul în a crea, altul în a purta de grijll. Prin urmare D~mnez~u
este ~i creator ~i proniator. Iar puterea lui creatoare, conservato~r~ ~· pro~1a­
toare este vointa lui cea bunll: ,,Toate cite a voit, Domnul a v01t m cer ~1 pe
pllmînt"1. Voin\ei lui nuis-a împotrivit nimeni2• A voit sll facli pe toate ~i s-au
fllcut; vrea ca lumea sâ se men\inll ~i se mentine ~i se fac toa~~ cite -~ea.
Iar ra Dumnezeu poartll de grijll ~i cli poartll bine de gnJll, oncme_ o va
putea vedea în chipul cel mai drept din urmlltoarea argumentare. Smgur
Dumnezeu este prin fire bun ~i în\elept. ~adar pentru cli este bun, poartll
de grijll, clici cel care nu poartll de grijll nu este bun. Oici ~i ?amenii ~i cele
nerationale în chip firesc poartll de grijll de odraslele lor; 1ar cel care nu
poartll de grijâ este hulit. Apoi, pentru cli Dumnezeu este în\elept, poartll de
grijll de existente în chipul cel mai bun. . .
Observînd acestea, trebuie sll admirllm toate operele prome1, pe toate sll
le laudllm, pe toate sll le primim fârll de cercetare, chiar dacli mult?ra li se p~r
nedrepte. Aceasta pentru motivul cli pronia lui Dumneze~ este 1~cognos~1-
billl si incomprehensibilll, iar gîndurile ~i faptele noastre ~1 cele vutoare s10t
cun~scute numai lui. and spun ,,toate" în\eleg pe cele care nu sînt în puterea
noastrll; clici cele care sînt în puterea noastrll nu sînt de domeniul proniei, ci
al liberului nostru arbitru.
Unele din acelea care sînt de domeniul proniei sînt prin bunllvoin\ll, altele
prin îngâduin\ll. Prin bunâvoin\ll, acelea care flirll discu\ie sîilt bune; iar prin
îngâduin\ll, în diferite modurP, clici de multe ori în~âduie ca ~i dreptul sll cadll
în nenorociri spre a arllta altora virtutea ascunsâ 10 el, dupll cum este cazul
lui Iov4. Altll datll îngâduie ca sll se facli ceva absurd, caprin fapta absurdll în
aparen\ll sâ se slivîr~ea.scli ceva mare ~i mim~nat, d~pll cum est~ mîntuirea
oamenilor prin cruce5• In alt chip, Dumnezeu mgâdme ca cel cuv10s sll sufe~e
cele rele ca sll nu cadll din constiinta lui cea dreaptll, sau ca sâ 'nu alunece 10
mîndrie din pricina puterii ~i h~rul~i dat lui, cum a fost cazul eu Pavel • Este
6
pllrllsit cineva pentru o bucatll de vreme pentru îndreptarea altuia, ca sli ca~
pete învli\llturll ceilal\i care privesc la starea lui, dupll cum ~- fost eu Lazlir ~·
eu bogatul7. Oici în chip natural ne cliim cind vedem pe unu ci suferll. Este
1 Psalmi, CXXXIV, 9-10.
2 Romani, IX, 19. l ·
3Am completat lacuna din edi\ia MG, prin opera lui Nemesie, Despre natura omu ut, pe
care sf. loan Damaschin o fol~te, cf. MG, XL, col. 182 A
4 Jov, 1, 12-22.
s J Corimeni, 1, 18.
6 II Corimeni, XII, 7.
7 Luca, XVI, 19-31.
90
pllrllsit cineva pentru slava altuia sau pentru pllcatele lui propriî sau ale
pllrin\ilor, dupll cum a fost orbul din na~tere 1 spre slava Fiului omului. Iar~i
se îngâduie ca cineva sll sufere spre rîvna altuia pentru ca, prin faptul cli slava
celui ce suferâ se mllre~te, sll se facli activll suferin\a în al\ii, în nâdejdea slavei
viitoare 2 ~i în dorin\a bunurilor ce au sll fie 3, dupll cum este cazul eu muceni-
cii. Uneori se îngâduie sll cadll cineva ~i în o faptll ru~inoasll spre îndreptarea
unei alte patimi mai rele. Spre exemplu: dacâ cineva se laudâ eu virtu\ile sau
eu faptele lui, Dumnezeu îngâduie ca acesta sll cadll în desfrînare, pentru ca
prin cliderea sa, venind la con~tiin\a propriei lui slllbiciuni, sâ se smereascli
~i, _apropiindu-se, sll-~i mllrturiseascli Domnului pllcatele.
Trebuie sll se ~tie cli alegerea celor care trebuiesc flicute este în puterea
noastrll. Ducerea pînll la capllt a faptelor bune se îndepline~te eu ajutorul lui
Dumnezeu, care, potrivit pr~tiin\ei sale, conlucreazli eu cei care aleg binele
eu dreaptll cuno~tin\ll. Ducerea pînll la capllt a faptelor rele, însll, se înde-
pline~te prin pllrllsirea lui Dumnezeu, care iarll~i, potrivit pre~tiin\ei lui, îi
plirlise~te în chip drept 4•
Sînt doull feluri de pllrllsiri: este o pllrllsire mîntuitoare ~i instructivli ~i altâ
plirlisire complet deznâdlljduitoare. Cea mîntuitoare ~i instructivli se face
pentru îndreptarea, mîntuirea ~i slava celui care suferli, sau pentru rîvna ~i
pilda altora, sau pentru slava lui Dumnezeu. Plirlisirea completli, însâ, este
atunci cînd omul, eu toate cli Dumnezeu a fllcut totul pentru mîntuire,
rlimîne insensibil, nevindecat, dar mai degrabli nevindecabil, din pricina pro-
priei lui hotlirîri. Atunci se dli pierderii celei desllvîr~ite, ca Iuda 5• Sll se mi-
lostiveascli Dumnezeu de noi ~i sll ne fereascli de asemenea pllrllsire!
Trebuie sli se ~tie cli felurile proniei lui Dumnezeu sînt multe
~i nu putem sll le interpretllm eu cuvîntul ~i nici sll le în\elegem
eu mintea.
Trebuie sll se ~tie cll toate întîmplllrile triste duc la mîntuire pe cei
care le primesc eu mul\umire ~i ele sînt negre~it pricinui,toare de folos.
Trebuie sll se stie câ Dumnezeu voies te antecedent ca toti sâ se mîntuie 6
' ' '
~i sâ dobîndeascâ împârâ\ia lui. Câci nu ne-a plâsmuit ca sâ ne
pedepseascli,cica sâ participâm la bunlltatea lui, pentru clieleste
1 Joan, IX, 3.
2 J PetlU, V, 1.
3 Evrei, X, 1.
4
Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia din Verona, 1531, f. 57v.
5 Matei, XXVI, 24-25.
6 J Timotei, li, 4.
91

bun. Dar vrea sâ fie pedepsi\i cei care pâcâtuiesc, pentru câ el este
drept.
~adar, prima voin\â se nume~te antecedentâ ~i bunâvoin\A, câd el este
cauza ei; cea de a doua se nume~te voin\â consecventâ ~i pârâsire, câci î~ are
cauza în noi. Si aceasta din urmâ este dublâ: una mîntuitoare si instructivâ
spre mîntuire,'alta deznâdâjduitoare spre pedeapsâ desâvît~itâ, dupâ cum am
spus. Aceasta eu privire la acelea care nu sînt în puterea noastrâ.
Dintre cele care sînt în puterea poastrâ, pe cele bune le voi~te antecedent
~ile binevoie~te; pe cele rele, însâ, ~i care în realitate sînt rele nu le vrea nid
antecedent, nid consecvent, ci le lasâ pe seama liberului arbitru. Câd nu este
nid rational, nid virtute ceea ce se face eu foqa. Dumnezeu poartâ de grija
întregii crea\ii ~i face bine prin întreaga crea\ie ~i ne instruie~te de multe ori
chiar prin demoni, cum a fost c.azul eu Iov 1 ~i eu pordi2.
CAPITOLUL XXX
Despre pre~tiintâ ~i predestinare
Trebuie sâ se ~tie câ Dumnezeu ~tie totul dinainte, dar nu le predestineazâ
pe toate. Cunoa~te mai dinainte pe cele ce sînt în puterea noastrâ, dar nu le
predestineazâ. El nu voie~te sâ se facâ râul ~i nid nu foqeazâ virtutea. Prin
urmare predestinarea este opera poruncii pre~tiutoare a lui Dumnezeu. Pre-
destineazâ pe cele ce nu sînt în puterea noastrâ, potrivit pre~tiin\ei lui. Câd
de pe acum chiar, prin pre~tiin\a lui, a judecat mai dinainte totul, potrivit
bunâtâ\ii ~i dreptâ\ii lui.
Trebuie sâ se stie câ virtutea a fost datâ în naturâ de Dumnezeu si el este
principiul ~i cauz~ a tot binele ~i este eu neputin\â ca noi sâ voim sau ~â facem
binele fârâ conlucrarea ~i ajutorul lui. În puterea noastrâ este sau a râmîne
în virtute ~i a urma lui Dumnezeu, care ne cheamâ spre aceasta, sau a ne
îndepârta de virtute, adicâ de a fi în vidu ~i de a urma diavolului, care ne
cheamA spre aceasta, fârâ sâ ne sileascâ. Câd vidul nu este nimic altceva decît
îndepârtarea virtu\ii, dupâ cum ~i întunericul este îndepârtarea luminii. Dacâ
râmînem în starea naturalâ sîntem în virtute; dacâ ne abatem de la starea
naturalâ, adicâ de la virtute, ~i venim la cea contra naturii, ajungem în vidu.
1
lov,1, 12.
2 Marei, VIII, 30-32; Marcu, V, 12-13; Luca, VIII, 32-33.
92
Pocâin\a este întoarcerea, prin ascezâ ~i osteneli, de la starea cea contra
naturii la starea naturalâ ~i de la diavol la Dumnezeu.
Creatorul a fâcut pe om ca bârbat, dîndu-i harul lui dumnezeiesc ~i prin
aceasta 1-a pus în comuniune eu el. Oin aceastâ cauzâ omul ca stâpîn a dat în
chip profetic nume vie\uitoarelor, câd ele i-au fost date ca roabe 1• Apoi,
pentru câ este rational, gînditor ~i liber, potrivit chipului lui Dumnezeu, pe
bunâ dreptate i s-a încredin\at de creatorul ~i stâpînul ob~tesc al tuturora
conducerea celor pâmînt~ti.
Dar Dumnezeu, prin pre~tiin\a sa, pentru câ ~tia câ omul va câlca porunca
~i va fi supus stricâdunii, a fâcut din el femeia, ajutor lui, asemenea lui2.
Femeia este ajutor pentru a men\ine, dupâ câlcarea poruncii, prin na~terea
de copii, neamul omenesc. Câci creava primarâ se nume~te facere (yeveatr)
~i nu na~tere (yevrJatr). Crea\ia este facerea primarâ sâvîqi::i de Dumnezeu;
na~terea, însâ, este succesiunea unuia din altul, ca o consecin\â a
condamnârii la moarte, din cauza câlcârii porundi.
~ Dumnezeu 1-a pus pe Adam în paradis, care era atît spiritual cît ~i sensibil.
In cel sensibil sâlâ~luia eu trupul pe pâmînt, dar eu sufletul trâia împreunâ eu
îngerii, cultivînd gînduri dumnezeie~ti ~i hrânindu-se eu ele. Era gol din pri-
dna simplitâ\ii sale ~i a vie\ii lui naturale; se urca numai câtre creator eu
ajutorul fâpturilor, bucurîndu-se ~i veselindu-se de contemplarea lui.
Pentru câ Dumnezeu a împodobit pe om în chip natural eu voin\â liberâ,
i-a dat poruncâ sâ nu mânînce din pomul cuno~tin\ei3. Dar despre pom am
vorbit dupâ puterea noastrâ destul în capitolul despre paradis 4• Dumnezeu
i-a dat aceastâ poruncâ fâgâduindu-i câ dacâ va pâzi vrednicia sufletului, dînd
victorie ra\iunii, cunoscînd pe creator ~i pâzind porunca lui, va participa fe-
ridrii ve~nice, va trâi în veci, ajungînd mai presus de moarte. Dar dacâ va
supune sufletul corpului, dacâ va prefera plâcerile corpului, ne\inînd seamâ
de vrednicia lui, asemânîndu-se animalelor neîn\elegâtoare5, scuturînd jugul
creatorului ~i neglijînd porunca lui dumnezeiascâ, va fi reponsabil de moarte
~i va fi supus stricâdunii ~i ostenelii, ducînd o via\â nenorocitâ. Câci nu era
folositor ca omul sâ dobîndeascâ nemurirea fârâ sâ fie încâ ispitit ~i încercat,
ca sâ nu cadâ în mîndria ~i condamnarea diavolului 6• Diavolul din pricina
1 Facerea, II, 19-20.
2 Facerea, Il, 18, 21-23.
3 Facerea,11,17.
4 Capitolul XI, Cartea II, p. 67-70.
5 Psalmi, XLVIII, 13.
6
I Timotei, III, 6.
93
 nemuririi sale, dupâ câderea lui de bunâvoie, s-a fixat în râu în chip neschim-
bat ~i fârâ posibilitate de pocâin\â. Dupâ cum iarâ~i ~i îngerii, dupâ alegerea
. de bunâvoie a virtutii, s-au stabilit, prin bar, în chip neschimbat în bine.
Prin urmare, trebuia ca omul sâ fie încercat mai întîi, câci un bârbat neis-
pitit ~i neîncercat nu este vrednic de nimic. ~i în încercare sâ se desâvîr~eascâ
prin pâzirea poruncii, ca astfel sâ primeascâ nemurirea drept râsplatâ a vir-
tutii. Olci omul, fiind la mijloc între Dumnezeu ~i materie, prin pâzirea po-
runcii, dupâ ce se libera de legâtura fireascâ eu existentele, avea sâ se fixeze
în chip nestrâmutat în bine, unindu-se eu Dumnezeu potrivit unei stâri su-
flete~ti speciale. Prin câlcarea poruncii, însâ, îndreptîndu-se mai mult spre
materie ~i smulgîndu-~i spiritul sâu de la cauza lui, adicâ de la Dumnezeu, ~i-a
impropriat coruptibilitatea, a ajuns pasibil în loc de impasibil, muritor în loc
de nemuritor, are nevoie de legâturi trupe~ti ~ide na~tere seminalli, s-a lipit,
prin dragostea de via\â, de plâceri, ca ~i cînd ele ar fi elementele constitutive
vietii, ~i urâ~te fârâ nici o teamâ pe cei care se sîrguiesc sâ-l lipseascâ de ele,
~i a schimbat dragostea de Dumnezeu în dragoste fa\â de materie, iar mînia
contra adevâratului d,u~man al mîntuirii a prefâcut-o în mînie fa\â de ceilalti
oameni. AJiadar, prin invidia diavolului, omul a fost biruit. Olci diavolul in-
vidios ~i urîtor de bine nu suferea, el, care a câzut din pricina mîndriei, sâ
dobîndim cele de sus. Pentru aceea mincinosul mome~te pe nefericitul Adam
eu nâdejdea Dumnezeirii ~i dupâ ce îl urcâ la aceea~i înâltime a mîndriei, îl
pogoarâ spre aceea~i prâpastie a câderii.
CARTEA A TREIA
CAPITOLULI
Despre dumnezeiasca întrupare,
despre purtarea de grija de noi
~i despre mîntuirea noastra
Cel îndurat, cel care a dat existenta ~i cel care a dâruit o e~sten\â fericitâ,
n-a trecut eu vederea pe omul care a fost amâgit prin acest atac al diavolului,
începâtorul râutâ\ii, n-a trecut eu vederea pe omul care n-a p~zit porunc:i
creatorului, care a fost lipsit de har, care s-a dezbrâcat de cura1ul pe care 1~
avea fatâ de Dumnezeu, care s-a acoperit eu asprimea vietii plinâ de duren
- câci,aceasta simbolizeazâ frunzele de smochin1 - care s-a îmbrâcat eu
murirea, adicâ eu mortabilitatea ~i grosolânia corpului - câci aceasta sim-
bolizeazâ îmbrâcarea eu piei2-care a fost izgonit din paradis3, potrivit drep-
tei judecâti a lui Dumnezeu, care a fost condamn~t la. ~o~rte ~i sup~
stricâciunii. Nu. Dumnezeu nul-a trecut eu vederea, c1 mai mtu 1-a povâtmt
în multe chipuri, chemîndu-l sâ se pocâiascâ prin suspin ~i cutremur, prin
potopul eu apâ, prin distrugerea întregului neam omenes~ aproape~, prin
amestecul ~i împâqirea limbilor5, prin supravegherea îngenlor6, ~nn 1~ce~­
dierea ora~elor7, prin apari\iile tipice dumnezeie~ti, prin râzboa1e, pnn b1-
ruin\e, prin înfrîngeri, prin semne ~i minuni, prin ~iferite puteri, prin lege,
prin profe\i. Prin toate acestea s.e câuta sâ se .d1stru,gâ pâcat~I, ~r~ se
râspîndise în multe feluri, care subjugase pe om ~· care mgrâmâd1se m V1a\â
tot felul de râutate si sâ readucâ pe om la o existentâ fericitâ. Dar pentru câ
prin pâcat a intrat ~oartea în lume8, ca o fiarâ sâlbaticâ ~i neîmblînzitâ, dis-
1 Facerea, III, 7.
2 Facerea, III, 21.
3 Facerea, III, 23-24.
4 Facerea, VI, 13.
5 Facerea, XI, 7.
6 Facerea, XVIII, 1-33; XIX, 1-22.
7 Facerea, XIX, 24-25.
8 Romani, V, 12.
95
trugînd viata omeneascâ, trebuia ca cel care avea sâ aducâ mîntuirea sâ fie
fârâ de pâ~t, sâ nu fie supus prin pâcat mor\ii, ci încâ prin el sâ fie întâritâ ~i
înnoitâ firea, sâ fie povâ\uitâ prin fapte, sâ fie învâ\atâ calea virtu\ii, care
depârteazâ de la stricâciune ~i conduce spre via\a ve~nicâ. În sfir~it, Dumne-
zeu aratâ noianul ce! mare al dragostei de oameni pe care o are pentru om.
Olci însu~i creatorul ~i Domnul prime~te sâ lupte pentru creatura lui ~i se
face învâ\âtor eu fapta. ~i pentru cA du~manul amâge~te pe om c~ nâdejdea
Dumnezeirii1, acum este amâgit, câci Domnul s-a îmbrâcat cu hama trupu-
lui si aratâ în acelasi timp bunâtatea, în\elepciunea, dreptatea ~i puterea lui
Du~nezeu. Bunât~tea, pentru câ n-a trecut cu vederea slâbiciunea fâpturii
lui ci s-a îndurat de ce! câzut si i-a întins mîna. Dreptatea, pentru câ omul
' , " . . . ..
fiind biruit, nu îngâduie ca altcineva decît omul sâ mvmgâ pe tlran ~1 01c1 nu
râpe~te eu foqa pe om de la moarte, ci pe acela pe care altâ_ datâ. m.oa~tea î~
subjugase prin pâcat, pe acesta ce! bun ~i ce! drept 1-a fâcut 1arâ~1 b1ru1t?r ~1
a mîntuit pe cel asemenea prin unul asemenea, lucru ce pârea eu neputm\â.
În\elepciunea, pentru cA a gâsit dezlegarea cea mai potrivitâ a ~ces_tui lucru
imposibil. Câci prin b'unâvoin\a lui Dumnezeu ~1 a Tatâlm, Fml U~ul
nâscut si Cuvîntul lui Dumnezeu, cel care este în sînul lui Dumnezeu ~1 al
Tatâluii cel deofiintâ eu Tatâl si cu Sfîntul Duh, cel mai înainte de veci, cel
farâ de Început, cel ~re era di~tru început ~i era eu Dumnezeu ~i cu Tatâl
si era Dumnezeu3 si existâ în chipul lui Dumnezeu4, se pogoarâ aplecînd
~erurile, adicâ sme,rind fârâ sâ smereascâ înâl\imea lui cea nesmeritâ, se
pogoarâ spre robii lui prin o pogorîre inexprimabilâ ~i incomprehensibilâ.
Câci aceasta înseamnâ pogorîrea. ~i fiind Dumnezeu desâvîr~it, se face om
desâvîrsit si sâvîrseste cea mai mare noutate din toate noutâ\ile, singurul
nou sub sdare5, p;i~ care se aratâ puterea infinitâ a lui Dumnezeu. Olci ce
poate fi mai mare decît ca Dumnezeu sâ se facâ om? ~i cuvîntul s-a fâcu~ fârâ
schimbare trup 6 din Duhul cel Sfînt ~i din Maria sfînta pururea Fec10arâ
Nâscâtoarea de Dumnezeu. ~i singurul iubitor de oameni se face mijlocitor
între om ~i Dumnezeu 7, fiind zâmislit în preacuratul pîntece al ~ecioarei,
nu din vointâ sau din poftâ sau din legâturâ bârbâteascâ8 sau dm na~tere
voluptuoasâ: ci de la Duhul Sfînt ~i în chipul celei dintîi faceri a lui Ada~.
1 Facerea , III, 5.
2 Joan, 1, 18.
3 Joan , 1, 1-2.
4 Filipeni, Il , 6.
5 Eclesiast, 1, 9-10.
6 Joan, 1, 14.
7 6 Luca, 1, 34.
J Timotei, Il, 5.
8 Joan, 1, 13.
96
~i se face supus Tatâlui, prin luarea firii noastre, vindecînd neascultarea
noastrâ ~i fâcîndu-ni-se pildâ de ascultare, în afarâ de care nu este eu putin\â
sâ dobîndim mîntuire.
CAPITOLUL II
Despre modul zamislirii Cuvîntului
si a întruparii lui dumnezeiesti
• •
Îngerul Domnului a fost trimis la sfînta Fecioarâ, care se trage din se-
mintia lui David 1: ,,Olci este evident câ Domnul nostru a râsârit din Juda, din
care'semin\ie nimeni nus-a apropiat de altar"2, dupâ cum a spus dÙmnezeies-
cul apostai. Despre aceasta vom vorbi mai precis m~i pe urmâ. Acesteia
binevestindu-i îngerul i-a zis: ,,Bucurâ-te cea plinâ de dar, Domnul este cu
tine" 3• Ea s-a înspâimîntat din pricina cuvîntului, iar îngerul a zis câtre ea:
,,Nu te terne, Marie, câci ai gâsit bar la Domnul ~i vei na~te Fiu ~i îi vei pune
numele lisus" 4• ,,Olci el va mîntui pe poporul lui de pâcatele sale" 5• Pentru
aceea cuvîntul Iisus se tâlmâce~te mîntuitor. lar ea nedumerindu-se a zis:
,,Cum va fi mie aceasta, pentru cA eu nu cunosc bârbat?"6• larâ~i zice îngerul
câtre ea: ,,Duhul cel sfint se va pogorî peste tine ~i puterea celui prea înalt te
va umbri. Pentru aceea si sfîntul nâscut din tine se va numi Fiul lui Dumne-
zeu"7. lar ea a zis câtr~ el: ,,latâ roaba Domnului, fie mie dupâ cuvîntul
tâu" 8•
Deci dupâ asentimentul sfintei Fecioare, Duhul cel Sfînt s-a pogorît
peste ea potrivit cuvîntului Domnului, pe care 1-a spus îngerul, curâ\ind-o
~i dîndu-i în acela~i timp ~i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvîntului ~i
puterea de a na~te. Atunci a umbrit-o în\elepciunea enipostaticâ ~i pute-
rea prea înaltului Dumnezeu, adicâ Fiul lui Dumnezeu, ce! deofiin\â eu
Tatâl, ca o sâmîn\â dumnezeiascâ ~i ~i-a alcâtuit lui ~i din sîngiurile ei sfinte ~i
prea curate, trup însufle\it cu suflet rational ~i cugetâtor, pîrga frâmîntâturii
1 Matei, I, 16; Luca, 1, 27.
2 Evrei, VII, 14, 13.
3 Luca, i, 28.
4
L uca , 1, 30-31.
5 Matei, 1, 21.
7
Luca, 1, 35.
8 Luca, i, 38.
97
noastre. Nu ~i-a alcâtuit corpul pe cale seminalâ, ci pe cale crea\ionistâ, prin
Duhul Sfint. Nu si-a alcâtuit forma trupului treptat prin adâugiri, ci a fost
, dintr-o 'datâ. Însusi
desâvîrsit ' Cuvîntul lui Dumnezeu s-a fâcut ipostasâ tru-
pului. Câci Cuvîntul dumnezeiesc nu s-a unit eu un trup care exista aparte
mai dinainte, ci locuind în pîntecele sfintei Fecioare, ~i-a construit, fârâ ca sâ
fie circumscris în ipostasa lui, din sîngiurile curate ale pururea Fecioarei,
trup însufle\it eu suflet rational ~i cugetâtor, luînd pîrga frâmîntâturii
omene~ti, ~i însu~i Cuvîntul s-a fâcut ipostasa trupului. fn chipul acesta este
simultan ~i trup: trup al Cuvîntului lui Dumnezeu ~i trup însufle\it, ra\ional
~i cugetâtor. Pentru aceea nu vorbim de om îndumnezeit, ci de Dum~ezeu
întrupat. Câci fiind prin fire Dumnezeu desâvîr~it, acela~i s-a fâcut pnn fire
om desâvîrsit. Nu si-a schimbat firea, nici nu avem o iluzie de întrupare, ci s-a
unit dupâ tpostasâ în chip neamestecat, neschimbat ~i neîmpâr\it eu trup
însufle\it, ra\ional ~i cugetâtor, care are în el însu~i existen\a, pe care 1-a luat
din sfinta Fecioarâ, fârâ ca sâ se schimbe firea Dumnezeirii lui în fiin\a tru-
pului ~i fârâ ca sâ se schimbe fiin\a trupului în firea Dumnezeirii lui ~i fârâ ca
sâ rezulte o singurâ fire compusâ din firea lui dumnezeiascâ ~i din firea ome-
neascâ pe care a luat-o.
CAPITOLUL III
Despre cele doua firi contra monofizitilor
Firile s-au unit unele eu altele fârâ sâ se schimbe ~i fârâ sâ se prefacâ. Firea
dumnezeiascâ nus-a îndepârtat de simplitatea ei proprie, iar firea omeneascâ
nici nus-a schimbat în firea Dumnezeirii, nici n-a devenit inexistentâ ~i nici
din cele douâ firi nus-a fâcut o singurâ fire compusâ. Firea compusâ nu poate
sâ fie deofiintâ eu nici una din cele douâ firi din care a fost compusâ, deoarece
din naturi de~sebite_rezultâ ceva deosebit. Spre exemplu: corpul este compus
din cele patru elemente, dar nu se spune câ este deofiin\â eu focul, nici nu
se nume~te foc, nici aer, nici apâ, nici pâmînt ~i nici nu este deofiin\â eu
vreunul din acestea. Dar dacâ, dupâ cum spun ereticii, Hristos ar fi fost dupâ
unire dintr-o singurâ fire compusâ, atunci s-a schimbat dintr-o fire simplâ
într-o fire compusâ ~i în realitate el nu mai este deofiin\â nici eu firea simplâ a
Tatâlui nici eu aceea a mamei. 0 astfel de fire nu este compusâ din Dum-
nezeire ~i omenire, nici nu este în Dumnezeire ~i omenire ~i nu va putea
98
fi numit nici Dumnezeu, nici om, ci numai Hristos. Jar cuvîntul Hristos nu va
fi numele ipostasei, ci, dupâ cum ei gîndesc, al unei singure firi.
Dar noi î~vâ~âm câ Hristos nu este dintr-o fire compusâ, nici câ a rezultat
ceva deosebn dm naturi deoseb_ite, dupâ cum rezultâ omul din suflet ~i corp,
sau dupâ cum corpul rezultâ dm cele patru elemente si din cele deosebite
a~lea~i. Mârturisim câ Hristos este din Dumnez(;!ire ~i ~menire, acelasi est~
~1 se nume~t~ Dumnezeu desâvîr~it, ~i om desâvîr~it 1, din douâ ~i în do~â firi.
A
Cuvm_tul ~nstos spunem câ este numele ipostasei; acest cuvînt nu indicâ
numa1 o ~mgurâ naturâ, pe cea omeneascâ sau pe cea dumnezeiascâ, ci aratâ .
câ este dm douâ naturi. Câci el însu~i s-a uns pe sine: a uns ca Dumnezeu
corpul eu Dumnezeirea lui, iar ca om a fost uns; câci el este si Dumnezeu si
om. Dumnezeirea e ungerea umanitâ\ii. Câci dacâ Hristos a~ fi dintr-o si~­
g_urà fi~~ compusâ, ~i dacâ este deofiin\â eu Tatâl, atunci va fi ~i Tata! compus
~1 deofim\â eu trupul, lucru absurd ~i plin de toatâ blasfemia.
Cum va fi eu p~tin\â ca o fire ~â primeascâ deosebiri substan\iale contrare?
Cu~ este c~ putm\~ ca ace_ea~1 fire sâ fie în acela~i timp ziditâ ~i neziditâ,
muntoare ~1 nemuntoare, cucumscrisâ ~i necircumscrisâ?
. D~câ ei sus\in câ Hrist~s. are o singurâ fire, ei vor spune câ ea este simplâ
~1 pnn aceasta vor mârtuns1 sau câ el este numai Dumnezeu si vor introduce
o iluzi~ d e întrupare.' ~i nu întrupare, sau câ este numai om, d~pâ cum sus\ine
2
Nestone . Unde mai este atunci adevârul câ este desâvîrsit în Dumnezeire si
desâvî~~it în omenirè? ~i cînd vor putea ei sus\ine câ H~istos are douâ firi,
dacâ ,e1 spun câ dupâ unire el are o singurâ fire compusâ? Este evident
fiecâruia, însâ, câ Hristos înainte de unire are o singurâ fire.
Ceea ce face ca ereticii sâ râtâceascâ este faptul câ ei identificâ notiunea
de fire ~i ipostasâ. Cînd spunem câ oamenii au o singurâ fire, trebuie sâ ~e stie
câ nu spunen:i aceasta referindu-ne la defini\ia sufletului ~i a corpului, dtci
este c~ neputm\â sâ spunem câ sufletul ~i corpul comparate unul eu altul sînt
de o f1~e. ~a~ ~entru.~ ip~stasele oamenilor sînt foarte multe, toti primesc
a~~a~1 defm~t1~ a firu, câ~1 to\i sînt compu~i din suflet ~i corp, to\i participâ
firn s~fletulu1 ~1 posedâ fim\a corpului ~i o specie comunâ. Spunem o singurâ
fire a ·~~staselor celor m~lte ~i diferite. Cu toate acestea fiecare ipostasâ are
do~â fm, est~ compusâ dm douâ firi, adicâ din suflet ~i corp.
2 Tradus_ pnn ~rectarea lextului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 63r.
•. N:Stone, patnarh al Constantinopolei de la 428 - 431, a ajuns reprezentantul ereziei care
n poarta numele. Despre Nestorie sii se vadii D. Fecioru, op. cit., nota 5, p. 172. .
99
 Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate admite o specie
comunâ. Oici nici nu a fost, nici nu este, nici nu va fi cîndva un ait Hristos din
Dumnezeire ~i omenire, în Dumnezeire ~i omenire, acela~i ~i Dumnezeu
desâvîr~it ~i om desâvîr~it. Prin urmare nu se poate vorbi eu privire la Dom-
nul nostru Iisus Hristos de o singurâ fire compusâ din Dumnezeire ~i ome-
nire, dupâ cum se poate vorbi eu privire la individ (om) de o singurâ fire
compusâ din trup ~i suflet. Aici este un individ. Hristos, însâ, nu este un
individ ~i nici nu existâ specia Hristos, dupâ cum existâ specia om. Pentru
aceca spunem câ unirea s-a fâcut din douâ firi desâvî~ite, din cea omeneascâ
~i cea dumnezeiascâ~ ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu
s-au combinat, dupâ cum au zis urgisitul de Dumnezeu Dioscur1, Eutihie 2 ~i
Sever3 ~i ceata lor blestematâ; ~i nici nus-au unit printr-o unire personalâ sau
morala sau printr-o unire de demnitate sau de voin\â sau de cinste sau de
nume sau de bunâvoin\â, dupâ cum au spus urîtorul de Dumnezeu Nestorie,
Diodor4, Teodor al Mopsuestiei5 ~i adunarea !or cea diavoleascâ; ci prin
unire, adicâ dupâ ipostasâ, fârâ schimbare, fârâ confundare, fârâ prefacere,
fârâ împâqire ~i fârâ depârtare. Mârturisim o singurâ ipostasâ în douâ firi
desâvîr~ite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirmâm câ Dumnezeirea ~i
omenirea au aceea~i ipostasâ ~i mârturisim câ dupâ unire se pâstreazâ în el
cele douâ firi. Nu a~ezâm pe fiecare din firi deosebit ~i separat, ci unite una
eu alla într-o singurâ ipostasâ compusâ. Spunem câ unirea este substan\ialâ,
adicâ realâ ~i nu imaginarâ. Jar cînd spunem substan\ialâ nu în\elegem câ cele
douâ firi au dat na~tere unei firi compuse, ci câ sînt unite una eu alta în chip
real într-o singurâ ipostasâ compusâ a Fiului lui Dumnezeu ~i stabilim câ se
pâstreazâ deosebirea lor substan\ialâ. Ceea ce este creat a râmas creat, iar
ceea ce este necreat a râmas necreat; ceea ce este muritor a râmas muritor,
1 Dioscur, patriarhul Alexandriei de la 444 - 451, a fost unul din cei mai învefluna\i
apariitori ai lui Eutihie (t dupa 451 ).
2 Eutihie, arhimandritul unei mari mînastiri de lînga Constantinopole, mort dupa 451, a
fost scînteia care a dezlan\uit monofizitismul. Punctele doctrinale ale sale se reduceau la
urmatoarele doua: a) Hristos nu este deofiin\a eu noi; b) dupa unire n-a avut decît o singura fire.
3 Sever, episcopul monofizit al Antiohiei, mort în 538, a fost cel mai subtil ~i cel mai bun
teolog monofizit. înveflunarea cu care combate hotarîrile sinodului de la Calcedon ( 451) ~i le
justificii prin aceea cii doctrina sa este identicii cu doctrina sfintului Chiril al Alexandriei (t 444).
4
Diodor, episcopul Tarsului, mort înainte de 378, a fost fntemeietorul ~lii exegetice din
Antiohia. Oin pricina doctrinei sale hristologice poate fi socotit, dupa cum spune sf. Chiril al
Alexandriei, drept izvorul ereziei nestoriene.
5 Teodor, episcopul Mopsuestiei, a trait între 350 ~i 428. Despre Teodor sà se vada: D.
Fecioru, op. ciL, nota 3, p. 184.
100
iar ceea. ce este ~e~uritor a râmas nemuritor; ceea ce estè cfrcumscris a
râmas cucumscns, iar ceea ce este necircumscris a râmas necircumscris·
ceea ce este vâzut a_ râmas vâzut, iar ceea ce este nevâzut a râmas nevâzu/
Unul s!râluC:C~~e prm ~in uni, iar celâlalt s-a su pus ocârilor. ·
Cuv1~tu~ 1~1 impropnazâ cele omene~ti - câci ale lui sînt toate cele ale
sfimtulu1 lm trup-împârtâ 1 . .
lu· . .. • .. ~~ e corpu1UI ce le ale lm proprii, potrivit modu-
1~~umcâr.u msu~mlor, dm cauza întrepâtrunderii reciproce a pârtilor si
a umru dupâ ip~sta~â Ji ~entru câ a fost unul ~i acela~i cel care a luc;at atÎt
pe cele ~umn~ze1e~t1 eu ~1 pe cele omene~tiîn fiecare din cele douâ forme eu
. t?vârâ~~a cele1lalt~. Pentru :iceea se zice câ s-a râstignit Domnul si vei1 desi
fue? lm d~m~eze1ascâ nu a pâtimit. Tot astfel se mârturiseste câ Fi~I o~ul~i
era m cer mamte de ~atimâ, dupâ cum însu~i Domnul a sp~sz. Unul si acelasi
a fost Domnul slave1: ca~c a ~ost prin fire ~i eu adevârat Fiul omul~i, adidI
om. Cunoa~te~ câ atu mmumle cît ~i patimile sînt ale lui desi acelasi eu altâ
n~turâ fâcea mmunile ~i eu alla suferea patimile. Aceast~ pe~tru m~tivul câ
~t1m ~ ·dupâ cum se.pâstreazâ unitatea ipostasei lui, tot astfel se pâstreazâ si
eose uea substan\1alâ a firilor. ~i cum s-ar pâstra deosebirea, dacâ nu s-~r
pâstra ce~e care se deosebesc unele de altele? Jar deosebirea este ceea ce face
ca lucrunle sâ se deosebeascâ între ele. Asadar în ce priveste modul 1.
se deosebesc firile lui Hristos una de ait~, adicâ eu privir~ la fiinti/: ~::
~ el s~ une~te eu. e~re~itâ\ile: în virtutea Dumnezeirii sale se' un:ste eu
Tatâl ~~ _eu Duhul; i~r. m Vlrtutea omenirii sale se une~te eu Maica sa si ~u toti
~amenn. Dar eu pnv1re la modul prin care sînt unite firile lui spun~m câ s~
eose~e~te de Tatâl ~i de Duhul, de Maica sa si de ceilalti oa:Ueni Firile se
~;~et~~ i~odstaDsa lui ~i au o i~ostasâ_ compusâ, î~ virtutea direia se d~osebeste
a ~1 e uhul, de Ma1ca sa ~ 1 de noi. ·
CAPITOLUL IV
Despre modul comunicârii însusirilor
•
si ~- _spus .în ~epetate. rînduri câ a~tceva este fiin\a ~i altceva este ipostasa,
' . un\a md1câ spec1a comunâ ~1 cuprinzâtoare a ipostaselor de aceeasi
spec1e, spre exemplu: Dumnezeu, omul, iar ipostasa aratâ individu! (perso~-
1 I Corinteni, II, 8.
2
Joan, I, 13.
101
na) adicl. Tatâl, Fiul, Sf. Duh, Petru, Pavel. ~adar, trebuie sâ se ~tie cl. nu-
Dumnezeul
euro si: omulnostru, est s-a arâtat. pe pl1-~m~ ~1 eu oamenii a petrecut"1, pre-
acesta care A •

' e necreat, 1mpas1bll ~' necircumscris.

mele de Dumnezeire ~i omenire indicl. fiin\ele sau firile; iar numele de Dum-
nezeu ~i om se referâ ~i la fire, ca atunci cînd spunem cl. Dumnezeu este fiin\â
incomprehensibilâ ~i cl. Dumnezeu este unul; se ia, însâ, ~i despre ipostase, CAPITOLULV
cînd cel particular prim~te numele celui general, ca atunci cînd Scriptura
1
zice: ,,Pentru aceea te-a uns Dumnezeule, Dumnezeul tâu" • CAci iatâ a arâtat Despre numarul firilor
pe Tatâl ~i pe Fiul. Sau atunci cînd spune: ,,Era un om în \ara Avsitidi"2, cl.ci
Dupâ euro eu privire la Dumnezeire mâ .. .
Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru cl. ~tim cl. are douâ firi . r~uns1m o smgurâ fire, ~i dùpâ euro
a arâtat numai pe Iov.
spunem câ sînt în realitate trei i osta
~i o singurâ ipostasâ compusâ din cele douâ, cînd avem în vedere firile, le ~i substantiale sînt simple si J se ~1 afITmâm di toate însu~irile naturale
numim Dumnezeire ~i omenire; dar cînd avem în vedere ipostasa compusâ ~le trei î~su~iri, an urne î~ ~eca~~~~~~t:~ deos~birea ipos~a~elor numai în
din firi, îl numim cînd dupâ amîndouâ firile: Hristos, Dumnezeu ~i om în ~1 purces, ~i cunoa~tcm câ i ostasele ;în; rmtesc~ '.~ ca~zat ~1 flresc, în cauzat
acela~i timp, Dumnezeu întrupat, cînd dupâ una din pâr\i: Dumnezeu numai, de altele, unite ~i întrepât;unse fârâ con~~:~~ar\lte ~1 n~despr_eunate unele
Fiu al lui Dumnezeu, om numai, Fiu al omului, cînd numai dupâ cele înalte confundâ, câci sînt trei, chiar dacâ sînt un· e .-: ele smt umte, dar nu se
~i cînd numai dupâ cele smerite. CAci unul este cel care este deopotrivâ ~i se despreuneze. Si chiar da~" fi·e ~te, ~ci ~mt despâqite, dar· fârâ sâ
, . . care ex1stâ m sme ad·~x
acela ~i acesta; unul existînd fârâ vreo pricinâ totdeauna din Tatâl, iar altul esâvIT~ltâ ~i
\A

d are o însusire ro rie d"câ ' 1':4 este o ipostasâ

tu~i sînt unite prin fiintâ stprfn î~sa 1. 1 un mod deo~eb1_t de cxisten\â, to-
fâcîndu-se mai pe urmâ pentru iubirea de oameni.
Cînd vorbim despre Dumnezeirea lui nu-i acordâm Dumnezeirii însu~irile despart si nici nu se dep,"'rt'ea-"' d . u~m e naturale ~1 pnn accca câ nu se
• a Lo. e 1postasa pârintea câ•
firii omene~ti, cl.ci nu spunem cl. Dumnezeirea este pasibilâ sau creatâ. De se numeste · un singur Dumnezeu - tot astfel s1. s· · ' pentru aceea este si·
asemenea; nici nu atribuim trupului lui, adicl. omenirii lui, însu~irile Dum-
inexprimabila întrup.are care de " . , eu pnvITe la dumnezeiasca si
' paseste once minte · · • ·
nezeirii, cl.ci nu.spunem cl. trupul, adicâ omenirea, este necreatâ. Cînd este,
cului Dumnezeu
. . Cuvîntul al sr·m t'e1. ,Tre1m1 . . Domnul ~1 once m\elegere
1.
a. uni-
mârtuns1m douâ naturi cea d . : nostru 1sus Hnstos
encas~.' ca~e s-au legat
însâ, vorba de ipostasâ, fie cl. o numim dupâ cele douâ firi, fie cl. o numim . ' umneze1ascâ s1cea om '
dupâ una din pâr\i, îi atribuim însu~irile celor douâ firi. CAci Hristos - ~i
rec1proqi s-au unit dupâ ipostasâ formî d'ct.
tasâ compusâ. Spunem câ se â t ' zl1 ~ m cele. d?uâ fm o smgurâ ipos-
acest nume cuprinde amîndouâ firile - se nume~te ~i Dumnezeu ~i om, ~i ipostasâ compusâ ' adicâ '1n s1pn guru s real H~ e do~â fin ~1 dupâ unire în singura
creat ~i necreat, ~i pasibil ~i impasibil. Cînd este însâ numit dupâ una din nstos SI câ an 1
1 e e cil ~1 ~nsu~mle lor
A • A ••

naturale existâ în realitate: unite fârâ sâ se ,

pâqi, Fiul lui Dumnezeu ~i Dumnezeu, prime~te însu~irile firii cu care s-a despartâ ~i numârate. Si dupâ 1 . ~nfunde, despâq1te fârâ sâ se
unit, adicl. ale trupului, ~i este numit Dumnezeu pasibil, Domnul slavei râsti- unite fârâ confundare ~i se de~;a~t ~ ~ tr:1 ipostase ale Sfintei Treimi sînt
gnit3, nu în atît ca Dumnezeu, ci în atît cl. acela~i este ~i om. ~i cînd este numit numârul nu produce î~ ele '1m "' t. r s se despartâ ~i se numârâ - iar
om ~i Fiu al omului prim~te însu~irile ~i mâririle firii dumnezeie~ti: copil .
câc1 cunoastem un si·ngur umnezeu·
par Ire sau separare s •
·
x· · ·

