Sunteți pe pagina 1din 1

Atributul

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un


substitut al acestuia (pronume sau numeral), atribuindu-i caracteristici prin care îl
particularizează.

Colegul respectuos este Ionel. (cuvânt regent – substantivul colegul)


Am citit ceva interesant. (cuvânt regent – pronumele nehotărât ceva)
Am cumpărat pixuri: două roșii și trei albastre. (cuvinte regente – numeralele cardinale
două, trei)

Atributul răspunde la întrebările: care?; ce fel de?; al/a/ai/ale cui?; câți?/câte?; al


câtelea?/ a câta? adresate cuvântului regent.

Atributul se realizează prin:


• adjectiv: Mircea cel Bătrân a fost un domnitor iscusit.
• substantiv: Cartea de la Maria/fetei este cu temă istorică.
• pronume: Am scris cu stiloul de la el/aceluia.
• numeral: A discutat cu mama celor doi/celui de-al doilea.
• adverb: Voi vizita castelul de acolo.
• verb la formă nepersonală: Intenția de a o ajuta e lăudabilă.

Apoziția

Apoziția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care are scopul de a explica un
termen, numit bază, fiind așezată întotdeauna după termenul explicat. Atât baza, cât și
apoziția se referă la aceeași persoană.
Prietenul meu, vecinul, m-a felicitat de ziua mea. termenul explicat/baza apoziția
Apoziția se realizează prin:
• substantiv comun/propriu: Mihai, colegul, m-a ajutat să car bagajele.
• pronume: Prietenul meu cel mai bun, adică el, m-a ajutat în clipele dificile.
• numeral: Ceilalți alergători, al treilea și al patrulea, au ratat cursa.
• adjectiv: Am vorbit cu un puști neascultător, adică impertinent.
• forme verbale nepersonale: A ieșit învingător exersând, adică muncind.
Apoziția poate fi:
• simplă: Vecinul meu, Andrei, mi-a împrumutat o carte interesantă.
• dezvoltată: Dorința lor, de fapt scopul jocului, era să creeze un univers unic.
Apozițiile sunt așezate după baza structurii (termenul care primește o explicație) și se
izolează grafic între virgule, între linii de pauză sau sunt precedate de două puncte.
- Colegul nostru[,] adică Ionel[,] este foarte inteligent.
- Colegul nostru [–] adică Ionel [–] este foarte inteligent.
- Știe care este colegul nostru[:] Ionel.

!!!Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului bază


(L-am întâlnit pe prietenul meu, Andrei.), dar poate și să reia cazul substantivului bază
(Am vorbit cu Dan, cu prietenul tău.).
Apoziția se exprimă prin: