Baltagul

Mihail Sadoveanu
- roman realist mitic, tradițional-

Romanul Baltagul apare în anul 1930. A fost scris în doar 17 zile și este ,,probabil singurul
roman obiectiv al scriitorului” (Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau utopia cărții). Romanul a fost
numit de George Călinescu ,,o Mioriță în mari dimensiuni” ; viziunea mioritică asupra morții este
argumentată de versurile motto: ,,Stăpâne,stăpâne/ Mai cheamă ș-un câne.”
Faptul că este un roman tradițional-mitic îl demonstrează sursele de inspirație:
-balade populare din care preia motive mitologice românești:
Salga-preia ideea de împlinire a actului justițiar, de înfăptuire a dreptății,
Dolca- preia ideea legăturii omului cu animalul credincios;
Miorița-cele mai importante elemente ale baladei: tema, motiv, conflict, concepția
asupra morții
=> asemănări și deosebiri între romanul Baltagul și balada populară Miorița
- romanul împrumută ca motto cele două versuri ,, Stăpâne, stăpâne/ Mai cheamă”
- tema celor trei ciobani din baladă, dintre care ,,unu-i moldovean[…] Ș-are oi mai multe/ Mândre
și cornute” se regăsește și în roman: ,,Nechifor cumpărase 300 de oi, fiind cea mai mare vânzare
din târgul de la Vatra Dornei”
- atât în baladă, cât și în roman, personajul masculin este căutat de o femeie ,,măicuța bătrâna/ cu
brâul de lână”, iar in roman, ,,munteanca, soția lui Nechifor”
- în ambele opere este ilustrată transhumanța, obiceiul prin care oile sunt mutate de la munte la
șes și invers odată cu schimbarea anotimpului ,,Iată vin in cale,/ Se cobor la vale,/ Trei turme de
miei/ Cei trei ciobănei”
- în roman ,,Gheorghiță coborâse cu ciobanii, cu oile, cu asinii și dulaii la vale la iernat”
- crima este pusă la cale de doi ciobani: ,,Vreau să mi te-omoare/ Baciul ungurean/ Și cu cel
vrâncean” pentru că ciobanul moldovean ,,... are oi mai multe/ Mândre și cornute”. În roman
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui l-au omorât pe Nechifor pentru a-i lua oile ,, am făcut fapta asta, ca
să-i luam oile”
- crima se sănârșește în același moment al zilei, la apusul soarelui: ,,Că l-apus de
soare/ Vreau să mi te-omoare”, iar în roman Vitoria spune: ,,să că nu era noapte. Era vremea în
asfințit. ...Eu am știință că fapta asta s-a petrecut ziua, la asfințitul soarelui.”
- în baladă oița năzdrăvană, preavestește moartea ciobanului: ,,De trei zile-ncoace/ Gura nu-i mai
tace,/ Iarba nu-i mai place”, iar în roman câinele Lupu se dovedește a fi devotat stăpânului său ,,în
cele dintâi săptămâni, în unele după-amiezi, dulăul ara fugar. Se ducea în munte căutând parcă
ceva{...} se vedea că-și căuta stăpânul.”
Contestarea rolului genetic al mitului mioritic, merge până la teza susținută de Alexandru
Paleologul că subiectul romanului se suprapune cu un alt mit universal, Mitul lui Isis și Osiris:
Osiris fusese aruncat de Seth în valea Nilului, iar sora lui și soția lui, Isis, alături de fiul Horus și
câinele Anubis, îi caută trupul în adâncul fluviului.
Structură și compoziție/ Tipologia romanului

Datorită îmbinării mai multor teme și motive, romanul a primit de-a lungul vremii diferite
interprinderi:
- roman autropologic și polițist (George Călinescu)
- reconstituire a Mioriței (Eugen Lovinescu)
- roman imițiatic de dragoste și o anti-Mioriță (Alexandru Paleologul)

Structură și compoziție

Romanul prezintă două planuri: epic-realist (reconstituirea monografică a lumii

pastorale și căutarea adevărului);
simbolic-mitic (sensul ritualal gesturilor personajului
principal) => cele două planuri interferează pe parcursul romanului.
- timpul este cronologic și limitat; evenimentele se petrec de toamna- primăvara, perioadă marcată
prin repere temporale: ,,aproape de Sfântul Andrei”, ,,in Postul Mare” , ,, 10 martie”
- spațiul este real, reprezentat de satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, dar și cel de
câmpie, Cristești, în Balta Jijiei .Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul urmat de Vitoria
împreună cu Gheorghiță, conține toponime existente pe hartă.
- persepctiva narativă: narațiunea se realizează la persoana a III-a, naratorul este omniprezent și
omniscient, dar apare și personajul-narator (la parastasul soțului, când Vitoria preia rolul
naratorului);
- moduri de expunere: predomină narațiunea, apar pasaje descriptive (fixează diferite aspecte ale
cadrului sau portretele personajelor); este utilizat și dialogul;
- romanul cuprinde 16 capitole precedate de o legendă, cu acțiune desfășurată cronologic, urmărind
momentele subiectului.

Construcția subiectului:

Expozițiunea prezintă satul Măgura Tarcăului și selectează portretul fizic al Vitoriei,

surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea soțului său plecat la Dorna să cumpere oi.
Intriga cuprinde frământările, dar și pregătirile acesteia dinaintea plecării în căutarea
soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la mănăstirea
Bistrița, pentru a face rost de bani pentru drum, pe Minodora o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui
Gheorghiță îi încredințează un baltag sfințit.
Desfășurarea acțiunii prezintă drumul parcurs de Vitoria și Gheorghiță în căutarea lui
Nechifor, făcând o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crâșma domnului
David de la Călugăreni, la moș Pricop și baba Dochia de la Fărcașa, la Vatra Dornei( unde află de
actul de vânzare a oilor), Păltiniș, Broșteni, Borca, de unde drumul părăsește apa Bistriței ,, într-o
țară cu totul necunoscută”. Cei doi întâlnesc un botez la Borca și o nuntă la Cruci. Succesiunea
acestor evenimente dă de gândit Vitoriei și anticipează înmormântarea din final. Întrebând din sat
in sat, realizează că soțul său a disparut între Suha și Sabata. Cu ajutorul câinelui regăsit Lupu,
Vitoria descoperă într-o râpă rămășițele soțului în dreptul Crucii Talienilor. Coborârea în râpă și
veghe nocturnă marchează maturizarea lui Gheorghiță care culminează cu înfăptuirea actului
dreptății , la parastasul tatălui.
 Momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, reprezintă punctul
culminant , moment care-i surprinde și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recu-
noaște vina, însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și
sfâșiat de câinele Lupu, facându-se astfel dreptate.
Deznodământul îl surprinde pe Calistrat Bogza, care-i cere iertare ,,familii mortului” și-și
recunoaște fapta. Finalul romanului ilustrează întoarcerea eroinei dinspre moarte spre viață. Vitoria
se întoarce la Măgura ,, ca să luăm toate de coadă câte am lăsat” , plănuindu-și că se va intoarce
pentru parastasul de 40 de zile.