înainte de veci, om fârâ de început, nu în atît ca om ~i copil, ci în atît ca ' pe Tatâl Fau mstramare
. s1, tâ1ere '
în acela~i chip ~i firile lui Hristos chlar d ~ pe ~ul ~1.pe Sfi.ntul Duh -
0
· Dumnezeu, care existâ înainte de veci ~i care s-a fâcut în vremurile din urmâ amestece. ~i chiar dacâ se între ât~und rec~câ smt um~e, sm~ umte fârâ sâ se
copil. Acesta este modul comunicl.rii însu~irilor, anume cl. fiecare fire dâ sau prefacerea uneia în alta Fp fi , proc, totu~1 nu pnmesc schimbare
celeilalte propriile ei însu~iri în virtutea identitâ\ii ipostasei ~i întrepâtrun- . · 1ecare Ire 1s1 pâstreazâ
e1 naturalâ. Pentru aceea se si numârâ ia; n n~sc imbatâ msu~irea
h. •
derii reciproce. Potrivit acesteia putem spune despre Hristos: ,,Aces ta es te _CAci unul este Hristos, desâvÎrsit în D '
i '
~mâ~ul nu ~ntroduce împâqire.
umnezeue ~1 omemre. Numârul nu este
1Psalmi, XLIV, 9.
2 /ov, Vœuh, Ill, 36, 38.
1.1.
3 I Corinteni, Il, 8.
103
102
cauza naturalli a împlir\irii sau a unirii, ci indidi cantitatea celor numlirate,
fie ra sînt unite, fie di sînt despliqite. Unite în sensul în care spunem di acest
zid are 50 de pietre; despliqite în sensul în care spunem cli în cîmpia aceasta
se glisesc 50 de pietre. Sau un ait exemplu: sînt unite în sensul în care în
clirbune sînt douli naturi, adicli foc ~i lemn; desplir\ite în sensul cli alta este
natura focului si alta natura lemnului. Altul este motivul care le une~te ~i le
desparte ~i nu ~umlirul. ~adar, dupâ cum este eu neputin\li sli spui cli cele
trei ipostase ale Dumnezeirii - chiar dacli sînt unite unele eu alt~le--:-- fac o
singurli ipostasli, ca sli nu se amestece ~i sli se nimiceas~ deo~eb1~ea ipos~a­
selor, tot astfel este eu neputin\li sli spui cli cele douli fin ale lui Hnstos, umt~
dupli ipostasli, sînt o singurli fire, pentru ca sli nu nimicim, sli amesteclim ~·
sli desfiin\lim deosebirea lor.
CAPITOLUL VI
Întreaga tire dumnezeiasca în una din ipostasele
ei s-a unit eu întreaga tire omeneascâ
si nu parte eu parte
•
Cele comune si universale sînt atribuite si celor particulare care sînt sub
ele. Comun este flin\a, ca specie, iar particul~r ipostasa. Este particular nu cli
ar avea o parte a firii, clici nu are o parte din ea, ci particu~ar pri~ n~mlir, ~pre
exemplu: individu!. Ipostasele se deos~besc prin num.liry ~u p.nn fue ..F1~n\a
este afirmatli de ipostasli, pentru cli fim\a este d~slivir~llli m f1eca!e dm •P?-
stasele de aceea~i specie. Pentru aceea i~ostasele ~use deosebesc !ntr~ ele ~~
ceea ce prive~te fiin\a, ci în ceea ce pnve~te acc1dentele, care sm_t msu~1.~1
caracteristice. Însusirile caracteristice, însli, apar\in ipostaselor ~1 nu firn.
Ipostasa se define~te: fiin\a împreunli eu ac:cid~ntele. !'e~tru a~ea ipostasa
posedli comunul împreunli eu particularul ~1 ex1sten\a m sme. Fnn~a, msli, nu
existli în sine, ci este consideratli în ipostase. Prin urmare, dacli plit1me~te una
din ipostase, atunci întreaga fiin\li plitime~te, clici a plitimit ipostasa, ~i se
spune cli a plitimit în una din ipostasele ei. Dar nu este necesar ca sli sufere
toate ipostasele de aceea~i specie eu ipostasa care suferli. •
Astfel, mlirturisim cli firea Dumnezeirii este în chip deslivîr~it întreagli m
fiecare din ipostasele ei, toatli în Tatlil, toatli în Fiul, toatli în Sfintul Duh.
Pentru aceea Tatlil este Dumnezeu deslivîr~it, Fiul Dumoezeu deslivîr~it,
104
Sfintul Duh Dumnezeu deslivîr~it. Astfel ~i în întruparea unicului Dumnezeu
Cuvîntul al Sfintei Treimi spunem cli firea întreagli si deslivîrsitli a Dumne-
zeirii în un~ din ipostasele e~ s-a unit eu toatli_firea o~eneascli' ~i nu parte cu
parte. Olc.1 spune dumneze1escul apostol: ,,In el locuie~te în chip trupesc
toatli dephnlitatea Dumnezeirii" 1, adidi în trupul lui. lar ucenicul acestuia,
purtlitorul de Dumnezeu Dionisie, ce! prea bine cunosclitor al celor dumne-
zeie~ti, spune di Dumnezeirea a comunicat eu noi în întregime în una din
~postasele ei2. Nu sîntem sili\i sli spunem cli s-au unit dupli ipostasli toate
ipostasele sfintei Dumnezeiri, adicli cele trei, cu toate ipostasele omenirii.
Oie~ prin ~i~ic altceva nu a fost plirta~ Tatlil ~i Sfintul Duh la întruparea
Cuvm~u!u1 lut Dumnezeu decît prin bunlivoin\li ~i voin\li. Spunem, însli, cli
s-a umt mtreaga fiin\li a Dumnezeirii eu întreaga fire omeneascli. Dumnezeu
Cu.vîntul n-a.llisat nimic din cele ce a slidit în firea noastrli cînd ne-a pllismuit
la mceput, c1 le-a luat pe toate, corp, suflet gînditor si rational si însusirile
acestora. Olci vie\uitoarea lipsitli de una din acestea ~u este om. 'El în î~tre­
gime m-a luat pe mine în întregime, el în întregime s-a unit eu mine în între-
gime, ca sli-mi dliruiascli mie în întregime mîntuirea. Qlci ceca cc este ncluat
este nevindecat.
~adar, Cuvîntul lui Dumnezeu s-a unit eu trupul prin intermcdiul mintii,
ca~e stli la mijloc între curli\enia lui Dumnezeu ~i grosollinia trupului. cici
mmtea este puterea conduclitoare a sufletului ~i a trupului. Mintea este par-
tea cea mai curatli a sufletului, iar Dumnezeu este superior mintii. Si cînd ce!
superior îngliduie, mintea lui Hristos î~i aratli propia sa condu~re'. Cu toate
acestea este supusli, urmeazli celui superior ~i lucreazli pe acelea pe care
voin\a dumnezeiascli le vrea.
Mintea s-a flicut llica~ Dumnezeirii unite eu ea dupli ipostasli, dupli cum si
trupul; ea nu locuie~te împreunli eu Dumnezeirea, dupli cum rlitlice~te plir~­
rea blestematli a ereticilor, zicînd cli într-un vas de 50 de li tri nu încap 100 de
li tri, j~decînd pe cele imateriale în chip material. Qlci cum se va putea spune
cli Hnstos este Dumnezeu deslivîrsit si om deslivîrsit si deofiintli eu Tatlil si
eu noi, dacli în el s-a unit o parte ~ firii dumne'zei~sti eu o' parte a firii
omene~ti? '
Spunem cli firea noastrli s-a sculat din morti sis-a înliltat sis-a asezat de-a
dreapta Tatlilui, nu în sensu! cli toate ipostas~I~ oamenÜor 'au învlat si s-au
a~ezat de-a dreapta Tatlilui, ci în sensu! cli firea noastrli întreagli este î~ ipos-
1 Coloseni, JI, 9.
z Despre numele dumnezeiqti, MG, III, 592 A
105
tasa lui Hristos. Oici zice dumnezeiescul apostol: ,,Ne-a sculat împreunll eu
el, ne-a a~ezat împreunll eu el în Hristos" 1•
Spunem ~i aceasta câ unirea s-a fâcut din fiin\e comune. Oici orice fiin\ll
este comunll ipostaselor cuprinse sub ea ~i nu se poate gllsi o fire sau fiin\ll
particularll ~i deosebitll, pentru câ atunci ar fi necesar sll spunem câ acelea~i
ipostase sînt ~i de aceea~i fiin\ll ~i de fiin\ll deosebitll ~i sll spunem câ Sfînta
Treime, potrivit Dumnezeirii ei, este ~ide aceea~i fiin\ll ~ide fiin\ll deosebitll.
Prin urmare aceea~i fire se glls~te în fiecare din ipostasele ei. Jar cînd spu-
nem dupll ferici\ii Atanasie2 ~i ChiriP câ firea Cuvîntului s-a întrupat 4 spu-
nem câ Dumnezeirea s-a unit eu trupul. -Pentru aceea nu putem sll spunem
câ firea Cuvîntului a plltimit, câci nu a plltimit în el Dumnezeirea. Spunem,
însll, câ a plltimit în Hristos firea omeneascâ, fllrll sll lllsllm sll se în\eleagll
toate ipostasele omene~ti, ci mllrturisim câ Hristos a suferit în firea ome-
neascâ. Astfel cînd spunem ,,firea CU\intului" indicâm pe îns~i Cuvîntul. Iar
Cuvîntul posedll ~i comunul fiin\ei, dar ~i particularul ipostasei.
CAPITOLUL VII
Despre singura ipostasa compusa a
Cuvîntului lui Dumnezeu
Spunem deci cll dumnezeiasca ipostasll a Cuvîntului lui Dumnezeu a
preexistat fllrll de timp ~i v~nic, câ este simplll, necompusll, necreatll, necor-
1 Efeseni, Il, 6.
2 Sf. Atanasie, episcopul Alexandriei, apàràtorul dogmei deofiin\imei Fiului cu Tatàl, a trait
între 295 - 373. Despre sf. Atanasie sà se vadà: T. M. Popescu, Sjfntul Atanasie Patriarhul
Alexandriei, Chi~inàu, 1927; Pr. Cicerone Iordàchescu, Sjfntul Atanasie, în ,,Misionarul"; D.
Fecioru, op. ciL, nota 2, p. 33-34.
3 Sf. Chiril, episcopul Alexandriei, mort in 444, a avut acela~i roi pentru hristologie pe care
1-a avut sf. Atanasie pentru deofiin\imea persoanelor Sfintei Treimi. Despre sf. Chiril sà se vadà:
D. Fecioru, op. ciL, nota 10, p. 132-133.
4
Aici este vorba de celebra formulà: ,,o singurll fire fnnupatll a lui Dumnezeu Cuvfntul".
Aceastà formulà a apàrut intr-o màrturisire de credin\ii (MG, XXVlll, col. 25-30), care a
circulai sub numele sfintului Atanasie; de fa pt, aceastà màturisire nu apartine lui Atanasie, ci lui
Apolinarie al Laodiceii (t între 385 - 392). Sf. Chiril al Alexandriei, socotind formula atanasianà,
~i-o insu~te in multe scrieri, justificînd-o: Combaterea blasfemiilor lui Nestorie, MG, LXXVI,
col. 60, 61 C; Cuvînt adresat prea binecredicioaselor fmpiirlltese, MG, LXXVI, col 1212 A;
Epistola XL. MG, LXXVII, col. 193 A; Epistola XLIV, MG, LXXVII, col. 224 D; Epistola XL VI,
MG, LXXVII, col. 245 A Acela~i lucru il face ~i sf. loan Damaschin in luc;-:area de fa\à, Cartea
Ill, cap. XI.
106
poralll, nevllzutll, impalpabilll, necircumscrisll ~i are pe toate cîte le are Tatlll,
pentru câ este deofiintll eu el; se deosebe~te de ipostasa pllrinteascâ prin
modul na~terii ~i prin relà\ie, este desllvî~itll ~i nu se desparte niciodatll de
ipostasa Tatlllui. În vremurile din urmll, însll, Cuvîntul, fllrll sll se despartll de
sînurile pllrinte~ti, a locuit, cum numai el ~tie, în pîntecele sfintei Fecioar,e,
în chip necircumscris, fârll de sllmîn\ll ~i într-un chip incomprehensibil ~i ~i-a
luat în însll~i ipostasa lui cea mai înainte de veci corp din sfînta Fecioarll.
Cuvîntul lui Dumnezeu era în toate si mai presus de toate, chiar cînd era
în pîntecele sfintei Nllsclltoare de Dumnezeu. În ea era prin energia
întrupllrii. ~adar s-a întrupat, luînd din ea pîrga frllmîntllturii noastre, trup
însutle\it cu suflet ra\ional ~i cugetlltor. Pentru aceea însll~i ipostasa Cuvîntu-
lui lui Dumnezeu s-a fllcut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvîntului, care era
mai înainte simplâ, a devenit compusll. Ccmpusâ din douâ firi desâvîr~ite, din
Dumnezeire ~i omenire. Ea are atît însu~irea caracterfsticâ ~i determinantll a
fiimii dumnezeie~ti a Cuvîntului lui Dumnezeu, potrivit câreia se deosebe~te
de Tatâl ~ide Duhul, cît ~i însu~irile caracteristice ~i determinante ale trupu-
lui, potrivit cârora se deosebe~te de mamll ~ide ceilal\i oameni. Are apoi ~i
însu~irile firii dumnezeie~i, potrivit cârora este unit cu Tatlll ~i cu Duhul, ~i
însu~irile firii omene~ti, potrivit cârora este unit cu Maica sa ~i cu noi. Mai
mult, se deosebe~te de Tatâl ~ide Duhul, de Maica sa ~ide noi, prin aceea câ
acela~i este simultan ~i Dumnezeu ~i om. Oici ~tim câ aceasta este însu~irea
cea mai specialll a ipostasei lui Hristos.
Prin urmare mârturisim câ el este unicul Fiu al lui Dumnezeu ~i dupll
întrupare ~i acela~i este ~i Fiul omului, un Hristos, un Domn, singurul Fiul
Unul nllscut ~i Cuvîntul lui Durnnezeu, Iisus Domnul nostru. Cinstim douâ
na~teri ale lui, una din Tatlll înainte de veci, mai presus de cauzâ, de ra\iune,
de timp ~i fire, ~i alta în vremurile din urmli, pentru noi, asemenea noull ~i
mai presus de noi. Pentru noi, pentru câ este pentru mîntuirea noastrll. Ase-
menea noull, pentru câ s-a fllcut om din femeie ~i la timpul firesc sorocit
pentru na~tere. Mai presus de noi, pentru câ nus-a nllscut din sllmîn\ll, ci din
.D uhul Sfînt ~i din sfînta Fecioarll Maria, mai presus de legea na~terii. Nu-1
propovllduim numai Dumnezeu, lipsit de omenirea noastrll, ~i nici numai
om, lipsindu-1 de Dumnezeire. Nu propovllduim doull persoane deosebite, ci
una ~i aceea~i, ~i Dumnezeu ~i om în acela~i timp, Dumnezeu desllvîr~it ~i om
desllvîr~it; în totul Dumnezeu ~i în totul om; acela~i în totul Dumnezeu
împreunll cu trupul sllu ~i în totul om împreunll eu Dumnezeirea lui mai
presus de Dumnezeire. Prin expresia ,,Dumnezeu desllvîr~it ~i om desllvîr~it",
- . 1
107
 arâtam deplinatatea ~i desavî~irea firilor. Prin expresia ,,in totul Dumnezeu
~i in totul om", aratam unitatea ~i indivizibilitatea ipostasei.
Marturisim o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvintul. .Prin expre-
sia ,,intrupata" indidlm, impreuna eu fericitul Chiril, fiinta trupului. A1iadar,
Cuvîntul s-a intrupat sin-a pierdut imaterialitatea sa: in intregime s-a intru-
pat ~i in intregime est~ necircumscris. În ce priv~te corpul se mi~oreazâ ~i
se stringe; in ce prive~te Dumnezeirea este necircumscris, pentru dl trupul
lui nu se compara eu Dumnezeirea lui necircumscrisa.
Prin urmare Domnul nostru lisus Hristos in totul este Dumnezeu desavîrsit,
dar nu în intregime Dumnezeu, câci nu este numai Dumnezeu, ci ~i om; ~i în tot ul
este om desavîr~it, dar nu in intregime om, câci nu este numai om, ci ~i Dumne-
zeu. Câci expresia ,,in intregime" aratâ firea, iar ,,în totul" arata ipostasa, dupa
cum expresia ,,alta" arata firea, iar expresia ,,altul" aratâ ipostasa.
Trebuie sa se ~tie dl chiar dadl spunem dl firile Domnului patrund unele
in altele, totu~i ~tim dl intrepatrunderea provine din partea firii dumne-
zeie~ti. Câci aceasta strabate prin toate1, dupa cum voie~te, dar prin ea nu
patrunde nimic. ~i ea imparta~e~te trupului din maririle sale, dar ramine
impasibila ~i nu participa la patimile trupului. Câci dadl soarele, care ne
împarta~e~te noua din energiile lui, nu participa la cele ale noastre, eu cît mai
mult Fâcâtorul ~i Domnul soarelui!
CAPITOLUL VIII
Câtre cei ce spun: firile Domnului
se redue la o cantitate continua sau la una Întreruptâ
Dacâ va intreba cineva despre firile Domnului dadl se redue la o cantitate
continua sau la una intrerupta, vom spune dl firile Domnului nu sînt nici un
corp, nici o suprafa\a, nici o linie, nici timp, nici spa\iu, ca sa se redudl la o
cantitate continua. Câci acestea sînt lucrurile care se numara continuu.
Trebuie sa se ~tie dl num~rul este pentru acelea ce se deosebesc ~i este eu
neputinta sa se numere cele care nu se deosebesc întru nimic. Întrucît se
deosebesc întru alita se ~i numara. Spre exemplu: Petru ~i Pavel, intrucît sint
uniti nu se numara, dlci sint uniti prin definitïa fiintei ~i nu pot sâ se nu-
meascâ doua firi. Dar prin faptul dl se deosebesc dupa ipostasa, se numesc
leremia, XXIII, 24.
108
doua ipostase. Astfel numarul este pentru acelea care se deosebesc; ~i in
modul in care se deosebesc cele ce se deosebesc, în acela~i mod se ~i numâra.
A1iadar, firile Domnului sînt unite dupa ipostasâ fârâ de amestecare, dar
se impart fârâ sâ se despartâ prin definitïa ~i prin modul deosebirii. Prin
modul in care sînt unite nu se numara, dlci nu spunem dl firile lui Hristos
sînt doua dupâ ipostasa. Dar prin modul in care se împart, fârâ sa se desparta,
se numarâ, dlci firile lui Hristos sint douâ prin definitïa ~i prin modul deose-
birii. Deoarece prin faptul dl sint unite dupa ipostasa ~i au întrepâtrunderea
reciprodl, sint unite fârâ amestecare, pâstrîndu-~i fiecare propria sa deose-
bire naturala. Prin urmare, pentru dl firile se numârâ numai prin modul
deosebirii se vor reduce la cantitatea intreruptâ.
Unul este deci Hristos, Dumnezeu desavîr~it ~i om desavîr~it, caruia
împreunli eu Tatâl ~i eu Duhul ne închinam printr-o singur~ închin~ciune
împreunâ eu preacuratul lui trup, deoarece nu sustinem dl trupului lui nui
se cuvine inchinaciune. Trupul este adorat în singura ipostasa a Cuvîntului,
care s-a fâcut ipostasa trupului. Prin aceasta nu ne închinam fâpturii, câci nu
ne inchinâm trupului lui ca unui simplu trup, ci ca unuia unit eu Dumnezei-
rea, pentru dl cele douâ firi ale lui se redue la o singura persoanâ ~i la o
singura ipostasâ a lui Dumnezeu Cuvîntul. Ma tem sa ating dlrbunele din
pricina focului care este unit eu lemnul. Ma inchin celor doua firi ale lui
Hristos din cauza Dumnezeirii unita eu trupul. Câci nu introduc a patra per-
soana in Treime - sâ nu fie! -, ci mâr~urisesc o singurâ persoanâ a lui
Dumnezeu Cuvintul ~i a trupului lui. Câci Treimea a râmas Treime ~i dupa
intruparea Cuvîntului1.
1
Dupà acest capitol se aflà în edi\ia MG un text pe care nu 1-am încorporat traducerii,
deoarece reproduce, in idei ~i in cuvinte, textul capitolului IX. Pentru aceasta il dau in notà. Dar
ca sà se vadà asemànarea dintre cele douà texte, am subliniat textele identice.
Càtre cel care întreabà dacà cele douà firl se redue la o cantltate contlnuà sau la una
întrerupta.
,Firile Domnului nu sinr nici un corp, nici o suprafafii, nici linie, nici spafiu, nici timp ca sa se
reducii la o cantitate continua. Ciici acestea sint lucrurile care se numiirii conrinuu. Firile
Domnului sint unite dupa ipostasii fiirii amestecare fÎ se ûnpan fiirii sil se despartii, prin definifa fÎ
modul deosebirii Nu spunem cil firile lui Hristos sfnt douà ipostase sau doua dupa ipostasii Dar
prin modul prin care se import fiirii sa se despanii, se numiirii, ciici sinr doua firi prin definifia fi
modul deosebirii Deoarece prin faptul cii sint unite dupa ipostasii fi au intrepiitrunderea reciprocii,
sint unitefiirii amestecare ~i nu primesc schimbarea uneia in alta,piisrrindu-fi fiecare ~i dupà ,unire
proprio sa deosebire naturalii. Ceea ce este creat a ramas creat, ceea ce este necreat a ràmas
necreat. Prin unnare, pentru cii firile se numiirii numai prin modul deosebirii, se vor re<!uce la
canritatea întreruptii Este cu neputinfii sa se numere cele care nu se deosebesc intru nimic. lntrucft
. se deosebesc întru atita se fÎ numiirii Spre exemplu: Petru fi Pave~ întrucit sînt unifi, nu se numiirii,
109
 CAPITOLUL IX
Raspuns la întrebarea: daca exista tire neipostatica
Chiar dacâ nu existâ fire neipostaticâ sau fiin\â nepersonalâ - câci atît
fiin\a cît ~i natura este consideratâ în ipostase ~i persoane - totu~i nu este
necesar ca firile unite unele cu altele dupâ ipostasâ sâ posede fiecare o ipos-
tasâ proprie. Aceasta pentru motivul câ este cu putin\â ca sâ se împreune
într-o singurâ ipostasâ, fârâ ca sâ fie neipostatice ~i flirâ ca sâ aiM fiecare o
ipostasâ deosebitâ, ci amîndouâ sâ aiM una ~i aceea~i ipostasâ. Astfel aceea~i
ipostasâ a Cuvîntului este ipostasa celor douâ firi, fârâ ca sâ îngâduie ca una
din ele sâ fie neipostaticâ, flirâ ca sâ permitâ sâ aiM una fa\â de al ta ipostase
deosebite ~i fârâ ca sâ fie uncori a acesteia, iar alteori a celeilalte, ci este
totdeauna ipostasa amîndurora în chip neîmpâqit ~i nedespâqit. Ipostasa nu
este împâqitâ ~i despâqitâ ~i nici nu dâ o parte a ei uneia, iar altâ parte alteia,
ci toatâ acesteia ~i toatâ celeilalte, pentru câ este neîmpâqitâ ~i completâ.
Trupul lui Dumnezeu Cuvîntul nu existâ într-o ipostasâ proprie, nici nus-a
flicut o altâ ipostasâ în afarâ de ipostasa lui Dumnezeu Cuvîntul, ci existâ în
aceea, î~i are mai degraM ipostasa sa in ipostasa Cuvîntului, ~i nu are o ipos-
tasâ care sâ existe prin sine insâ~i. Pentru aceea nici nu este neipostatic ~i nici
nu introduce o altâ ipostasâ in Treime.
CAPITOLULX
Despre Trisaghion
Cao consecin\â a celor spuse mai sus, hotârîm câ este o hulâ adaosul pus
la Trisaghion de Petru Gnafevs 1 cel prost, pentru câ sau introduce o a patra
persoanâ ~i face deosebire între Fiul lui Dumnezeu, puterea enipostaticâ a
Tatâlui, ~i intre cel râstignit, ca ~i cum ar fi altul decît ,,cel puternic", sau
càci sînt uni\i prin defini\a fiin\ei ~i nici nu sînt, nici nu se numesc .doua firi. Dar prin faptul
case deosebesc dupà ipostasa se numesc doua ipostase. Incît deosebirea este cauza numàrului".
1 întinde pînà la nota 252.
Petru Gnafevs (t 488), monofizit, a fost în trei rinduri patriarh al Antiohiei: 469( 470),
475(476) ~i 485 - 488. El s-a fàcut celebru prin introducerea cuvintelor ,,care ai fost ràstignit
pentru noi" în .,Sfinte Dumnezeule", înainte de: ,,milui~te-ne pe noi". Odatà introduse aceste
cuvinte, urmeazà cà imnul Trisaghion nu se raporteazà la Sf. Treime, ci numai la Hristos. Dar,
îndeo~te, Trisaghionul era raportat la Sf. Treime, a~ cà dacà se admitea adaosul lui Gnafevs,
însemna cà se introduce vechea erezie patripasianà.
110
inva\â câ sfinta Treime este pasibilâ ~i câ s-a râstignit impreunâ cu Fiul ~i
Tatâl ~i Duhul Sfint. Departe cu aceastâ vorMrie hulitoare ~i fârâ rost! Noi
raportâm cuvintele ,,Sfinte Dumnezeule" la Tatâl ~i prin aceasta nu dâm
numai lui numele Dumnezeirii, deoarece ~tim câ este Dumnezeu ~i Fiul ~i
Sfintul Duh. Cuvintele ,,Sfinte tare" le raportâm la Fiul, dar nu lipsim pe
Tatâl ~i pe Sfintul Duh de putere. lar cuvintele ,,Sfinte flirâ de moarte" le
raportâm la Duhul Sfint, flirâ ca sâ punem în afarâ de nemurire pe Tatâl ~i pe
.Fiul, ci raportâm in chip simplu ~i absolut toate numirile dumnezeie~ti la
fiecare dintre ipostase, imitînd pe dumnezeiescul apostai care zice: ,,Pentru
noi este un singur Dumnezeu, Tatâl, in care sînt toate, ~i noi din el; ~i un
singur Domn, Iisus Hristos, prin care sint toate ~i noi prin el" 1; ~i un singur
Duh Sfint in care sint toate ~i noi în el. Nu numai el, dar ~i Grigore Teologul,
care spune undeva a~a: ,,Pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatâl, din care
sînt toate ~i un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sint toate ~i un singur
Duh Sfint in care sint toate" 2• Cuvintele ,,din care", ,,prin care" ~i ,,in care"
nu indicâ o deosebire de firi - câci dacâ ar fi a~a nu s-ar putea schimba
prepozi\iile sau ordinea numelor - ci ele caracterizeazâ insu~irile unei sin-
gure ~i neamestecate firi. ~i aceasta este evident din aceea câ se adunâ iarâ~i
in una, dacâ nu se cite~te superficial ceea ce se gâse~te la acela~i apostai: ,,Oin
el ~i prin el ~i în el toate. A lui este slava in vecii vecilor, Amin" 3•
a Trisaghionul se raporteazâ nu numai la Fiul, ci la Sfinta Treime este
martor dumnezeiescul ~i sfin\itul Atanasie4, Vasile 5 ~i Grigore6 ~i tot corul
purtâtorilor de Dumnezeu pârin\i. Câci sfin\ii Serafimi ne indicâ in chip pre-
cis prin repetarea cuvîntului ,,sfint" de trei ori, pe cele trei ipostase ale Dum-
nezeirii suprafiin\iale. Prin o singurâ Domnie, ei indicâ o singurâ fiin\â ~i
împârâ\ie a Treimii tearhice. Câci zice Grigore Teologul: ,,Astfel Sfintele
Sfintelor, care sint acoperite de Serafimi ~i sînt slâvite de trei ori prin cuvîntul
«Sfint», se unesc intr-o singurâ Domnie ~i Dumnezeire"7• Acela~i lucru 1-a
gîndit într-un mod foarte frumos ~i foarte înalt unul din cei dinaintea noastrâ.
1 l Corinteni, VIII, 6. .
2 Cuvîntul 39, La sfintele Lumini, MG, XXXVI, col. 348 AB. Textul din sf. Grigore se
3 Romani, XI, 36.
4Episto/4 despre sinoadde ,mure fn /tafia la Rimini ~i fil Seleucia ltaliei, MG, XXVI, col. 760 B.
5 Cuvînt IV contra lui Eunomiu despre Sflntul Duh, MG, XXIX, col. 661 A; Epistola
CCXXVI, MG, XXXII, col. 848 C.
6 Cuvfntul XXXVI. La Teofanie, adica la Naperea Mfntuitorului, MG, XXXVI, col. 320 BC.
1 Cuvfntul XXXVI, La Teofanie, adica la Naperea Domnulu4 MG, XXXVI, col. 320 BC.
111
 Cei care au compus Istoria Bisericeasdi spun di în timp ce poporul din
Constantinopole fâcea litanii pentru înlâturarea unei urgii trimise de Dum-
nezeu, petrecutâ în timpul arhiepiscopului Proclut, s-a întîmplat sâ fie râpit
un copil din norod ~i a fost învâ\at în chip tainic imnul Trisaghion prin
învâtâturâ îngereasdi astfel: ,,Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fârâ de
moa'rte ' miluieste-ne
, pre noi". Si, întorcîndu-se iarâsi , copilul a vestit
învâtâtura tainidi· si tot norodul a cîntat imnul si astfel s-a curmat urgia. Iar
în sflntul marele ~i· ecumenicul al patrulea sinod; adidi la Calcedon, s-a pre-
dat ca a~st imn T;isaghion sâ se cînte a~a. ~i astfel se gâse~te în actele acestui
sfint sinod 2• Ar fi într-adevâr de rîs ~ide batjocurâ ca aceastâ cîntare întreit
sfintâ, pe care am învâ\at-o în chip tainic prin îngeri, care a fost crezutâ din
cauzâ di a încetat nenorocirea, care a fost ratificatâ ~i întâritâ de sinodul
atîtor sfin\i pârin\i ~i care a fost mai întîi cîntatâ de Serafimi, ca sâ se arate
Dumnezeirea în trei ipostase, sâ se calce în picioare ~i sâ se îndrepte ~a­
zicînd de pârerea nejudecatâ a lui Gnafevs, ca ~i cum el ar fi mai presus de
Serafimi. Dar ce obrâznicie, ca sâ nu zic nebunie! Noi, însâ, a~a spunem chiar
dadi ar crâpa demonii: ,,Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fârâ de moarte,
miluie~te-ne pre noi". l .
CAPITOLUL XI
Despre firea consideratâ în specie ~i în individ. Despre
deosebire, unire ~i întrupare. Cum trebuie înteleasâ expresia:
,,0 singurâ tire întrupatâ a lui Dumnezeu Cuvîntul"
Firea se în\elege sau abstract - dici nu existâ prin sine însâ~i - sau co-
mun în toate ipostasele de aceea~i specie, unindu-le, ~i se nume~te fire consi-
deratâ în specie, sau integral prin adâugarea accidentelor, a~a cum existâ
într-o ipostasâ si se numeste fire consideratâ în individ; ea este aceeasi eu cea
consideratâ în 'specie. Du~nezeu Cuvîntul întrupat nu a luat nici o fire care
se întelege în chip abstract- dici aceasta nu este întrupare, ci în~elâciune ~i
apar~n\â de întrupare - ~i nici pe cea consideratâ în specie - dici n-a luat
toate ipostasele - ci a luat pe cea consideratâ în individ, care este aceea~i eu
1
Proclu a fost patriarh al Constantinopolei între 437 ~i c. 446. Sà se vadà ~i D. Fecioru, op.
ciL, nota 6, p. 62.
2
Mansi, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, Paris - Leipzig, VI, col. 936 C.
112
cea consideratâ în specie - dici a luat pîrga frâmîntâturii noastre. Aceasta
n-a existat prin sine însâ~i ~i n-a fost mai înainte individ ca sâ fi fost luatâ ca
atare de el, ci a fost o fire care a existat în ipostasa lui. Câci însâ~i ipostasa lui
Dumnezeu Cuvîntul s-a fücut ipostasa trupului, ~i, potrivit acesteia,
,,Cuvîntul s-a fâcut trup"1, fârâ sâ se schimbe Cuvîntul, trupul s-a fâcut Cuvînt
fârâ sâ se modifice trupul, iar Dumnezeu s-a fâcut om. Cuvîntul este Dumne-
zeu ~i omul este Dumnezeu, din pricina unirii ipostatice. Prin urmare, este
acela~i lucru a spune firea Cuvîntului ~i firea consideratâ în individ. Câci prin
aceasta nu se indidi în sens propriu ~i exclusiv nici individu!, adidi ipostasa,
nici comunul ipostaselor, ci firea comunâ consideratâ ~i studiatâ în una din
ipostase.
Altceva este unirea ~i altceva este întruparea. Unirea itldidi numai legâtu-
ra; ea nu indidi ~i eu cine s-a fâcut legâtura. Ïntruparea, îr.s:1, este aœla~i lucru
eu a spune înomenire, ~i indidi unirea eu trupul, adidi eu omul, dupâ cum ~i
înrosirea
, fierului indidi unirea eu focul. Însusi , fericitul Chiril în scrisoarea a
doua ditre Suchensos, interpretînd cuvintele ,,o singurâ fire întrupatâ a lui
Dumnezeu Cuvîntul", spune astfel: ,,Dadi atunci cînd am spus o singurâ fire
a Cuvîntului, am fi tâcut fârâ sâ adâugâm «Întrupatâ», ci am fi exclus întru-
parea, poate di ar fi avut o oarecare crezare cuvîntul lor, cînd prefâcîndu-se
întreabâ: Dadi «în întregime» este o fire, unde este «desâvîrsirea în ome-
nire»? Sau: cum existâ fiin\a cea asemenea nouâ? Dar pentru œ'prin expresia
«întrupatâ» s-a introdus desâvîr~irea în omenire ~i indicarea fiin\ei noastre,
sâ înceteze de a se sprijini pe un toiag de trestie" 2• în acest text sfintul Chiril
a pus firea Cuvîntului în loc de fire. Dadi ar fi luat firea în locul ipostasei, ar
fi fost firesc sâ spunâ acela~i lucru ~i fârâ cuvîntul ,,întrupat", dici nu gre~im
dadi spunem în chip absolut o singurâ ipostasâ a lui Dumnezeu Cu-
vîntul. De asemenea ~i Leontie Bizantinu13 a în\eles expresia raportînd-o la
fire ~i nu la ipostasâ. Dar în apologia celui de al doilea anatematism
îndreptat ditre repro~urile lui Teodoret4, astfel zice fericitul Chiril:
1
loan,1, 14.
2
Epistola XLVI, MG, LXXVI, col. 244 A
3
Leontie Bizantinul (t 542) este cel mai subtil teolog al epocii lui Iustinian. Lui i se
dator~te crearea teoriei ,,enipostasierii" pe care o aplicà hristologiei ~i de care se folo~te
foarte mult sf. Ioan Damaschin. El a în\eles cel mai bine acordul care existà între formulele
efesene ~i calcedoniene ~i s-a silit sà ,,arate acest acord ~i mai eu seamà sà convingii pe monofizi\i
cà pot fi calcedonieni fàrà sà fie nestorieni". Despre raportul lui Leontie eu càlugiirii sci\i sà se
vadii: Pr. V. Sibiescu, Ctiluglirii scifi, Sibiu, 1936.
4
Teodoret (t c. 460), episcopul Cirului, a fost figura cea mai reprezentativii a ~colii din
Antohia. Despre Teodoret sà se vadà: D. Fecioru, op. ciL, nota 9, p. 129-130.
113
,,F'irea Cuvîntului, adidl ipostasa, care este însu~i Cuvîntul" 1• ~tfel expresi~
firea Cuvîntului nu indidl nici numai ipostasa ~i nici comunul lpostaselor, c1
firea comunâ consideratâ integral în ipostasa Cuvîntului.
S-a spus deci dl firea Cuvîntului s-a întrupat, ~d~dl s-a un~t eu trup~l. Pîn~
acum însâ n-am auzit dl firea cuvîntului a sufent m trup, c1 am fost mvâ\a\1
dl Hristos a suferit în trup. Pentru aceea expresia ,,firea Cuvîntulu_i" nu indidl
ipostas~. Râmîne deci sâ spunem dl a fi întrupat înseamnâ a Afi umt_ eu trupu~,
iar a se face Cuvîntul trup înseamnâ dl însâ~i ipostasa Cuvmtulm a devemt
în chip neschimbat ipostasa trupului. S-a spus d~ ase~enea:.dl Dumnezeu
s-a fâcut om si dl omul s-a fâcut Dumnezeu - dlc1 Cuvmtul fund Dumnezeu
s-a fâcut fârâ' schimbare om. N-am auzit deloc dl Dumnezeirea s-a fâcut om,
sau s-a întrupat sau s-a înomenit. Am fost învâ\a\i, însâ, dl Dumnezeirea s-a
unit eu omenirea în unz din ipostasele ei. S-a spus, de asemenea, dl Dumne-
zeu capâtâ formâ sau fiin\â strâinâ, adidl a noastrâ. Câci ~u~ele ,,Dumne-
zeu" se dâ fiedlreia dintre ipostase, dar numele ,,Dumneze1re nu putem sâ-~
dâm ipostaselor. Câci n-am auzit dl Dumnezeire ~st~ n~mai_Tatâ~ sau n~ma1
Fiul sau numai Sfîntul Duh. Cuvîntu, Dumnezeire md1dl firea, iar cuvmtul
Tatâ indidl ipostasa, dupâ cum ~i omenirea indidl firea, iar Petr~ indi~ i~os~
tasa. Cuvîntul ,,Dumnezeu" indidl ~i comunul firii, darse dâ pnn denva\te ~1
fiedlreia din ipostase, în acela~i fel ~i eu cuvîntul ,,om". Dumnezeu este cel
care are fire dumnezeiasdl, iar om cel care are fire omeneasdl.
Pe lîngâ acestea toate, trebuie sâ se ~tie dl Tatâl ~i Du~ul ~fînt_ sub _nici un
motiv nu au participat la întruparea Cuvîntului decît numa1 pnn mmum, bunâ-
voin\â ~ivoire.
CAPITOLUL XII
Sfinta Fecioarâ este Nâscâtoare de Dumnezeu.
Contra nestorienilor
Propovâduim dl sfînta Fecioarâ este în sensu! propriu ~i real Nâsdltoare
de Dumnezeu. Prin faptul dl cel nâscut din ea este Dumnezeu adevârat, este
adevâratâ Nâsdltoare de Dumnezeu aceea care a nâscut pe Dumnezeul
adevârat, întrupat din ea. Spunem dl Dumnezeu s-a nâscut din ea, nu în
1
Clitre cei care fndrliznesc sa apere fnviifiitura lui Nesrorie spunfnd cli es1e jus1ii Contra lui
Teodorel, MG, LXXVI, col. 401 A
114
sensu! dl Dumnezeirea Cuvîntului a luat din ea începutul existen\ei, ci în
sensu! dl însu~i Cuvîntul lui Dumnezeu, cel nâscut înainte de veci, în afarâ de
timp, din Tatâl, care existâ fârâ de început ~i ve~nic împreunâ eu Tatâl ~i eu
Duhul, în zilele cele mai de pe urmâ, pentru mîntuirea noastrâ, s-a sâlâ~luit
în pîntecele ei, s-a întrupat ~i s-a nâscut din ea fârâ sâ se schimbe. Sfînta
Fecioarâ n-a nâscut simplu om, ci un Dumnezeu adevârat: ~i nu un Dumne-
zeu simplu, ci un Dumnezeu întrupat. Cuvîntul nu ~i-a pogorît din cer corpul,
care sâ fi trecut prin ea ca printr-un tub, ci a luat din ea un trup de o fiin\â eu
noi pe care 1-a ipostasiat în el însu~i. Câci dadl ~i-ar fi adus corpul din cer ~i
n-ar fi luat firea noastrâ, la ce mai folose~te înomenirea ? Înomenirea lui
Dumnezeu Cuvîntul pentru aceasta s-a fâcut ca însâ~i firea, care a pâdltuit,
care a dlzut ~i care s-a corupt, sâ învingâ pe tiranul, care a în~elat-o ~i astfel
sâ se elibereze de stridlciune, dupa cum spune dumnezeescul apostol: ,,Pen-
tru dl prin om moartea, tot prin om învierea moqilor" 1• Dadl prima este
adevaratâ, este adevaratâ ~i a doua.
Dar dadl spune : ,,Primul Adam, din plimînt, pâmîntesc, al doilea Adam,
Domnul din cer" 2, nu afirmâ dl este din cer corpul lui, ci evident dl nu este
simplu om. Câci iata 1-a numit ~i Adam ~i Doron, indicînd pe amîndoi.
Cuvîntul ,,Adam" se tlilmâce~te: fâcut din plimînt; ~i este neîndoielnic dl firea
omului este facuta din plimînt, pentru ca a fast pllismuitli din pamînt.
Cuvîntul ,,Doron", însa, aratâ fiin\a dumnezeiasdl.
~i iara~i spune apostolul: ,,A trimis Dumnezeu pe Fiul sau Unul nllscut,
care s-a fâcut din femeie" 3• N-a spus ,,prin femeie", ci ,,din femeie". A arlltat
a~adar dumnezeiescul apostai ra însu~i Fiul Unul nâscut al lui Dumnezeu ~i
Dumnezeu este cel flicut om din Fecioarll ~i dl însu~i cel nllscut din Fecioarll
este Fiul lui Dumnezeu ~i Dumnezeu. Cllci s-a nllscut în chip corporal,
întrucît s-a fâcut om. N-a locuit într-un om mai dinainte fâcut, ca în profe\i,
ci însu~i s-a fâcut om în chip substan\ial ~i real, adidl în ipostasa lui existâ un
trup însufle\it cu suflet rational ~i gînditor ~i el însu~i s-a flicut ipostasa tru-
pului. Aceasta înseamna cuvintele :,,s-a fâcut din femeie". Câci cum ar fi fast
sub lege îns~i Cuvîntul lui Dumnezeu, dadl n-ar fi fost om deofiin\â cu noi?
Pentru aceea pe bunll dreptate ~i eu adevllrat numim Nlisdltoare de Dum-
nezeu pe sfînta Maria. Acest nume constituie toatll taina întrupllrii. Jar dadl
aceea care a nllscut este Nlisratoare de Dumnezeu, negre~it ~i cel nllscut din
1 l Corinteni, XV, 21.
2 I Corinteni, XV, 47.
3
Galateni, IV, 4.
115
ea este Dumnezeu ~i, negr~it, este ~i om. Cl.ci cum s-ar fi mlscut din femeie
Dumnezeu, care are existenta înainte de veci, dacâ nu s-ar fi fâcut om ? Este
evident câ Fiul omului este om. Jar dacâ cel nâscut din femeie este Dumne-
zeu, este evident câ este unul ~i acela~i atît cel nâscut din Dumnezeu Tatâl,
potrivit fiin\ei dumnezeie~ti ~i fârâ de început, cît ~i cel care în vremurile din
urmâ s-a nâscut din Fecioarâ, potrivit fiin\ei care are început ~i cade sub
timp, adicâ fiin\ei omene~ti. Acest fapt indicâ o singurâ ipostasâ, douâ firi ~i
douâ na~teri ale Domnului nostru lisus Hristos.
Nu numim deloc pe sfinta Fecioarâ Nâscâtoare de Hristos. Aceastâ denu-
mire a nâscocit-o spurcatul, pîngâritul Nestorie, cel eu cuget iudeu, vasul
necurâ\iei, pentru a desfiinta termenul: ,,Nâscâtoare de Dumnezeu", ca
supârâtor ~i spre a necinsti pe singura care eu adevârat este mai cinstitâ decît
toatâ zidirea, pe N:lscâtoarea de Dumnezeu, chiar dacâ ar crâpa el împreunâ
eu satan, tatâl sâu. Hristos (=uns) este ~i David regele ~i Aaron arhiereul,
câci demnitatea de împârat ~i preo\ia se ungeau. Poate sâ se numeascâ de
asemenea Hristos orice om purtâtor de Dumnezeu; acesta, însâ, nu este
Dumnezeu prin fire. Astfel urgisitul de Dumnezeu Nestorie s-a seme\it sâ
numeascâ purtâtor de Dumnezeu pe cel nâscut din Fecioarâ. Departe de noi
de a-1 numi sau de a gîndi câ este purtâtor de Dumnezeu ! Nu, ci îl numim
Dumnezeu întrupat. Cl.ci însu~i Cuvîntul s-a fâcut trup, a fost conceput din
Fecioarâ, s-a nâscut Dumnezeu împreunâ eu natura pe care a luat-o ~i care a
fost îndumnezeitâ de el în acela~i timp în care a fost adusâ la existen\â, în a~a
fel încît cele trei: luarea naturii noastre, existenta ~i îndumnezeirea ei de
Cuvînt s-au întîmplat simultan. ~i în chipul acesta sfinta Fecioarâ se în\elege
~i se nume~te N<lscâtoare de Dumnezeu ~i nu numai din pricina firii Cuvîntu-
lui, ci ~i din pricina îndumnezeirii firii omene~ti. Zâmislirea ~i existen\a aces-
tora, adicâ zâmislirea Cuvîntului ~i existen\a trupului în însu~i Cuvîntul, au
avut toc într-un chip minunat în acela~i timp. Însâ~i Maica lui Dumnezeu a
dat în chip minunat Fâcâtorului sâ se plâsmuiascâ, iar lui Dumnezeu ~i
fâcâtorului universului sâ se facâ om, îndumnezeind ceea ce a luat; unirea a
pâstrat cele uni te a~a cum ele au ~i fost unite, anume nu numai firea dumne-
zeiascâ, dar ~i fireascâ omeneascâ a lui Hristos, cea mai presus de noi ~i cea
asemenea nouâ. Nus-a fâcut mai întîi om, ~i mai pe urmâ Dumnezeu, ci
totdeauna, din primul moment al existentei, a existat în amîndouâ chipurile,
pentru câ de la începutul zâmislirii a avut existenta în însu~i Cuvîntul. Este
omenesc, deci, potrivit firii omene~ti; ~i este a lui Dumnezeu ~i dumnezeiesc
într-un chip supranatural. Mai mult, a avut ~i însu~irile unui corp însufle\it,
câci Cuvîntul le-a primit pe acestea în virtutea întrupârii. Acestea, potrivit
ordinii activitâ\ii naturale, sînt eu adevârnt naturnle.
116
CAPITOLUL XIII
Despre însu~irile celor doua firi
Mârturisind câ acela~i lisus Hristos, Domnul nostru, este Dumnezeu
desâvîr~it ~i om desâvîr~it, spunem câ acela~i le are pe toate cîte le are Tatâl,
afarâ de nena~tere ~i le are pe toate cîte le are Adam ce! dintîi, afarâ de pâcat
numai, adicâ : corp ~i suflet ra\ional ~i cugetâtor. Potrivit celor douâ firi, el
are duble însu~irile naturale ale celor douâ firi : douâ voin\e naturale, cea
dumnezeiascâ si œa omeneascâ; douâ activitâti naturale cea dumnezeiascâ
' ' '
~i cea omeneascâ; dbi liberi arbitri naturali, cel dumnezeiesc si cel omenesc·
~i în\elepciune ~i cuno~tin\â atît dumnezeiascâ cît ~i omenea;câ. Cl.ci, fiind ·
deofiin\â eu Dumnezeu ~i eu Tatâl, voie~te ~i lucreazâ liber ca Dumnezeu; dar
fiind deofiin\â ~i eu noi, acela~i voi~te ~i lucreazâ liber ca om. Ale lui sînt
minunile, ale lui sînt ~i patimile.
CAPITOLUL XIV
Despre vointele si libertâtile vointelor
Domnul~i n~stru Iisu's Hristo~
~adar, pentru câ Hristos are douâ firi, spunem câ are douâ vointe natu-
rale ~i douâ activitâ\i naturale. Dar pentru câ este o singurâ ipostasi a celor
douâ firi ale lui, spunem câ este unul si acelasi cel care voieste si cel care
lucreazâ în chip natural potrivit celor douâ firï'. din care, în ca~e ~i care este
Hristos, Dumnezeul nostru. El nu voie~te ~i nu lucreazâ în chip despârtit, ci
unit, câci voie~te ~i lucreazâ în fiecare din cele douâ forme eu participarea
celeilalte. Cl.ci cele care au aceeasi fiintâ au aceeasi vointâ si activitate· dar
cele care au fiinta deosebitâ, acel~a au' si vointa si activÙatea deosebi~â Si
contrariul : cele ~re au aceeasi vointâ si activitat~ acelea au aceeasi fii~t.i·
iar cele care au voin\a ~i activitatea d~o~ebitâ, acel~a au ~i fiin\a deo;ebiti. '
Pentru aceea eu privire la Tatâl ~i la Fiul ~i la Sfintul Duh deducem iden-
titatea firii din identitatea activitâ\ii ~i a voin\ei; iar eu privire la dumnezeias-
ca întrupare, deducem deosebirea firilor din deosebirea activitâtilor ~i
voin\elor. Cunoscînd deosebirea firilor, mârturisim o datâ eu aceasta ~i <Jco
sebirea voin\elor ~i a activitâ\ilor. Cl.ci dupâ cum numârul firilor în\tk\
~i rostit în chip cucernic - ale aceluia~i ~i ale unui singur l lristos nu
117
împarte pe unul Hristos, ci indidl deosebirea firilor pâstratâ ~i în unire, tot
astfel ~i numârul voin\elor ~i activitâ\ilor legate în chip substan\ial de firile
lui - dlci cu amîndouâ firile lui voia ~i lucra mîntuirea noastrâ - nu intro-
duce împAqire - sâ nu fie! - ci aratâ atît numai pâstrarea ~i conservarea
lor chiar în unire. Câci afirmâm dl voin\ele ~i activitâ\ile sînt însu~iri fire~ti
~i nu ipostatice. Aceast;i este puterea voliVonalâ ~i activâ, potrivit dlreia
voie~te ~i lucreazâ, atît pe cele pe care le voie~te cît ~i pe cele pe care le
lucreazâ. Dadl am admite dl acestea sînt însu~iri ipostatice, atunci am fi sili\i
sâ spunem dl cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sînt cu voin\e ~i activitâ\i
deosebite.
Câci ·trebuie sâ se ~tie dl nu este acela~i lucru a voi ~i a voi într-un fel
oarecare (ro nwr lh:À.vet). A voi este o însu~ire a firii ca ~i a vedea, dlci o au
to\i oamen!i. Dar a voi într-un fel oarecare nu este o însu~ire a firii, i::i a felului
nostru de a gîndi, dupâ cum ~i a vedea într-un fel oarecare, bine sau râu, dlci
nu to\i oamenii voiesc la fel ~i nici nu vâd la f~I. Acela~i lucru îl vom admite
~i despre activitâ\i. Câci a voi într-un fel oarecare,a vedea într-un fel oarecare
sau a lucra într-un fel oarecare este modul întrebuin\lirii voin\ei, vederii ~i
activitâ\ii ~i sînt proprii numai aceluia care face uz de ele ~i îl deosebe~te de
ceilal\i în vfrtutea a~a-nuinitei deosebiri comune.
A voi în mod simplu se nume~te voire (Oû1701r) sau putere voli\ionalâ,
care este o dorin\A ra\ionalâ ~i o voin\A fireasdl. Dar a voi într-un fel oare-
care, adidl ceea ce este supus voirii, se nume~te lucru voit (Oû17rov) ~i voin\A
gnomidl (Oû17µa yvwµi'JKov). Jar voli\ional (fJEÀ.1'/rtKov) este ce! care are fa-
cultatea de a voi, spre exemplu: firea dumnezeiasdl, ca ~i firea omeneasdl,
este voli\ionalâ. Cel care voie~te (OeÀ.wv) este acela care face uz de voire,
adidl ipostasa, spre exemplu: Petru.
~adar, prentru dl unul este Hristos ~i una este ipostasa lui, unul ~i acela~i
este ce! care voiqte în chip dumnezeiesc ~i omenesc. Dar deoarece are douâ
firi voli\ionale, pentru dl sînt ra\ionale, - dlci tot ceea ce este ra\ional este
~i voli\ional ~i liber - vom spune despre el dl are douâ voiri, adidl douâ
voin\e naturale. Acela~i este voli\ional potrivit celor douâ firi ale lui. El a luat
puterea voli\ionalâ care existâ în chip firesc în noi. ~i pentru dl unul este
Hristos ~i acela~i care voie~te potrivit fidlreia din cele douâ firi vom spune
despre el dl are acela~i lucru voit, nu în sensu! dl voia numai pe acelea, pe
care în ch!p firesc le-a voit ca Dumnezeu - dlci nu este o însu~ire a Dumne-
zeirii a voi sâ mânînci sau sâ bei sau altele asemenea - ci dl el voia pe acela
care ajutâ la men\inerea firii omene~ti, ~i aceasta nu în virtutea unei împotri-
118
viri de pâreri, ci în virtutea însu~irii firilor. Câci atunci le voia pe acestea în
chip firesc, cînd voin\a lui dumnezeiasdl le voia ~i îngâduia trupului sâ sufere
~i sâ fadl cele ale sale. ·
Voirea se aflâ în chip firesc în om; ~i acest lucru este evident din urmâtoa-
rea argumentare. Dadl facem abstraqie de via\a dumnezeiasdl, trei sînt felu-
rile vie\ii : vegetativâ, senzitivâ ~i gînditoare. Îns~irea distinctâ a vie\ii vege-
tative este puterea de nutri\ie, de crqtere ~i de na~tere; a vie\ii senzitive,
mi~carea impulsivâ, iar a vie\ii ra\ionale ~i gînditoare liberul arbitru. ~adar,
dadl în chip firesc se aflâ în viap vegetativâ puterea de nutri\ie, iar în via\a
senzitivâ mi~carea impulsivâ, urmeazâ dl în chip natural se aflA în via\a ra\io-
nalâ ~i gînditoare liberul arbitru. Liberul arbitru nu este nimic altceva decît
voirea. Prin urmare, dadl Cuvîntul s-a fâcut trup însufle\it, gînditor ~i liber,
s-a fâcut ~i voli\ional.
Mai mult: noi n-avem nevoie sâ învâ\âm cele naturale. Nimeni nu înva\â
sâ gîndeasdl, sâ trâiasdl, sâ flâmînzeasdl, sâ înseteze sau sâ doarmâ. ~i nici
nu învâ\Am sâ voim. Prin urmare a voi este ceva natural.
~i iarâ~i: în fiin\ele lipsite de ravune conduce firea; în om, însli, este
condusâ firèa, pentru dl omul se mi~dl în chip liber potrivit voin\ei; prin
urmare omul este prin fire voliVonal.
~i iarli~i: omul a fost flicut dupli chipul fericitei ~i suprafiin\ialei Dumne-
zeiri; firea dumnezeiasdl, însli, este prin naturâ ~i liberâ ~i voli\ionalli; prin
urmare omul, fiind o icoanâ a ei, este prin naturâ ~i liber ~i voli\ional. Câci
pârin\ii au definit liberul arbitru voin\A.
Mai mult: în to\i oamenii existâ voin\a ~i nu la unii existâ, iar la al\ii nu
existâ; dar ceea ce se observâ în chip ob~tesc la to\i caracterizeazli firea care
este în indivizii de sub ea; prin urmare, omul este prin naturâ voli\ional.
~i iarâ~i: nu se poate spune despre fire dl este mai mult sau mai pu\in decît
este ea; de asemenea, voin\a existâ în toV ~i nu în unii mai mult, iar în al\ii
mai pu\in; prin urmare, omul este prin fire voli\ional. ~i acum dadl omul este
prin fire voli\ional, urmeazâ dl ~i Domnul este prin fire voliVonal, nu numai
ca Dumnezeu, dar ~i pentru dl a fost om. Dupâ cum a luat firea noastrâ, tot
astfel a luat, prin fire, ~i voin\a noastrâ. ~i pentru acest motiv pârin\ii au spus
dl el ~i-a format în el însu~i voin\a iloastrâ.
Dadl voin\a nu este ceva care \ine de naturâ, va fi sau ipostatidl sau contra
naturii. Dar dadl este ipostatidl, Fiul va avea altâ voin\A decît Tatâl, dlci
ipostaticul este caracterul ipostasei numai. Dar dadl este contra naturii,
119
compusâ ~i comunâ; ~i dupâ cum este o ipostasâ compusâ ~i comunâ a firilor
tot astfel este ~i a însu~irilor sale fire~ti.
Este cu neputin\â sâ vorbim de opinie (yvwµ11) ~ide preferin\â (npoat-
pwtr) cu privire la Domnul, dacâ ar fi sâ vorbim în sensu! propriu al cuvîntu-
lui. Qlci opinia este o dispozi\ie pentru ceea ce a fost judecat, dupâ cercetare
~i deliberare, adicâ sfat ~i judecatâ, asupra lucrului pe care nu-1 cunoa~tem.
Dupâ pârere urmeazâ preferin\a, care alege ~i preferâ pe unul în Iocul altuia.
Domnul, însâ, pentru câ n-a fost simplu om, ci ~i Dumnezeu, ~i pentru câ ~tia
toate nu avea nevoie de gîndire, de cercetare, de deliberare ~ide judecatâ; el,
în chip firesc, era atras spre bine ~i se îndepârta de râu. Astfel spune ~i pro-
rocul lsaia câ ,,înainte de a cunoa~te copilul sâ aleagâ pe cele rele, va alege
binele; pentru câ înainte de a cunoa~te copilul binele sau râul, va Iepâda râul
ca sâ aleagâ binele" 1• Cuvîntul ,,mainte" aratâ câ el nu cerceteazâ ~i delibe-
reazâ în felul nostru, ci fiind Dumnezeu ~i subzistînd în chip dumnezeiesc în
trup, adicâ unit cu trupul dupâ ipostasâ, avea binele prin fire, pentru câ era
Dumnezeu ~i pentru câ ~tia toate. Virtu\ile sînt naturale ~i existâ în to\i în
chip natural ~i deopotrivâ, chiar dacâ nu to\i fac deopotrivâ cele ale firii. Qlci
prin câlcarea poruncii ne-am abâtut de la cele conforme naturii la cele contra
naturii. Domnul, însâ, ne-a adus de la cele contra naturii la cele conforme
naturii. Aceasta înseamnâ cuvintele ,,dupâ chip ~i dupâ asemânare" 2• lar as-
ceza ~i ostenelile acesteia n-au fost nâscocite pentru a dobîndi virt utea, adusâ
din afarâ, ci pentru a da la o parte viciul strâin ~i contra firii, dupâ cum ~i
rugina nu este ceva firesc, ci ceva care se depune din pricina neglijentei; prin
muncâ, însâ, o îndepârtâm ~i dâm la ivealâ strâlucirea naturalâ a fierului.
Trebuie sâ se ~tie câ termenul opinie (yvwµ11) are multe sensuri ~i multe
însemnâri. Uneori înseamnâ îndemn, dupâ cum zice dumnezeiescul apostol:
,,Despre fecioare nu am poruncâ de la Domnul, ci îndemn vâ dau" 3• Alteori
înseamnâ sfat, ca atunci cînd spune profetul David: ,,Asupra poporului tâu
sfat au urzit"4 • Alteori înseamnâ hotârîre, ca atunci cînd Daniil spune: ,,Pen-
tru cine a ie~it aceastâ hotârîre fârâ de ru~ine?" 5 • Alteori se ia în Ioc de cre-
din \â, de pârere sau de cugetare ~i, ca sâ spun pe scurt, cuvîntul opinie
(yvwµTJ) se ia în 28 de sensuri.
1 /saia, VII, 15.
2 Facerea, 1, 26.
3 J Corinteni, VII, 25.
4 Psalmi, LXXXII, 4.
5 Daniil, Il, 15.
122
CAPITOLUL XV
Despre activitiitile care sînt în Domnul nostru Iisus Hristos
Cu privire la Domnul nostru lis us Hristos spunem câ are ~i douâ activitâ\i.
Ca Dumnezeu ~i deofiin\â cu Tatâl a avut activitate dumnezeiascâ, iar ca om
si deofiintâ cu noi a avut activitatea firii omenesti.
' ' ,
Trebuie sâ se ~tie câ altceva este activitatea (evepyeta), altceva activ (ev-
epY1Jwwv), altceva actul (evep11µa), ~i altceva cel care activeazâ (o evepywv).
Activitatea este mi~carea eficace ~i substantialâ a firii; activa este natura de
unde provine activitatea; actul este îndeplinirea activita\ii; cel care activeazâ
este cel care face uz de activitate, adicâ ipostasa. Activitatea se nume~te însâ
~i act, iar actui ~i activitate, dupâ cum ~i creatura se nume~te crea\ie, caci
zicem astfel: ,,toata crea\ia", indicînd creaturile.
Trebuie sâ se ~tie câ activitatea este o mi~care ~i ea !.lai degrabâ lucreazâ
sub o cauzâ externâ decît lucreazâ în mod activ, dupâ cum zice Grîgore Teo-
logul în cuvîntarea despre Sf. Duh: ,,Dacâ existâ o activitate, atunci este evi-
dent câ va lucra sub o cauzâ externâ ~i nu va lucra din proprie ini\iativâ, ~i va
înœta imediat dupâ ce va fi lucrat sub impulsul altuia 1•
Trebuie sa se ~tie câ însâ~i via\a este o activitate ~i este prima activitate a
vietuitoarei. Activitate este ~i toatâ alcâtuirea vie\uitoarei: puterea de nu-
tri\ie, de cre~tere, adicâ vegetalâ 2, mi~carea impulsivâ, adicâ senzitivâ, facul-
tatea gîndirii ~i a liberului arbitru. Activitatea este îndeplinirea puterii. Dacâ
toate acestea se vâd la Hristos, vom spune deci despre el câ are ~i activitate
omeneascâ.
Se nume~te activitate ~i primul gînd care se na~te în noi; el este o activitate
simplâ ~i fârâ rela\ie prin aceea câ mintea dâ la ivealâ, prin sine însâ~i, în chip
tainic, propriile ei gînduri, fârâ de care nu s-ar putea numi pe bunâ dreptate
minte. Se nume~te iara~i activitate ~i exteriorizarea ~i râspîndirea celor
gîndite prin exprimarea cuvîntului. Aceastâ activitate, însa, nu este fârâ re-
la\ie ~i simpla, ci ea se gâse~te într-o rela\ie, pentru câ este alcâtuitâ din
gîndire ~i cuvînt. Activitate este ~i însâ~i rela\ia ce existâ între savîr~itor ~i
lucrul sâvîr~it. Se nume~te activitate ~i însâ~i îndeplinirea activitâ\ii. Prima
activitate este o activitate a sufletului numai; a doua este a sufletului care face
uz de corp; a treia a corpului însufle\it cu min te; a patra, îndeplinirea. Mintea
1 Cuvintul XXXI, al cincilea teologic, despre Sfintul Duh, MG, XXXVI, col.140 A
2 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f.82r.
123
vede mai dinainte ceea ce are sa se întî,m ple ~i lucreazll prin corp potrivit
acestei vederi. ~adar sufletul este cel care conduce; el se folose~te de corp
ca de un instrument, conducîndu-1 ~i dirijîndu-1. Activitatea corpului este
alta: ea este condusa ~i pusa în mi~care de suflet. Îndeplinirea apar\ine ~i
trupului ~i sufletului; trupului apaqine atingerea, tïnerea în mîini ~i cuprin-
derea a ceea ce se lucreazll; sufletului îi apaqine forma ~i înfa\i~area a ceea
ce se face. Tot astfel ~i despre Domnul nostru Iisus Hristos, puterea facerii
de min uni a fost activitatea Dumnezeirii lui; dar lucrarea eu mîinile, a voi, a
spune: ,,vreau, curate~te-te" 1 a fost activitatea omenirii lui. Îndeplinirea
apaqine pe de 0 parte firii omene~ti, cum este ruperea pîinilor2, auzirea le-
prosului ~i rostirea cuvîntului ,,vreau"3, iar pe de alta parte a celei dumne-
zeie~ti cum este înmul\irea pîinilor 4 ~i curatirea leprosului 5• Prin amîndoua,
prin activitatea sufletuh!i ~i <: ::orpului, a aratat unica, aceea~i, asemenea ~!
întocmai activitate dumnereiascll a lui. Câci dupa cum cuno~tem di firile sînt
unite ~i di au întrepatrunderea una în alta ~i nu tagâduim deosebirea acestora,
ci le numaram ~i cuno~tem di sînt nedespaqite, tot astfel cuno~tem ~i unirea
vointelor si a activitlltilor, cunoastem si deosebirea si le numaram dar nu
intr~duce~ despaqir~. Câci în chipul 'în care s-a îndumnezeit trup~l ~i n-a
suferit schimbarea firii, în acela~i chip ~i vointa ~i activitatea luis-au îndum-
nezeit, dar nu ies din propriile lor granite. Câci unul este cel care este si
aceasta ~i aceea, ~i în chipul acesta ~i în chtpul acela, adidi cel care voie~te ~i
lucreaza dumnezeieste si omeneste.
' ' '
~adar este necesar sa spunem di Hristos a avut douâ activitâ\i, din cauzâ
di a avut doua firi. Cele care au firea deosebita, acelea au ~i activitatea deo-
sebita; iar cele care au activitatea deosebitâ, acelea au si firea deosebitâ. Si
contrariul: cele care au aceea~i fire, acelea au ~i aceea~i activitate; iar ceie
care au o singurâ activitate, acelea au ~i o singurâ fiin\a, dupa cum spun
pârin\ii, grâitorii celor dumnezeie~ti . ~adar, este necesar una din doua: sau
sâ spunem di una este ~i firea lui Hristos, dadi spunem di H ristos are o
singurâ activitate, sau, dadi ne tinem de adevar ~i mârturisim potrivit Evan-
gheliei ~i parin\ilor di Hristos are douâ firi, trebuie sâ marturisim ~i douâ
activitâ\i corespunzlltoare acestora. Câci fiind, în virtutea Dumnezeirii, deo-
fiin\â cu Dumnezeu ~i cu Tatlll, va fi asemenea lui ~i în ce prive~te activitatea.
1 3 loan, V, 17.
Matei, VIII, 3; Marcu, !, 41; Luca, V, 13.
2 Matei, XIV, 19;Marcu, Vi, 41;Luca, IX, 16; loan, VI, 11.
3 Matei, VIII, 3; Marcu, 1, 41; Luca, V, 13.
4 Matei XIV, 19-21; MarciJ, VI, 36-44; Luca, IX, 12-17, Joan, VI , 5-14.
5 Matei, VIII, 3; Marcu, I, 42; Luca, V, 13.
124
~i apoi fiind, în virtutea omenirii, deofiintâ cu noi, va fi asemenea noua în ce
prive~te activitatea. Câci spune fericitul Grigore, episcopul Nisei1: ,,Cele care
au o singurâ activitate, negre~it di au ~i aceea~i putere, dici oric'e activitate
este îndeplinirea puterii"2• Este cu neputintâ ca firea neziditâ ~i cea zidita sâ
aibâ o singura fire, sau o singurâ putere, sau o singurâ activitate. Dar dadi
vom spune di Hristos are o singurâ activitate, vom atribui Dumnezeirii
Cuvîntului afectele sufletului rational, adidi frica, supararea ~i nelini~tea.
Dadi vei obiecta însâ di sfin\ii pârin\i vorbind despre Sfinta Treime au
spus: cele care au o singurâ fiin\â acelea au ~i o singurâ activitate, ~i cele
care au o fiintâ deosebitâ acelea au si activitatea deosebitâ si câ nu trebuie
sâ aplidim a;upra întruparii terme'nii întrebuinta\i asupr~ Dumnezeirii,
vom spune: dadi parin\ii au vorbit numai despre Dumnezeire ~i dacâ Fiul
dupâ întrupare nu este de accea~i activitate cu Tata!, nu va fi nici de
aceea~i fiin\â. ~i atunci cui vom atribui aceste cuvinte: ,,Tatâl meu pînâ
acum lucreazâ ~i eu lucrez" 3; ~i: ,,Fiul face de asemenea pe acelea pe care
vede di Tatâl le face" 4; ~i: ,,Dacâ nu mâ crede\i pe mine, crede\i faptelor
mele" 5; ~i: ,,Faptele pe care le fac eu mârturisesc despre mine" 6; ~i: ,,Dupâ
cum Tatâl învie pe moqi ~i dâ via\â, tot a~a ~i Fiul dâ via\â acelora cârora
vrea" 7• Toate aceste locuri îl aratâ nu numai deofiin\â cu Tatâl ~i dupâ
întrupare, dar ~ide aceea~i activitate.
~i iara~i: dadi purtarea de grijâ de toate nu este numai opera Tatâlui ~i a
Sfintului Duh, ci si
, a Fiului si
, dupâ întrupare, si
, dadi aceasta esté activitate '
urmeazâ di ~i dupa întrupare este de aceea~i activitate eu Tatal.
Dadi cunoastem din minuni di Hristos este de aceeasi fünta cu Tatâl si
dadi minunile ~înt o activitate a lui Dumnezeu, urmeazll di est~ dupa într~­
pare de aceea~i activitate cu Tatâl.
Dadi activitatea Dumnezeirii lui ~i a trupului lui este una, atunci ea va fi
compusâ, iar Hristos va avea sau altâ activitate decît Tatâl, sau si Tatâl va
avea o activitate compusâ. Jar dadi activitatea este compusa, est~ clar di ~i
firea.
1 Sf. Grigore al Nisei (t c. 385), fratele ce! mai mie al stîntului Vasile, a fost episcopul Nisei.
Des~re sf. Grigore sii se vadà: D. Fecioru, op. cit, nota 4, p. 46.
Explicarea Rugiiciunii Domnesti, MG, XLIV, col. 1160 A
.
4
Joan, V, 19.
5 loan, X, 38.
6 Joan, X, 25.
7
loan, V, 21.
..
125
 Iar daci vor spune ci prin activitate se introduce persoana, vom spune ci
daci prin activitate se introduce persoana, atunci potrivit unei juste inversiu-
ni ~i energia va fi introdusli prin persoanli. În chipul acesta Sfinta Treime va
avea trei activitli\i, pentru ci are trei persoane sau ipostase; sau, pentru ci
are o activitate, va avea o persoanli sau o singurli ipostasli. Sfin\ii plirin\i, însli,
au spus în de comun acord ci cele care au aceeasi fiintli au si aceeasi activi-
tate/ ' ' ' '
Mai mult: daci prin activitate se introduce persoana, atunci cei care au
hotlirît sli nu se vorbeascli nici de o activitate, nici de douli activitliti ale lui
Hristos 1 au poruncit sli nu se vorbeascli nici de o persoanli a lui ~i nici de douli.
~i dupli cum eu privire la cu\itul înro~it în foc se plistreazâ firile focului ~i
ale fierului, tot astfel ~i cele douâ activitâ\i ~i îndeplinirile !or. Fierul are
proprietatea de a tâia, iar focul proprietatea de a arde; taierea, însâ, este
îndeplinirea activitll\ii fierului; iar arderea este îndeplinirea activitâ\ii focu-
lui. Deosebirea acestora se plistreazâ în tâierea cea arsâ si în arderea cea
tâiatâ, eu toate ci du pli unirea fierului eu focul nici arderea'nu s-a îndeplinit
flirâ tâiere, nici tâierea fârâ ardere. ~i nici nu spunem ci sînt douâ cu\ite
înro~ite în foc din pricina dublei activitâ\i naturale ~i nici nu amestecim deo-
sebirile !or Sùbstan\iale din pricinâ ci este un singur cu\it înro~it în foc. To t
astfel ~i în Hristos; a Dumnezeirii lui este activitatea lui dumnezeiasci si
atotputernici, iar a omenirii lui activitatea noastrâ. Îndeplinirea activitâtÎi
omene~ti este \inerea mîinii copilei ~i ridicarea, iar a celei -dumnezeiesti, î~­
vierea2. Altceva este aceasta ~i al~ceva cealaltâ, chiar daci existâ nedesp:lr\ite
una de alta în activitatea lui teandrici. Dar daci pentru motivul ci ipostasa
Domnului este una, va fi si activitatea lui una, atunci si firea lui va fi una
pentru ci una este ipostas~ lui. ' '
~i farâ~i : daci am spune eu privire la Domnul ci are o singurâ activitate,
vom spune ci aceasta este sau dumnezeiasci sau omeneasci sau nici una din
d_ouâ. Daci este dumnezeiasci, vom spune ci este numai Dumnezeu, lipsit
de omenirea noastrâ; daci este omeneasci, vom huli, spunînd ci este simplu
om; iar dacâ spunem ci nu este nici dumnezeiasci, nici omeneasci, vom
spune ci nu este nici Dumnezeu, nici om, nici deofiin\â eu Tatlil, nici eu noi.
Identitatea dupâ ipostasâ s-a fâcut prin unire; iar daci nu-i a~a, atunci se
1 3 Citatul nu este al sfintului Chiril, ci al sfintului Grigore al Nisei, Contra lui Eunomiu, MG,
Este vo r ba de marturisirea de credin\a redactata în 636 de Sergie, patriarhul -
Constantinopolei ~i semnata de împaratul Heraclie în 638, prin care se interzicea de a se vorbi
de o activitate sau doua activita\i în Mîntuitorul Hristos.
2 4 Joan, XI, 1-44
Matei, IX, 25; Marcu , V, 41-42; Luca, VIII, 54-55.
126
distruge deosebirea firilor. Daci este pâstratli, însli, deosebirea firilor, vor fi
plistrate negre~it ~i activitli\ile acestora. Olci nu existâ fire fârâ activitate.
Daci Stâpînul Hristos are o singurâ activitate, atunci va fi sau creatli sau
necreatâ, clici nu existli o activitate intermediarâ acestora, du pli cum nu existâ
nici fire. Asadar, daci este creatli va arâta numai firea cea creatli; iar daci este
necreatli, ~a caracteriza numai fiin\a cea necreatli. Olci trebuie negre~it ca
însu~irile fire~ti sli fie corespunzâtoare firilor. 0 fire imperfectâ, însâ, este eu
neputin\â sil existe. Activitatea fireascli nu existli in insu~irile cele din afara
firii si este evident ci nici nu poate sâ fie, nici nu poate sâ se cunoasçli fire
fârâ ~ctivitate fireasci. Olci fiecare, atît timp cît nu se schimbli, i~i învede-
reazâ firea sa prin cele ce activeazâ.
Daci Hristos are o singurâ activitate, atunci aceea~i activitate face ~i pe
ce!c dumnezeie~ti ~i pe cele omene~ti. Nici una din existen\e, atit timp cît
ramîne în însu~irile ei fire~ti, nu poate sâ faci ceva contrar firii ei. Focul nu
râce~te ~i incilze~te ~i nici apa nu usuci ~i udâ. Prin urmare în ce chip Hristos,
care este prin fire Dumnezeu ~i care s-a fâcut prin fire om, a sâvîr~it atît
minunile cît ~i patimile, eu o singurâ activitate?
Asadar, daci Hristos a Iuat min te omeneasci, adicli sutlet gînditor ~i ratio-
nal, ~egre~it ci el trebuie sâ fi gîndit ~i trebuie sâ fi gîndit pururea; iar cuge-
tarea este o activitate a min\ii; prin urmare Hristos a fost activ ~i ca om ~i a
fast activ pururea.
Prea in\eleptul ~i marele sfint loan Hrisostom1, în explicarea Faptelo~
Apostolilor, spune astfel in a doua omilie: ,,Nu ar gre~i cineva daci ar num1
patima lui faptâ, cici prin faptul ci a pâtimit toate, a fâcut Iucrul acela mare
~i minunat, distrugînd moartea ~i fâcînd toate celelalte" •
2
Dacl orice activitate, dup:l cum au decis despre aceasta invâ\atii, se de-
fineste ca o miscare substantialâ a unei firi, atunci unde a vâzut cineva o fire
imobilâ sau ~mplet inacti~â, sau unde a gâsit o activitate, care sâ nu fie
miscarea unei puteri fire~ti? Dar dupâ cum spune fericitul Chiril, nici un om
ca;e cuget:l just nu va adroite ci Dumnezeu ~i creatura au o singurâ activitate
fireasci3. Firea omeneascli nu învie pe Lazâr4 ~i nici puterea dumnezeiasci
1 Despre sf. Ioan Hrisostom (t 407) sa se vada T.M. Popescu, in ,,Fîntîna Darurilor", 1937
~i
D. Fecioru, op. cit, nota 6, p. 48-49.
2 Comentar la Faptele Apostolilor, MG, LX, col. 18.
XLV, col. 705 C. Cf. Dr. Dionys Stiefenhofer, Des heiligen Johannes von Damaskus Genaue
Darlegungdes onhodoxen Glaubens, München, 1923, p. 160, nota 3.
127
nu lâcrâmeazâ 1• Oici pînsul este propriu firii omene~ti, iar via\a este proprie
vie\ii enipostatice. Cu toate acestea, fiecare din ele este comunâ amîndurora
firilor din cauza identitâ\ii ipostasei. Oici unul este Hristos ~i una este per-
soana lui, adicâ ipostasa. ~i totu~i are douâ firi, a Dumnezeirii ~i a omenirii
lui. ~adar, din Dumnezeire decurge în chip firesc slava care a fost comunâ
fiecâreia din cele douâ firi din pricina identitll\ii ipostasei, iar din trup cele
smerite, care sînt comune fiecâreia din cele doull firi. Oici unul este si acelasi
cel care este aceasta si aceea, adicâ Dumnezeu si om, si ale aceluiasi sînt atÎt
cele ale Dumnezeirii 'cît si cele ale omenirii. Du~nezeÎrea sâvîrsea ~inunile
dar nu le sllvîr~ea fllrll tr~p; trupul, însâ, pe cele smerite, dar nu 'rnrll Dumne~
zeire. În timp ce trupul plltimea, Dumnezeirea era unitâ eu el, eu toate aces-
tea rllmînea impasibilll ~i sâvîr~ea patimile cele mîntuitoare. ~i în timp ce
Dumnezeirea Cuvîntului lucra, sfinta lui minte era unitâ eu ea, gîndind ~i
stiind cele ce se sâvirseau.
' '
~adar Dumnezeirea împllrtll~e~te corpului mâririle sale proprii, dar ea
nu particip<l patimilor trupului. Oici n-a suferit trupul lui prin Dumnezeire
a~a dup<l cum Dumnezeirea a lucrat prin trup. Trupul n-a fost decît un ins-
trument al Dumnezeirii. ~adar, chiar dacâ din primul moment al zâmislirii
n-a fost nici cea mai mira despâr\ire între cele doull firi, ci faptele fiecâreia
din cele dou<l firi au fost continuu ale unei singure persoane, totu~i cu nici un
chip nu amestecâm pe acelea care s-au sâvîr~it în mod nedespâqit, ci cu-
noa~tem din calitatea faptelor ale cârei din cele douâ firi este fiecare fapt<l.
Prin urmare, Hristos lucreazâ potrivit fiecâreia din cele douâ firi ale lui si
fiecare fire din cele dou<l lucreazâ în el cu participarea celeilalte. Cuvîntul, î~
virtutea st<lpînirii ~i puterii Dumnezeirii, lucreazâ cele ce sînt ale Cuvîntului,
toate cîte sînt domne~ti ~i împârâte~ti. far corpul lucreazâ pe ale sale, potrivit
voin\ei Cuvîntului, care s-a unit eu el ~i câruia îi apaqine. Corpul nu se mi~câ
spre efectele fire~ti, nici nu se îndepârta ~i evita de la sine pe cele dureroase
sau pe cele care veneau din afarâ, ci corpul lui lucra a~a potrivit firii sale, prin
faptul câ voia Cuvîntul ~i îngâduia in vederea mîntuirii sâ pâtimeascâ aceasta
~i sâ sâvî~eascâ propriile sale activitâ\i pentru ca, prin faptele firii sale, sâ fie
învederat adevârul.
Dar dupâ cum, în chip suprafiin\ial, a luat fiin\â nâscîndu-se din Fecioarâ,
tot astfel lucreazâ ~i cele omene~ti mai presus de om, mergînd cu picioare
pâmînt~ti pe apâ nestatornicâ 2, nu pentru câ apa s-a prefâcut în pâmînt, ci
1
Joan, XI. 35.
2
Marei, XIV, 25-26; Marcu, VI, 48-49.
128
pentru câ, prin puterea suprafireascâ a Dumnezeirii lui, apa ~i-a pierdut ca-
litatea ei de a mai curge ~i n-a cedat greutll\ii picioarelor materiale. Nu
sllvîrsea în chip omenesc pe cele omene~ti, câci nuera numai om, ci ~i Dum-
neze~. Pentru aceea ~i patimile lui sînt de via\ll fâcâtoare ~i mîntuitoare. ~i
nici nu lucra în chip dumnezeiesc pe cele dumnezeie~ti, câci nu era numai
Dumnezeu, ci ~i om. Pentru aceea sllvî~ea minunile prin pipllit, prin cuvînt
si prin cele asemenea.
' Dar dacâ ar spune cineva: noi vorbim de o activitate eu privire la Hristos
fârll ca sll desfiintllm activitatea omeneascâ; aceasta pentru motivul câ activi-
tatea omeneasc:À in opozitie CU activitatea dumnezeiascâ, Se nume~te pa-
timll; prin urmar~, potrivit ~cestei cugetllri vorbim de o singurll activitate eu
privire la Hristos.
La aceasta vom spune: potrivit acestui ravonament ~i cei care vorbesc ùe
o singurll fire nu vorbesc de aceasta desfiin\ind pe cea omeneascâ, ci pentru
câ firea omeneascâ, în opozi\ie eu cea dumnezeiascâ, se nume~te pasibilll.
Dar departe de noi de a numi patimll activitatea omeneascâ din pricina opo-
zitiei ei eu activitatea dumnezeiascâ. Oici, in general vorbind, nu se cunoa~te
si 'nici nu se defineste existenta cuiva din juxtapunere sau din compara\ie.
Dacâ ar fi asa' ,
ar u~ma ca luc'rurile sll fie alternativ cauzele lor. Câci dacâ
activitatea omeneascâ este patimâ din pricinll câ cea dumnezeiascâ este acti-
vitate, atunci negre~it câ ~i firea omeneascâ va fi rea din pricinll câ firea dum-
nezeiasc<l este bunâ. ~i invers prin antitezâ: mi~carea dumnezeiascâ se
nume~te activitate, pentru câ mi~carea omeneascâ se nume~te pa!imâ, iar
firea dumnezeiascâ va fi bunll pentru câ firea omeneascâ este rea. In chipul
ace.sta toate fâpturile vor fi rele, iar cel care a spus: ,Ji a vazut Dumnezeu toate
cîte a facut ~i iata foarte bune"1, min te.
Dar noi spunem câ sfin\ii pllrin\i au numit mi~carea omeneascâ în multe
feluri, potrivit problemelor pe care le discutau. Au numit-o putere, activitate,
deosebire miscare însusire, calitate si patimâ. Au numit-o putere, nu în opo-
' , ' ' '
zitie eu cea dumnezeiascâ, ci pentru câ este o putere care î~i are cauza în ea
în~â~i ~i pentru câ este neschimblltoare. Au numit-o activitate: pentru câ este
ceva caracteristic, care scoate la ivealll ceea ce este asemenea m toate cele de
aceea~i specie. Au numit-o deosebfre, pentru câ ea face deosebirea între spe-
. cii. Au numit-o mi~care, pentru câ ea indicâ specia. Au numit-o însu~ire,
pentru câ ea constituie specia ~i se aflll numai in ea ~i nu în alta. Au numit-o
1
Facerea, I, 31.
129

