Autoritatea judecatoreasca in statul de drept

1. Consideratii generale privind justitia;

2. Felurile jurisdictiei;
3. Principiile organizarii judiciare.

1. Consideratii generale privind Justitia

Justitie – totalitatea organelor de justitie dintr-un stat, ansamblul legilor si al

instantelor judecatoresti, sistemul de functionare a acestor instante.
Notiunea de justitie are mai multe intelesuri:
- intr-un sens larg, Justitia reprezinta un sentiment de echitate, de
dreptate chiar daca poarta amprenta subiectivismului celui care este
chemat sa infaptuiasca dreptatea;
- in sens juridic, notiunea de justitie desemneaza fie activitatea
instantelor judecatoresti dintr-un stat, fie organelle care infaptuiesc
Justitia in statul respectiv.
Conceptul de jurisdictie are mai multe acceptiuni, doua dintre acestea fiind
relevante in procesul de infaptuire a justitiei in statul de drept.
Intr-o prima acceptiune, termenul de jurisdictie desemneaza puterea de a
decide asupra conflictelor ivite intre diferitele subiecte de drept, persoane fizice sau
juridice, prin aplicarea legii. Cuvantul jurisdictie vizeaza prerogativele si
autoritatea conferite unor categorii statale in scopul aplicarii legii, mai concret al
infaptuirii justitiei.
Intr-o a doua acceptiune, jurisdictia desemneaza totalitatea organelor prin
care statul distribuie justitia. Constitutia si legea de organizare a sistemului judiciar
se refera uneori la “instante” si “tribunale” tocmai in aceasta acceptiune. Exista si
autori care desemneaza jurisdictia prin totalitatea persoanelor carora legea le
recunoaste “puterea” de a decide asupra litigiilor prin acte avand autoritate de lucru
judecat.
Activitatea judiciara se delimiteaza in mod esential de atributiile si actele
autoritatilor legiuitoare. Actul ce emana de la o autoritate judecatoreasca constituie
un act jurisdictional. Este un criteriu important, dar nu toate actele pronuntate de
instantele judecatoresti au un caracter jurisdictional, dupa cum exista si autoritati
administrative ce au caderea de a emite acte jurisdictionale.
In actul jurisdictional intervin trei subiecti: statul, prin intermediul
judecatorului, reclamantul si paratul. In actul administrativ avem, pe de o parte,
statul, iar pe cealalta parte, cetateanul. De aici s-a tras concluzia unei diferente
esentiale intre cele doua categorii de acte, subliniindu-se ca in cadrul actului
jurisdictional statul nu actioneaza in interes propriu, in timp ce in cadrul actului
administrativ actioneaza in favoarea sa. Altfel spus, in actul administrativ statul este
parte in conflict, in timp ce in cazul actului jurisdictional intervine pentru
solutionarea litigiului dintre alti subiecti de drept.

2. Felurile jurisdictiei

Jurisdictia este clasificata dupa mai multe criterii. Aceste criterii se refera la
prezenta intereselor contrarii (existenta unei controverse, a unui litigiu), la materia
supusa judecatii, la intinderea atributiilor si la normele juridice cu principiile
aplicabile.

- jurisdictia conteincioasa si jurisdictia gratioasa sau voluntara:

Jurisdictia conteincioasa repezinta principala componenta a activitatii

desfasurate de organelle judiciare. Cu toate acestea, se sustine ca jurisdictia
gratioasa este la fel de importanta ca si cea conteincioasa. Se constata si o
amplificare a atributiilor neconteincioase conferite prin lege instantelor
judecatoresti, intra in aceasta categorie procedura privind inregistrarea partidelor
politice, precum si unele atributii de publicitate mobiliara si imobiliara.

- jurisdictia civila, penala, administrativa si contitutionala:

Criteriul distinctiv al acestei diviziuni este materia supusa judecatii.

