Arhitectul nu este un magician care scoate din palarie formele

tensiunile la compresiune se distribuie uniform

intinderea este cea mai ok pt ca nu conteaza forma sectiunii

sectiunea inelara e cea mai buna la flambaj, daca nu se puede, merem pe aia circulara

la sectiunea dreptunghiulara pierderea stabilitatii se va prduce in raport cu axa verticala pt

ca materrialul este mai apropiat fata de axa verticala
daca facem niste contravantuiri de exemplu, folosim metalul pt ca rezita la fel la intindere si
compresiune.
Daca lungimea de flambaj este mare, raza de giratie trebuie sa fie si ea mare
Daca trebuie sa alegem o sectiune pentru ca elementul sa reziste la flambaj, cele mai bune
sunt inelare/circulare dar daca trebuie putem folosi sectiunea patrata deoarece sect patrata
are aceleasi valori ale momentelor de inertie principale deci implicit aceleasi momente de
giratie.

Compresiune excentrica:
celalalt efort este momentul incovoietor
nu avem libertate sa alegem orice forma de sectiune, cea mai buna sectiune este cea dublu
T,

LEGEA DE DISTRIBUTIE A TENSIUNILOR LA INCOVOIERE:

variatia tensiunilor pe sectiunea transversala este liniara, asta ne spune ca la

extremitati tensiunile sunt cele mai mari in timp ce in axa Y care este axa neutra, tensiunile
sunt a big fat 0. La fetele superiaore si inferioare sunt tensiunile maxime. Sectiunea
dreptunghiulara nu este cea mai favorabila la incovoiere, altough sectiunea circulara e
omega proasta la incovoiere.
 La intindere centrica putem foloosi orice sectiune
Incarcarile dinamice cresc brusc si pot produce avarii importante
ele deranjeaza inertia corpului
cea mai pericoloasa dintre ele este incarcarea seismica

Noi pana acuma am facut calculul din CR ca tensiumea maxima care apare in
amterial sa nu depaseasca o tensiune de comparatie.
in MSL rezerva de capacitate portanta este mai mica.

Oricat de complicat ar fi elemetul structural sau contructia in ansalblu, nu exista

decat 4 eforturi
1. forta axiala
2. forta taietoare
3. mom incovoietor
4. mom de torsiune

fiecare efort genereaza o solicitare:

1. intindere/compress centrica
2. forfecare
3. incovoiere
4. torsiune

VERDE
La intindere apare deformatia specifica liniara care este insotita de TENSIUNI NORMALE
(legate prin legea lui HOOKE) in aceasta lege intervine modulul de elasticitate longitudinala
(E). Tensiunea sigma X are legea de variatie N/A (unde N-efort axial si A- aria sect).
Tensiunile se distribuie uniform pe sect transvers. CE: sigma x max <sau= cu sigma 0.
alungirea bare (delta L) sa fie sub un anumit normativ. (EA este rigiditatea secțiunii). Cu cat
rigiditatea este mai mare, alungirea este mai mica. La compresiune trebuie sa tinem cont de
flambaj

ALBASTRU
Torsiunea foloseste Gamma insotita de tau. Legea lui hooke pt sect tangentiale este tau/G
(G-modul de elasticitate transversal). La torisune apar TENSIUNI TANGENTIALE. (scris cu
rosu de profa is We pt diferite tipuri de sectiuni)

ORANJ

Forta Taietoare - Legea lui juravski

 Conditia de Rezistenta: tensiunile maxime care se dezvolta in interiorul elem
structural sa nu depaseasca tensiunea de comparatie a materialului respectiv.
Conditia de Rigiditate: elementul sa nu aiba deformatii prea mari. Deformatiile
maxime nu trebuie sa depaseasca valorile impuse de normative.
Conditia de stabilitate: elementul pe tot parcursul solicitarii sa nu paraseasca pozitia
initiala de echilibru.