calitate, pentru câ ea este specificâ speciei. Au numit-o patimâ, pen~ru câ se
miscâ - câci toate cele ce sînt din Dumnezeu ~i dupâ Dumnezeu, prm faptul
câ ~e miscâ, suferâ, pentru câ ele nu sînt prin ele mi~câtoare ~i prin sine
puterni~. ~adar, dupâ cum s-a spus, nu se num~te a~a prin opozi\i~1, ci
potrivit felului de a fi, sâdit în ea la creave de câtre cauza fâcât?are a ~n.1ver­
sului. Pentru aceea sfin\ii pârin\i, dîndu-i acela~i nume au num1t-o acuv1tate.
Qici cel care a spus 2: ,,Lucreazâ în fiecare din cele douâ forme eu participarea
celeilalte" 3, ce altceva a fâcut decît cel care a spus: .. ~i posti1'd patruzeci de
zile, dupâ aceea a flâmînzit" 4• Qici a îngMuit firii sâ lucreze cel~ ale sale c~n~
a voit. Sau ce altceva au spus cei care au afirmat câ Hristos are m el o acuvi-
tate deosebitâ, sau cei care au afirmat câ are o activitate dublâ, sau cei care
au afirmat câ are alta si alta? Aceste din urmâ numiri indicâ prin antonim_ie
pe cele douâ activitâ\i.'De multe ori prin antonimie se indicâ numârul ca p~in
a zice: dumnezeiesc ~i omenesc. Cici deosebirea este ceea ce face ca lucrunle
sâ se deosebeascâ între ele. Dar cele care nu existâ cum pot sâ se deose-
beascâ?
CAPITOLUL XVI
Câtre cei care spun: Dacâ omul are doua firi
si doua activitâti, este necesar ca Hristos sa aibâ
• trei firl si
•
tot atîtea activitâti
• completa asemânaf P. în tO\i oamenii; a fi unul potrivit fiin\ei sufletului ~i
Omul, luat separat, fiind alcâtuit din douâ firi, din suflet ~i din corp, ~i
avîndu-le pe acestea neschimbate în el, se poate spune, pe bunâ dreptate, câ
are douâ firi. Fiecare pâstreazâ ~i dupâ unire însu~irea naturalâ. Nici corpul
nu este nemuritor, ci muritor; nici sufletul muritor, ci nemuritor; nici corpul
nevâzut, nici sufletul vizibil ochilor trupului, ci unul ra\ional, gînditor ~i ne-
corporal, altul, gros, vizibil ~i ira\ional. Cele care se împart prin opozi\ie
dupâ fi_in\â nu sînt de aceea~i fire; prin urmare sufletul ~i corpul nu sînt de
aceea~i fiin\â.
1 Tradus prin corectarea textului edi\iei MG, dupa edi\ia de la Vero~a, 1531, f. 86v. .
2 Estevorba de papa Leon cel Mare (t 461) ~ide Epistola XXVlll, catre Flav1an patnarhul
Constantinopolei (t 449).
3 Epistola XXVIII catre Flavion, MG, UV, col. 768 B.
4 Matei, IV, 2.
130
~i iarâ~i: omul este fiin\â ra\ionalâ ~i muritoare. Dacâ orice defini\ie indicâ
firile asupra cârora se face defini\ia ~i dacâ potrivit no\iunii de fire nu este
identitate între ra\ional ~i muritor, urmeazâ câ omul, potrivit legii propriei
sale defini\ii, nu are o singurâ fire.
lar dacâ se spune uneori câ omul are o singurâ fire, atunci se ia numele firii
în locul speciei, ca atunci cînd spunem câ omul nu se deosebe~te de om prin
vreo deosebire a firii. Dar pentru câ to\i oamenii au aceea~i constitu\ie ~i
pentru câ sînt compu~i din suflet ~i corp ~i pentru câ fiecare om are douâ firi,
to\i se redue la o singurâ defini\ie. Acest lucru nu este absurd. ~i sfin\itul
Atanasie, în lucrarea: ,,Contra celor care hulesc Duhul Stint", a spus câ existâ
o singurâ fire a tuturor fâpturilor, pentru câ sînt fâcute. El spune astfel: ,,Este
eu putin\â sâ se vadâ iarâ~i câ Duhul Sfînt este superior crea\iei, câ este
altceva decît firea celor fâcute ~i câ este propriu numai Dumnezeirii" 1• Tot
ceea ce este comun ~i se observâ în mul\i, fârâ ca sâ fie în unul mai rouit, iar
în altul mai pu\in, se nume~te fiin\â. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice
o singurâ fire a oamenilor, pentru câ orice om este campus din suflet ~i corp.
Despre ipostasa Domnului însâ, nu putem spune o singurâ fire, câci fiecare
din firi pâstreazâ, ~i dupâ unire, însu~irea fireascâ ~i nu este eu putin\â sâ
gâsim o specie Hristos. N-a fast un ait Hristos, din Dumnezeire ~i omenire,
acela~i ~i Dumnezeu ~i om.
~i iarâ~i: nu este acela~i lucru a fi unul potrivit speciei de om, ~i a fi unul
potrivit fiin\ei sufletului ~i trupului. A fi unul potrivit speciei de om indicâ
corpului, însâ, distruge însâ~i existen\a acelora, ducîndu-i la completâ inexis-
ten\â. Cici sau cel unul î~i va schimba fiin\a în cealaltâ fiin\â, sau din cele
douâ se va face allceva, sau amîndouâ se vor schimba sau, dacâ râmîn în
defini\iile lor proprii, vor fi douâ firi. Cici, potrivit no\iunii de fiin\â, nu este
identitate între corporal ~i necorporal. Prin urmare nu este necesar, dacâ
vorbim de o singurâ fire eu privire la om - câci vorbim de o singurâ fire nu'
pentru câ este identicâ calitatea substan\ialâ a sufletului ~i a corpului, ci pen-
tru câ sînt eu totul asemenea indivizii de sub specia om - sâ vorbim de o
singurâ fire eu privire la Hristos, pentru câ aici nu existâ o specie care sâ
cuprindâ mai multe ipostase.
1
Epistola /, catre Serapion, contra ce/or cari hulesc ~i spun ca Duhul ce/ Sjfnt este fiiptura,
MG, XXVI, col. 589 C.
131
 Mai mult: se spune di tot ceea ce este rompus ronstâ din cele imediat
rompuse. Oici nu spunem di o casâ este rompusâ din pâmînt ~i apâ, ci din
dirâmizi ~i lemn. Dadi ar fi a~a ar fi necesar sâ spunem di omul este rompus
din cel pu\in cinci firi, adidi din cele patru elemente ~i sutlet. Tot astfel ~i eu
privire la Domnul nostru Iisus Hristos, nu avem în vedere pâqile pâqilor, ci
pe cele ce sînt imediat unite, adidi Dumnezeirea ~i omenirea.
Mai mult: dadi noi spunem di omul are douâ firi, vom fi sili\i sâ admitem
la Hristos trei firi; ~i atunci ~i voi ve\i învâ\a di Hristos este din trei firi, pentru
di spune\i di omul este din douâ firi. Tot astfel ~i despre activitâ\i, dici este
necesar ca activitatea sâ rorespundâ firii. Ci omul se nume~te ~i este din douâ
firi este martor Grigore Teologul, care zice: ,,Sînt douâ firi, Dumnezeu ~i
omul, pentru di este ~i sutlet ~i rorp" 1• Iar în cuvîntarea la Botezul Domnului
zice astfel: ,,Pentru di noi sîntem dubli, din sutlet ~i rorp, din o füe vilzutâ ~i
nevâzut:l, este dublâ ~i curâ\irea, prin apâ ~i prin duh" 2•
CAPITOLUL XVII
Despre îndumnezeirea firii trupului
si a vointei Domnului
• •
Trebuie sâ se ~tie di nu spunem di trupul Domnului s-a îndumnezeit, s-a
fâcut asemenea lui Dumnezeu ~i Dumnezeu în virtutea unei modifidiri sau
schimbâri sau prefaœri sau amesteciri a firii, ci, dupâ cum spune Grigore Teologui
,,dintre firi, una a îndumnezeit ~i alta a fost îndumnezeitâ"3, iar eu îndrâznesc
sâ spun di a fost fâcutâ asemenea lui Dumnezeu, dici cel care unge s-a fàcut
om, iar œl care a fost uns s-a fàcut Dumnez.eu. Aœstea nu prin schimbarea firi~ ci
prin unirea în vederea întrupârii, adidi dupâ ipostasâ, potrivit direia trupul s-a
unit, fârâ sâ se despartâ, eu Dumnezeu Cuvîntul ~i prin întrepâtrunderea
firilor uneia în alta, în chipul in care vorbim ~i de înro~irea fierului prin foc.
Dupâ cum mârturisim di întruparea s-a fâcut fârâ modificare ~i schimbare,
tot astfel hotârîm câ s-a fàcut ~i îndumne:reirea trupului Prin fuptul câ ,,Cuvîntul s-a
fâcut trup"4, nici Cuvîntul n-a i~it din grani\ele Dumnezeirii sale ~i nici din
mâririle sale proprii demne de Dumnezeu ~i nici trupul, pentru dis-a îndum-
1 Epistola Cl, carre presviterul Clindonie contra lui Apolinarie, ~G, XXXVII, col. 180 A
2 Cuvfntul XL, La sffntul Botez, MG, XXXVI, col. 368 A
3 2
Cuvfntul XXXVIII. La Teofanie, adica la N<J!terea MfntuiJorului, MG, XXXVI, col. 325 BC.
4 3
'Joan, [, 14.
132
nezeit, nu si-a schimbat firea lui sau însusirile lui firesti. Oici au râmas si
dupâ unire: firile neamestecate, iar însu~i~ile acestora' nevâtâmate. Tru~~!
Domnului, însâ, s-a îmbogâ\it eu activitâ\ile dumnezeie~ti în virtutea unirii
prea curate eu Cuvîntul, adidi dupâ ipostasâ, fârâ sâ sufere vreo pierdere
însu~irile cele fire~ti. Oici nu lucreazâ cele dumnezeie~ti în virtutea energiei
lui, ci în virtutea Cuvîntului unit eu el, Cuvîntul arâtîndu-~i prin el propria
lui energie. Oici fierul înro~it în foc arde, nu pentru di posedâ, în virtutea
unui principiu firesc, energia de a arde, ci pentru di posedâ aceastâ energie
din pricina unirii eu focul.
~adar, trupul era muritor prin el însu~i, dar dâtâtor de via\â din cauza
unirii dupâ ipostasâ eu Cuvîntul. Tot astfel si eu îndumnezeirea vointei· nu
' ' '
spunem di activitatea fireasdi a ei a fost modificatâ, ci di s-a unit eu vointa
lui dumnezciasdi ~i atotputernidi ~i a devenit voin\a Dumnezeului înomenit.
Pentru aceea voin\a firii sale omene~ti voind sâ se ascundâ n-a putut de la
sine1, din cauzâ di Dumnezeu Cuvîntul a binevoit sâ-si ara te în el însusi exis-
ten\a realâ a slâbiciunii voin\ei omene~ti. Voind, însâ,' a curâ\at pe lepr~sz din
pricina unirii eu vointa dumnezeiasdi. Trebuie sâ se stie di îndumnezeirea
firii si a vointei este d~vada cea mai semnificativâ si ~a mai demo·n strativâ
desp~e existe~\a celor douâ firi ~i celor douâ voin\e.'Oici dupâ cum înro~irea
prin foc nu schimbâ în foc firea celui înro~it prin foc, ci aratâ atît pe ce! înro~it
prin foc, cît ~i pe ce! care înro~e~te prin foc, ~i aratâ di sînt douâ ~i nu unul,
tot astfel ~i îndumnezeirea nu dâ na~tere unei singure firi rompuse, ci aratâ
douâ firi ~i unirea cea dupâ ipostasâ. Oici spune Grigore Teologul: ,,Dintre
firi, una a îndumnezeit ~i alta a fost îndumnezeitâ" 3• ~i prin cuvintele ,,dintre
firi", ,,una" ~i ,,alta" a arâtat di sînt douâ.
CAPITOLUL XVIII
Înca despre vointe ~i liberul arbitru,
minte ~i întelepciune
Cînd spunem di Hristos este Dumnezeu desâvîrsit si om desâvîrsit ne-
gre~it îi atribuirri pe toate cele fire~ti, atît ale Tatâl~i ~ît ~i ale Mam'ei'. S-a
1
Marcu , VII, 24.
Matei, VIII, 3; Marcu , 1, 42; Luca, V, 13.
Cuvfntul XXXVIII La Teofanie, adica la N~terea Mfntuitorului, MG, XXXVI, 325 BC.
133
fllcut om ca sli învingli pe cel învins. Qici cel care poate totul nu era lipsit de
puterea de a elibera pe om de tiran prin stlipinirea ~i puterea sa atotputer-
nicli. Aceasta insli ar fi dat motiv de acuzare tiranului, anume cli omul a fost
invins de el, dar a fost silit de Dumnezeu. Dumnezeu cel milostiv ~ide oameni
iubitor, insli, voind sli arate biruitor pe cel clizut, se face om, ca sli ridice pe
cel asemenea prin unul asemenea.
Nimeni nu tâgliduie~te cli omul este o fiintli rationalli ~i ginditoare. Cum
s-a flicut insli Cuvîntul om, dacli a Iuat un trup fllrli suflet sau un suflet flirli
min te? Unul ca acesta nu este om. Dar ce folos am fi avut din intrupare, dacli
cel care a fost supus pentru prima datli patimii n-a fost mintuit, nici nu a fost
reînnoit ~i nici întlirit prin legâtura cu Dumnezeu? Oici ceea ce n-a fost luat,
n-a fost vindecat. Prin urmare Cuvîntul ia pe om in intregime ~i ia de aseme-
nea ~i partea lui cea mai buna, care a clizut sub boalli, ca sâ ~ea mîntuire
omului în întregime. 0 minte neîn\eleaptli ~i lipsitli de cuno~tm\â nu poate
sli existe niciodatâ. Jar dacli este inactivli ~i imobilli, negre~it este ~i neexis-
tentil.
Asadar, Dumnezeu Cuvîntul, voind sli innoiascli pe ,,cea dupâ chipul lui
oum'nezeu" 1, s-a flicut om. Dar care era ,,cea dupli chipul lui Dumnezeu",
d·acli nu mintea? A luat oare Cuvîntul partea mai rea din om, lâsînd partea
mai bunâ? În adevâr mintea este intermediarul între Dumnezeu ~i trup, al
trupului ca împreunâ locuitor, al lui Dumnezeu ca chip. Mintea, a~adar, se
amestecli cu mintea ~i mintea este la mijloc între curli\enia lui Dumnezeu ~i
grosolânia corpului. Dacli Hristos a luat un suflet flirli minte, atunci a luat
sufletul unei fiinte irationale.
Dacli Evanghd!istul a spus: ,,Cuvîntul s-a fllcut trup" 2, trebuie sâ se ~tie cli
uneori în sfinta Scripturâ omul este numit suflet, ca in urmâtorul text: ,,lacov
a intrat în Egipt cu 75 de suflete"3; alteori este numit trup, ca în urmlitorul
text: ,,Tot trupul va vedea mîntuirea lui Dumnezeu"4• ~adar, Domnul nus-a
fâcut trup lipsit de suflet, nici lipsit de minte, ci om. Oici însu~i spune: ,,De
ce mâ love~ti pe mine, omul care v-a vorbit adevlirul?" 5• ~adar, a luat trup
însufletit cu suflet rational si cugetlitor, care conduce trupul, dar este condus
' ' '
de Dumnezeirea Cuvîntului.
1 Facerea, 1, 26.
2 /oan, 1, 14.
3 Facerea, XLVI, 27.
4 Luca, III, 6; /saia, XL, 5
5 /oan, XVIII, 23; VIII, 40.
134
Prin urmare a avut în chip firesc ~i ca Dumnezeu ~i ca om vointli. Vointa
omeneascli urma ~i se supunea vointei lui; nu se mi~ca prin propria ei opinie,
ci voia pe acelea pe care le voia vointa lui dumnezeiascli. Oici prin îngliduinta
voin\ei dumnezeie~ti, suferea în chip firesc cele ale sale. În momentul cînd a
îndeplirtat moartea, în chip firesc a îndeplirtat-o, a trâit clipe de agonie ~i s-a
înfrico~at pentru motivul cli voin\a lui dumnezeiascli a voit ~i a îngliduit. lar
cînd voin\a lui dumnezeiascli a voit ca voin\a lui omeneascli sli aleagli moar-
tea, atunci ea de bunâvoie s-a supus patimii, clici s-a dat pe sine însu~i de
bunâvoie moqii, nu numai ca Dumnezeu, ci ~i ca om. Pentru aceea ne-a
dliruit îndrâznealli contra mor\ii. Îuainte de mîntuitoarea patimâ, Domnul
spune astfel: ,,Tatli, dacli este cu putin\â treacli de la mine paharul acesta" 1•
Oin aceste cuvinte este clar cli el avea sâ bea paharul ca om, nu ca Dumnezeu.
Prin urmare ca om voie~te sli treacli paharul, clici cuvintele pronun\ate de el
exprimli frica firii omene~ti. ,,Dar sli nu se facli voia mea" 2, adicli aceea potri-
vit clireia sînt de altli fiin\li decît tine, ci voin\a ta, adicli a mea ~i a ta, potrivit
clireia sînt deofiintli cutine. Iar acestea sînt iarâsi cuvintele îndrâznelii. Oici
sufletul Domnului,' care a fost om adevlirat, potrivit , bunâvoin\ei lui, sim\ind
dragostea fireascli de fiin\a sa omeneascli, a încercat mai întîi slâbiciunea firii
sale la gîndul despâqirii de corp, dar fiind întâritâ de voinp dumnezeiascli,
-
are iarâ~i îndrâzneala contra moqii. Pentru cli acela~i a fost în totul Dumne-
zeu împreunâ cu omenirea lui ~i în totul om impreunli cu Dumnezeirea lui;
acela~i ca om a supus, în el ~i prin el, lui Dumnezeu ~i Tatâlui ceea ce este
omenesqi a fost ascultâtor Tatlilui dîndu-se pe el însu~i exemplul ~i pilda cea
mai bunli.
A voit in chip liber prin vqin\a dumnezeiascli ~i omeneascli. Voin\a liberli
este înnâscuta, negre~it, in orice fire ra\ionalâ. Oici la ce va avea ra\iunea
dacli nu judecli în chip liber? 0 dorin\<1 naturala a slidit creatorul ~i în fiin\ele
ira\ionale; aceasta le conduce în chip necesar pentru men\inerea firii lor pro-
prii. Oici cele lipsite de ra\iune nu pot conduce, ci sînt conduse de dorin\a
naturala. Pentru aceea la fiin\ele ira\ionale dorinta ~i impulsul spre fapta sînt
simultane, clici ele nu fac uz de ra\iune, de deliberare, de gîndire sau judecata.
Pentru aceea nu sint l<ludate ~i fericite dacli s<lvîr~esc virtutea ~i nici nu sint
pedepsite dacli fac r<lul. Firea ra\ionalli are in adevlir o dorin\li naturala care
activeaza; in aceia, însa, care plizesc starea naturala, este condusa ~i orînduit<l
1
Matei, XXVI, 39; Marcu, XIV, 36; Luca, XXII, 42.
2
Matei, XXVI, 39; Marcu, XIV, 36; Luca, XXII, 42.
135
 de ra\iune. Câci aceasta este superioritatea ra\iunii: voin\a liberil, pe care o
numim o activitate fireascil în ra\iune. Pentru aceea cînd silvî~e~te virtutea
este liludatil ~i fericitil, iar cînd silvîr~~te viciul este pedepsitil.
Prin urmare, sufletul Domnului a voit mi~cîndu-se în chip liber, dar a voit
în chip liber pe acelea pe care voin\a lui dumnezeiascil a voit ca sil le vrea.
Trupul nu se mi~ca la un semn al Cuvîntului - Moise ~i to\i sfin\ii se mi~cau
la un semn dumnezeiesc - ci acela~i unul fiind ~i Dumnezeu ~i om a voit
potrivit unei voin\e dumnezei~ti ~i omene~ti. Pentru aceea cele douil voin\e
ale Domnului nu se deosebeau unele de altele în opinie, ci mai degrabll în
putere fireascil. Câci voin\a lui dumnezeieascil era fllril de început, atoate-
fllciltoare, era înso\itil de putere ~i era impasibilil; voin\a lui omeneascil, îns~,
a luat început în timp ~i a suferit înse~i afectele naturale ~i neprihllnite. In
chip natural ca nuera atotputernicil; dar prin faptal ci a fost cu adevllrat ~i
real vointa Cuvîntului lui Dumnezeu a fost ~i atotputernicil.
CAPITOLUL XIX
Despre activitatea teandrica
Cînd fericitul Dionisie spune cil Hristos a trilit printre oameni cu o
activitate nouil , tean'dricil1, nu suprimilm activitil\ile fire~ti ale celor douil
firi, în sensul cil ar spune cil a rezultat o singuril activitate din cea dumne-
zeiascil ~i cea omeneascil - cilci dacil ar fi a~a, am fi spus ~i o singuril fire
nouil, rezultatil din cea omeneascil ~i cea dumnezeiascil. Cilci, dupil cum
spun sfin\ii pilrin\i, cele care au o singuril activitate acelea au ~i o singuril
fiin\il - , ci fericitul Dionisie a numit cele douil activitil\i astfel, voind sil
arate modul nou ~i inexprimabil de manifestare al activitil\ilor fire~ti ale
lui Hristos, mod înrudit cu modul inexprimabil al întrepiltrunderii reci-
. proce a firilor lui Hristos, traiul lui ca om, strilin ~i minunat ~i necunoscut
firii cxistentelor, ca ~i felul comunicilrii însu~irilor care rezultil din unirea
inexprimabilil a firilor. Nu spunem cil activitil\ile sînt despilqite ~i nici cil
firile activeazil despilqit, ci fiecare lucreazâ în chip unit ceea ce are pro-
priu cu participarea celcilalte. Nici pe ccle omene~ti nu le-a lucrat în chip
omenesc, cilci n-a fost simplu om, ~i nici pe cele dumnezeie~ti numai ca
simplu Dumnezeu, pentru cil n-a fost simplu om, ci el a fost în acela~i timp
1
Episwla W ciicre Gaius, MG, III, 1072 C.
136
si Dumnezeu si om. Câci dupil cum cunoa~tem unirea ~i deosebirea fireascil
~ firilor, tot a~tfel cunoa~tem unirea ~i deosebirea voin\elor ~i activitil\ilor
firesti.
Trebuie sil se stie asadar câ despre Domnul nostru Iisus Hristos vorbim
cînd ca despre d~uil firi, cînd ca despre o singurâ persoanil, dar ~i una ~i
alta se raporteazâ la un singur concept. Cele doull firi sînt un singur Hris-
tos; iar singurul Hristos este cele douil firi. ~adar este acela~i lucru cînd
spui: Hristos lucreazil potrivit fiecilreia din cele douil firi ale lui, ~i: fiecare
din cele douil firi lucreazil în Hristos cu participarea celeilalte .. Prin ur-
mare firea dumnezeiascâ participil corpului care lucreazâ, prin faptul cil
prin bunilvoin\a vointei dumnezeie~ti i se îngâduie sil sufere ~i sâ facâ cele
ale sale si prin faptul cil activitatea trupului este negre~it mîntuitoare.
Aceasta din urmil nu este opera activitil\ii omene~ti, ci a celci dumne-
zeiesti. Trupul participil la Dumnezeirea Cuvîntului, care lucreazil, pen-
ci
tru silvîrseste lucrârlle cele dumnezeie~ti prin corp ca printr-un instru-
ment ~i pe~t~u cil unul este cel care lucreazil atît dumnezeie~te cît ~i
omeneste în acelasi timp.
Trebuie sil se sti~ cil sfinta lui milite lucreazâ lucrilrile ei naturale, gîndind
si cunoscînd cil ~ste mintea lui Dumnezeu si cil este adoratil de toatil filptura,
~mintindu-si de traiul si de patimile sale d~ pe pilmînt. Participil la Dumne-
zeirea activtt a Cuvîntuiui, conduce ~i guverneazâ totul, gîndind, cunoscînd ~i
conducînd nu ca minte simplil a unui om, ci ca una unitil cu Dumnezeu dupil
ipostasil ~i care este minte a lui Dumnezeu.
Prin urmare termenul ,,activitate teandricil" aratil aceasta, an urne cil Dum-
nezeu s-a fâcut bllrbat, adicil s-a înomenit ~i activitatea lui omeneascil a fost
dumnezeiascil, adicil îndumnezeitâ; activitatea lui omeneascil n-a fost lipsitll
de activitatea lui dumnezeiascil, iar activitatea lui dumnezeiascil n-a fost lip-
sitâ de activitatea lui omeneascil, ci fiecare este consideratâ împreunâ cu
cealaltâ. Felul acesta se nume~te perifrazil, anume cînd cineva cuprinde
printr-un singur cuvînt douâ lucruri. Dupâ cum spunem cil este una atît ar-
derea care taie cît si tâierea care arde a cutitului înrosit în foc, dar spunem
cil altâ lucrarc' est~ tâierea ~i alta arderea: ~i cil arde~ea focului ~i tâierea
cutitului sînt activitâ\ile unor firi deosebitc, tot astfel ~i cînd vorbim de o
sidgurâ activitate teandricil a lui Hristos, în\elegem pe cele douâ activitâ\i ale
celor douâ firi ale lui, a Dumnezeirii lui, activitatea dumnezeiascil, iar a ome-
nirii lui, activitatea omeneascil.
137

