Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
facturi de utilităţi. Preţul real al energiei într-o factură este de doar o treime, în timp ce cea mai
mare parte îl reprezintă tarifele de furnizare şi distribuţie, iar restul - costul energiei produsă din
surse regenerabile. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Poveşti puţin ştiute despre Cetatea Alba
Carolina, magnet pentru zeci ... Potrivit ANRE, o factură de curent de 100 de lei (fără TVA),
tarifele de furnizare şi distribuţie reprezintă 49 de lei, în vreme ce preţul în sine al energiei este
mai mic de o treime, respectiv 29 de lei. Cele 8 mari companii de distribuţie sunt deţinute de: trei
de Electrica SA – companie de stat, trei de grupul italian Enel, şi câte una de CEZ (Cehia),
respectiv E.ON (Germania). Prima componentă a facturii o reprezintă energia pură, produsă în
centrale, iar preţul la care este cumpărată această energie este parţial controlat de stat. 30% din
energia care ajunge în casele noastre este produsă de hidrocentrale şi reactoarele nucleare. Preţul
este aprobat tot de autorităţi la 120, respectiv 140 de lei pentru fiecare Megawatt. Cea mai mare
parte a energiei, adică 70%, este cumpărată de furnizori de pe bursă, cu aproximativ 170 de lei
pentru un Megawatt oră. Asta înseamnă că, în costul total al facturii, energia pură reprezinta doar
27%, adică un sfert din total. Taxa pentru liniile de înaltă tensiune este de aproximativ 20 de lei
pentru fiecare megawatt si reprezintă 3,5% din preţul final. Reţelele de joasă tensiune care sunt
în proprietatea Electrica, Enel, E.ON şi CEZ sunt însă cele mai costisitoare. Tariful de distribuţie
perceput de aceste companii pentru întreţinerea infrastructurii este în medie de 120 lei/MWh,
adică 20% din preţul final. La asta se adaugă pierderile din reţea, care sunt incluse tot în facturi.
În total, către companiile de distribuţie pleacă peste 32% din costul final al facturii. Furnizorii
sunt cei care fac comerţul cu energie: plătesc serviciul de transport, de distribuţie, cumpără
energia şi încheie contracte cu consumatorul. Tot furnizorul plăteşte oamenii care citesc contorul
şi pe cei care tipăresc şi transportă factură. Cheltuielile furnizorilor reprezintă 5,5% din costul
facturii. La toate se adaugă taxele: TVA, acciza, certificate verzi, taxa de cogenerare – reprezintă
o treime din factura finală. În concluzie, prin calculul realizat de autoritatea care reglementează
acest domeniu, de la poarta centralei până la priză, preţul energiei creşte de aproape patru ori. De
la 160 la peste 590 de lei pentru un Megawatt oră. Un calcul al unei facturi de energie electrică
este oferit de blogerul Daniel Rus.