Curba caract OL 37

Prandtl: transforma curba aia pe care o stim noi,

1. depaseste limita de proportionalitate si merge cu curaj pana la 2400
2. permite luare in considerare a rezervei de capacitate portanta a materialului si
il duce sa se comporte pana in domeniul plastic

Priest voice: De la profa de mecanicaaa citiiireeee:

Pana acum calculul de rezistenta l-am facut in ipoteza ca
materialul lucreaza in domeniul elastic. in continuare ne propunem sa
analizam rezerva de capacitate portanta in domeniul plastic, ne vom
referi la elemente realizate din OL37. In figură avem reprezentata curba
caracteristica a materialului care urmareste comportarea sa, cu
evidentierea caracteristicilor mecanice pana la rupere. In cea de-a doua
figura vom considera curba idealizata a lui Prandtl care considera ca
materialul are comportare liniar-elastica pana la atingerea limitei de
curgere (2400 daN/cm^2) dupa care materialul se deformeaza sub
tensiune constanta (nu mai prezinta rezerva de capacitate) Ne vom
folosi de curba lui prandtl si vom analiza elemente structurale static
determinate si static nedeterminate pana la rupere. Vom evidentia
rezerva de capacitate portanta a materialului in domeniul plastic.

Exercițiu:
se reprezinta diagrama de moment (calcul de
reactiuni si de Mmax)
Se reprezinta diagrama de tensiuni
Tensiunile sunt egale in valoare absoluta pt ca
secțiunea este simetrică in raport cu axa neutră.
Punctele cele mai periculoase sunt unde pica P pe
diagrama si fix jos.
Daca creste P → creste momentul → creste
tensiunea (ramane 0 in axa neutră)
 Tot crestem tensiunea pana cand Sigma
max = Sigma c
Sigma x max = My max/Wy = Sigma c
My max = Sigma c * Wy
Daca vom creste peste limita de curgere,
vom ajunge ca in diagrama de tensiuni o fibra mai
joasa fata de maxima anterioara sa fie incarcata cu
limita de curgere, da inca este bine deoarece doar
o parte din material lucreaza in domeniul elastic.
Valoarea fortei care defineste pragul la care se
produc avarii se numeeste FORTA LIMITA IN
ELASTIC.

pentru a afla aceasta limita, inlocuim in

formula pt My,max cu formula din diagrama (in
cazul asta e 2pl/9) → Plim in elastic = 9*Sigma
c*Wy elastic/2L → ne da forta limita in elastic

DEFINITIE: Forta limita in elastic este cea

mai mica valoare a fortei exterioare care face ca in
punctul cel mai solicitat al elementului tensiunea sa
fie egala cu limita de curgere
pana la atingerea fortei limita in elastic comportarea
se produce in domeniul elastic. Valoarea sa
depinde de valoarea limitei dee curgere a
materialului si de marimea modulului de elasticitate
a sectiunii in domeniul elastic. Apare si un factor
numeric care depinde de schema statica.

cu cat crestem forta, din ce in ce mai multe

fibre lucreaza in domeniul elastic dar daca mergem
in alta sectiune sigma va avea o valoare mai mica
si cu cat ne apropiem de reazem, sigma tinde spre
0. Dar crescand si mai mult forta exterioara in sect
cea mai solicitata, toate fibrele vor lucra in domeniul
elastic. Cand in toate punctele s-a atins limita de
curgere atunci o sa cedeze elementul. In acest
moment se distruge o legatura interioară si
elementul isi pierde stabilitatea (plm, are 2 legaturi
si devine articulatie)

Mtoda se numeste METODA BIOGRAFICA

Din aceasta metoda putem extrage P ultim

2*Pultim*L/9 = Sigma c *Wy,plastic →
→ Pultim = Particulatie plastica=9*Sigma c*Wy plastic/2L
Modulul de rezistenta in palstic = Wy plastic = St
(momentul static al zonei intinse) + Sc (momentul
static al zonei comprimate)

moment static = Arie * dist in raport cu dreapta fata

de care calculez

Zona intinsa (rosu) - Zona comprimata (albastru)

Acestea au centre de greutate cunoscute si fiind 2 dreptunghiuri identice → au

acelasi moment static → Wy plastic = 2 * S0 (moment static al jumatatii de
sectiune). Se calculeaza S0 = bh/2 *h/4 = bh^2/4

Dictare:
Forța ultima la un sistem static determinat este cea mai mica valoare a fortei
exterioare pentru care se formeaza articulatia plastica (sistemul se transforma in mecanism).
Din momentul in care forta a căpătat valoarea limita in elastic si pana cand s-a ajuns la
valoarea forței de cedare, secțiunea cea mai solicitată a elementului s-a adaptat. Putem
evalua acest lucru determinând coeficientul de adaptare pe sectiune ca fiind raportul dintre
valoarea forței de cedare si valoarea fortei limita in elastic. El ne arata de cate ori creste
forta din momentul in care punctul cel mai solicitat este incarcat cu limita de curgere pana
cand elementul cedeaza.