CAPITOLUL XX
Despre afectele fire~ti ~i neprihanite ale lui Hristos
_M~t.urisim ci Hristos a luat toate afectele firesti si neprihânite ale omu-
1m. c1 a luat pe om în întregime, ~i a luat pe toaie ~le ale omului afarâ de
pâ~t. Acesta nu_ este firesc, nici însâmîn\at în noi de creator, ci s-a ~âscut în
vo~n~a noastrâ hberâ, prin noua ~n~âmîn\are a diavolului, flirâ a ne stâpîni
~nn oqâ. ~e numesc afecte fire~t1 ~1 neprihânite acelea ce nu sînt în puterea
'.i~astrâ, ad1c:1 acelea car~ au apârut în via\â din pricina condamnlirii prile-
{ull~ d~ cilcarea _P~~uncu, spre exemplu: foamea, setea, oboseala, durerea
acdnm1 e, ~rupt1b1htatea, fuga de moarte, frica, agonia din care provin~
su oarea ' p1citurile de sînge• a1·u1oru l •mgen-1or, dm . pncma
. . ' neputintei firii si
ce1e ~semenea, care existâ în chip firesc în to\i oamenii. ' '
_Pr~n urmare pe toate le-a l~at ~ pe toate sâ le sfin\easci. A fost ispititl si
a mvms ca sâ ne d~a n?u~ b1rum\â ~i sâ dea firii putere de a învin e 'e
du~ma~, f1r~a
pentru <:"1. mvmsâ odinioarâ sâ învingâ 2 pe învinglitorul d! ahâ
datâ pnn acelea~1 1spne, prin care a fost învinsâ.
Cel râu !-~ ispitit pe Hristos din afarâ ~i nu prin gînduri, la fel ca si e
Adam: Câ~t ~-' ~cesta
pe nu 1-a ispitit prin gînduri, ci prin sarpe. Domnul În~â
a /espms tspna ~' ~ ~~mul a împrli~tiat-o, pentru ca sâ 'fie învinse si de nol
aAdectele care 1-~u 1spll1t pe el ~ile-a învins, si Adam cel nou sâ mî~tuie pe
am cel vech1. '
Fârâ îndoialâ afectele noastre firesti erau în Hristos si conform firii si a·
pr~sus de fire. Afectele activau în el ~nform firii, cînd' îngâduia trupu'lu~s~
su er~ cel~ ale sale; erau, însli, mai presus de fire, pentru ci în Domnul afec
~el~ f1re~u ~u precedau ~oin\a. În el nu se poate vedea nimic silit ci toate sîn;
toare. ~adar, daci, dupli cum spune Grigore Teologul, despaqi vizibilul de
spiritual!, trupul se num~te rob ~i ignorant. Din pricina identitâ\ii ipostasei,
însâ, ~i a unirii nedespliqite, sufletul Domnului a fost îmbogâ\it eu cunoa~te­
rea celor viitoare ~i eu celelalte faceri de min uni. Trupul oamenilor, potrivit
firii lui, nu este fâcitor de via\â; trupul Domnului, însli, unit du pli ipostasâ eu
însu~i Cuvîntul lui Dumnezeu, nus-a despâqit de mortabilitatea fireasci, ci
a devenit fâcitor de via\â din cauza unirii dupli ipostasâ eu Cuvîntul ~i nu
putem spune ci n-a fast ~i nu este totdeauna fâcitor de via\â. Tot astfel firea
omeneasci nu posedâ în chip substan\ial cunoa~terea celor viitoare; sufletul
Domnului, însli, din pricina unirii eu îns~i Dumnezeu Cuvîntul ~i a iden-
titli\ii ipostatice a fast îmbogâ\it, du pli cum am spus, eu celelalte min uni ~i eu
cunoa~terea celor viitoare.
Trebuie sâ se ~tie ci nu putem sli-1 numim rob. Câci numele robiei ~i al
stâpînirii nu indici firea, ci rela\ia, cum este numele de Tatâ ~ide Fiu. Aceste
nume nu indicâ fiin\a, ci rela\ia. ~adar, dupâ euro am spus ~i despre
ne~tiin\â, tot astfel ~i aici, daci despaqi prin gînduri pure sau pe cale abs-
tractâ, ceea ce este creat de ceea ce este necreat, atunci trnpul este rob, daci
nu este unit eu Dumnezeu Cuvîntul. Dar o datâ ces-a unit du pli ipostasâ cum
va fi rob? Câci unul fiind Hristos, nu poaN! fi lui ~i rob ~i Doron. Aceste nume
nu se spun despre cele absolute, ci despre cele relative. ~adar cui va fi rob?
Tatâlui ? Dar daci este rob Tatâlui nu sînt ale Fiului toate cîte le are Tatâl2.
Iar rob al sâu nu este nici într-un caz. Dar daci este rob, în ce sens spune
apostolul despre noi, care am fost înfia\i prin eP: ,,Încît nu mai e~ti rob, ci
fiu" 4 ? Se nume~te rob eu numele - cici el nu este rob - deoarece a luat
pentru noi chip d(! rob 5 ~i a fost numit rob împreunâ eu noi • Impasibil fiind,
6

f ~~"udnâv01e. D_aci a vo_1t a fllimînzit, daci a voit a însetat, daci ~voit i-a fost a robit pentru noi patimilor, ~i s-a fâcut slujitor mîntuirii noastre. Dar cei
n ..... , aci a voit a murll. care numesc pe Hristos rob, împart pe unul Hristos în douli, întocmai ca
Nestorie. Noi, însâ, îl numim Stâpînul ~i Domnul întregii crea\ii ~i afirmlim
CAPITOLUL XXI ci unul Hristos, acela~i Dumnezeu ~i om în acela~i timp, ~tie totul. ,,Câci în
el sînt toate visteriile cele ascunse ale în\elepciunii ~i ale cunoa~terii" •
7

. ..
Despre nestiinta si robie 1 Cuvîntul XXX, al patrUlea cuvînt teologic, despre Fiu~ MG, XXXVI, col.1248.
2 /oan, XVI, 15. ,
T re.b. 3 Galateni, IV, 4-5.
me sâ se ~tie ci Hristos a luat o fire ignorantâ si roaM Câci firea 4 Galateni, IV, 7.
om~lm e_ste roaM lui Dumnezeu, care a fâcut-o, ~i nu c~noa~te .pe cele vii- 5 Filipeni, II, 7.
6 Filimon, 16.
2
Ma1e1, IV, l-ll; Marcu ' l ' 12-13·Luca
' t
IV' 113
~ • 7 Coloseni, Il, 3.
Tradus prin corectarea text u1U1· ed"1\1e1
· · MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 93r.
139
138
 CAPITOLUL XXII
Despre progresul Domnului în întelepciune, vîrstâ ~i bar
A El s~orea, ~pune Scrip~ura, în în\elepciune, în vîrsta ~i în har"l. Crestea
...
1 în chip natural experien\a tuturor acestora; în cele care distrug firea, însa, ~i-a
;: : rsta, ~ar pn.n cr~~terea m vîrsta scotea la iveala în\elepciunea care se ~fla
e!
. · ~ai mu~t; 1~1 fâ~.a progres al sau progresul oamenilor în întele -
~~ne, m hary 1~ m~ephmrea ~uneivoin\e a Tatillui, adicâ cunoaster~ J~i
D mn~zeu ~1 mmtuirea oamemlor, ~i-~i însu~ea pretutindeni firea' noastra.
~r ~1 care afirma câ el progresa în în\elepciune ~i în har, ca si cum ar fi
pnm1t .un a~aos la acestea, afirma implicit ca unirea celor douâ firi nu s-a
;acut dm pnmul m~ment al existentei sale în trup ~i nici nu marturisesc uni-
. ~a d~pa 1postas.a, c1 ascultînd 2 de prostul Nestorie, nâscocesc 0 unire relativa
~1 ~ s1mp.1a locmre a Cuvîntului în om, ,,nestiind nici ce vorbesc nici despre
3
ce ~crun ~au a~everire" • Câci dacâ trupul ;_a unit eu adevarat c~ Dumnezeu
~uvm~ul dm pnm~I mo~ent al existentei sale în trup, ~i mai mult ca a existat
m el ~1 ~vea 1dent1!atea 1p?staticâ eu el, cum oare nu 1-a îmbogatit în chi
d~s.av1r~1t eu. t?ata m~elepc~unea_ ~~ harul ? Trupul nu s-a împana~it de har ~
m~1 ~-a par~1c1pat prm har msu~mlor Cuvîntufüi, ci, inai degraba, în virtute~
umm d~p~ 1postas~, prin care atît cele omen~ti cît ~i cele dumnezeiesti sînt
al~ unuia smgur.~nstos-;-- câci acela~i era ~i Dumnezeu ~i om în acela;i tim
- izvora~te luron harul, mtelepciunea ~i plinatatea tuturor bunurilor.' p
CAPITOLUL XXIII
Despre teama
Numele de teama are un sens dublu. Este 0 teama fireasca, cînd sufletul
nu vr~a sa se desparta de corp, din pricina dragostei naturale si a familiarît:Hii
puse .m el de_ la i_nceput de creator, în virtutea careia, în chip firesc, se tem~
agomzeaza ~1 ev1ta moartea. Defini\ia acestui fel de teama este urmatoarea'.
teama fireasca este o putere care se alipe~te prin teama de existenta. Î~
adevar, dacâ toate au fost ad use de creator de la neexistenta la existenta au
1 Acest cuvînt, ca ~i al doilea, este neautentic, cf.0 Bartenhewer, Geschichte der altkirchlichen
Luca, II, 52. ' ' '
: T,;:adus ~rin corectan;a textului edi\iei MG, dupa edi\ia de la Verona 1531 f v 3
1 ., 1mo1e1, I, 7. ' • · 94 ·
140
în chip firesc dorin\a de a exista ~i nu de a nu exista. Caracterul firesc al
acestora este tendin\a spre cele ce men\in firea. Prin urmare ~i Dumnezeu
Cuvîntul, facîndu-se om, a avut aceasta dorin\a; în cele care men\in firea ~i-a
aratat tendin\a prin care era împins spre mîncare, bautura ~i somn ~i a facut
aratat repulsia, ca în timpul patimii cînd, în chip voluntar, s-a temut de
moarte. Chiar dacâ cele ces-au facut s-au fâcut prin legea firii, totu~i nus-au
facut în chip silit, cum este cazul eu noi. Câci voind în chip voluntar le-a
primit pe cele fire~ti. Prin urmare aceasta teama, fricâ ~i agonie apaqin afec-
telor naturale ~i neprihanite; ele nu sînt supuse pacatului.
Este apoi o teama care consta din tradarea gîndurilor, din necredin\a ~i din
n~tiin\a ccasului mor\ii, ca atunci cînd ne speriem in timpul nop\ii cînd se
produce vreun zgomot. Aceasta teama este contra firii ~i o definim astfel :
frica contra firii este teama provocata în noi pe nea~teptate. Domnul n-a avut
acest fel de fricâ. Pentru aceea niciodata nu s-a temut în acest fel, afara de
momentul patimii, chiar dacâ de multe ori s-a temut în virtutea întruparii
sale, câci el cuno~tea timpul moqii.
ca s-a temut CU adevllrat spune sfin\itul Atanasie în lucrarea contra lui
Apolinarie : ,,Pentru aceasta Domnul a spus: «Acum s-a tulburat sufletul
meu» 1• Cuvîntul «acum» arata momentul cînd a voit; totu~i a aratat ~i exis-
ten\a fricii; n-a numit neexisten\a ei ca existenta, ca ~i cum cele spuse de el
s-ar fi întîmplat în aparen\a. Toate s-au întîmplat prin fire ~i eu adevarat" 2•
Jar mai jos: ,,Cu nici un chip Dumnezeirea nu-~i împropriazâ patima fara de
un trup care sufera; nici nu arata tulburare sau durere fâra de un suflct care
se întristeaza ~i se tulbura, nici nu se nelini~te~te sau se roaga farll de o minte
care se nelini~te~te ~i se roaga. Dar chiar dacâ cele savîr~ite nus-au întîmplat
prin învingerea firii, totu~i s-au savîr~it spre aratarea existen\ei" 3• Cuvintele
,,celc savîr~ite nus-au întîmplat prin învingerea firii" ara ta ca a suferit acestea
de buna voie.
1 /oan, XII, 27.
2 Cuvfmul I despre mtruparea Domnului contra lui Apolinarie, MG,. XXVI, col. 1124 A
Li1eratur, III Bd., II Aufl., Freiburg i, Br., 1923, p. 57-58.
Cuvfntul Il despre mfntuiloarea fntrupare a lui Hrisros contra lui Apolinarie, MG. XXVI,
col.1153 B.
141
 CAPITOLUL XXIV are aceeasi vointli eu Tatâl· ca om, însli, aratli, în chip natural, vointa omenirii
lui. în ad~vlir, a~sta în chip firesc evitli moartea. '
Despre rugaciunea Domnului A spus cuvintele : ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai
plirlisit"1, pentru di ~i-a împropriat persoana noastrli. Oici Tatlil nu este
Rugliciunea este ridicarea min\ii aitre Dumnezeu. Sau : rugliciunea este Dumnezeul lui Hristos, afarli numai dadi, despliqind pe cale abstractâ vizi-
cer.er~a celor c:e se cuvin de la Dumnezeu. ~adar, în ce sens se ruga Domnul bilul de spiritual, s-ar fi a~ezat în acela~i rînd cu noi, ~i nici n-a fost pârâsit
la IIlVIerea !UI l...azâr 1 ~i În timpu! patimii2? Oici sfinta lui minte n-a avut vreodatli de Dumnezeirea sa, ci noi sîntem cei plirlisi\i ~i noi cei trecuV eu
nevoie sli se urce aitre Dumnezeu, o datli ce era unitli dupli ipostasli cu Dum- vederea. Pentru aceea s-a rugat, pentru di ~i-a împropriat firea noastrâ.
nezeu Cuvîntul, ~i n-avea nevoie sli cearli ceva de la Dumnezeu. Oici unul
este Hristos. Dar împropriindu-~i persoana noastrli ~i formînd !n el însusi
firea noastrli, ni s-a flicut nouli pildli, ne-a învlitat sli cerem de la Dumneze~ CAPITOLUL XXV
sli ne rididim mintea spre ~!, deschizîndu-ne n~uli, prin sfinta lui min te, ur~
~re~ spre Dumnezeu. Oic1 dupli cum a suferit afectele, pentru ai s~ ;ie dea
Despre împroprierea firii noastre
b1rmn\li asupra !or, tot astfel s-a ~i rugat, ca sli ne deschidli, dupli cum am
Trebuie sâ se ~tie di sînt douâ feluri de împroprieri: una fireasdi ~i sub-
spus, urcarea aitre Dumnezeu ~i sli plineasdi în locul nostru toatli dreptatea3,
stanValli ~i alla personalli ~i relativli. Împoprierea fireasdi ~i substan\ialli este
dupli cum a spus aitre Joan, ~i sli ne împace eu Tatlil lui sli-1 cinsteasdi ca
principiu ~i cauzli ~i sli arate di el nu este potrivnic lui Dumnezeu. Cînd la
aceea potrivit direia Domnul, pentru iubirea de oameni, a luat firea noastrâ
~i toate însu~irile fire~ti, dici s-a flicut om prin naturâ ~i cu adevlirat ~i a
învierea lui Lazlir a spus: ,,Tatli, î\i mul\umesc di m-ai ascultat. Eu însli stiam
experimentat însu~irile fire~ti. Împroprierea personalâ ~i relativâ este atunci
di totdeauna mli ascul\i; dar am spus pentru poporul care se aflli aici 'ca sli
cînd ia locul altei persoane, pe baza unei rela\ii oarecare, adidi mila sau
cunoasdi di tu m-ai trimis"4, nu. este clar tuturor di a rostit aceste cuvinte
dragostea, sau cînd roste~te în locul altei persoane pentru ea cuvinte care nici
pentru a cinsti pe Tatlil, ca pe cauza lui, ~i a arlita di nu este potrivnic lui
într-un caz nu se potrivesc lui. Potrivit acestei împroprieri personale ~i rela-
Dumnezeu?
tive ~i-a împropriat blestemul ~i plirâsirea noastrli ~i cele asemenea care nu
Dar cînd a ~pus: ,,T~tli, de este eu putin\li, treadi de la mine paharul acesta, sînt firesti, flirli ca el sli fie sau fadi acestea, ci a luat persoana noastrli ~i a fost
da nu cum v01esc eu, c1 cum tu voie~ti"5, nu este clar oridiruia di ne învatli sli
asezat î~ acelasi rînd cu noi. Un astfel de sens au cuvintele: ,,S-a flicut blestem
ce~em în i~pit~ ajutor n~mai de la Dumnezeu, sli preferlim voin\a du~ne­ ' '
ze1asdi vom\e1 noastre ~1 aratli di ~i-a împropriat cele ale firii noastre si di pentru noi" 2•
are eu adevlirat douli voin\e, corespunzâtoare firilor lui firesti dar nu poiri·v-
? A
.
~1ce .: spus ,,Tatli", pe~tru di e~te deofiin\li cu El; a' spus' ,,de
'
este eu pu- CAPITOLUL XXVI
tm\li nu pentru di nu ~lia - dic1 ce este eu neputin\li la Dumnezeu? - ci
pentru ca sli ne înve\e pe noi sli preferlim vointa dumnezeiasdi vointei noas- Despre patima corpului Domnului
tre. Cu neputin\li este numai ceea ce Dumneze'u nu voie~te, nici nu î~gliduie. si despre impasibilitatea Dumnezeirii lui
A spus : ,,Dar nu cum voiesc eu, ci cum tu voie~ti" 6, deoarece ca Dumnezeu •
1 loan, XI, 41-42. Prin urmare însusi Cuvîntul lui Dumnezeu a suferit toate în trup, în timp
!Mate1,
Ma1e~, XXVI, 39-44; Marcu, XIV, 32-41; Luca, XXII, 41-46; /oan XVII, 1-26. ce firea lui dumnezèiasdi si singura impasibilâ a ra.mas impasibilâ. Oici prin
4
III, 15. faptul di a suferit unul Hristos, compus din Dumnezeire ~i omenire ~i care
loan, XI, 41-42.
! Mate1,
Mat~i, XXVI, 39; Marcu, XIV, 36; Luca, XXII, 42.
XXVI, 39; Marcu, XIV, 36; Luca, XXII, 42.
1 Matei, XXVII, 46; Marcu, XV, 34.
2 Galateni, III, 13.

142 143
este în Dumnezeire ~i omenire, a suferit firea cea pasibilâ, ca una ce prin
naturâ este pasibilâ, dar n-a suferit împreunâ eu ea ~i firea impasibilâ. Sufle-
tul este pasibil; pentru aceea, cînd corpul este tâiat el simte durere ~i suferâ
împreunâ eu corpul, eu toate câ el n-a fost tâiat. Dumnezeirea, însâ, pentru
câ este impasibilâ, n-a suferit împreunâ eu ci>rpul.
Trebuie sâ se stie câ spunem: Dumnezeu a suferit în trop, dar nici într-un caz
câ Dumnezeir~ a suferit în trup, sau câ Dumnezeu a suferit prin trup. Oici
dacâ atunci cînd soarele lumineazâ un copac, iar securea taie copacul, soa-
rele râmîne netâiat ~i impasibil, eu atît mai mult râmîne impasibil~ Dumne-
zeirea impasibilâ a Cuvîntului unitâ eu trupul dupâ ipostasâ, atunc1 cînd tru-
pul suferâ ! ~i dupâ cum dacâ cineva varsâ apâ pe un fier înro~it în foc, unul,
adicâ focul, care are însu~irea naturalâ de a suferi din pricina apei, se stinge,
dar fierul râmîne nevâtâmat, câci nu are însu~irea naturalâ de a se strica din
pricina apei, eu cît mai mult suferin\a nu este proprie Dumnezeirii, singura
impasibilâ, ~i eu atît mai mult râmîne depârtatâ de suferin\â, atunci cînd
trupul suferea! Dar nu este necesar ca exemplele sâ se potriveascâ complet ~i
perfect. În exemple este necesar sâ se observe asemânarea ~i deosebirea, câci
altfel nu este exemplu. Oici asemânarea în totul va fi identitate ~i nu exem-
plu, ~i aceasta este valabilâ mai ales despre cele dumnezeie~ti. Este însâ eu
neputin\â sâ se gâseascâ exemple întru totul asemenea eu privire la doctrina
despre Dumnezeu ~i despre întrupare.
CAPITOLUL XXVII
Dumnezeirea Cuvîntului ramîne nedespartitii de suflet ~i
de corp ~i în moartea Domnului, ~i ramîne o singura ipostasa
Domnul nostru Iisus Hristos a fost fârâ de pâcat, ,,câci pâcat n-a fâcut cel
care ridicâ pâcatul lumii ~i nici nus-a gâsit viclenie în gura lui" 1• Nuera su pus
moqii, de vreme ce prin pacat a intrat moartea în lume 2• ~adar, Domnul
moare, primind în locul nostru moartea, se aduce pe sine însu~i în locul nos-
tru jertfâ Tatalui, câci noi am pacâtuit fa\â de Tatâl, ~i el trebuia ca sa-1
primeascâ pe el, în locul nostru, pre\ de rascumparare ca astfel sa ne libereze
pe noi de condamnare. Sîngele Domnului n-a fost adus ca jertfâ tiranului. sa
nu fie ! ~adar, moartea se apropie ~i înghi\ind momeala corpului este
strabatuta de undi\a Dumnezeirii; ~i gustînd din corpul infailibil ~i facâtor
1
/ Petru, Il, 22; /saia, Liii, 9; loan, 1, 29.
2 RofTl(Jlli, V, 12.
144
de via\a este distrusâ ~i da îndlirat pe to\i aceia pe care altMatâ i-a înghi\it.
Oici dupa cum întunericul dispare cînd vine lumina, tot astfel ~i stricâciunea
este alungatâ la apropierea vie\ii; atunci to\i capatâ via\â, iar cel care a intro-
dus stricâciunea în via\a, distrugere.
~adar, chiar daca a murit ca om, ~i chiar daca sfintul lui suflet s-a
despaqit de corpul lui prea curat, totu~i Dumnezeirea nus-a despaqit de cele
douâ, adicâ de suflet ~ide corp, ~i astfel nici unica ipostasa nus-a despâr\it în
douâ ipostase. Oici corpul ~i sufletul au avut de la început, în acela~i timp,
existenta în ipostasa Cuvîntului, ~i eu toate câ în timpul mor\ii a fost despaqit
sufletul de trup, totu~i fiecare a râmas, avînd existan\a în unica ipostasa a
Cuvîntului. Astfel, unica ipostasa a Cuvîntului a fost ~i ipostasa Cuvîntului ~i
a sutletului ~i a trupului. Niciodatâ, nici sufletul, nici corpul n-au avut o
ipostasa proprie, alta decît ipostasa Cuvîntu!ci. Ipostasa Cuvîntului a fost
totdeauna una ~i niciodatâ doua. Prin urmare ipostasa lui Hristos este una
totdeauna. Chiar dacâ spatial sufletul s-a despâr\it de corp, ipostatic, însâ, era
unit prin Cuvînt.
CAPITOLUL XXVIII
Despre coruptibilitate ~i distrugere
Numele de coruptibilitate are doua sensuri: indicâ aceste afecte omene~ti:
foamea, setea, oboseala, strapungerea eu cuiele, moartea, adicâ despllr\irea
sufletului de corp, ~i cele asemenea. Potrivit a~tei însemnari spunem câ
trupul Domnului este coruptibil, câci a luat pe toate acestea de bunâvoie.
Coruptibilitatea, însâ, înseamna ~i descompunerea ~i dispari\ia completa a
corpului în elementele din care a fost compus. Aceasta este numita de mul\i
mai ales distrugere. Corpul Domnului n-a avut experienp acesteia, dupa cum
spune profetul David: ,,Oi nu vei pârâsi sufletul meu în iad, ~i nici nu vei da
casa vadâ cel cuvios al tau distrugere" 1• -
Este necucernic sa spui câ este incoruptibil corpul Domnului înainte de
înviere, dupa concep\ia nebunului lulian ~i Gaian, potrivit primului sens al
cuvîntului coruptibilitate. Oici dacâ era incoruptibil nu era deofiinta eu noi
~i atunci nu s-au întîmplat eu adevarat, ci numai în aparen\a, acelea care
spune Evanghelia câ s-au întîmplat, foamea, setea, cuiele, împungerea coas-
1
Psalmi, XV, 10.
145
tei, moartea. Jar dadi s-au intîmplat aparent, atunci taina intrupârii este o
in~elâciune ~i o minciunâ, atunci aparent ~i nu adevârat s-a fllcut om, atunci
a parent ~i nu adevârat am fost mintui\i. Sâ nu fie ! Jar cei care vorbesc a~a sâ
fie lipsi\i de mîntuire. Noi, însâ, am dobîndit mintuirea cea adevâratâ ~i o
vom dobîndi. Dupâ al doilea sens al cuvîntului coruptibilitate, mârturisim di
trupul Domnului este incoruptibil, adidi nepieritor, dupâ cum ne-au predat
purtâtorii de Dumnezeu pârin\i. Dar dupâ învierea din moqi a Mîntuitoru-
lui, spunem di trupul Domnului este incoruptibil ~i dupâ primul sens. ~i
Domnul a dâruit prin corpul lui propriu ~i corpului nostru învierea ~i inco-
ruptibilitatea, care urmeazâ dupâ inviere, fâcîndu-ni-se insu~i pîrga învierii,
a incoruptibilitâ\ii ~i a impasibilitâ\ii. ,,Oici trebuia, spuiic Gumnezciescul
apostol, ca acest corp stridicios s~ se imbrace in nestridiciune" 1•
CAPITOLULXXIX
Despre pogorîrea în iad
Sufletul îndumnezeit se pogoarâ in iad, ca dupâ cum celor de pe pâmînt a
râsârit soarele dreptâ\ii2, tot astfel sâ strâluceasdi luminâ ~i celor de sub
pâmînt ~i care stau în întuneric ~i în umbra moqii3; ca dupâ cum a binevestit
pacea celor de pe pàmînt, slobozenie celor robi\i, vedere celor orbi 4, ~i celor
care au crezut a devenit pricina mîntuirii ve~nice, iar celor care n-au crezut,
mustrare a necredin\ei, tot astfel ~i celor din iad. ,,Pentru ca lui sà se plece tot
genunchiul celor cere~ti, celor pàmînte~ti ~i celor dedesupt"5• ~i astfel a slo-
bozit pe cei lega\i din veci ~i iarâ~i a revenit dintre moqi deschizîndu-ne calea
ditre înviere.
1 I Corinteni, XV, 53.
2 Malahia, IV, 2.
3 Luca, 1, 79; Isaia, IX, 2.
4 Luca , XXIV, 41-43.
Isaia, LXI, 1; Luca, IV, 18.
5 Filipeni, Il, 1O.
146
CARTEAAPATRA
CAPITOLULI
Despre cele de dupa înviere
Dupà învierea din moqi a lepâdat toate afectele, adicà coruptibilitatea,
foamea ~i setea, somnul ~i oboseala ~i cele asemenea. Câci chiar dadi a
gustat din mîncare dupà înviere1, totw:i nu învirtutea unei legi a firii-câci n-a
flàrnînzit -ci în virtutea întrupàrii sale, ca sà învedereze adevàrul învierii, anume
ra este îns~i trupul lui, care a suferit ~i a înviat N-a lepàdat nici una din pâflile
firii, nici corpul, nici sutletul, ci avea ~i corpul ~i sufletul rational ~i gînditor, voli\io-
nal ~i activ ~i astfel se ~azâ în dreapta Tatàlui2, voind dumnezei~te ~i omen~te
mîntuirea noastrà~i lucrînd, pede o partedumnezei~te, purtarea de grijà, conser-
varea ~i conducerea tuturora, iar pe de altà parte omene~te, amintindu-~i de
vie\uirea sa de pe pàmînt, vàzînd ~i cunoscînd cà este adorat de toatà fâptura
ra\ionalà. SfintuJJ,ui suflet cunoa~te di este unit dupà ipostasâ eu Dumnezeu
Cuvînt~l ~i di este împreunà adorat ca suflet al lui Dumnezeu ~i nu ca simplu
suflet. lnàl\area de la pàmînt la cer ~i coborîrea lui iarà~i sînt actività\i ale
unui corp circumscris: ,,Oici va veni iarâ~i, spune sfinta Scripturà, ditre voi
a~a precum l-a\i vàzut mergînd la cer" 3•
CAPITOLUL II
Despre ~ederea în dreapta Tatiilui
Spunem di Hristos s-a a~ezat eu trupul în dreapta lui Dumnezeu ~i a
Tatàlui, dar nu vorbim de o dreaptà spa\ialà a Tatàlui. Oici cum va avea o
1
2
Marcu , XVI, 19; Romani, VIII, 34; Efeseni, l, 20; Coloseni, III, 1; Evrei, XII, 2; I Petru, III, 32.
3 Faptele Apostolilor, 1, 11.
147
dreaptil spa\ialil cel necircumscris? Dreapta ~i stînga au numai lucrurile cir-
cumscrise. Numim dreapta Tatillui slava ~i cinstea Dumnezeirii, în care Fiul
lui Dumnezeu, ca Dumnezeu ~i deofiin\il eu Tatill, existil înainte de veci, ~i în
care, dupil ce s-a întrupat în vremurile din urmil, ~ade ~i eu trupul, deoarece
trupul lui este slilvit împreunil eu el. Oici este închinat de toatil crea\ia într-o
singuril închinilciune împreunil eu corpul lui.
CAPITOLUL III
Câtre cei care spun: dacâ Hristos are doua firi,
sau adorati creatia închinîndu-vâ unei firi create,
sau spuneti câ o fire este adoratii
.
si una neadoratii
Ne închinilm Fiului lui Dumnezeu împreunil eu Tatill ~i eu Sfintul Duh;
înainte de înomenirea lui il adorilm necorporal, dar acum, du~il întrupare, il
adorilm pe acela~i întrupat ~i flicut om, dar ~i Dumnezeu. ~adar, trupul lui
Hristos, în virtutea firii sale proprii, dacil vei desp,ilfti pe cale abstractil vizi-
bilul de spiritual, este neadorat, pentru cil este creat; dar gentru cil este unit
eu Dumnezeu Cuvîntul este adorat din pricina Cuvîntul qil~i în Cuvînt. Oici
în chipul în care împilratului i se dil închinilciunea ~i cînd·este dezbrilcat ~i
cînd este îmbrilcat, iar porfira, ca simplil porfiril, se calcil în picioare ~i se
aruncil, dar cînd ajunge îmbrilcilminte împilrilteascil este cinstitil ~i slilvitil, iar
dacil ar dispre\ui-o cinèva este condamnat la moarte, lucru care s-a întîmplat
de multe ori, ~i dupil~um simplul lemn se poate pipili, dar cînd este unit eu
focul ~i filcut cilrbune nu po\i sil-1 atingi, nu din cauza lui, ci din cauza focului
unit eu el - cilci firea lemnului nu este inaccesibilil pipfüului, ci cilrbunele,
adicil lemnul înro~it în foc- tot astfel ~i trupul, în virtutea firii sale, nu este
adorat, dar este ~dorat în Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat; nu este adorat din
pricina lui, ci din pricina lui Dumnezeu Cuvîntul, unit eu el dupil ipostasil. ~i
nu spunem cil ne închinilm unui simplu trup, ci trupului lui Dumnezeu, adicil
Dumnezeului întrupat.
148
CAPITOLUL IV
Pentru ce s-a ïacut om
.
Ce a sâvîr~it întrupîndu-se ?
.
Fiul lui Dumnezeu si nu Tatiil si nici Duhul ?
Tatill este Tatil ~i nu Fiu; Fiul este Fiu ~i nu Tatil; Duhul este Sfîntul Duh
~i nu Tatil ~i nici Fiu. Oici însu~irea este imobilil. Altfel cum ar putea sil
rilmînil însu~ire, dacil este mobilil ~i se schimbâ? Pentru aceea Fiul lui Dum-
nezeu se face Fiu al omului, ca sil rilmînil imobilil însusirea. Fiind Fiul lui
Dumnezeu, s-a filcut Fiul omului, îiltrupîndu-se din sfînta Fecioaril, iar prin
aceasta nu s-a depilrtat de însu~irea de a fi Fiu.
Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat ca sil dilruiascil iar~i omului accea potrivit
cilreia 1-a flicut la început. Oici l-a flicut ,,dupil ehipul lui"1, adicil &înditor ~i
liber, ~i ,,dupil asemilnare" 2, adicil desilvîr~it în virtu\i, atît pe cît este eu pu-
tin\il firii omene~ti. Un fel de caracteristici ale firii dumnezeie~ti sînt acestea:
Iipsa de grijil, curil\ia, buniltatea, în\elepciunea, dreptatea ~i a fi lipsit de ç,rice
rilutate. ~adar, la început 1-a pus în comuniune cu el- ,,cilci 1-a fâcut pentru
incoruptibilitate" 3 - ~il-a ridicat prin comuniunea eu el ciltre incoruptibili-
tate. Din pricina cillcilrii porùncii, însil, am întunecat si am distrus caracteri-
sticile chipului dùmnezeiesc, am ajuns în viciu ~i aÎn fost Iipsi\i de comuniu-
nea dumnezeiascil. ,,Câci ce împilrtil~ire are lumina eu întunericul?" 4• ~i
ajungînd noi în afara vietii, am cilzut în stricilciunea mortii. Pentru cil Dum-
nezeu ne-a dat o stlue m~i bunil, dar n-am pilzit-o, Cuvînt~l ia starea mai rea,
adicil firea noastril, ca sil înnoiascil, prin el însu~i ~i în el însu~i, starea omului
,,dupil chipul ~i dupil asemilnarea lui"5, ca sil ne învete pe noi vie\uirea în
virtute - cilci ne-a flicut virtutea prin el însu~i u~oaril de practicat - ca sil
ne libereze de stricilciune prin comuniunea cu via\a, flicîndu-se pîrga învierii
noastre ~i sâ reînnoiascil vasul ce! netrebnic ~i stricat, ca sil ne rilscumpere de
tirania diavolului, chemîndu-ne la cuno~tin\a de Dumnezeu, sil ne întilreascil
~i sâ ne înve\e sil biruim pe tiran prin rilbdare ~i smerenie.
A încetat religia demonilor, s-a sfin\it zidirea prin dumnezeiescul sînge,
s-au surpat capi~tele ~i templele idolilor, s-a sâdit cuno~tin\a lui Dumnezeu;
1 Facerea, 1, 26.
2 Fecerea, 1, 26.
3 Canea lnfelepciunii lui Solomon, Il, 23.
4
li Corinteni, VI, 14.
5 Facerea, I, 26.
149
Treimea cea deofiin\l!., Dumnezeirea neziditl!. este închinatl!., un Dumnezeu
adevl!.rat, creator ~i Doron al· tuturora; virtu\ile sînt îndeplinite, nMejdea .
învierii s-a dl!.ruit prin învierea lui Hristos; diavolii se înfrico~eazâ de oaplenii
pe care altl!. data. îi \ineau sub a !or robie. ~i lucru minunat este cl!. toate
acestea s-au fa.eut prin cruee, prin patimi ~i prim moarte. În tot pl!.mîntul s-a
predicat vestea cea buna. a cunoa~terii lui Dumnezeu ~in-a pus pe fugl!. pe cei
potrivnici eu ajutorul rl!.zboiului, nici eu ajutorul armelor, nici eu ajutorul
o~tilor; nu, ci pu\ini oameni goi, sl!.raci, neînvâ\a\i, persecuta\i, bâtu\i, da\i
moqii, au biruit pe cei în\elep\i ~i pe cei puternici, predicînd pe ce! râstignit
în corp ~i pe ce! care a murit, cl!.ci eu ei era puterea atotputernicl!. a celui
râstignit. Moartea, atît de înfrico~âtoare ~nain te, este învinsl!.; ea, socotitl!. altâ
data. groaznicl!. ~i odioasl!., acum este preferata. vie\ii.
Acestea sînt izbînzile venirii lui Hristos ! Acestea sînt semnele puterii lui !
Qci n-a mîntuit ca prin Moise un popor din Egipt ~i din robia lui Faraon,
despa.qind marea1, ci mai rouit, a izbâvit întreaga omenire de stricl!.ciunea
moqii ~ide sub robia crudului tiran, a pl!.catului. Nu duce eu foqa spre vir-
tute, nici nu acopera. eu pl!.mînt 2, nici nu arde eu foc3 ~i nici nu porunce~te sa.
fie lovi\i eu pietre cei pâcl!.to~i4, ci convinge, prin blînde\e ~i îndelungl!.
rl!.bdare, ca oamenii sa. aleaga. virtutea, sa. lupte prin necazuri pentru ea ~i sâ
se bucure de roadele ei. Altâ data. cei care pl!.cl!.tuiau erau pedepsi\i, dar
stâruiau mai departe în pli.cal ~i pl!.catul le era socotit carDumnezeu; acum,
însl!., oamenii aleg pentru credin\l!. ~i virtute asupriri, toridra.ri ~i moarte.
Slava. \ie Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, întelepciune, Putere ~i
Dumnezeule atotputernic ! Ce-\i vom da noi neputincio~ii, în schimbul tutu-
ror acestora ? Qci toate sînt ale tale ~i nu ceri de la noi nimic altceva decît
sa. ne mîntuim; dar ~i pe aceasta o dai ~i din pricina nespusei tale bunl!.tâ\i e~ti
chiar recunoscl!.tor celor care .o primesc.
Mul\umesc tie celui care ne-ai dat existen\a, celui care ne-ai dl!.ruit o feri-
citl!. existen\l!., celui care ne-ai adus, prin negra.ita ta bunl!.voin\l!., iarl!.~i la
aceastl!. stare pe noi, cei cl!.zu\i din ea !
1 !qirea, XIV, 16-31; Deuteronom , XI, 4.
2 Numeri, XVI, 31-33; Deuteronom, XI, 6.
3 Numeri, XVI, 35.
4
lisus Navi, VII, 25.
150
CAPITOLULV
Pentru cei care întreaba daci ipostasa lui Hristos
este creata sau necreata
Ipostasa Cuvîntului lui Dumnezeu înainte de întrupare a fost simpll!., ne-
compus~, ne~rporall!., necr~atâ; cînd s-a întrupat, însa., ~i a devenit ipostasa
trupulm, a a1uns compusâ dm Dumnezeirea pe care o avea întotdeauna si
din trupul pe care 1-a luat. Ipostasa are însu~irile celor doua. firi si este cun~~­
c~tl!. în doua. firi. Oin aceastl!. pricinl!. aceea~i unicl!. ipostasa. est~ necreatâ, în
v1rtutea Dumnezeirii, ~i creatâ, în virtutea omenirii, va.zutl!. si nevl!.zutl!.. Alt-
fel, sîntem si~i\i sau sa. împl!.qim pe unicul Hristos, dacl!. sp'unem doua. ipo-
stase, sau sa. fie negata. deosebirea firilor ~i sa. introducem schimbare si ames-
tecare. · '
CAPITOLUL VI
Cînd Cuvîntul a fost numit Hristos ?
Mintea nus-a unit eu Dumnezeu Cuvîntul, dupa. cum mint unii, înainte de
întruparea din Fecioara. ~i nici n:1 s-a numit de atunci Hristos. Aceasta. absur-
ditate fa~ p~rte din neroziile lui Origen, care a sus\inut preexisten\a sufle-
telor. N01 afuml!.m, însl!., cl!. Fiul ~i Cuvîntul lui Dumnezeu a devenit Hristos
din momentul în care s-a sl!.ll!.~luit în pîntecele sfintei pururea Fecioarei, s-a
fa.eut trup în chip neschimbat ~i a fost uns trupul eu Dumnezeirea. ,,Aceasta
este ungerea omenirii", dupa. cum zice Grigore Teologul1. Iar prea sfintitul
Chiril al Alexandriei, scriind cl!.tre împl!.ratul Teodosie, a spus acestea: '..Eu
spun cl!. Iisus Hristos nu trebuie sa. se numeascl!. nici Cuvîntul din Dumnezeu
fa.ra. omenire ~i nici templul care s-a na.seul din femeie, fa.ra. a fi unit eu
Cuv!ntul. Ac~asta pentru motivul cl!. prin numele Hristos se în\elege
Cuvmtul ce! dm Dumnezeu împreunat în chip tainic eu omenirea, în virtutea
unir~~ sl!.vîr~ite prin întrupare" 2• lar în scrierea cl!.tre împl!.râtese, spune astfel:
,,Unu spun cl!. numele Hristos se cuvine numai Cuvîntului nl!.scut din Dum-
nezeu Tatl!.I care este gîndit ~i exista. deosebit. Noi, însâ, n-am fost învl!.tati sa.
~ Cuvinrul XXX: al parrulea cuvint reo/ogic, despre Fiul, MG, XXXVI, col.132 B. , ,
Cuvinr adresat prea binecredinciosu/ui împiirat Teodosie, despre credinra cea adeviiratii in
Domnul nosrru lisus Hrisros, MG, LXXVI, col. 1173 C. '
151