Jurisdictia civila si penala este de competenta acelorasi organe judiciare.
Deosebirea dintre ele este determinata de natura diferita a cauzelor supuse
judecatii-jurisdictia civila are ca obiect o pretentie civila, iar jurisdictia penala o
fapta cu caracter penal. Asemanarile si deosebirile dintre jurisdictia civila si penala
deriva din natura raporturilor juridice deduse in judecata.
O componenta importanta a jurisdictiei o constituie conteinciosul
administrativ. Si aici decurg din natura raporturilor juridice ce formeaza obiectul
judecatii. Jurisdictia adminstrativa se realizeaza in present, in Romania, tot de
instantele judecatoresti de drept comun, chiar daca competenta si procedura
urmeaza si unele reguli specifice.
Jurisdictia constitutionala se realizeaza printr-un organ specializat al statului-
Curtea Constitutionala, care, in sistemul legislatiei romane, nu face parte din
structura organelor judiciare propriu-zise. Ea are ca scop exercitarea unui control
asupra constitutionalitatii legilor (art.146 din Constitutie).

- jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala:

 Distinctia dintre jurisdictia de drept comun si jurisdictia speciala se
intemeiaza pe amplitudinea atributiilor conferite diferitelor autoritati judiciare.
Jurisdictia de drept comun are atributii ce se rasfrang asupra tuturor cauzelor civile.
Jurisdictia speciala are o sfera de actiune limitata. Ea se intinde doar asupra
cauzelor ce-i sunt atribuite in baza unei legi speciale. Jurisdictiile speciale, la
randul lor, sunt distincte de jurisdictiile extraordinare, acestea fiind create expres de
lege in scopul solutionarii unei cauze concrete sau privind o anumita persoana.

- jurisdictia de drept si jurisdictia de echitate:

Jurisdictia de drept se caracterizeaza prin preexistenta unor reglementari pe care

judecatorul trebuie sa le aplice in activitatea sa. In cadrul jurisdictiei in echitate,
magistratul trebuie sa caute in fiecare caz solutia ce corespunde mai bine
conceptiilor morale si economice predominante in societate.

3. Principiile legalitatii judiciare.

In doctrina romaneasca si in cea straina s-au formulat si sustinut anumite

principii care guverneaza activitatea de infaptuire a justitiei ca serviciu public.
Principiile organizarii judiciare reprezinta reguli esentiale ale functionarii optime a
strucutrilor statale abilitate sa realizeze actul de justitie potrivit pevederilor actelor
normative in vigoare.
Organizarea judiciara are ca obiectiv de baza asigurarea respectarii drepturilor la
un proces echitabil si judecarea proceselor de catre instante judecatoresti in mod
impartial si independent de orice influente externe.

1. principiul legalalitatii instantei

Legalitatea este unul din principiile fundamentale in activitatea tuturor organelor

de stat si a cetatenilor si consta in respectarea cu strictete a legilor tarii. Un rol
important in asigurarea legalitatii revine instantelor judecatoresti superioare, care
verifica legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele inferioare.

2. egalitatea in fata justitiei

Acest principiu semnifica faptul ca, justitia se realizeaza in mod egal pentru toti,
fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex, orientare sexuala,
opinie, apartenenta politica, avere, origine ori conditie sociala sau de orice alte
criterii discriminatorii.
 3. dreptul la aparare

Garantarea dreptului la aparare a partilor pe tot parcursul procesului este o

cerinta de prim ordin intr-un sistem procesual care urmareste ca hotararile
pronuntate de instantele judecatoresti sa exprime adevarul si sa fie conforme cu
legea.
Garantiile cerute pentru realizarea acestui drept sunt in principal:
- obligatia organelor judiciare de a incunostinta pe invinuit sau inculpat inainte
de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator,
urmand a fi consemnat acest lucru in procesul-verbal de ascultare;
- obligaia organelor judiciare de a lua masuri pentru asigurarea asistentei
juridice a invinuitului sau inclupatului, cand acesta nu are aparator ales;
- obligatia organelor judiciare de a incunostinta pe invinuit sau inclulpat
despre fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridical a acesteia;
- obligatia organelor judiciare de a administra probele necesare in aparare.
Spre deosebire de procesul penal, in procesul civil, partea nu poate fi obligata sa
aiba aparator, dar daca ea apreciaza ca este necesar sa recurga la serviciile acetuia,
instanta nu-i poate refuza acest drept.