Practic facem raport intre forta limita in elastic si Pu → Alpha,s = Pu/Plim elastic =
=(se simplifica 2*L si 9*Sigma c)= Wy plastic / Wy Elastic (de aici ne rezulta o rezerva de
capacitate de 50% pt sectiunea dreptunghiulara)

Cand apare articulatia plastica, tronsoanele se rotesc si se produce cedarea.

Curs 3 - 22.10.20
Începe cu recapitulare de la cursul 2.

CALCULUL ÎN DOMENIUL PLASTIC PENTRU SISTEME STATIC DETERMINATE

SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

● Desenul prezinta un element static determinat ( 3 legaturi simple încărcate cat mai
simplu cu putință) - aici apar doua eforturi, forta taietoare și momentul încovoietor -
care este cel dominant.
● S-a trasat diagrama momentului incovoietor cu variatie liniara, sectiunea cea mai
solicitată ( momentul este maxim) , secțiunea transversala dreptunghiulara, diagrama
de distribuție a tensiunilor - variatie liniara, 0 in axa neutra. Am stabilit ca de acum
nu vor mai lucra cu graficul care reprezinta curba caracteristica a materialului, ci cu
curba idealizata a lui Prandtl.
● Curba idealizata a lui Prandtl o luăm în considerare atunci cand incercam sa forțăm
limitele elasticitatii, sa mergem dincolo de curgere.
 ● Odată ce crestem tensiunea, se observa ca extremitățile diagramei de variație se
încarcă cu limita de curgere. Aici practic departajam comportarea elastica de cea
plastică pt ca în acest moment de timp toate fibrele de la partea inferioară și
superioară se încarcă cu limita de curgere indiferent de semnul lor.

● În momentul în care în fibrele secțiunii se atinge limita de curgere, sunt puncte care
lucrează deja în plastic( cu roșu), iar forța corespunzătoare se numește forța limita
in elastic, pt ca doar pană aici secțiunea și implicit elementul au lucrat în domeniul
elastic.

Valoare fortei limita in elastic este valoarei fortei pt care in punctul cel mai solicitat se
atinge limita de curgere!!!!!

● După care secțiunea se adaptează, în sensul în care dacă forța exterioară crește,
punctele învecinate se încarcă treptat cu limita de curgere până în momentul în care
nu mai exista rezerva pe secțiune și doar atunci toata sectiunea lucrează în plastic,
celelalte secțiuni lucrand în domeniul elastic. Practic cand sectiunea ajunge în
domeniul plastic pica o legatura interioară, legatura de continuitate se distruge
transformandu-se in articulatie elastica ( preia momentul din secțiune care se
numește moment plastic, spre deosebire de articulatia mecanică care nu are
moment).

Metoda analizata care urmărește modul de comportare a structurii pas cu pas pe

masura ce forța exterioară crește se numește metoda biografică ( urmărește toata viata
elementului). Ea ne ajuta asa înțelegem modul de comportare și rezerva de capacitate
portanta a secțiunii ( pentru sistemele static determinate SSD).
Dispunem însă de o metoda mai simpla care permite determinarea forței de cedare a
elementului. Aceasta se numește metoda cinematica.
Punem pe diagrama articulația
plastică și de-o parte și de alta
a ei apare momentul plastic.
Forța care acționează pe
articulatia plastică produce o
deplasare pe verticala si
tronsoanele se rotesc unul în
funcție de celălalt. Aceasta
deplasare este notată cu 𝚫.
Notam unghiurile de deplasare
cu 𝛉. Cu alte cuvinte forța P
parcurgand deplasarea sa
proprie produce un lucru
mecanic pozitiv pt ca se
produc în același sens, care
este Pu×∆.
În faza iminenta cedării, lucrul mecanic trebuie sa fie egal cu zero pt ca se produce
apoi ruperea.
Prin metoda biografică și metoda cinematica obținem același lucru.
Forța de cedare este forța care transforma sistemul în mecanism.