gîndim sau sâ spunem a~a, ci spunem câ în momentul în care Cuvîntul s_-a
fâcut trup, în acela~i moment a ~i fost numit Iisus Hristos. Se nume~te Hns-
tos, pentru câ a fost uns eu untdelemnul bucuriei1, adi~ eu Duhul _de l~
Dumnezeu si Tatâl. Dar câ ungerea este pentru omemre nu se va md01
nimeni din ~ei care sînt obi~nui\i sâ judece drept" 2• Iar Atanasie, cel de
ve~nicâ pomenire, în cuvîntul despre mîntuitoarea întrupare spune_astfel :
Dumnezeul care existâ înainte de venirea în trup n-a fost om, c1 a fost
Oumnezeu la Dumnezeu3, fiind nevâzut ~i impasibil. Dar cînd s-a fâcut om
este adus prin trup numele Hristos, pentru câ numelui îi urmeazâ patima
si moartea" 4 •
' Chiar dacâ sfinta Scripturâ zice : ,,Pentru aceea te-a uns pe tine Dumne-
zeule, Dumnezcul tâu, eu untdelemnul bucuriei"5, totu~i trebuie sâ se ~tie câ
de multe ori dumnezeiasca Scripturâ întrebuinteazâ timpul trecut în locul
viitorului, ca în versetul urmâtor: ,,Dupâ ,acestea s-a arâtat pe pâmînt ~i a
petrecut eu oamenii"6; cînd s-au spus aceste cuvint~ nici nus-a arâtat, nici ~-a
petrecut Dumnezeu eu oamenii. De a_semenea, ~1 urmâtor~l _text: ,,La nul
Vavilonului7, acolo am ~ezut ~i am plîns"8 , câci aceasta mc1odatâ nu s-a
întîmplat.
CAPITOLUL VII
Câtre cei care întreabâ d~câ JI' ~ •
sfinta Nâscâtoare de Dumnezeu a nascu~~oua fin
.
si dacâ au fost râstignite pe cruce do°'â firi
Cuvintele ayf:'V1]TOt si Y€'V1JTOr, scrise eu un singur v, se raportâ la fire ~i
indicâ firea necreatâ si ~reatâ. Cuvintele ayew11ror ~i yew11ror, scrise eu doi
w, nu se referâ la fire', ci la ipostasâ ~i indicâ ceea ce este nenâscut ~i nâscut.
Firea dumnezeiascâ este ayf:'V1]ror, adicâ necreatâ; iar cele ce vin dupâ firea
1 Psalmi, XLIV, 9; Evrei, 1, 9.
2 Cuvînt adresat prea binecredincioase/or împarlitese, MG, LXXVI, col.1220 C.
3
loan, 1, 1. · · · MG XXV
4 Cuvîntul II despre mîntuitoarea întrupare a lui Hristos contra lui Apohnane, ,
col. 1133 B.
s Psalmi, XLIV, 9; Evrei, 1, 9.
6 Varuh, Ill, 38. · ·
7 Tradus prin corectarea textului edi\iei din MG, dupa edi\ia de la Verona, 1531, f. 102v.
8 Psalmi, CXXXVI, 1.
152
dumnezeiascâ sînt yf:'V1]ra, adicâ create. În firea dumnezeiascâ si necreatâ se
vede nenâscutul în Tatâl, câci n-a fost nâscut; nâscutul în Fiul, cAci s-a nâscut
din ve~nicie din Tatâl; iar purcesul în Sfintul Duh. Primele exemplare ale
fiecârei specii de animale sînt ayew11ra, nenâscute, dar nu ayf:'V1]ra, ne-
create, câci ele s-au fâcut de creator, dar nu s-au nâscut din cele asemenea
!or. Cuvîntul yeveatr înseamnâ creare, iar cuvîntul yew1101r înseamnâ
na~tere. Cu privire la Dumnezeu nasterea este iesirea numai din Tatâl a Fiu-
lui celui deofiin\<1 eu el; eu privire l~ corpuri, însÀ, na~terea este ie~irea unei
ipostase de aceea~i fiin\<1 din împreunarea bârbatului eu femeia. Din aceasta
cunoa~tem câ na~terea nu este o însu~ire a firii, ci a ipostaselor. Câci dacâ
nasterea ar apartine firii, nu s-ar vedea în fire si nasterea si nenasterea. Prin
ur~are sfinta NAscâtoare de Dumnezeu a niscut 'o ipo~tasâ c~noscutâ în
douâ firi; în ce prive~te Dumnezeirea sa a fost nâscut din Tatâl în afarâ de
timp, dar în ce prive~te omenirea sa, a fost întrupat în vremurile din urmâ
din sfinta Fecioarâ în timp ~i s-a nâscut în trup.
Dacâ cei care întreabâ ar lâsa sâ se în\eleagâ câ cel care s-a nâscut din
sfinta Nâscâtoare de Dumnezeu este din douâ firi, spunem: da, sînt douâ firi,
câci acela~i este Dumnezeu ~i om. Tot astfel ~i despre râstignire, înviere ~i
în:'ll\are. Aceste fapte nu sînt ale firii, ci ale ipostasei. Hristos, care este în
douâ firi, a suferit ~i a fost râstignit eu firea cea pasibilâ, câci pe cruce a fost
râstignit eu trupul ~i nu eu Dumnezeirea. Dar dacâ ar râspunde negativ la
întrebarea noastrâ: dacâ au murit douâ firi, vom spune: prin urmare n-au
fost râstignite cele doua firi, ci Hristos a fost nâscut, adicâ Cuvîntul dumne-
zeiesc înomenin~u-se a fost nâscut în trup, a fost râstignit în trup, a pâtimit
în trup, a murit fh trup, râmînînd, însâ, impasibilâ Dumnezeirea lui.
CAPITOLUL VIII
În ce sens se nume~te prim nâscut Fiul
Unul Nâscut al lui Dumnezeu?
Primul nâscut este cel nâscut întîi, fie câ este unicul nâscut, fie câ este
,
nâscut înaintea altor fra\i. Dacâ Fiul lui Dumnezeu s-ar numi primul nâscut,
dar nu s-ar numi Unul nâscut, atunci am presupune câ este primul nâscut
dintre creaturi, ca ~i cum ar fi o creaturâ. Dar pentru câ este numi t prim u l
153
nâscut 1 ~i unul nâscut2, trebuie sâ pâstrâm eu privire la el, pe amîndouâ.
Spunem câ este ,,primul nâscut din toatâ crea\ia"3, pentru câ ~i el este din
Dumnezeu, dar ~i crea\ia este din Dumnezeu; dar pentru câ el este Unicul
nâscut, în afarâ de timp, din fiin\a lui Dumnezeu ~i a Tatâlui va fi numit pe
bunâ dreptate Fiul Unul Nâscut, prim nâscut ~i nu prim creat, câci crea\ia nu
este din fiin\a Tatâlui, ci a fast adusâ de la neexisten\â la existen\â prin
vointa 4
.
, lui. El este numit ,,primul nâscut între multi, frati" - câci este unicul
nâscut ~i din mamâ - pentru câ a participat în cbip asemânâtor nouâ sînge-
lui ~i trupului ~i s-a fâcut om, iar prin el ne-am fl\cut ~i noi fii ai lui Dumne-
zeu5, înfiia\i fiind prin botez6. El, care este prin fire Fiul lui Dumnezeu, s-a
fâcut primul nâscut între noi, care am ajuns prin pozi\ie ~i prin bar fii ai lui
Dumnezeu ~i am fast numi\i fra\i ai lui. Pentru aceea a spus: ,,Mâ ure la Tatâl
meu ~i la Tatâl vostru" • N-a spus ,,Tatâl nostru", ci ,,Tatâl meu", adicâ este
7
Tatâl sâu prin fire, ~i: ,,Tatâl vostru", adicâ prin bar. A spus de asemenea
,,Dumnezeul meu ~i Dumnezeul vostru" 8• N-a spus ,,Dumnezeul nostru", ci
,,Dumnezeul meu", ~i în\elegi sensu! cuvintelor dacâ, pe cale abstractâ, des-
paqi vizibilul de spiritual- ~i ,,Dumnezeul vostru", pentru câ este creator ~i
Domn.
CAPITOLUL IX
Despre credintâ ~i botez
Mârturisim un botez spre iertarea pâcatelor ~i spre via\a de veci. Botezul
indicâ moartea Domnului9• Ne îngropâm, deci, prin botez împreunâ eu Dom-
nul, dupâ cum spune dumnezeiescul apostol1°. ~i dupâ cum o datâ s-a sâvîr~it
moartea Domnului, tot astfel o datâ trebuie sâ ne botezâm. Ne botezâm,
dupâ·cuvîntul Domnului, în numele Tatâlui ~i al Fiului ~i al Sfintului Dub 11 ; .
1 Luca, II, 7; Romani, VIII, 29; Coloseni, I, 15, 18; Evrei, I, 6.
2 foan, I, 14, 18; III, 16, 18; / loan, IV, 9.
3 Coloseni, I, 15.
4 Romani, VIII, 29.
5 Matei, V, 9, 45; Luca, VI, 35; Romani, IX, 26; // Corimeni, VI, 18; Galateni, III, 26.
6 Galateni, III, 26-27.
7 /oan,XX,17.
8 loan, XX, 17.
9 Romani, VI, 4; Coloseni, Il, 12.
Io Coloseni, II, 12.
11 Matei, XXVIII, 19.
154
iar prin aceste cuvinte sîntem învâ\a\i mârturisirea în Tatâl ~i în Fiul ~i în
Sfintul Dub. ~adar to\i cei care au fast boteza\i în Tatâl ~i în Fiul ~i în Sfintul
Dub ~i au fast învâ\a\i prin aceasta o singurâ fire a Dumnezeirii în trei ipo-
stase ~i se boteazâ din nou, ace~tia râstignesc încâ o datâ pe Hristos, dupâ
cum spun.e dumnezeiescul apostai: ,,Câci este eu neputin\â ca cei odatâ lumi-
na\i" ~i cele ce urmeazâ, ,,sâ se înnoiascâ iarâ~i spre pocâin\â, pentru câ ei
râstignesc pentru ei din nou pe Hristos ~i-l batjocoresc" 1• Dar to\i cei care
n-au fast boteza\i în Sfinta Treime, trebuie reboteza\i. Cbiar dacâ spune
dumnezeiescul apostai câ ,,ne-am botezat în Hristos ~i în moartea lui" 2,
spune totu~i câ nu trebuie sâ se facâ a~a invoca\ia de la botez. Prin aceste
cuvinte spune atît numai câ botezul este tipul moqii lui Hristos3, deoarece
botezul prin cele trei cufundâri indicâ cele trei zile cît a stat Domnul în
mormînt. Prin urmare a fi botezat în Hristns înseamnâ a se boteza cei care
cred în el 4• ~i este eu neputin\â sâ credem în Hristos dacâ n-am fast învâ\a\i
mârturisirea în Tatâl ~i în Fiul ~i în Sfintul Dub. Hristos este Fiul Dumne-
zeului celui viu, Fiu, pe care Tatâl 1-a uns eu sfintul Dub, dupâ cum spune
durnnezeiescul David: ,,Pentru aceea te-a uns pe tine Dumnezeule, Dumne-
zeul tâu, eu untdelemnul bucuriei mai mult decît pe pârta~ii tâi" 5• lar lsaia,
ca din partea Domnului, spune: ,,Dubul Domnului peste mine, din cauza
câruia m-a uns" 6• Domnul, învâ\înd pe ucenicii sâi invoca\ia de la botez, a
spus: ,,Botezîndu-i în numele Ta.tâlui ~i al Fiului ~i al Sfintului Dub" 7• Dum-
nezeu ne-a fâcut pentru nestricâciune; dar pentru câ noi am câlcat porunca
lui mîntuitoare, ne-a condamnat la stricâciunea moqii; totu~i, ca sâ nu fie
râul ve~nic, s-a pogorît, în virtutea milostivirii sale, spre robi . ~i, fâcîndu-se
asemenea nouâ, ne-a râscumpârat, prin patima sa, din stricâciune. Ne-a iz-
vorît nouâ, din sfinta ~i prea curata lui coastâ, izvorul iertârii. Apa izvorîtâ
din coasta sa este spre rena~tere ~i inundarea pâcatului ~i a stricâciunii, iar
sîngele este Mutura pricinuitoare vie\ii ve~nice. Ne-a dat porunci ca sâ ne
rena~tem prin apâ ~i prin Dub 8, deoarece prin rugâciune ~i invocare Sfintul
Dub se pogoarâ asupra apei. Dar pentru câ omul este dublu, din sutlet ~i corp,
ne-a dat dublâ ~i curâ\irea, prin apâ ~i prin Dub. Dubul, pe de o parte,
1 Evrei, VI, 4-6.
2 Romani, Vi, 3.
3 Romani, VI, 4; Coloseni, Il, 12.
4 Galateni, III, 27.
5 Psalmi, XLIV, 9; Evrei, I, 9.
6 /saia, LXI, 1; Luca, IV, 18.
7
Matei, XXVIII, 19.
8 /oan, III, 5.
155
reînnoie*te în noi starea dupll chipul *i asemllnarea lui Dumnezeu 1; iar apa,
pe de altll parte, curllte*te, prin harul Duhului, corpul de pllcat, *i-1 elibereazll
de stricllciune. Apa îndepline*te icoana mor\ii, iar Duhul dll arvunll vie\ii.
De la început ,,Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor" 2 *i dintru
început Scriptura mllrturise*te despre apll cl1 este curlltitoare. Pe timpul lui
Noe, Dumnezeu a înecat pllcatul mondial prin apl13• Prin apll, potrivit legii,
se curâte*te tot cel necurat, pînA chiar ~i înse*i hainele sînt splllate eu apA •
4
Hie a arâtat cl1 harul Duhului este unit eu apa, cllci eu apA a ars jertfa • ~i
5
potrivit legii, aproape toate se curâtesc eu apll. Oici cele vâzute sînt simbo-
luri ale celor spirituale. A doua na*tere se petrece Îil suflet, cllci eu toate cl1
sîntem creaturi, credinta are atîta putere sll ne înfieze prin Duh *i sll ne ducll
la fericirea de altll datll.
Prin botez se dA tuturora în mod egal iertare de pâcate; harul Duhului
însA, în mâsura credintei *i a curâtirii antecedente. Prin urmare, luâm acum
prin botez pîrga Sfintului Duh; iar rena*terea este pentru noi începutul unei
alte vieti, pecete, talisman *i luminare.
Trebuie cu toatll puterea *i eu tArie sll ne pAstrAm pe noi în*ine curati de
lucrurile întinate, ca sll nu ne întoarcem ca si cîinele la vllrslltura sa 6 si sA ne
facem iarll*i pe noi în*ine robii pllcatului. ,,èredinta fllrA fapte este m~artl1"
7
dupll cum *i faptele fârA credin\ll. Credinta adevllratll se încearcll prin fapte.
Ne botezllm în Sfinta Treime. Aceasta pentru motivul cl1 cei care se bo-
teazll au nevoie de Sfinta Treime pentru mentinerea
, si
, dllinuirea
)(
lor si
, este
eu neputin\ll ca sA nu fie împreunll unele eu altele cele1{ rei persoane ale
Sfintei Treimi, cllci Sfinta Treime este nedespAr\itll.
Primul botez a fost botezul potopului8 pentru curmarea pAcatului. Al doi-
9
lea, botezul prin mare *i nori , cllci norul este simbolul Duhului, iar marea
simbolul apei. Al treilea, botezul legii vechi, cllci tot cel necurat se spâla eu
10
apll, ba încll î*i spllla *i hainele *i astfel intra în tabllrl1 • Al patrulea, botezul
1 Faœrea, 1, 26.
2 Facerea, I, 2.
3 Facerea, VI, 17-22; VII, 1-24; VIII, 1-18.
4 Levùic, XV, 10.
5 Ill Împiirati, XVIII, 32-38.
6 .
Il Petru, Il , 22.
7 lacob, Il, 26.
8 Facerea, VII, 17-24.
9 l Corimeni, X, 2; Numeri, IX, 15-22.
Io Levitic, XV, 3-33.
156
lui Ioan1, care a fost introductiv *i conducea la pocllin\A pe cei boteza\i ca sll
creadll în Hristos. ,,Eu, spune sfintul loan Botezlltorul, vll botez c~ apA, dar
cet care vine în urma mea vA va boteza eu Duhul sfint *i eu foc". ~adar,
Ioan curâteste mai dinainte prin apll, în vederea Duhului. Al cincilea, bote-
zul Domn~l~i3, eu care s-a botezat el însu*i. Se boteazll nu pentru cl1 el a avut
nevoie de curlltire, ci pentru cl1 *i-a împropriat curll\irea mea, ca sA zdro-
beascll capetel~ balaurilor în apA4, ca sA înece pAcatul, ca sA înmorm~ntez~
pe tot Adamul cet vechi în apA, ca sA sfinteascll pe Botezlltor, .ca sA_ imph- .
neascll legea, ca sll descopere taina Treimii, ca sll ne dea noull p1ldA *1 e~em­
plu de a ne boteza. ~i noi ne botezllm eu botezul desllvîr*it al Domnulm, cet
prin apll *i prin Duh. Se zice cl1 Hristos boteazll ~u f~c, pentru ~ a revârsat
harul Duhului peste sfintii apostoli în chipul hmbllor de foc, dupâ ~um
spune însu*i Domnul: ,,Ioan v-a botezat eu apA~ dar vo_i vet~ ~ botezati c~
Sfintul Duh si cu foc, nu mult dupA aceste zile" , sau dm pncma botezulu1
pedepsitor al' focului ce va sA fie. Al *aselea botez este botez_ul ~rin P?cllintA
si lacrimi care este eu adevllrat greu. Al *aptelea, botezul pnn smge ~1 muce-
, ' . .
nicie eu care însusi Hristos s-a botezat în locul nostru; el este foarte cmsut
*i fer~cit, pentru nu se pîngâre*te a doua oarA eu î~tinllciunea. Al optule~
cl
botez si ultimut7, nu este mîntuitor, ci pe de o parte d1struge râutatea - cllc1
nu ma'i guverneazA râutatea ~i pAcatul - iar pe de altA parte, pedepse~te
necontenit. 8
Duhul Sfint s-a p'?gorît peste Hristos în formA corporalll ca ~n porumb~l
si aratA pîrga botÙ ului nostru *i cinste*te corpul. Pentru cl1 *1 acesta, _ad1~
~rpul, este Dumnezeu prin îndumnezeirea lui. în~ de la început a 0_~1*nmt
ca un porumbel sA binevesteascll sfir*itul potopulu19• D~r peste sfintn apos-
toli s-a pogorît în chip de focio. Qici el este Dumnezeu, iar ,,Dumnezeu este
foc mistuitor" 11 •
1 Matei , III, 1-12; Marcu , I, 4-8; Luca, III, 2-18.
2 Maiei, III, 11; Marcu, 1, 8; Luca, Ill, 16.
3 Matei, III, 13-17; Marcu, I, 9-11; Luca, III, 21- 22; loan, I, 29-34.
4 Psalmi, LXXIII, 14.
S Faptele Apostolilor, Il, 1-4.
6 Faptele Apostoli/or, 1, 5. _
7 Adicâ: focul cel v~nic de dupa judecata o~teasca.
8 Matei, III, 16; Marcu, 1, 1O; Luca, III, 22; loan, 1, 32.
9 Facerea , VIII, 11-12.
Io Faptele Apostolilor, II, 1-4_.
11 Deuteronom, IV, 24; Evret, XII, 29.
157
 Botezului îi urmeaza ungerea eu untdelemn; el indicil ungerea noastrâ, ne
face Hristo~i ( =un~i) ~i ne fllgâduie~te, prin Duhul Sfint, mila lui Dumnezeu,
pentru cil porumbelul a dus o ramurâ de mâslin celor care au fost izbâviti de
potop 1• '
loan a fost botezat punînd mîna pe capul dumnezeiesc al Stâpînului2 si eu
sîngele sâu3• •
Nu trebuie sâ se întîrzie botezul, cînd credinta acelora care se apropie de
el a fost mârturisitâ prin fapte. Cel care se apropie de botez eu viclenie va fi
mai degrabâ pedepsit decît va folosi.
CAPITOLULX
Despre credinta . în\~leaptâ ~i dreaptâ v~ gâsi ·pe toate lucioase ~i netede ~i cale drea~tâ. Este
· Credin\a este dublâ: una, ,,credinta din auzite" 4• Auzind dumnezeiestile
Scripturi credem în învâ\âtura Duhului Sfint. Ea se desâvîr~e~te prin t~ate
cele legiuite de Hristos, este învederatâ prin fapte, este cucernicil ~i înde-
pline~te poruncile aceluia care ne-a reînnoit. Necredincios este acela care nu
crede potrivit predaniei Bisericii sobornice sau acela care are pârtâsanie eu
diavolul prin fapte urîte. · '
,,Credinta este iarâ~i încredintarea despre cele nâdâjduite, dovedirea lu-
crurilor nevâzute"5, sau o nâdejde neîndoielnicil ~i oarbâ în cele fâgâduite
nouâ de J?umnezeu ~i a dobîndirii cererilor noastre. Prima credin\â apaqine
sufletulm noastru, cea de a doua, harurilor duhului.
Trebuie sâ se ~tie cil prin botez ne tâiem împrejur de tot acoperâmîntul de
la na~tere, adicil de pâcat, ~i devenim israeli\i duhovnice~ti ~i poporul lui
Dumnezeu 6•
1 Facerea, VIII, 11.
!"ici u~ 1e:1 din Evanghe(ii nu se ~efera ca Sf. loan Borezatorul a pus mîna pe capul
2
J:linruuoru_tu1 ctnd !-a borezat. Afirmafta aceasra s-a nascut prin tradifie fi prin influenfa
1conografie1 borezulu1 Domnului.
3 3 Demonica în sensu/ cunosrinfei demonice de care vorbqte Socrar, GfD ca ar fi purur fi rradus
Matei, XIV, 3-12; Marcu, VI, 17-29.
4
Romani, X, 17.
5 Evrei, XI, l.
6 .
Il Corinreni, VI, 16; Evrei, VIII, IO; Apocalipsa, XXI, 3.
158
CAPITOLUL XI
Despre cruce ~i înca despre credinpi
,,Cuvîntul cruce este nebunie pentru cei pierdu\i, dar pentru cei care ne
mîntuim este puterea lui Dumnezeu" 1• ,,Cel duhovnicesc le judecil pe toate,
dar omul sufletesc nu prime~te pe cele ale Duhului" 2• în adevâr, crucea este
nebunie pentru cei care nu o primesc eu credin\â ~i care nu \in seamâ de
bunâtatea ~i atotputernicia lui Dumnezeu, ci cerceteaza cele dumnezeie~ti eu
gînduri omene~ti ~i fir~ti. Toate cele ale lui Dumnezeu sînt mai presus de
fire, de cuvînt ~i de cuget. Câci dacil cineva va socoti cum ~i pentru care
pricinâ a adus Dumnezeu pe toate de la neexisten\â la existenta ~i va voi sâ
ajungâ la aceastâ cuno~tin\â prin gîndire naturalâ, nu va în\elege. Aceastâ
cunostintâ este sufleteascil si demonicil 3• Dar dacil cineva condus prin cre-
dintâ. va ;ocoti cil fiinta du~nezeiascil este bunâ, atotputernicil, adevâratâ,
eu neputin\â sâ te mîntui fllrâ credin\â4, cilci prin credin\â se mentm toate,
atît cele omene~ti, cît ~i cele duhovnice~ti. Nici plugarul nu taie brazda
pâmîntului fârâ credin\â, nici negustorul nu-~i încredinteaza unui mie lemn
sufletul lui noianului înfuriat al mârii, nici nu se fac nun\i, nici altceva din
cele ce sînt în via\â. Prin credin\â în\elegem cil toate s-au adus prin puterea
lui Dumnezeu de la neexisten\â la existen\â ~i prin credin\â izbîndim toate,
atît pe cele dumnezeie~ti, cît ~i pe cele omene~ti. Credinta este un asentiment
care nu iscodeste lucrurile.
Orice faptâ ·~i orice minune a lui Hristos este foarte mare, dumnezeiascil
si minunatâ. Dar cea mai minunatâ decît toate este cinstita lui cruce. Câci
prin nimic altceva decît prin crucea Domnului nostru lis us Hristos s-a distrus
moartea, s-a dezlegat pâcatul strâmo~esc, s-a prâdat iadul, s-a dâruit învierea,
ni s-a dat puterea sâ dispretuim cele prezente ~i chiar moartea, s-a sâvîr~it
întoarcerea la fericirea primarâ, s-au deschis poqile raiului, s-a a~ezat firea
noastrâ în dreapta lui Dumnezeu, ne-am fllcut copii ~i mo~tenitori ai lui
Dumnezeu 5• Prin cruce toate s-au îndeplinit. ,,Câci to\i cî\i ne-am botezat în
1 / Corinreni, 1, 18.
2 l Corinreni, II, 15, 14.
aici ,,cunoftÎnfii demonica" p,.;, ,,cunoftinft1 naruralt1, pe care o dobîndim prin propriile noasrre
puteri sufletefti ".
4 Evrei, XI, 6.
5 Marei, V, 9, 45; Romani, VIII, 17; IX, 26; Il Corinteni, VI, 18; Galateni, III, 26, 29; IV, 7.
159
 Hristos, spune apostolul, ne-am botezat întru moartea lui"1. ,,Toti cî\i în
Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am îmbrâcat" 2. ,,Hristos este puterea lui
Dumnezeu ~i în\elepciunea lui Dumnezeu"3• Iatâ dar câ moartea lui Hristos,
adicâ crucea, ne-a îmbrâcat cu în\elepciunea enipostaticâ ~i puterea lui Dum-
nezeu. Cuvîntul crucii este puterea lui Dumnezeu, sau pentru câ prin ea ni
s-a arâtat puterea lui Dumnezeu, adicâ biruinta asupra mor\ii, sau pentru câ,
dupâ cum cele patru brate ale crucii se \in ~i se strîng prin încheietura de la
mijloc, tot astfel se tin prin puterea lui Dumnezeu înâl\1mea, adîncimea, lun-
gimea ~i lâ\imea4, adicâ toatâ creatïa vâzutâ ~i nevâzutâ.
Crucea ni s-a dat semn pe frunte în acela~i chip în care s-a dat lui Israil
tâierea împrejur. Prin ea ne despâqim cei credincio~i de cei necredincio~i ~i
ne cunoa~tem. Crucea este pavâza, arma ~i trofeul contra diavolului. Crucea
este pecetea pentru ca sâ nu ne atingâ nimicitorul, dupâ cum spune Scriptu-
ra5. Crucea este scularea celor câzu\i, sprijinul celor care stau, reazemul celor
slabi, toiagul celor pâsto_ri\i, câlâuza celor converti\i, desâvîr~irea celor înain-
ta\i, mîntuirea trupului ~i a sufletului, izgonitorul tuturor râutâ\ilor, prici-
nuitorul tuturor bunâtâ\ilor, distrugerea pâcatului, râsadul învierii, pomul
vie\ii ve~nice.
Prin urmare acest lemn cinstit cu adevârat ~i venerabil, pe care Hristos s-a
adus jertfâ pe sine în locul nostru, trebuie venerat pentru câ s-a sfintit prin
atingerea eu sfintul lui corp ~i sînge. Trebuiesc venerate ~i cuiele ~i lancea ~i
îmbrâcâmintea- ~i sfintele lui loca~uri, anume: ieslea, pe~tera, Golgota,
mormîntul mîntuitor ~i fâcâtor de via\â, Sionul, acropola Bisericilor, ~i cele
asemenea, dupâ cum a spus pârintele lui Dumnezeu, David: ,,Vom intra în
loca~urile lui, ne vom închina în locul unde au stat picioarele lui"6 • Câ în acest
text vorbe~te despre cruce, se vede din cele ce urmeazâ: ,,Scoalâ-te, Doamne,
întru odihna ta" 7• În adevâr dupâ cruce urmeazâ învierea. Dacâ dorim casa,
patul, haina celor pe care îi iubim, cu cît mai mult cele ale lui Dumnezeu ~i
ale Mîntuitorului prin care am ~i fost mîntui\i!
Ne închinâm, deci, semnului cinstitei ~ide via\â fâcâtoarei cruci, chiar dacâ
este fâcut din altâ materie. Noi nu cinstim materia - sâ nu fie! - ci semnul,
ca simbol al lui Hristos. Câci a spus pe cînd le vorbea ucenicilor sâi: ,,Atunci
1 8 /esirea, XIV, 16-29..
Romani, VI, 3.
2 Galateni, III, 27.
3 / Corinteni, /, 24.
4 Efeseni, III, 18.
~ le~irea, XII, 12-13; Evrei, XI, 28.
Psabni, CXXXI, 7.
7
Psabni, CXXXI, 8.
160
va apârea semnul Fiului omului pe cer"1; prin aceste cuvinte a indicat crucea.
Pentru aceea ~i îngerul învierii a spus femeilor: ,,Câuta\i pe Iisus Nazarinea-
nul cel râstignit?" 2, iar apostolul: ,,Jar noi predicâm pe Hristos cel râstignit" 3•
Sînt multi Hristosi si Iisusi, dar unul este cel râstignit. Îngerul si apostolul
n-au spu~ cel strâpu~s eu ~uli\a, ci ,,cel râstignit". Prin urmare t;ebuie sâ ne
închinâm semnului lui Hristos. Acolo unde va fi semnul, acolo va fi ~i el. Dar
nu trebuie sâ ne închinâm materiei din care este fâcut semnul crucii, chiar
dacâ ar fi din aur ~i din pietre scumpe, dacâ se întîmplâ sâ se distrugâ semnul.
Ne închinâm deci tuturor celor afierosite lui Dumnezeu, aducînd lui
închinâciunea.
Pomul vie\ii, care a fost sâdit de Dumnezeu în rai 4, a preînchipuit aceastâ
cinstitâ cruce. Dar pentru câ prin pom a venit moartea 5, trebuia caprin lemn
sâ se dâruiascâ viata si învierea. Iacov cel dintîi a închipuit crucea cînd s-a
închinat vîrfului tolagului lui Iosif', iar cînd a binecuvîntat pe fiii lui Iosif eu
mîinile încrucisate 7 este foarte lâmuritd a descris semnul crucii. Toiagul lui
Moise a lovit ~area în chipul crucii ~i a mîntuit pe lsrail, iar pe Faraon 1-a
înecats, Mîinile întinse în chipul crucii au biruit pe Amalic9• Prin lemn se
îndulce~te apa cea amarâ 10, iar piatra curge ~i revarsâ izvoare 11 • Toiagul lui
Aaron face cunoscutâ vrednicia preoteascâ 12. ~arpele, de~i era mort, a fost
înâl\at în triumf pe lemn, iar lemnul mîntuie~te pe cei credincio~i care privesc
la dusmanul omorît 13• Tot astfel a fost pironit Hristos, care nu ~tia de pâcat,
într-u~ trup al pâcatului. Moise œl mare a strigat: ,,Privi\i viaµ voastra atîrnatâ pe
lemn, în fata ochilor ~tri" 14 • Jar lsaia: ,,Toatâ ziua am întins mîinile mele dltre un
popor neascultâtor ~i împotrivâ graitor"15. Cei care ne închinâm acestui semn sâ
dea Dumnezeu sâ dobîndim partea lui Hristos cel râstignit, Amin.
1 Matei, XXIV, 30.
2 Marcu, XVI, 6.
3/ Corimeni, I, 23.
4 Facerea, II, 9.
5 Facerea, III, 1-24.
6 Facerea, XLVII, 31.
7 Facerea, XLVIII, 14.
9 lesirea, XVII, 8-13.
to /esirea, XV, 25.
11 fesirea, XVII, 5-6; Numeri, XX, 7-11.
lz Numeri, XVII, 2-8.
13 Numeri, XXI, 8-9.
14 Deuteronom, XXVIII, 66.
15 /saia, LXV, 2.
161
 CAPITOLUL XII
Despre închinarea catre rasarit
Nu ne închinllm clltre rllsllrit fllrll motiv ~i nici la întîmplare. Pentru cl1
sîntem alclltui\i dintr-o fire vllzutll ~i nevllzutll, adicll spiritualll ~i sensibilll,
ne închinllm Creatorului într-un chip dublu, dupll cum cîntllm ~i cu mintea ~i
cu buze trupe~ti, ne botezllm prin apll ~i prin Duh, ~i ne unim într-un chip
dublu cu Domnul, împârt~indu-ne tainelor ~i harului Duhului.
Pentru cl1 Dumnezeu este luminll spirituall11, iar Hristos în Scripturi se
nume~te ~i soarele dreptl1\ii2 ~i rl1sllrit 3, trebuie sll-i afierosim lui rllsllritul
spre închinllciune. Tot lucrul bun trebuie afierosit lui Dumnezeu, ~in care tot
lucrul bun se îmbunlltll\e~te. Cllci spune dumnezeiescul David: ,,Impllrll\iile
pllmîntului, cînta\i lui Dumnezeu, cînta\i Domnului care s-a suit peste cerul
cerului spre rllsl1rituri" 4• Mai mult, ~i sfinta Scripturll spune: ,,Dumnezeu a
rllsMit raiul spre rllsllrit în Eden"5; acolo a pus pe omul pll1Smuit de el, pe
care, cînd a clllcat porunca, l-a dat afarl16 ~i l-a pus sll locuiascll în fa\a para-
disului desfütllrii, adicll la apus. Ne închinllm lui Dumnezeu cllutînd patria de
altll datll si uitîndu-né clltre ea. De asemenea cortul lui Moise avea catape-
teasma ~i Îiastiriul clltre rllsllrit 7• Semin\ia lui luda, pentru cl1 era mai cinstitll,
~i-a fixat locuin\a spre rl1sârit8• în templul vestit al lui Solomon, poarta Dom-
nului se afla spre rllsllrit. Dar ~i Domnul, cînd a fost rllstignit, privea spre apus
~i a~a ne închinllm, uitîndu-ne la el. Iar cînd s-a înlll\at, a pornit spre rllsllrit
si astfel i s-au închinat apostolii si el va veni tot asa în chipul în care 1-au vllzut
~ergînd lacer, dupa cum însu~i,Domnul a spus:' ,,Dupll cum fulgerul iese de
la rllsllrit ~i se aratll pînll la apus, tot a~a va fi venirea Fiului omului"9•
~teptîndu-1 deci pe el, ne închinllm spre rllsllrit. Aceastll predanie a aposto-
lilor este nescrisâ. ~i în adevllr multe ni s-au predat fllrll sll fie însemnate în
scris.
1 /Joan, 1, 5.
2 Malahia, IV, 2.
3 Zaharia , VI, 12; Luca, I, 78.
4 Psalmi, LXVII, 33-34.
5 Facerea, II, 8.
6 Facerea, III, 23-24.
7 Levitic, XVI, 14.
8 Numeri, Il, 3.
9 Matei, XXIV, 27.
162
CAPITOLUL XIII
Despre sfintele ~i prea curatele taine ale Domnului
Dumnezeul cel bun, a tot bun ~i mai presus de bunlitate, care este în totul
bunlltatea, din pricina boglltiei covî~itoare a bunlltlltii sale, nus-a multumit
numai sll fie bun, adicll sll existe numai fiinta sa, fllrll ca sll participe cineva la
ea, ci pentru aceasta a fllcut mai întîi puterile spirituale ~i cer~ti, apoi lumea
vllzutll ~i sensibilll, apoi din cea spiritualll ~i sensibilll pe om. Prin urmare,
toate cele fllcute de el, întrucît existll, participa bunlltlltii lui. El este existenta
tuturor - pentru cl1 ,,în el sînt toate"1 - nu numai pentru cl1 ne-a adus de la
neexistentll la existentll, dar pentru cl1 energia lui conservll ~i tine pe cele
fücute de el. în chip covî~itor, însll, conservll ~i tïne vietuitoarele, cllci acestea
participll la bunlltatea lui Dumnezeu ~i prin faptul cl1 existll, dar ~i prin faptul
cl1 sînt pllrta~e vietii. Fiintele ratïonale participll bunâtlltii lui ~i pentru mo-
tivele arlltate mai sus, dar ~i pentru cl1 au ratiune ~i mai cu seamll pentru
aceasta. Ele sînt oarecum mai aproape de el, eu toate cl1 el negr~it le
depll~e~te în chip incomparabil.
~adar, omul, fiind fllcut rational ~i liber a primit puterea de a se uni
pentru totdeauna cu Dumnezeu prin proprie alegere, dacll va rllmîne în bine,
adicll dacll va asculta de Creator. Dar pentru cl1 a clllcat porunca Creatorului
sllu ~i a fost supus mortii ~i stricllciunii, Fllclltorul ~i Creatorul neamului
nostru, din pricina îndurllrilor milei sale, s-a fllcut asemenea noull, fllcîndu-se
întru totul om fllrll de pllcat ~i s-a unit cu firea noastrll. ~i pentru cl1 ne-a dat
chipul lui ~i Duhul lui ~i nu 1-am pllzit, el însu~i ia firea noastrll sllracll ~i slabll
ca sll ne curllteascll, ca sll ne facll nestricllcio~i ~i sll ne facll iarll~i pllrta~ii
Dumnezeirii lui.
Trebuia, însll, sll se împllrtll~eascll de cel mai bun nu numai pîrga firii
noastre, ci tot omul care vrea sll se nascll a doua oarll, sll se nutreascll cu o
hranll noull ~i proprie na~terii, ca astfel sll ajungll la mllsura desllvîr~irii. Prin
na~terea lui Dumnezeu Cuvîntul, adicll prin întrupare, prin botez, prin pa-
timll, prin înviere, a eliberat firea de pllcatul strllmo~esc, de moarte ~i de
stricllciune, a devenit pîrga învierii, s-a fllcut pe sine cale, pildll ~i exemplu, ca
~i noi, mergînd pe urmele lui, sll ajungem fii ~i mo~tenitori ai lui Dumnezeu
2 3
1 Romani, XI, 36.
2
Matei, V, 9, 45; Romani, IX, 26; Il Corinleni, VI, 18; Galateni, III, 26.
3
Romani, VIII, 17; Galateni, III, 29; IV, 7.
163

prin pozi\ie ~a cum este el prin tire, §i tmpreunll mo§tenitori cu el1• ~adar,
dupll cum am spus, ne-a.data doua na§tere, pentru ca dupll cum fiind nllscu\i
din Adam, ne-am asemllnat lui, mo§tenind blestemul §i stricllciunea, tot ast-
fel nllscîndu-ne din el, sll ne asemllnllm lui, mo§tenind nestricllciunea, bine-
cuvîntarea §i slava lui.
Pentru cll acest Adam este duhovnicesc trebuia ca §i n~terea sll fie duhov-
niceascll; tot astfel §i mîncarea. Dar pentru cll sîntem dubli §Î compu§i tre-
buie ca §Î na§terea sll fie dublll; tot astfel ~i mîncarea compusll. Na§terea ni
s-a dat prin apll §i prin Duh2, adicll prin sfintul botez; iar mîncarea este insll§i
piinea vie\ii3, Domnul nostru Iisus Hristos, cel care s-a pogorît din cer4• El,
voind sll primeascll în locul nostru moartea cea de bunllvoie, in noaptea în
care s-a dat pe sine a lllsat mo§tenire testament nou sfin\ilor slli ucenici §i
apostoli §i prin ei tuturor celor care cred in el. ~adar, in foi§orul sfintului §i
slllvitului Sion5, dupll ce a mîncat p~tele cel vechi cu ucenicii slli §Î a plinit
testamentul cel vechi, spalll picioarele ucenicilor6; prin aceasta le-a dat un
simbol al sfintului botez. Apoi, rupînd piinea, le-a dat-o zicind: ,,Lua\i,
mînca\i, acesta este trupul meu"7, ,,care se fringe pentru voi spre iertarea
pllcatelor"8• De asemenea, luînd §Î paharul, in care era vin §i apll, 1-a dat lor
zicînd: ,,Be\i din acesta to\i, acesta este sîngele meu, al legii celei noi, care
pentru voi se varsll spre iertarea pllcatelor"9• ,,Aceasta sll o face\i întru pome-
nirea mea10, cllci de cite ori veti minca pîinea aceasta §i ve\i bea paharul
acesta, vesti\i moartea Fiului omului §i mllrturisi\i învis!rea lui pinll ce va
':>~
11
veni" •
Dacll ,,Cuvîntul lui Dumnezeu este viu §i lucrlltor"12 §i ,,toate cite a voit
Domnul a fllcut" 13, §i dacll a zis: ,,Sll se facll luminll" 14 §i s-a fllcut; ,,sll se facll
1 Romani, VIII, 17.
2 loan, III, 5.
3 /oan, VI, 48.
4 /oan, VI, 50.
s Matei,XXVI, 17-19;Marcu,XIV, 12-16;Luca,XXII, 7-13.
6 /oan, XIII, 4-12.
7 Matei, XXVI, 26; Marcu, XIV, 22; Luca, XXII, 19; / Corinteni, XI, 23-24.
8 l Corinteni, XI, 24.
9 Matei, XXVI, 28; Marcu, XIV, 24; Luca, XXII, 22; / Corinteni, XI, 25.
1o l Corinteni, XI, 24.
11 l Corinteni, XI, 26.
12 Evrei, IV, 12.
13 Psalmi, CXXXIV, 6.
14 Facerea, I, 3.
164
tllrie"1 §i s-a fllcut; dacll ,,prin Cuvîntul Domnului s-au intllrit cerurile §i prin
Duhul gurii lui, toatll puterea lor" 2, dacll cerul, pllmintul, apa, focul, aerul §i
toatll podoaba lor s-au alclltuit prin Cuvîntul Domnului §i chiar aceastll
fiintll faimoasll omul· dacll voind insusi Dumnezeu Cuvîntul s-a fllcut om si
' ' ' ' '
§i-a fllcut fllrâ sâmîn\â corp lui §i din singiurile curate §i neintinate ale sfintei
pururea Fecioare, nu poate oare sâ facll piinea corp al sâu §i vinul §i apa,
singe? La facerea lumii a spus: ,,Sâ scoatâ pâmîntul iarbll verde'.3 §i pînâ
acum cînd plouâ, pâmîntul fiind împins §i împuternicit scoate vlâstarele sale
prin porunca dumnezeiascll. Dumnezeu a spus: ,,Acesta este trupul meu" §i
aces ta este sîngele meu" si aceasta face•i-o întru pomenirea mea" si se
,, ' " l '
face prin porunca lui atotputernicll, pînâ ce va veni. Câci a§a a spus: ,,Pinll va
veni"4• ~i plouâ, prin invocare, in aceastâ \arinâ nouâ puterea umbritoare a
Sfintului Duh. Dupll cum toate cite a fllcut Dumnezeu le-a fâcut cu energia
Sfintului Duh, tot astfel §i acum, energia Duhului lucreazâ cele mai presus
de tire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva decit credin\a. ,,Cum imi
va fi mie aceasta, zice sfinta Fecioarâ, pentru cll eu nu cunosc bârbat'.s. Jar .
arhanghelul Gavriil ii rllspunde: ,,Duhul cel Sfint se va pogorî peste tine §i
puterea celui prea înalt te va umbri"6• ~i acum mâ întrebi cum piinea se face
corpul lui Hristos §i vinul §i apa singele lui Hristos? Ti-o voi spune eu.
Sfintul Duh se coboarll peste ele §i face pe acelea ce sint mai presus de cuvînt
§ide cuget. .
· Se ia piine §i vin. Dumnezeu cunoa§te slâbiciunea omeneascll; el §tie cll de
multe ori se întoarêe eu dezgust de ia acelea pe care nu le sâvîr§~te in mod
obi§nuit. ~adar, fâcînd uz de îngâduin\a obi§nuitâ face, prin cele obi§nuité
ale tirii, pe cele mai presus de tire. ~i dupâ cum la botez, pèntru cll este
obiceiul oamenilor sâ se spele cu apâ §i sll se ungâ cu untdelemn, a unit harul
7
Duhului cu untdelemnul §i cu apa §i a fllcut-o baie a rena§terii , tot astfel,
pentru cl1 este obiceiul oamenilor sâ mllnînce pîine §i sll bea apâ §i vin, a unit
eu acestea Dumnezeirea lui §i le-a fllcut corpul §i singele lui, ca sll ajungem
la cele mai presus de tire prin cele obi§nuite §i potrivite tirii.
1 Facerea, l, 6.
2 Psalmi, XXXII, 6.
3 Facerea, l, 11.
4l Corinteni, XI, 26.
s Luca, l, 34.
6 Luca, I, 35.
7 Tit, Ill, 5;
165
 Piinea ~i vinul sint in chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sint trupul
luat din sfinta Fecioarli. Asta nu inseamnli câ se pogoarli din cer trupul care
a fost inllltat, ci câ insli~i piinea ~i vinul se prefac in trupul ~i singele Domnu-
lui. Dar dacâ cauti sli afli chipul in care se face aceasta, iti este de ajuns sâ
auzi câ se fac prin Duhul Sfint, dupli cum Domnul ~i-a fâcut prin Duhul
Sfint, lui ~i in el insu~i, trup din sfinta Nâscâtoare de Dumnezeu. Mai mult
nu cunoa~tem decît câ Cuvîntul lui Dumnezeu este real, activ, atotputemic,
dar modul in care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rliu sli spunem ~i
aceasta, câ dupli cum in chip natural, prin mincare, piinea, iar prin bâuturli,
vinul ~i apa se prefac in corpul ~i sîngele celui care mlinincâ ~i bea, ~i nu
devine alt corp decît corpul lui cel mai dinainte, tot astfel ~i piinea punerii
inainte, vinul ~i apa, prin invocarea ~i pogorirea Sfintului Duh se prefac in
chip supranatural in corpul ~i singele lui Hristos ~i nu sint doi, ci unul ~i
acela~i.
Pentru cei care cu credin\li, in chip vrednic, se implirtli~esc, implirtli~ania
este spre iertarea plicatelor, spre viata v~nicâ, spre plizirea sufletului ~i a
trupului; dar pentru cei care se implirtli~esc cu necredintli in chip nevrednic,
este spre muncâ ~i pedeapsli, dupli cum ~i moartea Domnului pentru cei care
cred a devenit viatli ~i nestricâciune spre desfâtarea fericirii ve~nice, iar celor
necredincio~i ~i uciglitorilor Domnului, muncâ ~i pedeapsli v~nicâ.
Piinea ~i vinul nu sint tipul trupului ~i singelui lui Hristos - sli nu fie! -
ci insu~i trupul indumnezeit al Domnului. Îns~i Domnul cînd a spus: ,,Aces-
ta este trupul meu"1, n-a spus: ,,acesta este tipul trupulµi meu", ci a spus:
,,Acesta este trupul meu"; ~i n-a spus: ,,Acesta este tipul sîngelui meu", ci:
,,acesta este sîngele meu" 2• ~i inainte de aceasta, a spus iudeilor: ,,Dacâ nu
mincatï trupul Fiului omului ~i nu beti sîngele lui, nu avetï viatli intru voi"3•
,,Clici trupul meu este mincare adevliratli ~i singele meu bliuturli adevliratâ"4•
~i iarli~i: ,,Cel care mli mlinincâ va trlii" 5•
Pentru aceea sli ne apropiem cu toatli frica, cu con~tiinta curatli ~i cu o
credintll neîndoielnicâ ~i negre~it ne va fi nouli dupli cum credem, dacâ nu ne
indoim. Sâ o cinstim pe aceasta cu toatli curlltenia, atît sufleteascâ cît ~i tru-
1 Matei, XXVI, 26; Marcu, XIV, 22; Luca, XXII, 19; J Corinteni, XI, 24.
2 Matei, XXVI, 28; Marcu, XIV, 24; Luca, XXII, 22.
3 Joan, VI, 53.
4
Joan, VI, 55.
5 Joan, VI, 57.
166
peascâ, câci este dublli. Sli ne apropiem de ea eu o dorintll inf~catli, ~i incru-
ci~înd palmele sli primim corpul celui rastignit. Punînd peste dinsul ochii,
buzele ~i fruntea sli ne implirtli~im cu dumnezeiescul cârbune, pentru ca
focul dorintei din noi, luind arderea din cârbune, sli ardli complet plicatele
' .
noastre, sli lumineze inimile noastre, sli ne aprindem ~i sli ne indumnezeim
prin implirtli~irea focului dumnezeiesc. Clirbune a vlizut Isaia • Clirbunele nu
1
este un lemn simplu, ci este unit cu focul. Tot astfel ~i piinea împlirt~aniei,
nu este pîine simplli, ci unitli cu Dumnezeirea; iar corpul unit eu Dumnezeirea
nu este o singurli fire, èi una a corpului ~i alta a Dumnezeirii unite cu el;
pentru aceea amîndouli impreunli nu sînt o fire, ci douli.
Melchisedec, preotul Dumnezeului celui prea înalt, a primit eu pîine ~i eu
2
vin pe Avraam care s-a întors dupli învingerea celor de alt neam • Masa aceea
preînchipuia masa aceasta misticâ, dupli cum ~i preotul acela era tipul ~i
icoana adevliratului arhiereu Hristos3• ,,Tu, spune Scriptura, e~ti preot în
5
veac dupli rînduiala lui Melchisedec" 4• Pîinile punerii înainte închipuiau
aceastli pîine. Aceasta este jertfa cea curatli, adicâ nesîngeroasli, care a spus
6
Domnul, prin profet, sli i se aducâ de la rlisliritul soarelui pînli la apus •
Trupul ~i sîngele lui Hristos slujesc la mentinerea sufletului ~i trupului
nostru; ele nu se mistuiesc, nu se stricâ, nu se aruncâ afarli - sli nu fie! - ci
slujesc fiintei ~i mentïnerii noastre. Sint un mijloc de pazli pentru orice vlitli-
mare ~i un mijloc de curlitare pentru toatli întinâciunea, întocmai ca acela
prin care cureti, prin foc curlitïtor, aurul fals pe care 1-ai luat, ca sli nu fim
7
condamnati împreunli eu lumea în vea<;:ul ce va sli fie - câci curlitll prin boli
~i tot felul de necazuri - dupli cum spune dumnezeiescul apostol: ,,Dacâ
ne-am fi judecat pe noi in~ine, n-am fi judeca\i. Dar fiind judecati de Dom-
nul ' sîntem pedepsiti, , ca sli nu fim osînditi
8
, împreunli eu lumea" • Cuvintele
acestea se referli la ceea ce a spus putïn mai sus: ,,încît cel care se implir-
tli~~te cu nevrednicie corpului ~i sîngelui Dorrinului, osindli lui ~i mlinincâ ~i
1 Jsaia, VI, 6-7.
2Facerea,XIV,17-18.
3 Evrei, VI, 20; VII, 28.
4 Psalmi, CIX, 5.
5 Jesirea, XXV, 30; XL, 21; Levitic, XXIV, 5-9.
6 Malahia,I, 11.
7 J Corinteni, XI, 32.
8 JCorinteni, XI, 31-32.
167

