În general, în limba română o literă transcrie un sunet.
Grupurile de sunete pot nota: un sunet care este consoană – c̆ (ce, ci), ğ (ge, gi), k’(che, chi), g’(ghe, ghi); două sunete – consoanele c̆ , ğ, k’, g’ + vocalele e și i. La sfârșit de cuvânt, după consoană apare uneori un i care nu este vocală și se numește i „șoptit“. ( pomi ) Acest sunet poate să apară și în interiorul cuvintelor compuse, fiindcă este finala unui cuvânt din care s-a obținut noul termen Ex. oricând, oricât, câteșitrei, fieșicare
Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și o semivocală pronunțate în
aceeași silabă.
Diftongul poate fi: ascendent, alcătuit din semivocală + vocală (tŏam-nă);
descendent, alcătuit din vocală + semivocală (raĭ). Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și două semivocale pronunțate în aceeași silabă. ( le-oai-ca ) !!!Unele pronume personale și unele forme ale verbului a fi se scriu cu litera e la inițială și se pronunță cu diftongul ĭe (ĭel, ĭele, ĭeste, ĭeram etc.). Uneori, aceste pronume formează triftongi: ĭeŭ, ĭeĭ.
Hiatul apare între două vocale alăturate pronunțate în silabe diferite. ( a-le-e )