CALCULUL ÎN DOMENIUL PLASTIC PENTRU SISTEME STATIC NEDETERMINATE

SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
● Odata cu cresterea fortei, diagrama de moment își crește aliura dar cresc valorile.
● Crestem forța pană se atinge valoarea limita in elastic.
● Cand toate punctele din secțiunea cea mai solicitată se încarcă cu limita de curgere
atunci momentul devine moment plastic( înseamnă ca nu poate prelua mai mult)

● Secțiunea din A a ajuns sa lucreze în plastic, iar celelalte în elastic. Cu alte cuvinte
ea devine static determinată și lucrează în continuare, dar ar trebui sa determinam
valoare fortei pt care în secțiunea cea mai solicitată a apărut o articulație plastică.

● O calculăm cu condiția ca momentul în secțiune sa devina egal cu momentul plastic,

cu alte cuvinte putem determina valoarea fortei corespunzatoare formarii primei
articulatii plastice.

● P1a reprezinta valoarea fortei corespunzatoare formarii primei articulatii plastice.

Secțiunea din incastrare s-a adaptat din momentul atingerii forței limita in elastic și
pana la formarea primei articulații plastice.

● Calculăm coeficientul de adaptare pe secțiune 𝛂ₛ

● După formarea primei articulații plastice, pe masura ce forța P crește, grinda se

adapteaza în lungul sau , toate celelalte secțiuni ale grinzii preiau surplusul de
încărcare, doar secțiunea din punctul A ramane încărcată cu aceeași valoare a
momentului (Mpl). Se produce datorită lui Prandtl.
● Cand si secțiunea din C se încarcă cu limita de curgere, pe secțiune avem moment
plastic, structura cedează, se transforma în mecanism. În tot acest timp de la
formarea primei articulații plastice și pana cand sistemul s a transformat în
mecanism, s-a produs o adaptare în lungul elementului.
placa ​- element bidimensional (așezat in picioare formează un perete
structural/diafragma, dar dispus orizontal realizează planseul)
- în funcție de modul cum e incarcata se comportă diferit
- placa (orizontală) preia incarcarile perpendiculare pe ea
(greutatea mobilierului,a oamenilor, a planseului în sine)

Plăcile sunt elemente structurale la care una din dimensiuni

- grosimea, este mult mai mică decât celelalte două -
lungimea şi lăţimea.
Caracteristici:
Ø Suprafaţa mediană – ​locul geometric al punctelor egal depărtate ce cele două
feţe (fig. 1);
Ø Grosimea, d, – distanţa dintre cele două feţe măsurată perpendicular pe
suprafaţa mediană (fig. 1).
Ø​ Schematizarea​ plăcii se face prin suprafaţa sa mediană (fig. 1).
Se adoptă sistemul de referinţă triortogonal xyz având axele orientate astfel:
x şi y - în planul suprafeţei mediane, z – perpendiculară pe suprafaţa
mediană.

● la elementele de tip placă sistemul va fi triortogonal, axele x și y se consideră pe

suprafața mediană, iar axa z perpendiculara pe suprafața mediană, in sensul
accelerației gravitationale
● Utilizare: plansee (fig. 2), acoperisuri (fig.3,4,5,6,7,8), radiere, pereti,
diafragme, ecluze, rezervoare, decantoare, baraje.

Vila Savoye, Le Corbusier

 Fig.2

Palatul culturii și congreselor, Lucerne, arh.

Jean Nouvel, 1998,
(consolă de 45m)
Fig. 3

Galeria națională din Berlin, arh. Mies Van der

Rohe, 1968
Fig. 4
Acoperiş de 5000mp. Realizat din chesoane
metalice cu latura de 3,6m şi înălţimea de 1,8m.
Greutatea acoperişului este de 1250t. Este
rezemat pe 8 coloane . Acoperişul protejează
pavilionul vitrat cu secţiune pătrată de 64 m.

gasometer vienna
secțiune circulara, inelara

Baraje si platforme marime, rezervoare, diafragme

Un element este solicitat la încovoiere
cilindrică când îndeplinește anumite
condiții:
● ca placa sa aibă o lungime mult
mai mare decat latimea
● cand este rezemata numai pe
laturile lungi
● încărcarea este constanta pe
directia scurta

Plansee cu
placi,
grinzi
principale
si grinzi secundare (nervuri) din beton*

O placă poate lucra independent pe rezemările sale atunci când suprafața sa

este de 25 mp. Dacă suprafața sa e mai mare 25 mp trebuie să se intervină cu
nervuri, cu grinzi principale și secundare, sau uneori stâlpi