bea" 1• Fiind curlltati prin el, ne unim eu trupul Domnului ~i eu Duhul lui ~i
ajungem trup al lui Hristos 2•
Pîinea aceasta este pîrga pîinii ce va sl1 fie, care este spre fiin\ll. Cuvintul
,,pîinea cea spre fiintll'.J indicll fie ,,pîinea ce va sll fie", adicll pîinea veacului
ce va sll fie, fie pe aceea eu care ne hrlinim pentru conservarea fiintei noastre.
Fie cl1 este luat într-un sens, fie cl1 este luat în cellllalt, pîinea va fi numitll în
chip propriu trupul Domnului. Duh fllclltor de viatll este trupul Domnului,
4
cllci a fost zllmislit din Duhul fllclltor de via\ll. Cel nllscut din Duh, Duh este •
Spun aceasta fllrll sll distrug firea trupului, ci voiesc sll arllt cl1 acesta este
..
fllclltor de viatll si dumnezeiesc.
Dar dacll unii au numit pîinea ~i vinul antitipuri ale corpului ~i sîngelui
Domnului, dupll cum a spus purtlltorul de Dumnezeu Vasile, nu le-au numit
~a dupll ce ele au fost sfin\ite, ci înainte de a fi sfintite. Ei au numit astfel
acest dar de jertfll.
Ea se num~te împllr~anie, cllci prin ea ne împllrtll~im eu Dumnezeirea
lui Hristos. Se nume~te ~i cuminecllturll ~i este eu adevllrat, pentru cl1 prin ea
ne cuminecllm eu Hristos ~i participllm trupului ~i Dumnezeirii lui. Prin ea
ne cuminecllm ~i ne unim unii eu al\ii, pentru cl1 ne împllrt~im dintr-o sin-
gurll pîine ~i devenim to\i un corp5 ~i un singe al lui Hristos ~i mlldulare unii
altora6, ajungînd toti împreunll- trop al lui Hristos7•
~adar, eu toatll puterea sli ne plizim sll nu lullm o împllrtll~anie de la
eretici ~i nici sll dllm8• Cllci spune Domnul: ,,Nu da\i ~le sfinte cîinilor, ~i
nici nu aruncati mllrgllritarele voastre înaintea porcilor"f, ca sll nu ne facem
pllrta~i relei lor credinte ~i osîndirii lor. Dacll negre~it împllrtll~ania este
unire eu Hristos ~i a unora eu al\ii, atunci negr~it ne unim eu to\ii cei care,
potrivit vointei libere, se împllrtll~esc împreunll eu noi. într-adevllr, aceastli
1/ Corinteni, XI, 29.
2 1 Corinteni, X, 16-17; Romani, XII, 5; 1 Corinteni, XII, 12, 27.
3 Matei, VI, 11; Luca, XI, 3.
4 loan, III, 6.
s 1Corinteni,X,16-17; Romani, XII, 5.
6 Romani, XII, 5.
7 l Corinteni, XII, 27.
8 Ioan Moshu fn lucrarea sa: Limonoriul, istorisqte multe fntîmplàri din viata crqtinilor din
timpul sàu, prin care se pune tn evidenta tocmai acest adevàr, anume de a nu participa cu nici un
chip la sfînta tmpà~nie sàVÎllità de eretici ~ide asemenea de a nu împà~i noi ortod~ii pe
eretici cu sfînta tainà a euharistiei.
9 Matei, VII, 6.
168
unire se sllvi~~te prin vointll liberli ~i nu fll_rli asentimentul nostru. Cllci,
dupll cum spune dumnezeiescul apostol: ,,tot1 sîntem un trup, pentru cl1 ne
impllrtll~im dintr-o singurll pîine" •
1
· ..
Pîinea si vinul se numesc ~i antitipuri ale celor vutoare, nu pentru. c~ ele
n-ar fi in ~hip real trupul ~i sîngele lui Hristo.s, ci pe~tru. ~ acum ~artictplim
prin ele Dumnezeirii lui Hristos, iar atunci numa1 spmtual pnn contem-
pla\ie.
CAPITOLUL XIV
Despre genealogia Domnului
si despre Stînta Nascatoare de Dumnezeu
•
Despre sfinta ~i prea lliudata pururea Fecioarll ~i Nllsclltoa:e de Dumne-
zeu Maria ne-am ocupat pe cit trebuia în cele de mai sus, expumnd ~art~ cea
mai tnsemnatli, anume cl1 se nume~te ~i este in sensul propnu ~i real
Nâsclltoare de Dumnezeu. Acum vom completa cele ce au rlimas. . .
Ea a fost predestinatli prin sfatul pre~tiutor ~i mai inaint~ de ~eci al lui
Dumnezeu, a fost preînchipuitli ~i mai înainte prorovllduit~ prm D~h~l
Sfint, prin diferite simboluri ~i prin cuvintele profeJi~or. în ti~pul mai d1-
nainte hotllrît a odrllslit din rlldllcina lui David, potnvit fllglldum\elor meute
clltre el. Cllci ;pune: ,,S-a jurat Domnul adevlirul lui David ~i nu-1 va le~llda:
din rodul pînte~ului tliu voi pune pe tronultliu" 2• ~i i~rll~i: ,,?dat~ m:am JUra~
întru cel sfint af ineu, cl1 nu voi minti pe David. Sllmmta lui rli~~ne_m veac ~1
tronul lui ca soarele înaintea mea ~i ca luna flicutll pen~ru ve~~ic~e ~i care este
martor credicios în cer"3. ~i Isaia: ,,Va rlisllri toiag dm Iesei ~i floare se va
inàlta din rlldllcina lui" 4• • ...
~adar cl1 Iosif se trage din semintia lui David ~u a~lltat p~ec1s_prea sfintit~i
Evanghelisti Matei ~i Luca. Matei coboarli pe Iosif dm David prm S~lomon ~
iar Luca, prin Natan6. Amîndoi, însli, au trecut sub tlicere genealogia sfinte1
Fecioare.
1fCorinteni,X,17.
2 Psalm~ CXXXl, 11: II fmpdrafi, VII, 12.
3 Psalmi, LXXXVIII, 35-36.
4 lsaia, XI, 1.
s Matei, 1, 6-16.
6 Luca, III, 23-31.
169
 . eu sliditâ si imbogâ\itâ fiind de Duh, a aju_ns
templu. Apoi în casa llll Dumnez ' ....,. : ·rtuti, depârtînd mintea de once
Trebuie, însll, sll se ~tie dl nu era obiceiul la evrei ~i nici în dumnezeiasca t de rod iocasul on.....rel Y1 ' nâ eu
Scripturll sll se fadl genealogia în linie femininll; dar era lege ca sll nu se fadl ca un mâSlin îndirca ' rîn,d . as.çel feciorelnic sufletul împreu
. ..,..,~ n!l<:.t U-Sl U' El fint
dlslltodi între semintii1. Iosif se cobora din semintia davididl; ~i pentru dl era dorintâ lumeasdi ~1 trU~ .,..., ' · easdi pe Dumnezeu. 's
' · deoareœ sînul avea sâ pnm fin
drept -dlci ~a mllrturis~te despre el dumnezeiasca Evanghelie2- nu s-ar trupul, dupâ euro trebuia, . d . • sfintenie si se aratâ templu s t,
fünd întru sfinti se odihnellte1. Stâru1e, ea, m , ,
fi logodit contra legii eu sfinta Fecioarll, afarll numai în cazul dadl ea nu se
' . ' · al înaltului Dumnezeu. ·
cobora din aceea~i semintie. ~adar, evangheli~tii s-au multumit sll arate minunat s1 vredruc prea . .. pîndea fecioarele dm cauza
, l mîntuirn noastre fi
numai linia descendentll a lui losif. Pentru câ du~manu . ea în pîntece si va na~te lU
. . latâ fec1oara va av ' .. 2
Trebuie sll se ~tie ~i aceasta dl era lege ca atunci cînd murea un bllrbat fiirll profe\iei lui lsa1a care_ spune. ''.1 care se tâlmâceste: eu noi este Dumnezeu '
mo~tenitor sll se dlslltoreasdl fratele lui eu femeia celui rllposat ~i sll se ridice si vor numi numele llll Emanu_1 _, . . l 3 ~ sâ amâgeascll pe cel care se
, . • teleptl m v1clema or ., l 1
sllmînta fratelui 3• Cel care se n~tea era dupll fire fiul celui de-al doilea, adidl cel care prinde pe cet m. , â fie logoditâ tînâra eu os1 '
al celui care 1-a nllscut; dupll lege, însll, al celui rllposat. • telepciunea face ca s f t
îngîmfâ totdeauna eu m, ' . fe carte"4. Logodna a os
. cea ~ 0 \;~ celui care ~ 1
Din linia genealogidl a lui Natan, fiul lui David, Levi a nllscut pe Melhi ~i este datâ de preo\1 ,,cartea . " l . care pîndea fecioarele. Cînd a ve-
pe Pan tira, Pantira a nllscut pe Barpantira, dlci a~a se numea. Acest Barpan- . · "nselâc1une a ce Ul t.t
âzitoare a fecioare1 ~11 ' l D nului la ea si i-a bineves 1
P .. s f st trimis îngeru om ,
tira a nllscut pe Joachim, Joachim a nllscut pe sfinta Nllsclltoare de Dumne- nit plinirea vremn a o . r e Fiul lui Dumnezeu, puterea en-
zeu. Natan a avut femeie din linia genealogicll a lui Solomon, fiul lui David, zâmislirea Domnuluï6. Astfel a zâm1s ltlp. 'ci din vointa bârbatuluï7, adicll
din care s-a nllscut Iacov. Dar cînd a murit Natan, Melhi, cel din semintia lui · d·n vointa trupu ut, 01 ' fi l ·
ipostaticll a Tatâlu1, nu 1 , . T t"l i si din conlucrarea S ntu u1
Natan, fiu al lui Levi, dar frate al lui Pantira, s-a cllslltorit eu femeia lui . • " . din bunâvomta a " u , . ~><
împreunare ~1 sâmm\.. , c1 . cr~eze, Fâclltorului sâ se plâsmuias~,
Natan, marna lui Iacov ~i din ea a nllscut pe Ili. ~adar Iacov ~i Ili au Duh. A îngâduit Creatorulu1 sâ se " "ntrupeze si sâ se facll om dm
devenit frati din aceea~i mamll: Iacov din semintia lui Solomon, iar Ili din . l . Dumnezeu s.. se 1 , . Cà .
Fiului lui Dumnezeu ~1 u1 . • . te plâtind datoria strâmoa~e1. c1
semintïa lui Natan. Ili cel din semintia lui Natan a murit fllrll copil ~i · - · curate s1 nemtma • ·
cllrnurile ~i sîng1un1e e1 '. f à d împreunare din Adam, tot a~a ~~
Iacov, fratele lui, cel din semintia lui Solomon, a luat pe femeia lui ~i a dupâ euro aceea a fost plâsmu1tâ âr e" t potrivit legii na~terii, dar mai
ridicat sllmînta fratelui lui ~i a nllscut pe Iosif. ~aâar, Iosif prin fire este l Adam care s-a n ..scu â
aceasta a nâscut pe nou ' " d Tat" din femeie, si fârâ de mam
fiul lui Iacov, care se coboarll din Solomon, dar dupll lege al lui Ili, care se
presus de natura na~t-~rn. e . . ,
· · s naste fâr.. e "• '
cl1 s-a nâscut prin femeie; ma1 presus
·
coboarll din Natan.
din Tatâ. Potrivit legn na~teru, pentru f" â Tatâ· potrivit legii na~terii, pen-
Joachim, s-a cllslltorit cu cinstita ~i vrednica de laudll Ana. Dupll cum Ana .. tru cl1 s-a nâscut .. r ' • r "t
de natura nastem, pen .. ~><ci se naste cînd a lmp m1
cea de altll datll fiind fllrll de rod a nllscut pe Samuil, prin rugllciune ~i · · l rocit nastern - \ A •
tru cl1 s-a nâscut la umpu so . , de legea nasterii, cllci s-a nâscut
fllgllduintl1 , tot astfel ~i aceasta, prin rugllciune ~i fiigllduintll clltre Dumne-
4
• ecea - ma1 presus , l"
noua \uni si trece m a z • l . cllreia nui-a precedat p ..cerea
zeu, prime~te pe Nllsclltoarea de Dumnezeu, ca ~i în aceasta sll nu rllmînll eu , d e ln adevâr ace eia . 1·
fârâ sâ pricinuiascll urer · . . ' . 1 r profetului: ,,înainte de a s1m ,1
nimic în urma femeilor slllvite. ~adar, harul - cllci a~a se tlllmllce~te nu- nui-a urmat nici durerea, potnVIt cuvmte o
mele Ana - na~te pe Doamna - cllci aceasta înseamnll numele Maria - ~i
1 /saia, LVII, 11.
în adevllr a ajuns Doamna tuturor fiipturilor, fiind Maica Creatorului. Se 2 fsaia, VII, 14. .
na~te în casa lui Joachim, care se gllsea lîngll poarta oilor ~i este adusll la 3l
ov, V ' 13·, / Corin1en1, Ill, 19.
4 Isaia, XXIX, 11.
1 Numeri, XXXVI, 6-9.
2
s Gala1eni, IV, 4.
Matei, 1, 19. 6 Luca, 1, 26-38.
3 Facerea, XXXVIII, 8; Deuteromon, XXV, 5-6.
7 Joan, I, 13.
4
1 Împarap, I, 10-11, 20-21. 171

170
 dureri, a nascu1"1 Si ia " ·. 1· •
· . ras1. namte de a ·
a nâscut baiat"2 , " vem vremea durerilor ea a f . .
· • ugu s1
S-a nâscut d d. ' Dar însll~i fericita, care a fost învrednicitll eu darurile supranaturale, care
. ar m ea Fiul întrupat al lui D a fost scutitll de dureri cînd a nllscut, le-a suferit pe acestea în timpul patimii
purtiHor de Dumnezeu ci D • umnezeu. Nu s-a nascut om
Pnn . . , umnezeu mtrupat N Domnului, suportînd sfî~ierea inimii din pricina dragostei de mamll, pentru
energ1e, ci prin prezenta depl. " . . -a fost uns ca un profet
facut · · ma a celui care un • • ' motivul cl1 vede omorît ca pe un fllclltor de rele pe acela pe care îl ~tia Dum-
, o~, iar ce! care a fost uns s-a facut D ge, men cel care unge s-a nezeu prin na~tere; atunci a fost sfî~iatll de gînduri cade o sabie. Acest lucru
barea fmlor, ci prin unirea dup" . umnezeu. Aceasta nu prin schim-
cel a ipostasa Acela . • vor sll-1 spunll cuvintele: ..~i sabie va trece prin îns~i sufletul tllu" 1• Bucuria
N care a fost uns Ca D
· . umnezeu s-a uns . . ~1 era atu ce! care unge , c"t1 s1. învierii, însll, care propovlldui~te cl1 este Dumnezeu cel care a murit în trup,
• asdltoare de Dumnezeu aceea ca pe sme ca om. Cum deci sa ·nu fi~ schimbll durerea.
In d re a nascut di
a evar, este în sensu! propriu si real Na n ea pe Dumnezeu întrupat?
c:1r~ stapîne~te toate fapturile, ro~ba s· _sdltoare de Dumnezeu, Doamna
c1 cmd ~ fost Zilmislit Cuvintul a as1r~1t ma1~ a creatorului. Dupa cum atun- CAPITOLUL XV
ast~el ~1 atunci cînd a fost Mscuta a . fec1oara pe aceea care a zamislit, tot
ma1 pnn ea ~i pastrînd-o încuiata !,. z~t,~evatamata fecioria ei, trecînd nu- Despre cinstirea sfintilor §i a moa§telor lor
p rin s . · .LdffiJs 1rea s-a fac t · .
c:oarerea ob1~nuita la iveala a celo u pnn auz, iar na~terea
pove~t1 dl s-a nascut prin coasta M . -~ care se nase, eu toate dl unii spun Trebuiesc cinsti\i sfin\ii pentru cl1 sînt prieteni al lui Hristos, fii ~i mo~te­
trcadl prin u~a fara sa strice pece11·1ea1~11 Domnului. ùci era eu putinta sa nitori ai lui Dumnezeu, dupll cum zice Ioan teologul ~i evanghelistul: ,,To\i
Ra • . e1. . cîti l-au primit le-a dat putere sll ajungll copii ai lui Dumnezeu"2• ,,încît nu
• mme a~adar si dupa nastere .
c~nd deloc Mrbat pîna la moa'rte Cfehc_wara cea pururea Fecioara, necunos- mai sînt robi, ci fii" 3; ,,dar dacll sînt fii sînt ~i mo~tenitori, mo~tenitori al lui
p m'1 nu a nascut pe Fiul ei ceJ · . 1ar dactl s-a sens: · . .
.. ~1 nu a cunoscut-o Dumnezeu ~i împreunll mo~tenitori ai lui Hristos" 4• Iar Domnul în sfintele
nas~ut este ce! care a fost nascut &i:~~ul .nascut"3, trebuie sa se ~tie dl prim Evanghelii zice apostolilor: ,,Voi sînte\i prietenii mei. Nu vll mai numesc
.. pnm nascut" arata dl s-a nascut ri ch1ar dadl a~ fi ~nicul nascut. Cuvîntul robi, cllci robul nu stie ce face Domnul lui"5• Dar dacll Creatorul tuturor se
nume~te Împllratul Împllra\ilor', Domnul domnilor7, Dumnezeul dumnezei-
altora. Cuvîntul ,,pîna" indidl e ~ mul, dar nu md1dl negresit si nasterea
n_e~terii, iar pe de alta parte p e ~ parte sorocul ce! hotârît al ~re .. lor8, negr~it cl1 ~i sfin\ii se numesc dumnezei, domni ~i împllra\i. Dumnezeul
z1ce D nu neaga t1mpul ce . mu acestora este ~i se nume~te Dumnezeu, Domn ~i Împllrat. ,,Cllci eu, spune
~mnul: ,,Iata sînt eu voi în toate . • urmeaza dupa aceasta. ùci
ta _nu mseamna dl se va des arti z1lele ~ma la sfîr~itul veacului"4; aceas- Dumnezeu lui Mpise, sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac ~i
~e1~scul apostol zice: ,,Si as1fe1 ~o~u~.a stîr~nul veacului, deoarece dumne- Dumnezeul lui Iaoov"9• Iar pe Moise Dumnezeu 1-a fllcut dumnezeul lui Fa-
mv1erea obsteasdl raon10• Nu spun cl1 ei sînt dumnezei, împllrati ~i domni prin fire, ci sînt numiti
c · · . ' totdeauna eu DomnuJ"5 d.
, a 1dl dupa a~a pentru cl1 au împllrll\it ~i au stllpînit peste patimi ~i au pélzit nefalsificata
um ar fi admis legatura eu ba b
asemllnarea eu chipul dumnezeiesc, potrivit cllruia au fost crea\i - cllci se
a_ cu~oscut minunea din experien~aa~;~rcare a nascut pe Dumnezeu ~i care
nume~te ~i icoana împllratului împllrat - ~i pentru cl1 sînt uni\i eu Dumne-
~md. Nu este lucruJ unei ratiuni în,telept ;are ~u ~rmat? Departe eu acest
1 Luca, Il, 35.
mtr-un caz de a le face. . • e e a gmd1 asemenea lucruri sin ,
· .
ICI 2 /oan, 1, 12.
1
lsaia, LXVI, 7. 3 Galateni, IV, 7.
2 4 Romani,
lsaia, LXV!, 7. VIII, 17.
3
4
Ma1ei, 1, 25 • s loan, XV, 14-15.
6 Apocalipsif, XIX, 16.
s Marei,
I xxvm, 20. 7 Apocalipsif, XIX, 16; Deuteronom, X, 17.

,,,
Tesa/oniceni, IV, 17. 8 Deuteronom, X, 17; Psalmi, XLIX, 1; LXXXIII, 8; CXXXV, 2.
9 lqirea, III, 6.
Io Iqirea, VII, 1.

173
 zeu dupâ vointll ~i 1-au primit Iocuitor înâu . .
el au devenit prin bar ceea . ntrul lor, 1ar prm participarea la a fost socotitâ între mor\i, nu mai numim moqi pe cei care au adormit întru
cinstiti cei care au ajuns slu~t::es~l P.nn fi.re: P~nt~u ce dar nu trebuiesc nâdejdea învierii ~i cu credin\a îl el. Cum poate sâ facil minuni un corp mort?
cinstea datâ de cei împreunâ robi cil~r:n~tem .~1 fü a1 lui Dumnezeu? Câci Cum dar prin ei demonii sînt pu~i pe fugâ, bolile sînt alungate, bolnavii se
Stâpînul ob~tesc. cei bum este dovada dragostei fa\â de vindecil, orbii vâd, lepro~ii se curâ\â, ispitele ~i supârârile se risipesc ~i se
A~tia au ajuns cilmâri si Jocasu · . pogoarâ toatâ darea cea bunâ de la Tatâl luminilor 1 peste aceia care cer prin
voi umbla întru ei, spune Dumn;zen c~rat~ ~e lui Dumnezeu. ,, Voi Iocui si ei cu credin\a neîndoielnicil? Ot de mult trebuie sâ te ostene~ti ca sâ gâse~ti
zeiasca Scripturâ spune cil sufletel ud, ~1 v~1 I Ior Dumnezeu"t. Jar dumn~- un sprijinitor, care sâ te prezinte împâratului celui muritor ~i sâ punâ pe lîngâ
,, e reptdor sînt în mA I · D
nu se va atinge de ele moartea"2 M , ma u1 umnezeu si el cuvîntul pentru tine! Dar nu trebuiesc oare cinsti\i apârâtorii întregului
decît moarte. ,,Câci s-au ostenit .în :~;e: :Ior sfin~i este mai degrabâ som~ neam omenesc, apârâtori care se roagâ lui Dumnezeu pentru noi? Da, tre-
~i: ,,Cinstitâ este înaintea Dom I . u e acum ~1 vor trâi pînâ la sfirsit"3 buie sâ-i cinstim, ridicînd biserici lui Dumnezeu în numele lor, aducînd ro-
· · nu u1 moartea cuvios ·1 I · <4 • • •
cmst1t decît a fi în mîna lui D ,1 or u1' . ~1 ce este mai duri, prâznuind pomenirile lor, bucurîndu-ne în aceste zile de prâznuire în
. , umnezeu? Dumnezeu est . â
ce1 care sînt în mîna Domnului sînt în viatil . I . e viat ~i Iuminâ, iar chlp duhovnicesc, pentru ca sâ fie potrivitâ bucuria cu aceia care ne-au adu-
Dar cil D , ~1 ummâ. nat la prâznuire, pentn: ca :rn cumva încercînd sâ-i cinstim, din contrâ sâ-i
umnezeu a Iocuit prin mijl . . .. .
spune apostolul: ,,Nu stiti cil tru uriJe v ocuea ~mtu ~1 a trupurilor lor, o supârâm. Prin cele care Dumnezeu este cinstit, prin acelea se vor bucura ~i
care Iocuieste întru vdi?:•s D p oastre smt templu al Sfintului Duh slujitorii lui; de acelea de care Dumnezeu se mînie, de acelea se vor mînia ~i
.' · ·,, omnu1 este Duh"6 s·· D . •
templul lm Dumnezeu Dumne AI . . , I. ,, acil va stnca cineva osta~ii lui. În psalmi, în imne ~i în cîntâri duhovnice~ti2, în umilin\â ~i în
. • zeu 1 va stnca pe aceJa"7 p .
nu treb mesc cinstite templele A fl . . rm urmare cum milostenie fa\â de cei lipsi\i, noi credincio~ii sâ cinstim pe sfin\i, câci prin
fl · msu et1te ale lui Du '
et1te ale lui Dumnezeu? Acestia e : . mnezeu, Ioca~urile însu- acestea mai ales se cinst~te Dumnezeu. Sâ le ridicâm stîlpi, icoane vâzute ~i
tea lui Dumnezeu. , p cmd trâ1au au stat eu îndrâznealâ înain- noi în~ine sâ ne facem, prin imitarea virtu\ilor lor, stîlpi ~i icoane însufle\ite
Stâpînul Hristos ne-a dat ca izvoare A .. ale !or. Sâ cinstim pe Nilscâtoarea de Dumnezeu, pentru câ este în sens pro-
izvorilsc, în muJte chipuri facer1· de b. m1~tdu1toar~ moa~tele sfintilor, care priu ~i real Maica lui Dumnezeu. Sâ cinstim pe proorocul Joan, pentru cil
N" · ' me s1 au la 1v )" · este înainte mergâtor, botezâtor, apostol ~i mucenic- câci, dupâ cum a spus
imem sâ nu fie necredincios• D ~x . ' . ea a mir eu bun miros
· · awt prm vomta lui D · Domnul, ,,nus-a ridicat între cei nâscu\i din femei mai mare decît Joan" 3 -
pustrn apâ din piatril tares ~i din falca mâ .' umnezeu a izvorît în
era sete9, este de necrezut ca s" . garuJu1 apâ pentw Samson cilruia îi pentru câ ~i acesta a fost primul propovâduitor al împârâ\iei. Sil cinstim pe
. . a 1zvorascil mir bine m · . . apostoli, pentru câ au fost fra\i ai Domnului, martori oculari ~i slujitori ai
mucemcdor? Cu nici un ch.1 . 1ros1tor dm moastele
· · P pentru ce1 care cunos ' patimilor lui ,,pe care Dumnezeu ~i Tatâl cunoscîndu-i mai dinainte, mai
~1 cmstea pe care o au sfintii d I D c puterea lui Dumnezeu
În le , e a umnezeu. dinainte i-a ~i hotârît sil fie asemenea chipului Fiului lui"4, ,,întîi apostoli, al
gea veche era socotit necurat tot cel .
nu erau socotiti necurati însisi mo t· · D care se atmgea de un mortto, dar doilea prooroci, al treilea pâstori ~i învâ\iltori" 5• Sâ cinstim pe mucenicii
-11-::"7""~-!..'_:_:..:.; • • • r II. ar dupil ce însâs1· · · Domnului, ale~i din toate categoriile sociale, pentru câ sînt osta~i ai lui Hris-
Il Corinteni VI 16· Levi11' XXVI ' , v1ata ~1 cauza vietii .
2fntl . • ' ' c, 12-13 • tos ~i au Mut paharul lui atunci cînd s-au botezat cu botezul moqii lui
3 • e epctunea lui Solomon III 1 ' ·
4
Psalmi,XLVIII, 10. ' ' · fâcâtoare de via\â, a~a cil au ajuns pârta~i patimilor ~i slavei lui. Înainte
Psalmi, CXV 6
5 ' •
I Corinteni, VI, 19. stâtâtorul lor este protodiaconul ~i apostolul lui Hristos, primul mucenic
6
7 Il Corfnteni, III, 17; Joan N 24 ~tefan. Sâ cinstim ~i pe cuvio~ii no~tri pârin\i, pe purtâtorii de Dumnezeu
I c;onnteni, III, 17.
8
' ' · 1
lquea, XVII, 5.f.; Numeri XX, 7 11
9
Jacob, I, 17.
2 Efeseni, V, 19; Coloseni, III, 16.
ludeciitori' XV, 19.
t M
' • ·
3 Matei, XI, 11.
o umeri, XIX, 11; Levitic, XI, 36. 4 Romani, VIII, 29.
5 J Corimeni, XII, 28; Efeseni, IV, 11.
174
175
 asceti, cei care au luptat eu târie mucenicia cea .•
con~tiintei, ,,care au pribegit în iei de . . ?1a1 ~n~elungatâ ~i mai grea a
strîmtorati, îndurînd rele e1· de cap 1 oa1e ~1 m p1e1 de caprâ, fiind lipsiti Noe a jertfit ~i ,,Dumnezeu a mirosit mireasma cea eu bun miros" 1 a bunei lui
• . ~ ' re umea nuera vred ·~,. · •· ·' voin\e primind mireasma cea bine plâcutâ a bunei voin\ei sale dltre el. Astfel
m .munt1,
,
m pesteri
•
si
•
"1n cr"p"t ·1 " •
a a une pammtulu'"t Sâ .
m.... , râtâcmd
. m.pustii '
idolii pâgînilor sînt de dispre\uit ~i opri\i, dlci erau închipuirile demonilor.
na~ntea veriirii harului, pe patriarhi e d . J • .cmst1m pe profetii di-
namte venirea Domnulu1· p .. d 1' p .rept1, pe ce1 care au vestit mai di- Pe lîngâ acestea cine poate sâ faca chipul Dumnezeului nevazut, ne-
. · nvm a tram! tutur corporal, necircumscris ~i fârâ de formâ? Este culmea nebuniei ~i a
credm\a2, dragostea, nâde'dea zelul . . or. acestora, sa le urmam
la singe casa avem panasfe c~e· · 1' vtata, st~rumta ~n patimi, rabdarea pîna lipsei de credin\â sâ înfâ\i~ezi Dumnezeirea. Pentru acest motiv în Tes-
· 1 ~1 a cununtle slave1. tamentul Vechi nu era obi~nuitâ întrebuin\area icoanelor. Dar cînd
Dumnezeu, din pricina milostivirii milii lui, s-a fâcut om eu adevârat
pentru mîntuirea noastrâ ~i s-a fâcut om, nu cum s-a arâtat lui Avraam
CAPJTOLUL XVI
în chip de om 2 ~i nici cum s-a aratat profe\ilor, ci s-a fâcut om în chip
substan\ial ~i real - a locuit pe pâmînt, a petrecut eu oamenii3, a fâcut
Despre icoane minuni, a suferit, a fost rastignit, a înviat, s-a înâl\at ~i toate acestea
s-au înlîmplat în chip real ~i a fost vâzut de oameni; deci cînd s-au fâcut
Pe~tru. dl unii ne hulesc dl ne închinam si . . . • .
a Stâpme1 noastre si îndl si a celorl lt. fi : ~ms~~m 1 ~~na Mmtu1torului ~i acestea, s-a înfâ\i~at în icoanâ chipul lui spre a ne aduce aminte de el
dl dintru început Dumn~zeu '"a ,1 s mt1 ~1 sluJHon a1 lui Hristos, sa auda ~i spre a câpâta învâ\âturâ noi, care n-am fost de fa\â atunci, pentru ca
. a iacut pe om dupa ch· 1 a fârâ sa fi vâzut, dar auzind ~i crezînd, sâ avem parte de fericirea Dom-
mot1v, o.are, ne închinam unii altora da ip.u s u. _:emru care
dupâ ch1pul lui Dumnezeu? D " ' dl nu pentru mot1vul dl smtem fâcuti nului. Dar pentru câ nu to\i ~tiu carte, ~i nici nu se ocupâ to\i cu cititul,
- · upa cum spune g n d •
cel prea renumit în cele dum . . . r 1 oru 1 e Dumnezeu Vasile pârin\ii au socotit ca sâ fie pictate acestea în icoane ca ni~te fapte de
neze1est1 cmstea adusa · . • vitejie spre a ne aduce aminte repede de ele. În adevar, de multe ori
spre originalul ei"J Dar or· . •. ' " 1coane1 se mdreaptâ
11
care se face icoana. Pentru i~na u ~1. este cel înfâti~at în icoanâ, ce! dupâ neavînd în minte patima Domnului, dar vâzînd icoana râstignirii lui
împrejurul cortului. care purt:~ pr;ci.na poporuJ mozaic se închina de jur Hristos, ne aducem aminte de patima mîntuitoare, ~i câzînd în genun-
degrabâ al întregii ~reatii? D m e icoana ~i tipul celor ceresti, dar mai chi ne închinâm. Nu ne închinâm materiei, ci celui ce este înfâ\i~at în
' . umnezeu spune lui Mo . . V . . . icoanâ, dupâ euro nu ne închinâm materiei din care este fâcutâ Evan-
toate dupâ chipul care ti-a fost " • ise. " ez1 ve1 face pe
. . . aratat m munte" 4 Her · ..
b reau 1last1riuI 5, nu erau lucrurile . ghelia, nici materiei crucii, ci chipului crucii. Deci prin ce se deo-
•.. · uvim11, apo1, care um-
r . . m1101 1or omenesti? Ce e sebe~te crucea care are chipul Domnului de una care nu-1 are? Tot
enum1t dm Ierusalim? Nu facut d .. . . : · . ra temp 1ul prea
nilor?6. e m1101 ~1 construit prm me~te~ugul oame- astfel ~i eu privire la Maica Domnului. Cinstea datâ ei se urcâ spre cel
întrupat din ea. Tot astfel ~i cu isprâvile sfin\ilor Mrba\i, isprâvi care
Dumnezeiasca Scriptura însa acuza . ne îndeamnâ spre Mrbâ\ie, spre rîvna, spre imitarea virtu\ii lor ~i spre
dar ~i pe cei care jertfesc d~mo '.! J pe ce1 care se închinâ celor cioplite
Pi! • .. . 01 or. ertfeau pâgînii da · ~ .. ' - slava lui Dumnezeu. Câci dupâ cum am spus, cinstea datâ de cei
gmu Jertfeau demonilor iar i d .. 1 . D , r Jert eau ~1 rndeii. împreuna robi câtre cei buni este dovada dragostei fa\â de stâpînul
dispretuit ~ide condamnat;,jertf:d;~1 t~I~ ~mnez~u. Je~tf~ pagînilor era de
ob~tesc, ~i cinstea adusa icoanei se îndreaptâ câtre cel înfâti~at în
1 Evrei, XI, 37-38. p' r, msa, bme pnm1ta de Dumnezeu.
icoanâ. Tradi\ia închinârii la icoane este nescrisâ, dupâ cum nes-
: Evrei, Xlll, 7.
IJesrre Sftmu/ Duh, cotre ce/ tmru sfin{i Amjilohie crisâ este ~i închinarea spre râsârit, închinarea la cruce, ~i altele
4
s le~irea, XXV, 40; El-rei, Vlll 5. . ' episcopul lconiei, MG, XXXII, col. 149 C. fo~rte multe asemenea acestora.
6 lq1~ea, XXV, 20; XXXVI 9.'Evrei IX 5 1
Ill 1mniJr, Facerea, VIII, 21.
r Dfl,· VI , 1-37; Il Paralipomene,
' ' ' ' III,
· _ .
1 16 2 Facerea, XVIII, l; XIX, 27.
3
176 Varuh, III, 38.