4. gratuitatea justitiei

Semnificatia acestui principiu este aceea ca partile nu trebuie sa plateasca pe

judecatorii care le solutioneaza cauza si nici pe procurori, magistratii asistenti sau
pe grefieri. Gratuitatea justitiei este unul dintre factorii care dau prestigiul
instantelor de judecata si in acelasi timp determina pe judecatori ori pe ceilalti
functionari sa-si indeplineasca indatoririle.

5. caracterul permanent si sediul stabil al instantei

Toate instantele sunt permanente, in sensul ca functia lor se indeplineste in mod

continuu, in succesiunea zilelor, fara alte intreruperi decat cele provocate de zilele
nelucratoare sau de sarbatorile legale. Vacanta judecatoreasca nu inseamna o
intrerupere a activitatii instantelor judecatoresti, ci doar un regim mai usor de
serviciu, pentru a ingadui magistratilor si celorlalti functionari sa-si efectueze
concediul de odihna, prin rotatie. In considerarea sediului stabil, instantele sunt
sedentare, in sensul ca au sediul in localitatea de resedinta stabilita prin lege, acesta
fiind permanent si prestabilit.
 6. dublului grad de jurisdictie

Acest principiu presupune ca instantele judecatoresti sa nu se situeze la acelasi

nivel ierarhic, dar ele sa fie grupate doua cate doua, astfel incat un proces judecat
intr-o instanta sa poata ajunge apoi in fata unei instante superioare. Existenta
acestui control constituie o garantie pentru parti ca o eventuala eroare va fi
inlaturata, iar pentru judecator un stimulent pentru a-si indeplini atributiile cu
maxima exigenta si profesionalism, stiind ca hotararea sa poate fi controlata.

7. principiul colegialitatii

Sunt posibile doua sisteme de compunere a instantei: judecatorul unic si

completul din doi sau mai multi judecatori. Este criticat sistemul judecatorului unic,
deoarece un singur judecator se expune mai puternic resentimentului acelui care
pierde procesul, pe cand in cazul formatiei colegiale hotararea apare ca fiind mai
impersonala. Este o garantie mai buna a impartialitatii datorita controlului reciproc
dintre judecatori.

8. instantele judecatoresti sunt unitare

Acest principiu face ca aceiasi judecatori, selectionati in acelasi mod si supusi

aceleiasi situatii legale sa solutioneze orice cauza, indiferent de natura sa (civila,
penala, administrative, comerciale, de familie, precum si orice alte cauze pentru
care legea nu stabileste o alta competenta). La unele tribunale, curti de apel, exista
mai multe sectii, dar aceasta repartizare a atributiilor, justificata de motive de ordin
pur administrativ, nu aduce nicio atingere acestui principiu.

9. independenta judecatorului si supunerea lui numai legii

Independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, sunt de natura sa

asigure calitatea si obiectivitatea hotararilor judecatoresti, sa aspire incredere
partilor in activitatea instantelor si sa sporeasca astfel prestigiul justitiei.
Judecatorul este independent fata de parti pentru ca nu este remunerat de acestea,
asa cum este cazul avocatului, notarului public, fata de orice alte interese, de partid
sau de alta natura. Curtea Constitutionala este independenta fata de orice autoritate
publica si se supune numai Constitutiei si prezentei legi. Curtea de Conturi
functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei si isi desfasoara activitatea in mod
independent in conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie si de legile
tarii.