Placa poate fi subtire (pana la 6 cm), si armata cu plase sudate. Nervurile au inaltimi
intre
15 si 50 cm iar distanta intre ele este intre 50 cm si 1.00 m. Se pot acoperi deschideri
pana la 12.00 m.
Distantele intre grinzile secundare sunt intre 1,50-2,00 m, dar pot creste pana
la 2,50-
3,00 m. Deschiderile pot fi pana la 14 m. Se pot folosi placi cu grosime de 8-15
cm.
Sunt alcatuite din grinzi dispuse in plan dupa doua directii formand retele de grinzi
ortogonale sau oblice si placi. Placile dintre grinzi se armeaza dupa doua directii si
pot avea forme de patrat, dreptunghi sau romb. Retelele ortogonale paralele cu
conturul sunt economice in cazul planseelor incaperilor dreptunghiulare cu
deschideri intre 8 si 12m, si raportul laturilor 1,5:1. In cazul retelelor diagonale ,
grinzile se dispun, de regula, la 45, placile rezultate fiind rombice. Distanta dintre
grinzi se recomanda sa fie de 1,8…3m. Pe contur, planseele casetate sunt legate
monolit prin grinzi puternice de centura.
* Constantin Pestisanu….. – CONSTRUCTII cladiri si
alte constructii ingineresti
 Sala Polivalenta din Losone, 1997, arh. Livio Vacchini, ing. R Rossi
Retele de grinzi din beton armat, cu sectiunea T, rezemate pe intreg
perimetrul salii. Talpile profilelor sunt suficient de late pentru ca dispuse
cap la cap sa formeze o suprafata plana

Yale University Art Gallery, New Haven, Connecticut, arh.

L. I. Kahn

nervuri triunghiulare

Planseu cu nervuri la Filatura de lana Gatti din Roma (Pier

Luigi Nervi)

din motiv structural sun indesite nervurile in

aproprierea stalpului

Sunt alcatuite din placi de beton armat rezemate pe stalpi prin intermediul
unor elemente intermediare denumite capiteluri. Pe contur rezemarea placilor
se face pe grinzi marginale care transmit incarcarile la stalpi sau la zidurile

portante.

•Distanta dintre stalpi: 3,5…6m.

•Grosimea placii rezulta in functie de distanta dintre stalpi si de valoarea

incarcarii.

•La planseele curente grosimea placii

este, in mod obisnuit, de minimum
12…13cm, iar la planseele de acoperis
de 9…10 cm.

•Capitelurile realizate prin ingrosari ale

placilor in dreptul stalpilor, asigura
rezistenta placii la strapungere si maresc
rigiditatea planseului prin legatura
stalpului cu placa.
•Prezinta avantaje de ordin estetic si economic si sunt folosite la cladiri de locuit,
administrative precum si la constructii industriale. Planseele sunt alcatuite din placi
din beton armat monolit cu grosimea de 14…22 cm care reazema direct pe stalpi.
Dimensiunile in plan ale placilor, masurate intre stalpi, se recomanda de 3,5…5m,iar
raporturile dintre laturile panourilor se limiteaza la 1:1,5.

Avantajul planseelor casetate: libertatea de alegere a punctelor de rezemare.

Placa are deformatii mari
inainte de rupere

placa solicitata la intindere

Placi avariate

Placa cu o forță uniform distribuită pe toata suprafața sa. forma deformată în

suprafața cilindrică - adică e ​solicitată la încovoiere cilindrica

O placă este solicitată la încovoiere cilindrică când sunt îndeplinite

următoarele condiții:

-să aibă lungimea mai mare decat latimea

-condiția de rezemare- sa fie rezemata doar pe laturile lungi (nu și pe cele

scurte- ele sunt libere)

-încărcarea plăcii este constantă în lung, dar poate să varieze pe direcția scurtă
 roz- forța concentrată

albastru- variază liniar

în lung încărcarea e constanta, dar pe secțiunea transversală ea poate să

varieze - aceste condiții dacă sunt satisfăcute, atunci suprafața deformată a
plăcii este cilindrică

suprafața nedeformată - am izolat fâșia roșie longitudinala si fâșia verde

transversală

c) suprafața deformată a plăcii

(liniile roșii raman paralele cu laturile rezemate care sunt fixe, iar placa se
deformează doar pe direcții scurtă) iar suprafata deformata este cilindrică

secțiunea transversală a grinzii - turcoaz

secțiune transversală a fâșiei verzi izolată din placă are normala x

forma sa este dreptunghiulară, având înălțimea egală cu înălțimea plăcii, iar lățimea
secțiunii transversale este cea a fâșiei izolate

fâșia turcoaz e simplu rezemată, ea este încărcată cu forța corespunzătoare

normala la secțiunea transversală este x

pe secțiunea transversală sunt luate axele principale centrale (y si z)