177
 Se povesteste
, si
' o istorie: Pe cînd Avgar era împllrat în orasul
, edesenilor'
a trimis pe un pictor sll picteze chipul Domnului, dar din pricinll cll pictorul
n-a putut sll-l picteze din cauza luminii strlllucitoare a fe\ii, Domnul, punînd
haina pe obrazul lui dumnezeiesc ~ide via\ll tlclltor, s-a imprimat pe hainll
chipul lui ~i astfel a trimis-o lui Avgar, care o dorea1•
1
Acest fapt mai este men\ionat de sf. loan Damaschin fn: Primul tratat apologetic co111ra
ce/or care atacii sfintele icoane, sub aceasta forma: ,,A venit la noi cuvînt din batrfni, ca Avgar,
regele Edesei, auzind de Domnul, s-a aprins de dragoste dumnezeiascii §i a trimis soli, cerfndu-i
~-1 viziteze; iar daca ar refuza sa faca aceasta, a poruncit unui pictor sa-i faca chipul lui. Lucrul
acesta §tiindu-1 cel care cunoa§te toate §Ï poate toate, a luat o bucata de pînzii §i lipind-o de fa\a
sa a imprimat ace! chip, care se pastreazii pîna azi". (Sf. loan Damaschin, Cultul sfintelor icoane,
traducere din g~te cu un studiu introductiv de D. Fecioru, Bucurqti, 1937, p. 37). Legenda
tabloului, caci de fapt e o legenda, este fnsii numai un fapt posterior adaugat corespondentei
dintre Avgar §i Mîntuitorul Hristos, coresponden\ii care a fost sîmburele Iegendei. Aceastii
legenda a avut un rasunet foarte mare, nu numai în orientul §i occidentul CTC§tin, ci §i printre
musulmani. Se pastreazii atît în documente Iiterare (asupra acestor documente sa se vadii: E.
von Dobschütz, Christusbilder. Untersuchungen zur christlichen Legeruk, TU, 18, N. F. 3, Leipzig,
1899, p. 158-249), cît §i în texte epigrafice (asupra textelor epigrafice sa se vada: R. Heberdey,
Jaresh., III, 1909, Beibl., p. 90-91 §i fig. 16; E. v. Dobschütz, ZWI'h, XLIII, 1900, N.F. 8, p.
422-486; Anderson-Cumont-Grégoire, Studia Pontica, III, 1, 1910, Inscr. gr. et lat., nr. 211 ~i
226, p. 198-202, §i p. 212-213; Max von Oppenheim und Fr. Hillervon Giirtringen, Phil. hist. KI.,
1914, 23 iulie, p. 817-828; E. Drioton, Un apocryphe antiarien. La version copte de la
co"espondance d'Abgar, roi d'Edesse avec N. S., ROC, X, 1915-1917, nr. 3, p. 308- 326; Ch.
Picard. Un texte nouveau de la co"espondance entre Av.gar d'Osrome et Jésus-Christ gravé sur wie
pone de la ville à Philippe (Mactdonie), BCH, 44, 1920, p. 41-69) §i pe ostraca (E. Drioton, în art.
cit. semnaleazii patru). în ce constii aceasta legenda? Strfnse la un !oc toate relatarile, care
variazii de la autor la autor, legenda apare sub aceasta forma. Avgar, regele Edesei ( 4 în. Hr. - 7
d. Hr., 13 - 50) a trimis o ambasadii, cu tribut pentru cezar, guvematorului roman peste Fenicia,
Siria, Palestina §i Mesopotamia. În timpul ca!iitoriei ambasada a auzit ~i despre minunile
Mîntuitorului Hristos. La întoarcere povestC§te despre aceste minuni. Cum regele suferea de o
boala incurabila, trimite pe unul de la curtea sa (dupa Eusebie (t 339) este un simplu curier, iar
dupa doctrina lui Adai, este pictor, arhivar ~i secretar al regelui) cu o scrisoare, in care îl roaga
sa-1 viziteze spre a-1 vindeca de boala sa. Daca vrea poate sa riimîna la el, caci a auzit ca iudeii au
pus la cale sa-! omoare; cetatea sa este mica, este drept, dar frumoasii ~i îndestulatoare pentru ei
amîndoi. Regele a dat inca însarcinare trimisului sau sa faca icoana Mîntuitorului in cazul cînd
nu 1-a~ determina sa :vina le el. Anania, acesta este numele trimisului dupa Eusebie, gaSC§te pe
Mîntu1torul pe malurile Ghenizaretului (dupa alte izvoare fn casa lui Gamaliel). Domnul il primi
cu bunavoin\a, dar fn loc de a se duce la Edesa îi dao scrisoare (din textul lui Eusebie nu se poate
conchide precis daca însll§i Iisus a scris scrisoarea sau a pus pe altul sa o scrie; Doctrina lui Adai
spune ca riispunsul este oral, iar Anania, trimisul regelui, 1-a scris; Moise din Corea relateazii ca
apostolul Toma a fost în aceastii împrejurare secretarul Mfntuitorului; alte izvoare spun nu
numai ca Mîntuitorul a scris scrisoarea, dar a pus ~i pecetea sa, care are o adînca însemnare). În
scrisoare Mîntuitorul, dupa ce fericqte pe Avgar ca a crezut fara sa-1 fi vazut, îi spune
178
Dar cll ~i apostolii au predat foarte multe în chip nescris o scrie Pavel,
apostolul neamurilor: ,,Deci dar, fra\ilor, sta\i bine ~i \ine\i predaniile noas-
tre pe care le-a\i învll\at, fie prin cuvînt, fie prin epistola noastrll"1. Jar clltre
Corinteni spune: ,,Vll laud, fra\ilor, cll vâ aduce\i aminte de toate ale mele, ~i
2
tineti
, , predaniile asa
, cum vi le-am dat" •
ct nu poate veni; trebuie sa îndeplineascii misiunea pe care o are printre iudei. Dupa ce se
va urca lacer însa, îi va trimite pe unul din ucenicii sai, care îl va vindeca de orice rau. Cu
dobîndirea scrisorii, Anania nu §i-a îndeplinit decît o parte din misiunea sa; el trebuia sa faca
§i chipul Mîntuitorului ~i sa-1 duca regelui. Dupa Doctrina lui Adai, însu~i trimisul face
tabloul. Acest fapt a dat na§tere la mari dezvoltari, ~i a devenit centrul legendei, cu
excluderea aproape totala a coresponden\ei dintre Avgar ~i Iisus Hristos. Pîna la Evagrie
Scolasticul (t c. 600), nici un scriitor grec nu vorbC§te ceva de tablou. Cu el însa începe sa se
~tie ca icoana nu este fiicuta de mîna omeneasca. Se ignoreazii tctu~i cum s-a petrecut faptul.
Alti autori ne-o spun: trimisul regelui a vrut sii picteze chipul Domnului, dar n-a putut sa
reproduca figura sa. Este împiedicat sau de stralucirea prea mare a fe\ei, sau de
transformarile continui ale triisaturilor figurii sale. Mîntuitorul, vazînd neputin\a pictorului,
îi cere pînza ~i-~i imprima chipul pe ea, sau, dupa al\ii, pe propria sa haina. Procedeul acesta
a parut prea simplu altor autori, a~ ca relateazii di Mîntuitorul, în !oc de a-§i pune simplu
haina sau o pînza pe fa\a, se spala mai întîi §i apoi se ~terge cu pînza pictorului sau chiar cu o
pînza obi~nuita. AI\ii spun ca nu s-a §ters de apa, ci §i-a 'ters propria sa sudoare. Aici
povestirca tinde sii se apropie de forma populara a Iegendei sfintei Veronica. Atît scrisoarea
Mîntuitorului, cît ~i tabloul au servit ca protectoare ale ora,ului Edesa. Mai mult chiar;
corespondenta dintre Avgar ~i Mîntuitorul a fost întrebuin\ata ca talisman, atît în orient cît
~i în occident, atît de particulari cît 'i de ora§C. Acesta este rostul textelor pastrate în epigrafii
~i pe ostraca. În ce priv~te valoarea istorica a Iegendei, astiizi este de comun acord admis cii nu
poate fi accepta bila. Scrisorile sînt compuse din texte din Evanghelii, dar mai ales scrisoarea lui
Avgar reproduce un text în analogie cu Diatessaron, unde Ta\ian (sec. Il) combinase într-un
singur verset doua versete din Evanghelii: Mat., XI, 5 'i Luca, VII, 21. Literatura: E. von
Dobchütz, op. cit., p. 102-196, 281-294; Belege, p. 158 • -249 •; Beilagen, p. 29 .. -156 .. ;
L. J. Tixeront, l'Eglise Les origines de l'Eglise /'Edesse, la légende d'Avgar. Etude critique
suivie de deux textes orientaux inédits, Paris, 1888; J. Parisot, Avgar, DThC, 1, col. 67- 73;
H. Dom Leclercq, La légende d'Avgar, DAL, 1, col. 87-97; O. Bardenhewer, Geschichte,
1, 1913, p. 590-596; tot în aceste Iucrari literatura mai veche. Literatura noua: C.
Winckworth and F.K. Burkitt, On Heathen Deities in the Doctrine of Addai, JTS, 25,
1924, p. 402-403; H. P. Blok, Die lwptischen Abgarbriefe des Leinder Museums, AO, 5,
1927, p. 238-251; Herbert C. Youtie,A GothenburgPapyrus and the Letter toAvgar, HTJ,
23, 1930, p. 299-302; Acela~i: Gothenburg Papyrus 21 and the Coptic Version of the Letter
to Avgar, HTJ, 24, 1931, p. 61-65; Hubert Gautier, Un ponrait de Jésus-Christ fait par
/uimême et envoyé au roi Avgar, Moulins, 1932. Despre legenda lui Avgar în Iiteratura
româneasca sa se vada: N. Cartojan, Legenda lui Avgar tn literatura veche romlJneasca,
BucurC§ti, 1925.
1 II Tesalonicieni, II, 15.
2 J Corinlmi, XI, 2.
179
 CAPITOLUL XVII
Despre Scripturi
Dumnezeu, propovâduit de Vechiul si Noul Testament Uludat si sUlvit în
Treime, este unul, deoarece Domnul zi~: ,,N-am venit sa 'strie Ieg~ ci sA o
plinesc'~· El ~ !ucr~t mîntuirea. noa~trA, pentru care este toatA Scri~tura ~i
toatA tama. ~1 iarA~1: ,,Cercetat1 Scr1pturile, cilci ele mArturisesc despre mi-
ne"2. ~i apostolul spune: ,,În multe pArti si în multe feluri Dumnezeu a vorbit
o~i~!?anl plirintilor n?~tri. prin profeti; i~r în zil~le din urmA ne-a vorbit prin
F1~~ . ~ad.~r ~~ vorb1t pnn Stintul Duh legea ~1 profetii, evanghel~tii, apos-
tolu, pAstoru ~1 mvAtAtorii.
,,ToatA Scriptura este inspiratâ de Dumnezeu" 1:i ne"resit si folositoa-
"4 î A l b
1' ,,,
re . nc1t este un lucru foarte bun ~i foarte folositor sufletului ca sA cercetlim
dumne~eie~tile Scripturi. întocmai ca un copac sâdit la izvoarele apelor, tot
astf~l ~1 sufletul udat Acu dumnezeiasca ScripturA se îngra~A ~i dâ rod copt,
credmta o~todoxA, se 1mpodo~te eu frunze totdeauna verzi, adicil eu fapte
P.lAcute IUI D~mnezeu. Prin sfintele Scripturi sîntem îndreptati spre virtute
~1 contemplat1e netulburatA. în ele gAsim îndemn spre orice fel de virtute ~i
mdepArt~re de la toatA ~liut~t~.. Dacil s~ntem iubitori de învA\AturA vom fi ~i
eu multâ mvAtAturA, cilc1 pnn sllmtli, prm ostenealA ~i prin harul lui Dumne-
zeu, care ?li,
se.duc la bun.sfi~it toate. ,,Ce] care cere prim~te, cel care cautâ
gâs~te, ~1 cel~1 ca~e bate 1se va. deschide" . Sâ batem, deci, la paradisul prea
frumos al Scnptunlor, la parad1sul cel eu bun miros, cel prea dulce, cel prea
fr~~os, cel ce râsunA la urechile noastre eu tot felul de cîntâri ale plisârilor
spmtuale purtAtoare de Dumnezeu, cel care se atinge de inima noastrA care
o mîn?îie cî~d este întristatA, o potol~te cînd este mîniatâ ~i o umpl~ de o
b.ucune ve~mcil, care ne înaltA mintea noastrA pe spatele strAlucitor ca aurul
~1 prea lumin~t al porümbitei ~umnezei~ti ~i o suie eu aripile prea strAluci-
t?ar~ ciltre Fiul Unul nAscut ~.1 ':llo~tenitorul sâditorului viei celei spirituale
~1 pn? e~ o ~duce la ~atAI lummd~r. SA.nu batem superficial, ci mai degrabâ
eu os1rd1e ~.• eu stAru1~t~· SA nu tnndAVIm de a bate. Clici în chipul acesta ni
se va desch1de. Dacil c1t1m o datli, de douA ori, ~i nu întelegem ceea ce citim,
1 Matei, V, 17.
2 loan, V, 39.
3 Evrei, l, 1-2.
4 Matei, cea dupâ Marcu, cea dupâ Luca, cea dupâ Joan; Faptele sfinfilor apos-
Il Tinwtei, III, 16.
5 Psalmi, 1, 3.
6 2
Luca, XI, 10.
180
sâ nu ne trîndâvim, ci sâ stâruim, sâ meditâm, sâ intrebâm. ùci spune Scrip-
tura: ,,ÎntreaM pe tatâl tâu ~i-\i va vesti ~i pe Mtrînii tâi ~i-ti vor spune" 1•
Cuno~tinta nu este a tuturora. Sâ scoatem din izvorul paradisului apâ ve~nic
curglitoare ~i prea curatâ, care saltâ spre viata ve~nicil. Sâ ne veselim, sâ ne
desfâtâm fârâ de sat, dlci are un bar nesfir~it. Dar dacil am putea sâ culegem
ceva folositor ~i din literatura laicil, nu este oprit. Sâ fim, insâ, zarafi încer-
ca\i ca sâ adunlim aurul cel bun ~i curat ~i sâ inlâturlim pe cel falsificat. Sâ
luâm învlitliturile cele bune, iar pe zeii cei ridicoli ~i pove~tile neroade sâ le
arunram ctinilor. Câci am putea dobîndi din ele cel mai bun argument contra lor. .
Trebuie sâ se ~tie cil Vechiul Testament are douâzeci ~i una de cilqi, du pli
numârul literelor alfabetului ebraic. Alfabetul ebraic are douâzeci ~i douâ de
litere, dintre care cinci se dubleazâ, a~a cil fac douâzeci ~i ~apte. Sint duble
literele Haf, Mem, Nun, Pe ~i Sadi. Pentru aceea ~i cilqile Vechiului Testa-
ment se socotesc in acest chip doulizeci ~i douâ, dar se glisesc douâzeci ~i
~apte, din cauzâ cil cinci din ele se dubleazâ. Rut se adau&li la Judeci'i.tori ~i se
numârâ la Evrei o singurâ carte. Cartea întiia ~i a doua a lmpi'i.rafifor se soco-
tesc o carte; cartea a treia ~i a patra a Împi'i.rafilor, o carte; cartea intîia ~i a
doua a Paralipomenelor, o carte; carte intiia ~i a doua a lui Esdra, o carte.
Astfel cilftile Vecbiului Testament sînt formate din patru pentateuhuri2 ~i
râmîn alte douâ cilfti, încît cilqile canonice sint urmâtoarele: Cele cinci cilfti
ale legii: Facerea, E~irea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. Acesta formeazâ
primul pentateuh ~i se numesc legea. Apoi ait pentateuh, a~a-numitele gra-
fia, iar de altii numite aghiografe; acestea cuprind Aurmâtoarele cilr\i: Iisus al
lui Navi, Judeci'i.tori eu Rut, cartea intii ~i a doua a lmpi'i.rafilor, o carte, cartea
a treia ~i a patra a Împi'i.rafilor, o carte, ~i cele douâ cilfti ale Paralipomenelor,
o carte. Acestea formeazâ al doilea pentateuh. Al treilea pentateuh, cilqile
în versuri: lov, Psaltirea, Proverbele lui Solomon,Eclesiastul al aceluia~i, Cîntarea
Cmti'i.ri1or a acelui~i. Al patrulea pentateuh, œl profetic: œi doisprezeœ profe\i,
o carte, /saia, Ieremia, Iezechil, Daniil. Apoi cele douâ cilfti ale lui Esdra,
unite într-o carte ~i Estir. lar Panaretul, adicil Înfelepciunea lui Solomon ~i
Înfelepciunea lui /isus, pe care tatâl lui Sirah a compus-o in evreie~te, dar
nepotul acestuia, Iisus, fiul lui Sirah, a tradus-o in grece~te, sint cilqi folosi-
toare ~i bune de citit, dar nu se numlirli in canon ~i nici nu stau în chivot.
Câqile Noului Testament sint urmlitoarele: patru Evanghelii, cea dupâ
1 Deuceronom, XXXII, 7.
Pentateuh =-cinci ciîiii.
181
 Cuvîntul substan\ial1 - in\elepciunea de asemenea, puterea, in cel puternic,
strillucirea in luminâ ~i izvorâsc din ele.
Alte texte aratâ raportul lui Hristos eu Tatâl, care este cauza lui, cum este
acesta: ,,Tatâl este mai mare decît mine" 2• Din el are atit existen\a cit ~i pe
toate cite le are. Existenta o are pe calea na~terii, nu a crea\iei, cum este acest
CAPITOLUL XVIII text: ,,Eu am ie~it ~i vin de la Tatâl"3; ~i ,,Eu trâiesc din cauza Tatâlui'"'. ~i are
pe toate cite le are Tatâl, dar nu prin participare ~i nici prin instruc\ie, ci ca
Despre textele din Scripturâ privitoare la Hristos de la cauza sa, cum este acest text: ,,Fiul nu poate sâ facâ de la sine nimic, dacâ
nu va vedea pe Tatâl fâcind astfel" 5• Dacâ nu este Tatâl, nu este nici Fiul. Fiul
Textele din Scripturâ privitoare la Hristos A A
f:.nelu1r~lDe: umnezeu
1
unele i se potrivesc inainte de intrupas~,I~fe~:t i~nu~~;~ ~:~:i
eu firea orne x -
este din Tatâl ~i in Tatâl ~i simultan eu Tatâl ~i nu dupâ Tatâl. Tot astfel ~i
ceea ce face, din el ~i eu el. Existâ una, singura ~i a~i - nu asemenea, ci
D neasc.. , a 1tele dupâ unirea Cuvîntului lui aceea~i -voin\â, activitate ~i putere a Tatâlui ~i a Fiului ~i a Sfintului Duh.
umnezeu eu firea omeneascâ ~i altele dupâ inviere.
Textele care se potrivesc 1 · Hris A . . A Alte texte aratâ câ toate cele ale lui Hristos se implinesc prin activitatea
. u1 tos mamte de mtrupare sînt de sase feluri lui potrivit bunâvoin\ei pârint~ti, nu ca printr-un instrument sau printr-un
urm~:!:1ed~:xi~~esEteuas1·~aa~!1
• ,, , 1 • l.<11 una smtem" · sr Cel
~i
unireAa firii 1 _deofiintimea lui Tatâl,
.
c~ ~ rob, ci ca prin Cuvîntul, in\elepciunea lui substantialâ ~i enipostaticâ, din
vâzut pe Tatâl" • •• Ca
2 . A ' •· " care m-a vâzut pe mme a pricinâ câ se observâ in Tatâl ~i in Fiul o singurâ mi~care, ca acest text:
, ~1. ,, re existâ m chipul lui Dumnezeu"3 si cel
Alte texte t" d A. .
ara .. esâvir~Irea ipostasei lui Hristos
, e asemenea.
. . . ,,Toate s-au fâcut prin el"6; ~i acesta: ,,Trimis-a Cuvîntul lui ~i i-a vindecat" 7;
~i acesta: ,,Ca sâ cunoascâ câ tu m-ai trimis" •
8
Dumnezeu"4 ,,Chipul ipostasei lui"s si a . Î ' ca acestea. ,,Fml lui
minunat"6 s1· cel , cest text. ,, nger de mare sfat sfetnic Alte texte sînt spuse in chip profetic. Din acestea unele se raporteazâ
, e asemenea. '
Alte texte aratâ intrepâtrunderea re . câ . la cele viitoare, spre exemplu: ,,Va veni in chip vâzut" 9 ~i textul din Zaha-
in Tatâl si Tatâl in mine"1 si aratâ câ l ~?ro a_1p~staselor, ca acesta: ,,Eu ria: ,,Iatâ impâratul tâu vine la tine" 10, ~i cuvintele spuse de Mihea: ,,Iatâ

~~':;~i;~;:~ :~;
1 !.
oan,X,30.
::il: ~::~~i~~;~un'•),•;~7:;_:!!~::~~~:.
m mmte - a1c1 vorbesc de
Domnul pleacâ din locul lui ~i se va coborî ~i se va urca pe înâltimile
pâmîntului" 11 • Alte texte se raporteazâ la cele viitoare, dar sînt spuse ca ~i
cum s-ar fi intîmplat, ca acest text: ,,Acesta este Dumnezeul nostru. Dupâ
2
loan, XIV, 9.
! Fil~i, II, 6. aceasta s-a arâtat pe pâmînt ~i a petrecut între oameni"12, ~i acesta: ,,Domnul
Mate1, IV, 3; VIII, 29; XIV, 33; XVI, 16· XXVI 63· m-a zidit început câilor lui spre lucrârile lui"13; ~i acesta: ,,Pentru aceasta te-a
7; XV, 39; Luca, I 35· IV 3 9 41· VIII 28 , ' I 34' 'XXVII, 40, 43, 54; Marcu, III, 11 · V
' ' ' ' ' • VIII
XIX, 7; XX, 31; FapteleAposto/ilor • ; •oan 49· III 18· V 25· ' ' 1 Despre cuvîntul substan\ial, cuvîntul mintal §Ï cuvîntul rœtit sa sevada maism Cartea I, 6, 13.
37. IX,'zO· R' ' .' • • •IX, 35; X, 36; XI, 4, 27; 2 loan, XIV, 28.
l Corinteni, I, 9; l!Corinteni I 19· Ga~ 16 'r ri omam, I, 4, 9; V, 10; VIII, 3, 29, 32;
l Tesalonicieni, I, 10; Evre~ N, vu'
14; VI, 6; 3· ~'.;i:.;
IV, 4, 6; Efeseni, IV, 13; Coloseni, I, 13;
V, 9, 10, 1 ~· 12, 13, 20; ll loan, 3;Annrafin•x 'II, 18 , /Joan, I, 3, 7; III, 8, 23; IV, 9, 15; V, 5;
3 Joan, XVI, 28.
4 Joan, VI, 57.
5 Joan , V, 19.
5 Evre1 I 3 ..--- :r-. ' · · 6 Joan, I, 3.
6
lsaia'.ix.;6. 7 Psalmi, CVI, 20.
~ loan, X, 38; XIV, 10, 11; XVII, 21. B Joan , XI, 42.
loan,_I, 1, 14; /Joan, I, 1;Annr,,J;n.x IX, 13 9 Psalmi XLIX, 2.
9 l Connteni, I, 24. ..----r-, · lo z:aharia, IX, 9.
lo I Corinteni, I' 24.
1
11 Mihea, I, 3.
1 Evrei, I, 3. 1z Viuuh, III, 36, 38.
13 Pi/dele lui Solomon, VIII, 22.
182
183
uns, Dumnezeule, Dumnezeul tAu, eu untdelemnul bucuriei mai mult decît
pe pAr~ü tAi" 1 ~i cele asemenea.
Textele privitoare la Hristos, texte care i se potrivesc înainte de unire, pot
fi spuse despre el ~i dupA unirea firii dumnezei~ti cu firea omeneascA. Dar
nici într-un caz nu pot fi spuse despre el înainte de unire acelea care i se
potrivesc lui dupA unire, decît în chip profetic, dupA curn am spus.
Textele care i se potrivesc lui în unirea firii dumnezei~ti cu firea ome-
neascA sînt de trei feluri.
Primul fel, cînd vorbim despre partea lui superioarA; atunci spunem
îndumnezeirea, încuvîntarea, înâltarea trupului ~i cele asemenea. Prin aces-
tea noi arAtAm bogA\ia care s-a adAugat trupului prin unirea ~i coeziunea cu
Dumnezeu Cuvîntul cel prea înalt.
Al doilea fel, cînd vorbim despre partea lui inferioarA; atunci spunem
întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul, înomenire, golire, sArAcire, smerenie.
Acestea ~i cele asemenea lor se spun despre Cuvînt ~i Dumnezeu din pricina
unirii cu firea oameneascA.
Al treilea fel, cînd vorbim despre amîndouA în acel~i timp; atunci spunem
unire, comuniune, ungere, coeziune, confonnare ~i cele asemenea. Oin pri-
cina acestui de-al treilea fel sînt spuse cele douA feluri amintite mai sus. Prin
unire se aratâ ce a primit fiecare din cele douA, în virtutea unirïi ~i a
întrepâtrunderii celui care existA împreunA cu el. În virtutea unirii ipostatice
se zice cA trupul se îndumnezei~te, cA devine Dumnezeu ~i asemAnAtor lui
Dumnezeu Cuvîntul. ~i la fel: Dumnezeu Cuvîntul s-a întrupat, s-a flicut om,
se num~te flipturA ~i se num~te ,,cel din unnA" 2• Asta nu înseamnA cA cele
douâ firi se prefac într-o fire compusA, - cAci este eu neputintâ ca însu~irile
fire~ti contrarii sâ se gAseascA într-o singurA fire - ci în sensul cA cele douA
firi, unite dupâ ipostasA, au întrepAtrunderea reciprocA flirA confundare ~i
flirA amestecare. ÎntrepAtrunderea n-a venit din partea trupului, ci din partea
Dumnezeirii, cAci este eu neputintA ca trupul sA pAtrundA prin Dumnezeire.
Dar firea dumnezeiascA, o datA ce a plitruns prin trup, a dat ~i trupului
întrepAtrunderea inexprimabilâ eu ea, pe care o numim unire.
Trebuie sA se ~tie cA se vede contrariul privitor la primul fel ~i al doilea fel
al textelor care se potrivesc lui Hristos în unire. Cînd vorbim despre trup,
spunem îndumnezeire, încuvîntare, înAltare, ungere. în adevAr, acestea sînt
din partea Dumnezeirii, darse vAd la trup. Cînd vorbim, însA, despre Cuvînt,
1 Psalmi, XLIV, 9.
2 Io Luca, XXIV, 28.
Apocalipsli, l, 17.
184
spunem golire, întrupare, înomenire, sme~enie ~i cele ase~enea. Acestea,
dupâ cum am spus, se spun despre Cuvînt *1 Dumnezeu ca dm partea trupu-
lui. Câci a suferit de bunâ voie acestea.
Textele privitoare la Hristos dupâ unirea firii dumnezeie*ti eu firea ome-
neascA sînt de trei feluri.
Primul fel care aratâ firea lui dumnezeiascA, ca acesta: ,,Eu sînt în TatlH *i
Tatâl în mine"t; *i ,,Eu *i Tatâl una sîntem" 2• Toate cîte se spun despre el
înainte de întrupare acelea se vor spune despre el*~ dupâ întrupare, afarâ de
faptul cA n-a luat trup *i însu~irile fire*ti ale acestu1a. .
Al doilea fel cel care aratli firea lui omeneascA, ca acest text: ,,De ce cAutaV
sli mâ omorî\i ~e mine, omul, care v-am vorbit adevlirul" 3 ~i acesta: ,,Astfel
trebuie sâ se înalte Fiul omului" 4 si cele asemenea.
Textele care s~ spun sau s-au sc;is privitor la firea ~meneascA a lui Hristos,
fie cA el a vorbit, fie cA el a slivîr*it, sînt de *ase felun. .,
Unele din ele s-au sâvîr~it *i s-au spus în virtutea firii lui om~ne*ll m
vederea întruplirii, spre exemplu: naeyterea din Fecioarâ, creeyterea ey1 progr.e-
sul în vîrstli, foamea, setea, oboseala, lacrim~le, ~o~nul, .strli~ungerea eu cu1e,
moartea si cele asemenea, care sînt afecte fireeyt1 *1 nepnhâmte. Ïn toate aces-
tea existli' 0 unire a firii dumnezei~ti eu firea omeneascA, fârâ de care.nu ~s~e
învederatâ existen\a trupului, deoarece firea dumnezeiascA n-a sufent mm1c
din acestea, dar a sâvîr*it mîntuirea noastrâ.
Alte textes-au spus în chip de preflicAtorie, cum este întrebarea: ,,Unde
1-a\i pus pe Lazâr?"5, mergerea la smochin6, ascunderea sa7 sau retrager~a sa
încetul eu încetuls, rugliciunea 9 *i cuvintele: ,,S-a fâc~t ~ .merge m~1 .de-
parte"10. De acestea *i de cele asemenea n-avea nevo1e met ~ o~, met ca
Dumnezeu, ci lua o atitudine omeneascA, dupli cum cerea treb~mta ~1 folosul:
Astfel rugâciunea a flicut-o pentru a arâta cA nu este contra lut Du~ne.zeu ~1
>
cA cinste*te pe Tatâl cape cauza sa. A întrebat 1 nu pent~u cA nu *ua, et ca sâ
arate cli este om eu adevârat, împreunâ eu ex1sten\a lut ca Dumnezeu. S-a
t Joan, X, 38; XIV, 10, 11; XVII, 21.
2 Joan, X, 30.
3 Joan, VIII, 40.
4 Joan, III, 14.
s Joan, XI, 34.
6 Mau:i, XXI, 19; Marcu , XI, 13.
7 Marcu, 1, 35-37; Joan , VIII, 59; XII, 36.
s Luca, IV, 30; Joan, VIII, 59.
9 Joan, XI, 41-42.
11 Joan, XI, 34.
185

retras încetul eu încetul1, ca sli ne învete sli nu lucrlim eu îndrliznealli ~i nici
sli ne lâslim în voia soartei.
Alte texte s-au spus în virtutea împroprierii noastre ~i a relatiei eu noi,
cum este textul acesta: ,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai
llisat" 2; ~i acesta: ,,Pe cel care n-a cunoscut plicat, 1-a flicut plicat în locul
nosiru" 3; ~i acesta: ,,S-a flicut blestem în locul nostru" ; ~i acesta: ,,Fiul însu~i
4
5 Al treilea fel de texte privitoare la Hristos dupa unire sînt acelea care
se.va supune celui care i-a supus lui toate" • Hristos n-a fost plirlisit niciodatli
de Tatlil nici ca Dumnezeu, nici ca om; de asemenea el n-a fost nici plicat,
nici blestem ~i nici n-are nevoie sa se supunli Tatlilui. Ca Dumnezeu este egal
Tatâlui ~i nu este nici potrivnic lui ~i nici supus lui; ca om n-a fost niciodata
neascultator celui care 1-a nascut, casa fi trebuit sa se supuna. A spus aceste
cuvinte, deci, casa arate di ~i-a împropriat persoana noastra ~ici s-a a~ezzt
în rîndul nostru. În adevar, noi am fost cei acuza\i de plicat ~i de blestem,
pentru ci am fost nesupu~i ~i neascultlitori, ~i din pricina aceasta am fost
parasiti.
Alte texte s-au spus potrivit despaqirii pe care o facem cu mintea între
firile lui Hristos. Daci vei despaqi eu mintea pe acelea care sînt în realitate
nedespar\ite, adici trupul de Cuvînt, atunci Hristos se nume~te ~i rob ~i
6
ignorant 7• El avea o fire roaba ~i ignoranta ~i daci trupul nu s-ar fi unit eu
Dumnezeu Cuvîntul, ar fi fost rob ~i ignorant. Dar din pricina unirii dupa
ipostasa cu Dumnezeu Cuvîntul, n-a fost nici rob, nici ignorant. În sensu\
acesta Hristos a numit pe Tata! sau Dumnezeu.
Alte textes-au spus casa ne faci cunoscut cine este el ~i sa ne încredinteze
pe noi de acest adevar, cum este textul acesta: ,,Tata, slave~te-ma eu slava pe
care am avut-o latine înainte de a fi lumea" 8• El era ~i este slavit, dar slava lui
nu ne era fa.cula cunoscuta noua ~i nici nu fusese crezuta. ~i cuvintele spuse
de apostol: ,,celui care a fost hotarît Fiu al lui Dumnezeu în putere, dupa
9 4 Joan, XVI, 10, 16;
Duhul sfinteniei, din pricina învierii din moqi" . În adevar a fost fa.eut cu-
1 Luca, IV, 30; Joan, VIII , 59.
2 Matei, XXVII, 46.
3 li Corinreni, V, 21.
4 Galateni, III, 13.
5 / Corin1eni, XV, 28.
6 /saia, XLIX, 6; Filipeni, II, 7.
7 Ma1ei, XXIV, 36; Marcu, XIII, 32.
8 Joan, XVII, 5.
9 Romani, 1, 4.
186
noscut ~i a fost crezut în lume ~i prin minuni, prin înviere ~i prin pogorîrea
Sfintului Duh. ~i acest text: ,,Sporea în întelepciune ~i har" 1•
Alte texte sînt spuse despre Hristos în virtutea împroprierii persoanei iu-
deilor, socotindu-se pe sine însu~i împreuna eu iudeii, dupa cum zice citre
samarineanci: ,,Voi va închinati la ceea ce nu ~titi, noi ne închinam la ceea
ce ~tim, cici mîntuirea este din iudei" 2•
indici o ipostasa ~i care reprezintA pe cele douli firi, spre exemplu: ,,Eu traiesc
din cauza Tatalui ~i cel care mli manînci pe mine acela va trai din cauza
mea" 3; ~i acesta: ,,Ma duc la Tatal ~i nu ma veti mai vedea" 4; si acesta: ,,N-ar
fi rastignit pe Domnul slavei"5; ~i acesta: ,,Nimeni nus-a suiÙn cer decît cel
care s-a coborît din cer, Fiul omului, care este în cer" 6 si cele asemenea.
Dintre texte.1~.care s-au spus despre Hristos dupa î~viere unele se potri-
vesc Dumnezem1 sale, ca acesta: ,,Botezîndu-i pe ei în numele Tatâlui si al
Fiului ~i al Sfintului Duh" 7, adici în numele Fiului pentru ci este Dumne~eu.
~i acesta: ,,Iata eu sînt eu voi în toate zilele pîna la sfirsitul veacului"s si cele
asemenea, cici este eu noi pentru ci este Dumnezeu: Àtte texte din a~stâ
cat~gorie se potrivesc omenirii lui, ca acesta: ,,Au cuprins picioarele lui"9; si
aces ta: ,,Si acolo ma vor vedea" 10 si cele asemenea '
Texte!~ spuse despre Hristos d~pa înviere, text~ care i se potrivesc omeni-
rii lui, sînt de diferite feluri.
Unele texte sînt spuse ca întîmplate în chip real, dar nu în virtutea firii
omene~ti, ci în virtutea întrupârii, pentru a da încredintare ci a înviat însusi
trupul care a suferit, cum sînt n'lnile 11 , mîncarea, bAutura cea de dupA
înviere 12•
Alte texte sînt spuse ca întîmplate în chip real ~i în chip firesc, cade a se
duce de la un loc la altul farâ sa se osteneasci ~ide a intra prin u~ile încuiaten.
1 Luca, II, 52.
2 Joan, IV, 22.
3 Joan, VI, 57.
5 J Corinteni, li, 8.
6 Joan, III, 13. '
7 Ma1ei, XXVIII, 19.
8 Matei, XXVIII, 20.
9 Matei, XXVIII, 9.
Io Matei, XXVIII, 10.
11 Luca, XXIV, 39; Joan, XX, 20, 27.
:2 Luca, XXIV, 42-43; Joan, XXI, 5-13.
3 Joan, XX, 19.
187
 Alte texte sînt spuse in chip de preflicâtorie, ca aces ta: ,,Se prefâcea câ vrea
sâ meargà mai departe" 1•
Alte texte scot la ivealà firile, ca acesta: ,,MA ure la Tatàl meu ~i Tatàl
vostru, la Dumnezeul meu ~i la Dumnezeul vostru"2; ~i acesta: ,,Va intra
împàratul slavei" 3; ~i acesta: ,,A stat in dreapta màririi intru cele înalte" •
4
Alte texte sînt spuse în virtutea împâqirii pe care o facem pe cale abstractâ ·
între firile lui Hristos, pentru cA el s-a pus pe sine insu~i in acela~i rind eu noi,
ca acest text: ,,Dumnezeul meu ~i Dumnezeul vostru" 5•
Trebuie asadar sà atribuim pe cele inalte firii dumnezeie~ti, superioarâ
patimilor ~i t~upului, iar pe cele smerite, firii omene~ti, adicâ singurului Hris-
tos care este Dumnezeu si om, si trebuie sâ ~tim câ amindouâ, atit cele înalte
cît ~i, cele smerite ' sînt ale' unuia,~i
'f
ale aceluiasi,
,
Domnul nostru Iisus Hristos.
Dacâ cunoasiem caracterul fiecâreia din ele ~i dacâ vedem câ amindouà sint
sâvirsite de~ singurà persoanà, atunci vom crede drept ~i nu vom ràtàci. Din
toate' acestea se cunoaste deosebirea firilor unite ~i câ în Hristos nu existà
identitate intre Dumne~eire ~i omenire în ceea ce prive~te calitatea naturalà
a lor, dupâ cum spune dumnezeiescul Chiril: ,,Unul este F~ul ~i .~ristos .~i
Domnul"6; si pentru cA este unul, una este ~i persoana sa, câc1 eu mc1 un ch1p
nu este impâqità unirea cea dupà ipostasà din pricina cunoa~terii deosebirii
firii lor.
CAPITOLUL XIX
Dumnezeu nu este cauza raului
Trebuie sà se stie cA este obiceiul dumnezeie~tii Scripturi sâ numeascâ
ingâduin\a lui D~mnezeu activitatea sa, ca atunci cînd spune ~postolul ~n
epistola câtre romani: ,,Sau n-are putere olarul peste lutul lui sà facâ dm
aceeasi frâmintàturà un vas de cinste si altul de necinste? " 7• El face ~i pe
acest~a ~i pe acelea, càci numai el e;te creatorul tuturora; totu~i el nu
1 Luca, XXIV, 28.
2 loan,XX,17. ,
3 Psalmi, XXIII, 7, 9.
4 Evrei, I, 3.
s loan, XX, 17. . . . 2 Romani, XI, 32.
6 Epistola W, cotre Nestorie, MG, LXXVII, col. 45 C; Epistola XLV, pnma .epistola cotre
Suchensos, episcopul Diocesareii, despre credinfo, MG, LXXVII, col. 233 A; Epistola L, cotre
1
Valerian, episcopul lconiei, MG, LXXVII, col. 257 B.
1 7 Romani, IX, 21.
188
construie~te lucruri cinstite ~i necinstite, ci voia liberâ a fiecâruia. Acest lucru
este ~vident din cele ce spune insu~i apostolul in a doua epistolà câtre Timo-
tei: ,,Intr-o casâ mare nu sint numai vase de aur ~ide argint, ci ~i de lemn ~i
de lut, unele sint spre cinste, altele spre necinste. Deci de se curâ\e~te cineva
pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfin\it ~ide bunà trebuin\â stâpinului,
potrivit pentru tot lucrul bun" 1• Este clar câ in chip voluntar se indepline~te
curâ\irea, câci spune: ,,Dacâ se curâ\e~te cineva pe sine". ~i este justâ ~i in-
versiunea termenilor: dacâ nu se va curâ\i, va fi un vas de necinste, nefolositor
stâpinului ~i vrednic de distrugere. ~adar cita tu! de mai sus ~i aces ta: ,,Dum-
nezeu i-a inchis pe to\i in neascultare" 2, ~i acesta: ,,Le-a dat Dumnezeu duh
de amoqire, ochi ca sâ .nu vadâ, urechi ca sâ nu audâ" 3, nu trebuiesc in\elese
câ sint sâvir~ile de Dumnezeu, ci câ Dumnezeu le ingâduie din cauza liberului
arbitru ~i din cauzâ câ binele este nefoqat.
Este obiceiul dumnezeie~tii Scripturi sâ numeascâ îngàduin\a lui activi-
tate ~i faptâ a sa. Cînd Scriptura spune: ,,Dumnezeu face rele" 4 ~i: ,,Nu este
râutate în ora~ pe care n-a fâcut-o Domnul"5, nu aratà cA Dumnezeu este
cauza relelor, ci eu totul altceva. Cuvîntul ,,râutate" are sens dublu: uneori
aratâ râul prin naturâ; acesta este contrar virtu\ii ~i voin\ei lui Dumnezeu;
alteori aratâ ràul ~i durerosul in raport eu sim\irea noastrâ, adicâ supârârile
~i nenorocirile. Acestea sînt numai in aparen\â rele, deoarece sint dureroase,
dar in realitate sint bune. Pentru cei care pricep rostul !or, ajung pricinile
convertirii ~i ale mintuirii. Acestea, spune Scriptura, se intîmplâ prin Dum-
nezeu.
Trebuie sâ se ~tie câ noi sîntem cauza acestor rele, câci din relele voluntare
se nase relele involuntare.
Trebuie sâ se ~tie ~i aceasta: este obiceiul Scripturii_sà exprime cauzal pe
unele care trebuiesc exprima te incidental, ca acest text: ,,Tie unuia am gre~it
~i ràu înaintea ta am fâcut, ca sà te îndreptezi intru cuvintele tale ~i sâ bi-
ruie~ti cînd vei judeca tu" 6. Cel care a pâcâtuit n-a pâcâtuit eu scopul ca
Dumnezeu sâ învingâ, ~i nici Dumnezeu n-are nevoie de pâcatul nostru ca sâ
se arate prin acesta învingâtor - câci Dumnezeu este, în chip incomparabil,
biruitorul tuturor, chiar al acelora care nu pâcâtuiesc, deoarece este creator,
lIl Timotei, li, 20-21.
3 lsaia, XXIX, 10; Romani, XI, 8.
4
lsaia, XLV, 7.
5 Amos, Ill, 6.
6 Psalmi, L, 6.
189
incomprehensibil, nezidit ~i pentru dl are o slavâ naturalâ ~i nu una primitâ
din afarâ - ci ca sâ se arate biruitor al râutâ\ii noastre, prin faptul dl ne
pedepse~te, în virtutea dreptlitii sale, dacâ pâcâtuim ~i ne iartâ dadl ne
podlim. Totu~i nu am pâdltuit în vederea acestui scop, ci pentru dl a~a se
întîmplâ lucrul. Spre exemplu: dadl cineva stâ ~i lucreazâ ~i vine un prieten,
el spune: prietenul a venit ca sâ nu lucrez astâzi. Prietenul, însâ, n-a venit ca
sâ nu lucreze, ci a~a s-a întîmplat. El nu lucreazâ, fiind ocupat cu primirea
prietenului. Se numesc ~i acestea incidentale, pentru dl a~a se întîmplâ lucru-
rile. Dumnezeu nu vrea sâ fie numai drept, dar ca toti sâ se asemene lui atît
cît este cu putintâ.
CAPITOLUL XX
Nu sînt doua principii
Vom cunoa~te din cele ce urmeazâ dl nu sînt douâ principii, unul bun ~i
altul râu. Binele si râul sînt contrarii unul altuia, se distrug unul pe altul ~i
nu existâ unul în ~ltul si nici unul cu altul. Prin urmare fiecare din ele va fi în
o parte a universului. 'în primul loc, fiecare va fi circumscris nu numai de
univers, dar chiar ~ide o parte a universului.
în afarâ de aceasta: cine este acela care împarte fiedlruia locul? Câci nu
vor spune dl binele ~i râul s-au înteles ~i s-au învoit unul cu altul, deoarece
râul, care aduce pace ~i care trâie~te în bunâ învoialâ cu binele, nu este râu,
~i nici binele nu este bine cînd trâie~te în prietenie cu râul. Dar dadl altcineva
a hotârît locul propriu fiedlruia, atunci acela va fi mai degrabâ Dumnezeu.
Este necesar, însâ, una din douâ: sau sâ se apropie ~i sâ se distrugâ reci-
proc, sau sâ existe ceva mediu, în care nu va fi nici binele, nici râul, ca un fel
de barierâ, care sâ despartâ binele de râu. ~i atunci nu vor fi douâ principii,
ci trei.
Este necesar de asemenea una din douâ din acestea: sau sâ fie în pace,
lucru pe care râul nu-1 poate, dlci a fi în pace nu este râu; sau sâ se lupte, lucru
pe care nu-1 poate binele, dlci acela care se luptâ nu este în chip desâvîr~it
bine. Sau sâ lupte râul, iar binele sâ nu se opunâ ~i sâ fie distrus de râu, sau
sâ fie totdeauna chinuit si sâ sufere râul; dar acesta nu este caracterul binelui.
Prin urmare nu existâ d~cît un singur principiu, liber de oricc râu.
Dar dadl a~a stâ lucrul, spun ereticii, de unde provine ràul? Câci este cu
neputintâ ca râul sâ se nasdl din bine. La acestea spunem dl râul nu este
190
nimic altceva decît lipsa binelui ~i o abatere de la starea conformâ firii la una
contrarâ firii. Râul nu are existentâ prin fire. Toate cîte a fâcut Dumnezeu,
a~a cum s-au fâcut, sînt foarte bune 1• Dadl râmîn a~a cum au fost zidite sînt
foarte bune. Dar dadl se îndepârteazâ, în chip voluntar, de la starea conformâ
naturii eyi dadl vin la o stare contra naturii, ajung în râu.
Potrivit firii lor toate sînt roabe ~i supuse creatorului. Dar cînd una din
fâpturi s-a revoltat eyi n-a ascultat de fâdltor, a format în ea însli~i râul. Râuta-
tea nu este o flint~ nici o însu~ire a fiintei, ci un accident, adidl abaterea de
bunâvoie de la starea conformâ firii la una contrarâ firii, care est·C pâcatul.
De unde provine, a~adar, pâcatul? El este nâscocirea vointei libere a dia-
volului. Dar este diavolul râu? ~a cum a fost creat nu este râu, ci bun, câci
a fost creat de creator înger luminos ~i prea strâlucitor ~i liber, pentru câ este
rational. De bunâvoie, însâ, s-a depârtat de virtutea fireascâ ~i a. aj uns în
întunericul râutâtii, depârtîndu-se de Dumnezeu, singurul bun, fâcâtor de
via\â ~i fücâtor de luminâ. Câci prin Dumnezeu tot binele se îmbun â tli\e~te.
~ i întrucît se îndepârteazâ de el prin voin\â - câci nu se îndepartcaza prin
loc - a ajuns în râu.
CAPITOLUL XXI
Pentru care motiv Dumnezeu, dacâ este pre~tiutor,
a mai creat pe cei care aveau sa pâcâtuiascâ
~i care nu aveau sa se pocâiasca
Dumnezeu, din pricina bunâtâ\ii sale, aduce cele ce sînt de la neexi s-
ten\â la existen\â. El cunoa~te mai dinainte pe cele ce vor fi. Dacâ cei
pâcâto~i n-aveau sa existe ~i nici n-aveau sâ fie râi, atunci nici n-ar fi
fost cunoscu\i de mai înainte. Cuno~tin\ele sînt în legâturâ cu exis-
ten\ele, iar precuno~tin\ele sînt în legâturâ cu cele ce vor fi. În primul
loc este existenta ~i apoi existen\a bunâ sau existenta rea. Dar dacâ
Dumnezeu· ar fi oprit sâ existe aceia care aveau sâ existe în virtutea
bunâtâ\ii lui Dumnezeu eyi care aveau sâ fie râi din pricina propriei lor
vointe, atunci râul ar fi biruit bunâtatea lui Dumnezeu. Prin urmare
Dumnezeu face bune pe toate cîte le face; dar fiecare ajunge bun sau
râu prin propria lui alegere. ~i dacâ Domnul a spus: ,,câ era mai bine
1
Facerea, 1, 31.
191
omului aceluia sâ nu se fi nâscut"1, nu a spus-o blamînd propria lui crea-
turâ, ci blamînd râutatea, care s-a produs în creatura lui, prin propria ei
alegere ~i lenevire. Oici lenevirea propriei voin\e a fâcut pentru el nefolosi-
toare facerea de bine a lui Dumnezeu. Aceasta este la fel eu urmâtorul exem-
plu: dacâ cineva prime~te de la împârat bogâ\ie ~i dregâtorie ~i va tiraniza pe
binefâcâtorul lui, atunci împâratul pe bunâ dreptate îl va prinde ~i îl vape-
depsi, dacâ vede câ el stâruie mereu în tirania lui.
CAPITOLUL XXII
Despre legea lui Dumnezeu ~i legea pacatului
Fiin\a dumnezeiascâ ~i voin\a lui este bunâ ~i mai presus de bunâtate.
Aceea este bun ceea ce vrea Dumnezeu. Legea este porunca care înva\â
aceasta, pentru ca râmînînd în ea sâ fim în luminâ. Oilcarea acestei porunci
este pacatul. Pâcatul se na~te prin ispita diavolului ~i prin acceptarea noastrâ
nesilita ~i liberâ. Pâcatul se nume~te ~i lege 2•
Legea lui Dumnezeu3, urcîndu-se în mintea noastrâ, ne atrage spre ea ~i
excita con~tiin\a noastrâ. Con~tiin\a noastrâ se nume~te ,,legea min\ii noas-
tre"4. Ispita celui rau, adicâ legea pacatului, urcîndu-se în mâdularele trupu-
lui nostru 5, ne ispite~te prin trup. Dacâ am câlcat o datâ de bunâvoie legea
lui Dumnezeu ~i am acceptat ispita diavolului, atunci i-a dat ispitei intrare,
vînzîndu-ne pe noi în~ine pâcatului. Pentru aceea corpul nostru este dus eu
u~urinta spre pacat. Mirosul ~i sim\irea pâcatului care se gâse~te în trupul
nostru, adicâ pofta ~i plâcerea trupului, se nume~te ~i ,,legea din mâdularele
trupului nostru".
~adar ,,legea min\ii mele" , adicâ con~tiin\a, se bucurâ de legea lui Dum-
6
nezeu, adicâ de poruncâ ~i o voie~te. Legea pâcatului, însa, adicâ ispita care
7
vine prin legea cea din mâdulare, adicâ prin pofta corpului, prin înclinatia,
prin mi~carea ~i prin partea ira\ionalâ a sufletului, luptâ, în virtutea firii
l Marcu, XIV, 21 .
2 Romani, VII, 23.
3 Romani, VII, 25.
4 Romani, VII, 23.
5 Romani, VII, 23.
6 Romani, VII, 23.
7 7
Romani, VII, 22.
192
mele compuse, contra legii min\ii mele, adicâ a con~tiin\ei ~i mâ face prizo-
nier pe mine, care voiesc legea lui Dumnezeu ~i care.o iubesc ~i care nu vreau
pâcatul 1• Prin dulceata plâcerii ~i prin pofta trupului ~i a pâqii ira\ionale a
sufletului, dupâ cum am spus, râtâce~te ~i este convins sâ slujeascâ pâcatului.
,,Dar ceea ce era eu neputin\â legii, întru cît era neputinciosâ din pricina
cârnii, aceea a fâcut Dumnezeu, trimi\înd pe Fiul lui în asemânarea trupului
pacatului"2 - câci a luat trup, dar nici într-un caz pâcatul - ,,a osîndit pâca-
tul în trup ca sâ fie împlinitâ dreptatea legii în aceia care nu umblâ potrivit
trupului, ci potrivit Duhului"3• Oici ,,Duhul vine în ajutor slâbiciunii noas-
tre"4 ~i dâ putere legii min\ii noastre contra legii din mâdularele noastre.
Oici cuvintele: ,,Nu ~tim sâ ne rugâm cum trebuie, dar însu~i Duhul se roagâ
pentru noi cu suspinuri negrâite"5, aratâ câ ne înva\â ce vom cere în
rugl'lciune. Prin urmare este cu neputin\â sâ îndeplinim poruncile Domnului
fârâ de râbdare ~i rugâciune.
CAPITOLUL XXIII
Contra iudeilor, despre sîmbatâ
Ziua a ~aptea a fost numitâ sabat ( = sîmbâtâ). Cuvîntul ,,sabat" înseamnâ
odihnâ, câci în ea ,,s-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile lui"6, dupâ cum
spune dumnezeiasca Scripturâ. Pentru aceea numârul zilelor merge la ~apte
~i se reîntoarce iarl'l~i ~i începe de la ziua dintîi. Numl'lrul ~apte este în cinste
la iudei, deoarece Dumnezeu a poruncit sâ nu fie cinstit la întîmplare, ci eu
pedepse foarte grele, în caz de câlcare a poruncii7. Dumnezeu n-a poruncit
aceasta fârâ motiv, ci pentru anumite motive mistice, pe care le în\eleg bine
Mrba\ii duhovnice~ti ~i cei înzestra\i cu harul profe\iei.
Dupa cît cunosc eu neînvâ\atul, iatâ motivul pentru care se \ine sîmbâta.
~i voi începe de la cele mai de jos ~i de la cele mai grosolane. Dumnezeu,
cunoscînd grosolânia, iubirea de plâcerile trupului ~i înclinarea completâ
câtre materie a poporului israelitean ~i cunoscînd în acela~i timp ~i lipsa lui
l Romani, VII , 23.
2 Romani, VIII, 3.
3 Romani, VIII, 3-4.
4 Romani, VÜI, 26.
5 Romani, VIII , 26.
6 Facerea, Il, 2.
Numeri, XV, 32-36.
193
 de judecatâ, a poruncit sâ se tinâ sîmbâta, în primul Joc ,,ca sâ se odihneascâ
~i robul ~i vita", dupâ cum este scris 1, deoarece ,,bârbatul drept are milâ de
suflet~le vi~elor lui" 2; în al doilea loc, ca sâ fie, prin despâqirea de grijile
matenale, hber spre a se aduna câtre Dumnezeu ca sâ-~i petreacâ toatâ ziua
a ~aptea în psalmi, în imne, în cîntâri duhovnicesti, în studiul dumnezeiestilor
Scr!pturi ~i sâ _se odihneascâ în Dumnezeu. Cî~d nuera Jege ~i nuer~ nici
Scnptura msp1ratâ de Dumnezeu, nici sîmbâta nuera afierositâ lui Dumne-
zeu. Cînd însâ a fost datâ prin Moise Scriptura inspiratâ de Dumnezeu i s-a
afierosit lui Dumnezeu sîmbâta, ca mâcar în ea sâ se ocupe eu studiul ~i cei
care nu-~i afierosesc întreaga lor viatâ lui Dumnezeu, cei care nu slujesc din
dragoste Stâpînului ca unui Tatâ, ci sâ dea ca ni~te robi nerecunoscâtori
mâcar o micâ ~i neînsemnatâ parte a vietii lor lui Dùmnezeu si aceasta de
f~'.ca tragerii la râspundere ~i a pedepselo~ care urmeaz~ din cdi~rea porun-
c11. ,,Legea nu este pentru cel drept, ci pentru cel nedrept"3. Cel dintîi care a
câlcat \inerea sîmbetei a fost Moise. Cînd acesta a stat lîngâ Dumnezeu 40 de
z!le ~i apoi încâ alte 404, negre~it câ se chinuia pe sine eu postul în zilele de
s~mbiita'. eu toate câ legea porunce~te sâ nu ne chinuim pe noi în~ine în ziua
s1~?ete1 • Dar dacâ ar spune iudeii câ aceasta s-a întîmplat înainte de darea
5
leg11, ce vor spune despre Hie Testiveanul, care a mers cale de 40 de zile eu o
singurâ mîncare?6 Acesta a dezlegat sîmbâta, chinuindu-se pe sine în sîmbe-
tele celor 40 de zile, nu numai prin post, dar ~i prin câlâtorie. !?i Dumnezcu,
care a da_t !egea, ~~ s-a supârat de aceasta, ci ca o recompensâ a virtu\ii, i s-a
arât~t lm m Honv. ~ v?r spune despre Daniil? N-a stat el trei sâptâmîni
~e~mcat? Oare nu-~1 ctrcumscriu toti israeli\ii copilul sîmbâta, dacâ se
8
mt1m~lâ sâ cadâ în a opta zi? 9 Oare israeli\ii nu postesc postul cel mare,
P.resc.r~~ ~e lege, ch~ar dacâ ar câdea sîmbilta? 10 Oare nu profaneazâ ~i preotii
~1 lev1t11 s1mbâta pnn lucrârile lor de la cort, ~i totu~i sînt nevinovati? Jar dacâ
ar câdea o vitâ în groapâ sîmbâta, ce! care o scoatc este nevinovat, iar cel care
o vede ~i trece este vinovat 11 • Oare n-a purtat tot Israelul chivotul lui Dum-
1 le~irea, XX, 10; Deuteronom, V, 14.
~ Pilde/e lui So/omon , XII, IO.
l Timotei, I, 9.
4 3 Galateni, IV, 4-5.
lesirea, XXIV, 18; XXXIV 28· Deuteronom IX 18
5 • t ' ' ' •
ludifa, VIII, 6.
6
Ill ~mpara.ti, XIX, 8.
7 6 Romani, VI, 14.
lll lmpi'ira,ti, XIX, 9-18.
8 Daniil, X, 2.
9
Facerea, XVII, 12; Levitic, XII 3.
1 9 Faptele Apostolilor, li, 3.
0 Levitic, XXIII, 27-44. '
11 Matei, XII, 11.
194 .
.nezeu, înoonjurînd zidurile lerihonului, timp de ~apte zile 1, în care negre~it a
fost si sîmbâta?
P;in urmare, dupâ cum am spus, a fost hotârîtâ pâzirea sîmbetei, pentru a
avea omul timp liber ~i pentru Dumnezeu, ca sâ-i dea ~i lui cea mai micâ parte
din timp, ~i sâ se odihneascâ atît robul cît ~i vita. Pâzirea sîmbetei a fost
hotârîtâ pentru cei care sînt încâ copii ~i care sînt robiti stihiilor lumii2, pcn-
tru cei trupe~ti, care nu pot sâ în\eleagâ numic mai presus de trup ~i literâ.
,,Dar cînd a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul sau Unul nâscut,
fâcut om din femeie, care a fost fâcut sub lege, ca sâ râscumpere pc cei de sub
lege, ca sâ primim înfierea" 3_ To\i cî\i 1-am primit, ne-a dat celor care credeam
în el puterea sâ ajungem copii ai lui Dumnezeu4, încît nu mai sîntem robi, ci
fii5; nu mai sîntem sub lege, ci sub har6, nu mai slujim pu\in timp Domnului
de fricâ, ci sîntem datori sâ-i afierosim tot timpul vietii noastre ~i, dezlipin-
du-nc de pâcat, sâ îngâduim ca robul, adicâ mînia ~i pofta, sâ se îndeletni-
ceascâ totdeauna eu Dumnezeu; pofta întreagâ sâ o îndreptâm mereu câtrc
Dumnezcu; mînia sâ o înarmâm contra celor potrivnici lui Dumnezeu; iar pc
dobitoc, adicâ trupul, de ascmenea dîndu-i odihnâ de robia pâcatului, sâ-1
îndemnâm sâ slujeascâ poruncilor dumnezeie~ti.
Acestea ne porunce~te legea duhovniceascâ a lui Hristos, iar cei carc o
pâzesc ajung superiori legii mozaice. ,,Cînd a venit ceea ce este desiivîr~it,
ceea ce este din parte s-a desfiin\at"7, acoperâmîntul legii, adicâ catapeteas-
ma s-a ru pt prin râstignirea Mîntuitorului8, Duhul a striilucit eu limbi de foc 9
literas-a desfiin\at, cele trupe~ti au încetat, s-a împlinit legea robiei ~i ni s-a
dâruit legea libertâ\ii1°. Acum sârbâtorim odihna desâvîr~itâ a firii omene~ti,
adicâ ziua învierii, în care Domnul Iisus, conducâtorul vie\ii ~i Mîntuitorul,
ne-a introdus în mo~tenirea fâgâduitâ celor care adorâ duhovni~te pe Dum-
nezeu, în care a intrat el, înainte mergâtorul nostru, înviind din moqi ~i,
dechizîndu-i-se u~ile raiului, s-a a~ezat eu trupul de-a dreapta Tatâlui11, unde
vor intra ~i cei care pâzesc legea cea duhovniceascâ.
1 !isusNavi, VI, 1-27.
2 Galateni, IV, 3.
4 Matei, V, 9, 45; Luca, VI, 35; li Corinleni, VI, 18; Galateni, III, 26; IV, 6.
s Galateni, IV, 7.
7 / Corirueni, XIII, 10.
s Matei, XXVII, 51; Marcu, XV, 38; Luca, XXIII, 45.
Io lacob, 1, 25; Il, 12.
11 Marcu, XVI, 19; Romani, VIII, 34; Efeseni, I, W; Coloseni, III, 1; Evrei, XII, 2; l Paru, III, 22
195

~adar nouâ, celor care umblâm în Duh ~i nu în literâ 1, ne incumbâ toatâ
lepâdarea celor trupe~ti, adorarea cea duhovniceascâ ~i unirea cu Dumnezeu.
Tâierea împrejur este lepâdarea plâcerii trup~ti, este lepâdarea celor de
prisos ~i nu a celor necesare. În adevâr, prepu\iul nu este nimic altceva decît
piele de prisos a pàr\ii sexuale, câci orice plâcere care nu se face de la Dum-
nezeu ~i în Dumnezeu este un prisos de plâcere. Tipul acesteia este prepu\iul.
Sîmbâta însâ, este odihna de pâcat. Încît amîndouâ ajung una ~i astfel cînd
. . .
sînt sâvîrsite de cei duhovnicesti nu sâvîrsesc nici cea mai micâ câlcare de
lege.
Mai rouit: trebuie sâ se ~tie câ numârul ~apte indicâ întreg timpul prezent,
dupâ cum spune prea în\eleptul Solomon ca ,,sâ dea parte celor ~apte ~i chiar
celor opt" 2• Jar grâitorul de Dumnezeu David, cîntînd despre a opta3, a cîntat
despre starea ce va sâ fie dupâ învierea din moqi. ~adar, cînd legea a porun-
cit sâ se odihneascâ în ziua a ~aptea de cele trupe~ti, dar sâ se îndeletniceascâ
cu cele duhovnice~ti, a arâtat în chip mistic adevâratului popor israelitian,
care poate sâ vadâ pe Dumnezeu cu mintea, ca sâ se aducâ pe sine însu~i tot
timpul lui Dumnezeu ~i sâ se ridice peste cele trupe~ti.
CAPITOLUL 'XXIV
Despre feciorie
Cei trupe~ti ~i cei iubitori de plâceri blameazâ fecioria ~i aducdrept mârtu-
rie urmàtorul text: ,,Blestemat este cel care nu ridicâ sâmîn\a în Israel" 4• Dar
noi avînd încredere în Dumnezeu Cuvîntul, care s-a întrupat din Fecioarâ,
spunem câ fecioria este de la început ~i câ dintru început a fost sâditâ în firea
oamenilor. Omul a fost plâsmuit din pâmînt virgin. Oin Adam numai a fost
fâcutâ Eva. În paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scripturâ spune câ atît
Adam cît ~i Eva erau goi ~i nu se ru~inau 5 • and însâ au câlcat porunca, au
cunoscut câ erau goi ~i, r~inîndu-se, ~i-au cusut lor învelitori. ~i dupâ câlca-
rea poruncii, cînd au auzit: ,,Pâmînt e~ti ~i în pâmînt te vei întoarce"6, cînd
prin câlcarea poruncii a intrat moartea în lume, atunci ,,a cunoscut Adam pe
1
Romani, II, 29; VII, 6; li Corinteni, III, 6.
z Eclesiast, XI, 2.
3 PlasmulVI.
4 Deuteronom, XXV, 9.
5 Facerea , Il, 25.
6 Facerea , III, 19.
196
Eva, femeia lui, ~i a zâmislit ~i a nâscut" 1• Pentru aceea a fost înfiin\atâ câsâto-
ria, ca sâ nu se distrugâ ~i sâ se desfiin\eze, din pricina moqii, neamul ome-
nesc, pentru câ, prin na~terea de copii, avea sâ se mîntuie neamul omenesc.
Poate câ cei care au fâcu~ obieqia de mai sus vor întreba: ce vor sâ
spunâ cuvintele: ,,Bârbat ~i femeie" 2 ~i cuvintele: ,,Cre~te\i ~i ~â înmul\i\i" •
3
La acestea vom spune: cuvintele ,,Cre~te\i ~i vâ înmul\i\i" nu indicâ numai-
decît înmultirea oamenilor prin împreunarea conjugalâ. Dumnezeu putea sâ
facâ sâ se î~multeascâ neamul omenesc ~i in ait chip dacâ ar fi pâzit pî~â la
sfirsit necâlcatâ porunca. Dar Dumnezeu, prin pre~tiin\a sa, cel care ~ue pe
toa~e înainte de nasterea lor, stiind câ au sâ calce porunca ~i au sâ fie condam-
nati la moarte, antlcipind a~asta, a fâcut bârbatul ~i femeia ~i a poruncit sâ
cr~ascâ si sâ se înmulteascâ. Sâ mergem mai departe în cele spuse
~i sâ vedem ~i superio~itatea fecioriei, care este tot una eu a vorbi
despre castitate.
, Poruncindu-i-se lui Noe sâ intre in corabie, ~i încredin\îndu-i-se sâ
pâstreze sâmîn\a lumii, îi porunce~te astfel: ,,lntrâ tu ~i fiii tâi ~i femeia ta .~i
femeile fiilor tâi" 4• 1-a despâqit pe ei de femei, pentru câ trebma sâ treacâ m
curâtie noianul de ape si potopul acela mondial. Dar dupâ încetarea potopu-
lui spune: ,,le~i tu ~i femeia ta ~i fiii t~i ~i femeile .fiilor tâi" • Iatâ. es.te
5
îngâduitâ iarâ~i câsâtoria pentru înmul\~rea neamulu1 ome~esc. _Apm l_he,
conducâtorul carului care suflâ foc, omul care strâbate cerul , n-a imbrâv~at
necâsâtoria ~i a fost mârturisit prin înâl\area sa mai presus de oamen~? Cine
9
a închis cerurile? 7 Cine a sculat mor\ii?8 Cine a tâiat Iordanul? Nu Ihe, care
a trâit în feciorie? Dar Elisei, ucenicul acestuia, arâtînd aceea~i virtute, n-a
mostenit îndoit darul Duhului, cînd l-a cerut? 10 Dar cei trei tineri? Nu prin
faptul câ au pâzit fecioria au ajuns superiori focului, câci, prin ~e~iorie, t~~­
purile n-au putut fi mistuite de foc'. 11 ~u.vo?' t~e~.s~b tâcere mc1 pe Dannl,
al cârui trup a fost întârit de fec1one mc1t dm\n f1arelor n-au putut sâ-l
1 Facerea, IV, 1.
2 Facerea, I, 27.
3 Facerea, I, 28.
4 Facerea, Vil, 7.
5 Facerea, Vlll, 16.
6 W fmplirafi , Il, 11.
7 Il/ fmplirafi, XV!l, 1.
8 Il/ fmplirafi, XVII, 17 • 24.
9 W fmplirafi, Il, 8.
Io W fmplirafi, Il, 9-14.
11 Daniil, Ill, 12-28.
197
înghita 1• Oare Dumnezeu cînd a voit sil se arate israeli\ilor, n-a poruncit sâ-~i
cure\e corpul?2 Oare preo\ii nu se cura\au pe ei în~i~i, cînd pa~eau în Sfinta
Sfintelor? Oare legea n-a numit cura\enia mare fligMuin\â flicutâ lui Dum-
nezeu?
Trebuie ~dar sa se în\eleagâ în chip mai duhovnicesc porunca legii. Existâ
o sâmîn\â duhovniceascâ, zllmislita prin dragoste ~i teama de Dumnezeu într-
un pîntec sufletesc, care su fera ~i n~te duhul rnîntuirii. Astfel trebuiesc întelese
cuvintele: ,,Fericit cel care are sâmîn\â în Sion ~i rude în Ierusalim"J.' Este
oare fericit, chiar dacà va fi curvar, be\iv, idololatru, numai dacà are sâmînta
în Sion ~i rude în Ierusalim? Nici un om care cugeta just nu va vorbi asa. '
Fecioria este via\a îngerilor, însu~irea oricàrei firi necorporale. Spunem
aceasta fârâ si\ hulim càsatoria - sa nu fie! - càci stim cà Domnul a bine-
euvîntat càsatoria atunci cînd a trâit printre oameni4 ~i ~tim ~i pe cel care a
spus: ,,Cinstitâ este càsâtoria ~i patul neîntinat" 5• ~tim totu~i cà fecioria este
~uperiorâ càsâtoriei. Atît în virtu\i cît ~i în vicii sînt grade mai înalte ~i mai
JOase. Cunoa~tem cà to\i muritorii, afarâ de începatorii neamului omenesc,
sînt odrasle ale càslltoriei. Aceia sînt plâsmuiri ale fecioriei si nu ale càsâto-
riei. Necàsâtoria, însâ, dupâ cum am spus, este imitarea îngerilor. 'Prin ur-
mare pe cît este superior îngerul omului, pe atît mai cinstitâ este Jecioria
decît càsâtoria. Dar ce spun înger? Însu~i Hristos, slava fecioriei, nâscut nu-
mai din T~tâl farâ de început, neseminal ~i flirâ de împreunare, dar ~i întrupat
pentru nm flirâ de împreunare din Fecioarâ ~i flicut om asemenea nouâ, însusi
a arâtat în el însu~i fecioria cea adevâratâ ~i desâvîr~itâ. Pentru aceea nici n~
ne~a poru~cit-o, ,,càei n_u to\i p~icep acest cuvînt" 6, dupâ eum însu~i a spus.
El msâ, prm fapta, ne-a mvâ\at ~1 ne-a împuternicit spre aceasta. Dar cui nu-i
este clar cà acum fecioria domneste între oameni?
Bunâ este na~terea de copii, pe' care o aduce càs~toria! Buna este càslltoria
din_ ~ricina. des·~râb~larilor! 7 Câsatoria le curma pe acestea ~i nu îngMuie
f~ne1 pofte~ sa fie mmatâ spre fapte nelegiuite, din pricina împreunarii Jegale
dm càsâtone. Buna este càsatoria pentru cei care nu se pot înfrîna! Dar mai
buna este fecioria, deoarece cultiva na~terea de copii ai sufletului ~i aduce lui
1 Daniil, VI, 16-22.
2 lesirea,XIX, 15.
3 .
/saia, XXX, 9.
4 Joan, II, 1-10.
5 Evrei, XIII, 4.
6 Matei, XIX, 11,
7 l Corinteni, VII, 2.
198
Dumnezeu rugâciunea, ca un fruet copt. ,,Cinstitâ este càsatoria ~i patul
neîntinat, dar pe curvari ~i pe preacurvari îi va judeca Dumnezeu" •
1
CAPITOLUL XXV
Despre circumcidere
Circumciderea a fost datâ lui Avraam înainte de a fi datâ legea 2, dupâ ce a
primit bineeuvîntârile3 ~i fllgMuin\a 4 ca un semn care îl despâqea pe el, pe
cei din el ~i pe cei din familia lui de neamurile printre care trâia. Acest lucru
este evident, càci atunei cînd în pustie Israel a trâit singur 40 de ani, fârâ sâ
se amestece eu ait neam, to\i cei care s-au nâscut în pustie n-au fost cireums-
cri~i. Dar cînd lisus i-a trecut Iordanul, au fost circumscri~i ~i a fost a doua
lege a circumeiderii. Legea cireumciderii s-a dat pe timpul lui Avraam, apoi
a încetat în pustie 40 de ani. Dumnezeu a dat din nou lui lis us al lui Navi legca
circumeiderii, dupâ ce a treeut lordanul, euro este seris în cartea lui Iisus al
lui Navi: ,,În timpul acesta a zis Domnul càtre Iisus: Fâ-\i eu\ite din piatrâ,
din piatrâ eol\urata ~i ~ezînd cireumeide pe fiii lui Israel a doua oara" • ~i mai
5
jos: ,,Timp de 42 de ani s-a învîrtit Israel în pustia Madvaritidei ~i pentru
6
aceasta erau netaia\i împrejur cei mai mul\i dintre râzboinicii care au ie~it
din Egipt, care nus-au su pus poruncilor lui Dumnezeu, pe care i-a hotârît sâ
nu vada pamîntul cel bun, pe care Domnul s-a jurat pârin\ilor !or sâ-1 dea lor,
pâmînt în care eurge !apte ~i miere. ~i în loeul acelora a a~ezat pe fiii !or, pe
care lisus i-a eireumseris, pentru cà ei au fost necireumseri~i în timpul càlâto-
riei"7. Astfel eireumciderea era un semn, care despâqea pe Israel de celelalte
neamuri printre care trâia.
Cireumeiderea era tipul botezului. Câci dupâ euro cireumciderea nu taie o
parte folositoare a corpului, ci un prisos nefolositor, tot astfel, prin sfintul
botez, ni se taie împrejur pâcatul. Pacatul, însa, este clar cà este un prisas al
poftei, ~i nu o poftâ folositoare. Este eu neputin\a ca cineva sâ nu pofteascà
1 Evrei, XIII, 4.
2 Facerea, XVII, 10-14.
3 Facerea, XVII, 4-5.
4 Facerea, XVII, 6-8.
5 /isus Navi, V, 2.
6 Corectat prin textul Septuagintei. În edi\ia din MG ~ide la Verona, f. 134v, are aceastâ
forma: ,,Vattaritidei".
7 /isus Navi, V, 5-7.
199
deloc, sau sâ fie complet insensibil plâcerii. Ceea ce este nefolositor din
plâcere, adicâ pofta ~i plâcerea nefolositoare, aceea este pâcatul, pe care îl
circumscrie sfintul botez, dîndu-ne semn pe frunte, cinstita cruce, care ne
desparte pe noi de pâgîni. Toate neamurile au dobîndit botezul ~i au fost
pecetluite eu semnul crucii. Dar, in fiecare neam, cel credincios se desparte
de cel necredincios. Pentru câ s-a arâtat adevârul, tipul ~i umbra sînt nefolo-
sitoare. Prin urmare, acum este de _prisos circumciderea ~i este împotriva
sfintului botez, câci ,,cel circumscris este obligat sâ pâzeascâ toatâ legea" 1•
Domnul s-a circumscris2 ca sâ plineascâ legea3; a pâlit toatâ legea ~i sîmbâta, ca sâ
plineascâ ~i sâ întâreascâ legea • Dar dupâ ce a fost botezat ~i dupâ ce
4 tolul ,,în Biserica lui Dumnezeu", nu vorbe~te de Biserica noastrâ, ci de cea
Duhul cel Sfint s-a arâtat oamenilor, pogorindu-se peste el în chip de
porumbd, de atunci s-a propovâduit cultul ~i viata cea duhovniceascâ ~i
împârâ\ia cerurilor.
CAPITOLUL XXVI
Despre antihrist
Se cuvine sâ se ~tie câ trebuie sâ vinâ antihrist. Este antihrist tot cel care
nu mârturise~te câ Fiul lui Dumnezeu a venit în trup 6, câ este Dumnezeu
desâvîr~it ~i câ s-a fâcut om desâvîr~it, fiind în acela~i timp ~i Dumnezeu. Dar
în sens propriu ~i special, antihrist se num~te acela care vine la sfir~itul
veacului7. Trebuie, însâ, mai întîi sâ se propovâduiascâ Evanghelia la toate
neamurile, dupâ cum a spus Domnul8• ~i atunci va veni spre mustrarea iudei-
lor potrivnici lui Dumnezeu. Domnul le-a spus lor: ,,Eu am venit în numele
Tatâlui meu ~i nu mâ primi\i; vine altul in numele lui ~i pe acela îl ve\i pri-
mi"9. Iar apostolul: ,,Pentru aceea, pentru câ n-au primit dragostea adevâru-
1 Galateni, V, 3.
.
lui ca sâ se mîntuiascâ, va trimite lor Dumnezeu lucrarea înselâciunii , ca sâ
2 Luca, li, 21.
3 Matei, V, 17.
4 Matei, V, 17.
5 Matei, III, 16;Marcu, I, 10; Luca, Ill, 22; loan, 1, 32.
6 Ilona, IV, 3; li loan, 7.
7 Matei, XIII, 40; XXIV, 5.
8 Matei, XXIV, 14.
9 loan, V, 43.
200
creadâ minciunfi, pentru a fi osîndi\i to\i acei care n-au crezut adevârului, ci
le-a plâcut nedreptatea" 1• A~adar, iudeii n-au primit pe Domnul li-
s us Hristos ~i Dumnezeu care este Fiul lui Dumnezeu, dar vor primi pe
în~elâtor, pe cel care se num~te pe sine Dumnezeu. Câci se va numi pe sine
însu~i Dumnezeu, îl înva\â îngerul pe Daniil, spunînd a~a: ,,Nu va tine seamâ
de Dumnezeul pârintilor lui" 2• Iar apostolul spune: ,,Sâ nu vâ amâgeascâ pè
voi nici într-un chip, câ va veni mai întîi lepâdarea de credin\â ~i se va arâta
omul pâcatului, fiul pierzârii, potrivnicul, care se înal\â mai presus de tot ce
se nume~te Dumnezeu sau este închinat, a~a încît sâ ~adâ el în Biserica lui
Dumnezeu, arâtîndu-se pe sir:.e~i cum câ ar fi Dumnezeu"3• Cînd spune apos-
veche, de cea iudaicâ. Câci antihrist nu va veni la noi, ci la iudei. Nu va veni
pentru Hristos, ci contra lui Hris<os 4; pentru acest motiv se ~i nume~te anti-
hrist.
Trebuie mai întîi sâ se predice Evanghelia la toate neamurile 5... ~i atunci
se va arâta cel fârâ de lege, a cârui venire va fi eu lucrarea satanei, cu toatâ
puterea ~i eu semne ~i cu minuni mincinoase, cu toatâ amâgirea nedreptâ\ii
la cei care pier, pe care Domnul îl va omorî eu graiul gurii sale ~i-l va pierde
.
cu venirea arâtârii sale"6• Deci nu însusi diavolul se face om asa '
cum s-a
înomenit Domnul - sâ nu fie! - ci se na~te om din curvie ~i prime~te toatâ
energia lui satan. Câci Dumnezeu, cunoscînd mai dinainte toatâ perversita-
tea voin\ei lui, pe care o va avea, îngâduie ca sâ locuiascâ diavolul în el.
Se na~te deci din curvie, dupâ cum am spus, este crescut în ascuns ~i pe
nea~teptate se râscoalâ, se împotrive~te ~i împârâ\e~te. La începutul
împârâ\iei lui, dar mai degrabâ a tiraniei lui, ia chipul sfin\eniei, dar cînd
ajunge stâpînitor, persecutâ Biserica lui Dumnezeu7 ~i-~i face cunoscutâ
toatâ râutatea lui. Va veni cu ,,semne ~i minuni mincinoase"8, în~elâtoare ~i
nu adevârate ~i pe cei care au slabâ ~i neîntâritâ temelia min\ii îi va în~ela ~i-i
va despâr\i de Dumnezeul cel viu, încît ,,sâ se sminteascâ de va fi cu putin\â
~i cei ale~i" 9•
1 li Tesaloniceni, Il, 10-12.
2 Danii/, XI, 37.
3 li Tesa/oniceni, Il, 3-4.
4 Tradus prin corectarea edi\iei din MG, dupà edi\ia de la Verona, 1531, f. 135v.
5 Matei, XXIV, 14.
6 li Tesaloniceni, li, 8-9.
7 Matei, XXIV, 6-10.
8 li Tesaliniceni, Il, 9.
9 Matei, XXIV, 24.
201
 Vor fi trimi~i Enoh ~i Hie Testiveanul1, ~i ,,vor intoarce inima pllrin\ilor
dltre copii"2, adidl sinagoga dltre Domnul no~tru ~isus Hr_istos ~i dltr~ pre-
dica apostolilor, dar ei vor fi omorî\i de antihnst. ~1 va vem Domnul dm cer,
in chipul in care sfin\ii apostoli 1-au vâzut mergînd la cer3, Dumneze~
desllvî~it ~i om desâvt~it, cu slavâ ~i putere4 ~i va omorî pe omul fârll de leg1
~i pe fiul pierzâtii cu Duhul gurii lui 5• ~adar, nimeni sâ nu a~tepte pe Dom-
nul de pe pâmînt, ci din cer, dupâ cum insu~i ne-a dat incredm\are6•
CAPITOLUL XXVII
Despre înviei'e
Credem si in învierea moqilor. Câci in adevllr va fi, va fi învierea moqilor.
Iar cînd sp~nem înviere, spunem învierea corpurilor, deoarece invierea este
starea de a doua a celui dlzut. Sufletele, însâ, pentru dl sînt nemuritoare, cum
vor învia? Dadl moartea se define~te ca o despllr\ire a sufletului de corp,
negresit dl invierea este iarâ~i unirea sufletului ~i a trupului ~i a doua stare a
vietuitoarei care s-a descompus ~i a dlzut. Prin urmare, insu~i corpul corup-
tibÙ si descompus, însu~i va invia incoruptibil. Câci nu este neputincios ce~
care ia inceput a fâcut corpul din \ârîna pllmîntului ~i care s-a des~o~pus ~1
s-a întors iarâ~i in pllmîntul din care a fost luat, nu este neputmc10s sâ-1
invieze din nou, potrivit hotârîrii Creatorului.
Dadl nu este înviere, ,,sâ mîndlm ~i sll bem"7 ~i sâ ducem o via\ll plâcutâ ~i
desfâtâtoare. Dadl nu este inviere, în ce ne deosebim de cele ira\ionale? Dadl
nu este inviere, sâ fericim fiarele cimpului, care au o via\â lipsitll de necaz.
Dadl nu este înviere, nu existâ nici Dumnezeu, nici pronie, ci toate sint
conduse ~i purtate in chip automat. Iatll vedem pe foarte .~ul\i d_rep\i ~ sînt
sllraci ~i nedreptll\i\i ~i nu au parte în via\a aceasta de mc1 un a1ut_or, 1ar pe
plldlto~i ~i pe nedrep\i dl trlliesc in bogâ\ie ~i in toa~â desfât~rea. ~1. ~re om'.
care judedl just ar admite dl aceasta este opera une1 drepte JUdedl\1 ~1 a une1
pronii in\elepte? Prin urmare va fi, va fi înviere. Câci Dumnezeu este drept
t Malahia, IV, 5; Matei, XVII, 10-12; Marcu, IX, 11-12.
2 Malahia, IV, 6.
3 FapteleApostolilor, I, 11.
4 Luca, XXI, 27.
5 li Tesaloniceni, Il, 8.
6 Matei, XVI, 27; XXV, 31; Luca, XXI, 27.
7 I Corinteni, XV, 32; /saia, XXII, 13.
202
~i rllspllltitor al celor care il a~teaptll. Dadl sufletul ar fi purtat singur lupta
pentru virtu\i, numai el ar fi incununat; iar dadl numai el s-ar fi tâvâlit in
plâceri, pe bunll dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar pentru dl nici virtutea
nici viciul nu 1-a sllvî~it sufletul fllrll trup, în chip drept amîndouâ vor avea
parte de râsplatâ.
Mârturise~te ~i dumnezeiasca Scripturâ dl va fi învierea corpurilor. Dum-
nezeu spune dltre Noe dupâ potop: ,,Ca iarbâ verde v-am dat vouâ toate.
Numai carne cu singele sufletului nu minca\i. Câci .voi cere singele vostru
sufletelor voastre ~i il voi cere din mina tuturor fiarelor ~i voi cere sufletul lui
din mina a tot omul, fratele lui. Cel care varsâ singele omului, i se va vllrsa
sîngele lui in locul singelui aceluia, dlci am flicut pe om dupll chipul lui Dum-
nezeu"1. Cum va cere sîngele omului din mina tuturor fiarelor, decit dl vor
învia corpurile oamenilor care au murit? Câci nu vor muri fiarele în locul
omului.
~i iarll~i spune Moise: ,,Eu sint Dumnezeul lui Avraam ~i Dumnezeul lui
Isaac ~i Dumnezeul lui Iacov 2. Dumnezeu nu este Dumnezeul moqilor", al
celor care au murit ~i al celor ce nu vor mai fi, ,,ci al celor vii"3, ale dlror
suflete trlliesc în mina lui; iar corpurile var trlli iarâ~i prin învierc. lar David,
pârintele lui Dumnezeu, spune dltre Dumnezeu: ,,Lua-vei duhul lor ~i se vor
sfîr~i ~i in \llrînâ se vor intoarce"4• Iatâ este vorba despre corpuri. Apoi
adaugll: ,,Vei trimite duhului tâu ~i se vor zidi ~i vei înnoi fa\a pamîntului" 5•
lar Isaia spune: ,,Var tnvia moqii ~i se vor scula cei din morminte" 6• Este
eviden.t dl nu stau in morminte sufletele, ci corpurile.
lar fericitul lezechil zice: .. ~i s-a fâcut, pe cînd am proorocit eu ~i iatâ
cutremur ~i s-au apropiat oasele, os lîngâ os, fiecare la încheietura lui. ~i am
vâzut ~i iatâ s-au nâscut peste ele nervi ~i carne a râsllrit ~i s-a suit peste ele
~i s-a intins pielea deasupra lor" 7• Apoi aratâ cum poruncindu-li-se s-au
rein tors duhurile 8•
~i dumnezeiescul Daniil zice: ,,~i în timpul acela se va ridica Arhanghelul
Mihail, ce! care stâ peste fiii poporului tâu. ~i va fi timp de întristare, întris-
tare cum n-a mai fost de cînd s-a flicut neamul omenesc pe pâmînt pinâ în
t Facerea , IX, 3-6.
2 /esirea, III, 6; Matei, XXII, 32; Marcu, XII, 26; Luca, XX, 37.
3 Marei, XXII, 32; Marcu, XII, 27; Luca, XX, 38.
4 Psalmi, CIII, 29.
5 Psalmi, CIII, 30.
6 lsaia, XXVI, 19.
7 /ezechil, XXXVII, 7-8.
8 lezechil, XXXVII, 9-10.
203
timpul acela. ~i în timpul acela se va mîntui poporul tliu, tot cel care va fi gâsit
scris în carte. ~i mul\i dintre cei care dormeau în \ârîna plimîntului se vor
scula. Unii spre via\a de veci, al\ii spre ocarâ *i ru*ine ve*nicâ. ~i cei care au
fost în\elegâtori vor strâluci ca lumina târiei *i din drep\ii cei mul\i ca stelele
în veci *i încâ vor strâluci" 1• Spunînd câ ,,mul\i dintre cei _c are dormeau în
\ârîna pâmîntului se vor scuta", este clar câ indicâ învierea corpurilor. Câci
nu va spune cineva câ sufletele dorm în \lirîna pâmîntului.
Dar *i Domnul în sfin\itele Evanghelii, în chip precis, a predat învierea
corpurilor: ,,Vor auzi, spune el, cei din morminte vocea Fiului lui Dumnezeu
*i vor ie*i cei care au fâcut fapte bune intru invierea vie\ii *i cei care au fâcut
fapte rele întru învierea judecâ\ii"2• Niciodatâ un om, din cei care judecâ just,
nu va spune câ sufletele sînt în morminte.
Domnul a fâcut cunoscutli învierea corpurilor nu numai prin cuvînt, ci *i
prin faptâ. În primul loc, a înviat pe Lazâr3, care era în mormînt de patru zile,
care se stricase *i mirosea 4• Câci n-a înviat sufletul lipsit de corp, ci corpul
împreunâ eu sufletul, *i n-a înviat altul, ci însu*i acela care se stricase. Câci
cum s-ar cunoa*te *i cum s-ar crede învierea celui mort, dacâ nu subzistâ
însu*irile caracteristice? Pe Lazâr 1-a înviat pentru a dovedi Dumnezeirea lui
~i pentru a ne încredin\a de învierea lui *ide a noastrâ. Lazâr avea sâ
se întoarcâ iarâ*i spre moarte. În al doilea loc, însu*i Domnul s-a fâcut
pîrga învierii desâvîr*ite, care nu este supusâ moqii. Pentru aceea *i
dumnezeiescul apostol Pavel a spus: ,,Dacâ mor\ii nu inviazâ, nici Hristos n-a
înviat. Jar dacli Hristos n-a inviat, zadarnicâ este credin\a noastrâ *i deci
sîntem încâ în pâcatele noastre"5 :~i: ,,Hristos a înviat, pîrga celor adormi\i" •
6
~i: ,,Primul nâscut dintre moqi" • ~i iarâ*i: ,,Câci dacâ credem câ Hristos a
7
murit *i a înviat, a*a *i Dumnezeu va aduce împreunli eu el pe cei adormi\i
prin Hristos" 8• Apostolul a spus ,,a*a", pentru câ Domnul a înviat.
Este clar câ învierea Domnului a fost unirea trupului, devenit
nestricâcios, *i a sufletului - câci trupul *i sufletul au fost despâqite în
moartea Domnului - câci a zis: ,,Dârîma\i tèmplul acesta *i in trei zile îl
1 Danii/, XII, 1-3.
2 Joan, V, 28-29.
3 Joan, XI, 39-44.
4 Joan, XI, 39.
s JCorinteni,XV, 16-17.
6 J Corinteni, XV, 20.
7 Coloseni, I, 18.
8 J Tesaloniceni, IV, 14.
204
voi zidi" 1• ~i este martor vrednic de credin\â sfin\ita Evanghelie câ vorbea de
corpul lui2. ,,Pipâi\i-mâ *i vede\i, spune Domnul ucenicilor sâi, care credeau
câ vâd duh, câ eu sînt *i nu m-am schimbat, câ duhul n-are carne *i oase, dupâ
cum vede\i câ am eu" 3• ~i spunînd aceasta, le-a arâtat lor mîinile si coasta si
i-a întins-o lui Toma sâ o pipâie4• Nu sînt oare de ajuns acestea p~ntru ca sâ
fie crezutâ învierea corpurilor?
Iarâ~i spune dumnezeiescul apostol: ,,Câci trebuie ca acest corp stricâcios
sâ se imbrace in nestricâciune *i acest corp muritor sâ se imbrace eu nemuri-
rea"5. ~i iarâ*i: ,,Se seamânâ întru stricâciune, inviazâ întru nestricâciune; se
seamlinâ întru sllibiciune, înviazâ întru putere; se seamânâ întru necinste,
înviazâ întru slavâ; se seamânâ corp sufletesc" - aciicâ gros si muritor -
,,înviazâ corp duhovnicesc'"', ca *i corpul Domnului dupâ învie;e, care a tre-
cut prin u*ile înèuiate, care nu sim\ea oboseala *i nu avea nevoie de mîncare,
somn *i bâuturâ. ,,Câci vor fi, spune Domnul, ca îngerii lui Dumnezeu. Nu
mai este câsâtorie, nici na*tere de copii"7• Câci spune dumnezeiescul apostol:
,,Petrecerea noastrâ este în ceruri, de unde *i a*teptâm pe Mîntuitorul, pe
Domnul Iisus, care va schimba trupul smereniei noastre ca sâ fie la fel cu
trupul slavei lui"8• Nu vorbesc de o schimbare în altâ formli - departe eu
acest gînd! - ci mai degrabâ de o schimbare din stricâciune în nestricâciune.
,,Dar va spune cineva: Cum invie mortii?"9• Ce necredintâ! Ce nebunie'
Cel care, prin voin\â numai, a prefâcut \â~ina in corp, ce! ca~e a poruncit s~
creascâ în pîntece o micâ picâturâ de sâmîn\â *i sâ alcâtuiascâ acest trup, care
are atîtea înfâ\i*âri, c.µm nu-1 va învia iarâ*i• voind num<1i, eu atît mai mult eu
cît a existat *i s-a descompus? ,,Dar cu care trup vin? Ncbune!" 1o. Dacâ
învîrto*enia inimii nu-\i ingâduie sli crezi in cuvintele lui Dumnezeu, crezi cel
pu\in în fapte. ,,Ceea ce semeni tu nu înviazâ, dacâ nu moare. Si ceea ce
semeni nu este trupul care va fi numai grâuntele gol, poate de g~îu sau de
altceva din celelalte. Jar Dumnezeu îi dâ trup precum a voit *i fiecâreia din
1 Joan, II, 19.
2 Joan, II, 21.
3 Luca, XXIV, 39.
4 Joan, XX, 27.
s J Corinteni, XV, 53.
6 J Corinteni, XV, 42-44.
7 Marcu, XII, 25.
8 Filipeni, III, 20-21.
9 J Corinteni, XV, 35.
to J Corinteni, XV, 35-36.
205
semin\e trupul ei propriu"1• Prive~te, a~adar, la semin\ele îngropate în brazde
ca în morminte! Cine este cet care a pus în ele rAdacini, tulpina, frunze, spice
~i \epii cei foarte fini ai spicului? Nu creatorul tuturor? Nu porunca celui care
a creat toate? Crede, deci, ca la fel va fi ~i învierea moqilor prin voin\a ~i
semnul dumnezeiesc. caci la Dumnezeu puterea coïncide eu voin\a.
Prin urmare vom învia. Sufletele se vor uni eu trupurile, iar acestea vor fi
nestricacioase, pentru ca vor dezbraca stricaciunea. Astfel ne vom apropia de
înfrico~atul scaun de judecata al lui Hristos 2• Diavolul, demonii lui, omul lui,
adica antihrist, cei necredincio~i ~i cei pacato~i vor fi preda\i focului ve~nic3.
Focul acesta nu va fi material ca acesta de aici, ci un foc cum numai Dumne-
zeu îl ~tie. Cei care au facut fapte bune ~i eu îngerii vor stratuci ca soarele spre
via\a ve~nica împreuna eu Domnul nostru Iisus Hristos. Îl vor vedea pururea,
vor fi vazu\i de el ~i vor culege bu~uria nesfir~ita, care vine de la el, Jaudîndu-1
împreunll eu Tatal ~i eu Stintul Duh, in vecii nesti~i\i ai vecilor, Amin.
1 /
Corinteni, XV, 36·38.
2 Romani, XIV, 10; // Corinteni, V, 10.
3 Matei, XXV, 41.
CUPRINS
INTRODUCERE - Via\a ~i opera Stintului Joan Damaschin 5
CARTEA ÎNTÎI
CAPITOLUL 1..:...... Dumnezeirea este necuprinsll de minte. Nu
trebuie sll câutllm ~i sll ne interesllm de cele ce nu ni s-au
predat de sfin\ii profe\i, apostoli ~i evangheli~ti . . . . . 15
CAPITOLUL II - Despre cele exprimabile ~i cele inexprimabile.
Despre cele cognoscibile ~i cele incognoscibile . . . . . 16
CAPITOLUL III - Dovedirea existen\ei lui Dumnezeu . . . . 17
CAPITOLUL IV - Despre fiin\a lui Dumnezeu. Fiin\a lui este
necuprinsll cu mintea . . . . . . . . . . . . . . . . 19
CAPITOLUL V - Demonstrare ca existll un singur Dumnezeu
~i nu mul\i Dumnezei . . . . . . . . . . . . . . . . 20
CAPITOLUL VI - Despre Cuvîntul ~i Fiul lui Dumnezeu.
Demonstrare silogistica . . . . . . . . . . . . . . . 21
CAPITOLUL VII - Despre Stintul Duh. Demonstrare silogistica 22
CAPITOLUL VIII - Despre Stinta Treime . . . . . . . . 23
CAPITOLUL IX - Despre însu~irile lui Dumnezeu . . . . . 32
CAPITOLUL X - Despre unirea ~i deosebirea dumnezeiasca . 33
CAPITOLUL XI - Despre expresiile antropomorfice date lui
Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . 34
CAPITOLUL XII - Despre acelea~i lucruri . . . . . . . 35
- Mai exact inca despre numele dumnezei~ti . . . 36
CAPITOLUL XIII - Despre locul lui Dumnezeu ~i cll numai
Dumnezeirea este necircumscrisll . . . . . 38
CAPITOLUL XIV - Însu~irile firii dumnezeie~ti . . . . . . 42
207
 CARTEA A DOUA CAPITOLUL XXV - Despre cele ce sînt în puterea noastrâ, adicâ
despre liberul arbitru . . . . . . . . . . . . . . . . 86
CAPITOLUL I - Despre veac . . 45
CAPITOLUL XXVI - Despre cele ce se întîmplâ . . . . . . 87
CAPITOLUL II - Despre creatie 46
CAPITOLUL XXVII - Pentru care motiv am fost flkuti eu vointâ
CAPITOLUL III - Despre îngeri 46 . ? '
hberâ. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
,
88
CAPITOLUL IV-Despre diavol ~i demoni 49 CAPITOLUL XXVIII - Despre cele œ ne sînt în puterea noastrâ 89
CAPITOLUL V - Despre zidirea vâzutâ . . 50 CAPITOLUL XXIX- Despre pronie . . . . . . . . 89
CAPITOLUL VI - Despre cer . . . . . . 51 CAPITOLUL XXX - Despre pre~tiin\â ~i predestinare 92
CAPITOLUL VII- Despre luminâ, foc, luminâtori, soare, lunâ
~i stele . . . . . . 54 CARTEA A TREIA
- Casele planetelor 59 CAP ITO LUL I - Despre dumnezeiasca întrupare, despre purtarea de
- Înâl\imile . . . . 60 grijâ de noi ~i despre mîntuirea noastrâ . . . . . . . . 95
- Fazele lunii . . . 60 CAPITOLUL II- Despre modul zâmislirii Cuvîntului si a
CAPITOLUL VIII - Despre aer ~i vînturi 60 întruparii lui dumnezeie~ti . . . . . . . . . . . . '. . 97
CAPITOLUL IX- Despre ape . . . . . 62 CAPITOLUL III - Despre cele douâ firi contra monofizi\ilor 98
- Despre mâri . . . . . . . . . . 64 CAPITOLUL IV - Despre modul comunicârii însu~irilor . . 101
CAPITOLUL X - Despre pâmînt ~i produsele lui 65 CAPITOLUL V- Despre numarul firilor . . . . . . . . 103
CAPITOLUL XI-Despre paradis 67 CAPITOLUL VI - întreaga fire dumnezeiasca in una din
ipostasele ei s-a unit eu întreaga tire omeneasdl ~i nu parte eu
CAPITOLUL XII - Despre om . . 70
parte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Cf\PITOLUL XIII-Des-pre plâceri 74 CAPITOLUL VII -DespresinguraipœtasâoompusâaCuWitului lui
CAPITOLUL XIV - Despre mîhnire 75 Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
CAPITOLUL XV - Despre fricâ 75 CAP ITO LUL VIII - Cltre œi œ spun: firile Domnului se redue la o
CAPITOLUL XVI - Despre mînie 75 cantitate continua sau la una întreruptâ . . . . . . . . 108
CAPITOLUL XVII - Despre facultatea de imaginatie 76 CAPITOLUL IX - Râspuns la întrebarea: dacâ existâ fire
CAPITOLUL XVIII - Despre sim\ire . . . . . 76 neipostaticâ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

78 CAPITOLUL X - Despre Trisaghion . . . . . . . . . . . 110

CAPITOLUL XIX-Despre puterea de cugetare ..
CAPITOLUL XX - Despre puterea de memorie 78 CAPITOLUL XI - Despre tirea oonsiderata in specie ~i în individ
Despre deosebire, unire ~i întrupare. Cum trebuie în\eleasa
CAPITOLUL XXI - Despre cuvîntul mintal ~i cuvîntul rostit 79 expresia: ,,0 singurll tire întrupatâ a lui Dumnezeu Cuvîntul" 112
CAPITOLUL XXII- Despre patimâ ~i activitate ..... 79 CAPITOLULXII-Sfînta Fecioara este Nascatoare de
CAPITOLUL XXIII - Despre activitate . . . . . . . . . 83 Dumnezeu. Contra nestorienilor . . . . . . . 114
CAPITOLUL XXIV - Despre fapte voluntare ~i involuntare 84 CAPITOLUL XIII - Despre însu~irile celor doua ~ri 117

208 209

CAPITOLUL XIV - Despre voin\ele ~i libertâ\ile voin\elor
Domnului nostru Iisus Hristos . . . . . . . . . . . 117
CAPITOLUL XV - Despre activitâ\ile care sînt în Domnul nostru
Iisus Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
CAPITOLUL XVI - Cltre œi care spun: Dacâ omul are douâ fj.ri ~i
douâ activitâ\i, este necesar ca Hristos sâ aibâ trei firi si
tot atîtea activitâ\i . . . . . . . . . . ., . . . . . '. 130
CAPITOLUL XVII- Despre îndumnezeirea firii trupului ~i a
voin\ei Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . 132
CAPITOLUL XVIII - Ïncâ despre voin\e ~i liberul arbitru, minte
~i în\elepciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
CAPITOLUL XIX - Despre activitatea teandricâ . . . . . . 136
CAPITOLUL XX - Despre afectele fir~ti ~i neprihanite ale lui
Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
CAPITOLUL XXI - Despre n~tiin\ll ~i robie . . . . . 138
CAPIT?LU~ XXII - Despre progresul Domnului.în în\elepciune,
vustâ ~· har . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
CAPITOLUL XXIII - Despre teamll 140
CAPITOLUL XXIV - Despre rugllciunea Domnului 142
CAPITOLUL XXV - Despre împroprierea firii noastre 143
CAPITOU.JL XXVI - Despre patima corpului Domnului si
despre impasibilitatea Dumnezeirii lui . . . . . . . '. 143
CAPITOLUL XXVII-Dumnezeirea Cuvîntului rllmîne
nedespâr\itâ de suflet ~ide corp ~i în moartea Domnului,
~i râmîne o singurâ ipostasâ . . . . . . . . . . . . 144
CAPITOLUL XXVIII - Despre coruptibilitate ~i distrugere 145
CAPITOLUL XXIX - Despre pogorîrea în iad . . . . . . 146
CARTEAAPATRA
CAPITOLUL I - Despre cele de dupâ înviere . . . . 147
CAPITOLUL II - Despre ~ederea în dreapta Tatlllui . 147
210
CAPITOLUL III - Câtre cei care spun: dacâ Hristos are douâ firi,
sau adora\i crea\ia închinîndu-vâ unei firi create, sau spune\i
câ o fire este adoratâ ~i una neadoratâ . . . . . . . . . 148
CAPITOLUL IV - .Pentru ces-a fllcut om Fiul lui Dumnezeu ~i nu
149
Tatâl ~i nici Duhul? Ce a sâvîr~it întrupîndu-se? . .
CAPITOLUL V - Pentru cei care întreabâ dacâ ipostasa lui
Hristos este creatll sau necreatâ . . . . . . . . . 151
CAPITOLUL VI - Cînd Cuvîntul a fost numit Hristos ? . 151
CAPITOLUL VII - Câtre cei care întreabâ dacâ sfinta Nâscâtoare
de Dumnezeu a nllscut douli fui ~i dacâ au fost rllstignite pe
cruce douli firi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
CAPITOLUL VIII - în ce sens se num~te prim nllscut Fiul Unul
Nllscut al lui Dumnezeu? . . . . . . 153
CAPITOLUL IX - Despre credin\li ~i botez . . . . . 154
CAPITOLUL X - Despre credin\li 158
CAPITOLUL XI - Despre cruce ~i încâ despre credin\li 159
CAPITOLUL XII - Despre închinarea câtre rlislirit . . 162
CAPITOLUL Xlll - Despre sfintele ~i prea curatele taine ale
Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
CAPITOLUL XIV - Despre genealogia Domnului ~i despre Sfinta
Nâscâtoare de Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . 169
CAPITOLUL XV - Despre cinstirea sfin\ilor ~i a moa~telor lor 173
CAPITOLUL XVI- Despre icoane . . . . . . . . . . . . 176
CAPITOLUL XVII - Despre Scripturli 180
CAPITOLUL XVIII - Despre textele din Scripturli privitoare la
Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
CAPITOLUL XIX - Dumnezeu nu este cauza rliului 188
CAPlTOLUL XX - Nu sînt douli principii . . . . . 190
CAPITOLUL XXI - Pentru care motiv Dumnezeu , dacâ este
pre~tiutor, a mai creat pe cei care aveau sâ plicâtuiascâ ~i
care nu aveau sli se pocâiascâ . . . . . . . . . . . . . 191
CAPITOLUL XXII - Despre legea lui Dumnezeu ~i legea
plicatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
211
CAPITOLUL XXIII - Contra iudeilor, despre sîmbâtll .
CAPITOLUL XXIV - Despre feciorie . .
CAPITOLUL XXV - Despre circumcidere
CAPITOLUL XXVI - Despre antihrist
CAPITOLUL XXVII - Despre înviere . .
. 193
196
199
200
202
Colectia ,,MARI SCRllTORI CRE$TINI", consacratâ valorilor pe-
rene ale spiritualitâtii cre!?tine, va continua sâ ofere cititorilor sâi
lucrâri fundamentale ale pârintilor cre!?tinismului, precum !?i mono-
grafii de largâ rezonantâ închinate lor.
Dupâ exceptionalul studiu - în curs de aparitie - al Pr. prof. dr.
Dumltru Staniloae despre VIATA $1 ÎNVÂTÂTURILE SFÎNTULUI
GRIGORIE PALAMA, var vedea lumina tiparului o serie de lucrâri cla-
sice, apartinînd unor personalitâti ilustre ale istoriei cre!?tinismului.
Mentionâm dintre ele:

• Justin Martirul ,1 Fllozoful

DIALOGUL CU IUDEUL TRYFON
APOLOGII ÎN FAVOAREACRE~TINILOR

• Tertullan
ADO LGETICUL
DESPRE PRESCRIP'fIA CONTRA CRE~TINILOR
DESPRE SUFLET
• Grlgorle de Nyssa
DESPRE VIATA LUI MOISE SAU DESPRE D ESÀVÎR~IREA
PRIN VIRTUTE
DESPRE ,,FERICIRI"
DESPRE RINDUIALA CEA DUPA DUMNEZEU (A VIETII)
~I DESPRE NEVOINTA CEA ADEV ÀRATA

• Mlnuclus Felix
DIALOGULOCTAVIUS

• Metodlu de Ollmp
BANCHETULSAU DESPRE CASTITATE
AGLAOFON SAU DESPRE lNVIERE
DESPRE LIBERUL ARBITRU

213