înălțimea sec trans este h placă (hp)

iar lățimea sec trans va fi egală cu lățimii fâșiei izolate

am izolat o fasie din placă, cu lățimea unitară și cu înălțimea unitară cu h placă

(practic am izolat o grindă - care are normala la fața secțiunii x - care este încărcată
cu sarcina aferentă secțiunii sale, grinda e simplu rezemată, sectiunea sa
transversală e un dreptunghi cu înălțimea = h placa și lățimea = unitatea 1 )

grindat turcoaz e solicitata la incovoiere

grinda se deformează
solicitată la încovoiere
apar următoarele solicitări: forță tăietoare și moment încovoietor
f tăietoare variază parabolic (din stg reacțiunea a) RvA, pct b) RvB
momentul încovoietor generează tensiuni normale sigma x, forța tăietoare
generează tensiuni tangențiale
La plăci eforturile au aceleași simboluri, doar indicile diferă. Efortul va purta
indicile normalei la fața secțiunii. - grinda turcoaz - normala la fața secțiunii esten
paralelă cu axa x. cu alte cuvinte
f tăietoare se notează cu Vx
moment încovoietor va fi Mx

Modul de rezolvare al unei plăci la ​încovoiere cilindrică.

- Se izolează o fâșie de grindă din placă, după direcția scurtă, având lățimea =
cu unitatea
- această grindă are secțiunea transversală, dreptunghiulară, cu lățimea = cu 1
și înălțimea = cu grosimea plăcii h placă (hp)
- eforturile sunt forța tăietoare și momentul încovoietor
- simbolurile eforturilor sunt aceleași ca la grinzi doar că indicele este diferit și
anume, el va fi dat de axa perpendiculară pe secțiune (în cazul nostru ​x​)
- tratăm eforturile după metodele cunoscute de la grinzi
- grinda noastră, izolată după direcția scurtă este solicitată la încovoiere cu
forță tăietoare
- facem calculul de rezistență:
Se vor dezvolta după direcția scurtă tensiuni normale și tangențiale, generate de f
tăietoare Vx și de momentul încovoietor Mx
Latura lungă este forțată să rămână pe reazeme ceea ce determină ca ca liniile roșii
să nu se deformeze. Acest fapt conduce la suprafața mediană deformată a plăcii ca
fiind o suprafață cilindrică
ce se întâmplă pe direcția lungă (verde), pe de-o parte și de alta există mai multe
fâșii iar de-o parte și de alta e încastrată, placă are o suprafață continuă monolită.
Acest lucru determină ca după direcția ​y​ deformația să fie 0.

După direcția ​y ​ se dezvoltă tensiuni normale sigma y din condiția ca deformația

după direcția y să fie 0. Legea lui hooke pt starea plană de tensiune ne dă expresia
tensiunii sigma y = new ori sigma x / new e coeficientul contracției transversale.
(Poisson)
Curs 5.11.2020

Placile sunt elementul structural care preia incarcarile orizontale fiind reprezentat de aceste
saibe situate in plan orizontal. Cele doua mari provocari naturale care se exercita asupra
constructiilor sunt gravitatia si cutremurul. O structura in cadre este realizata din cadre din
stalpi si grinzi. Planseul este rezemat pe grinzi. El nu poate avea o suprafata mai mare
independenta de 25 mp. Stalpii scurg incarcarea verticala prin fundatie in teren, iar incarcarea
orizontala data de seism este preluata de plansee. Planseele sunt cele care preiau incarcarile
orizontale si le transmit mai departe grinzilor care transmit mai departe aceste incarcari
stalpilor, transformandu-le astfel intr-o incarcare verticala. Orice concentrare de eforturi adica
modificari bruste e periculoasa.

Placa dreptunghiulara poate fi solicitata la incovoiere cilindrica.

Niu (​ν)​ e coeficientul contractiilor transversale.

Enuntul : Placa din figura rezemata doar pe laturile lungi are latimea de 4 m si lungimea mult
mai mare. Grosimea placii este de 12 cm. Cunoscand faptul ca placa este incarcata cu o forta
uniform distribuita de intensitate p=5 KN/mp si materialul din care este confectionata placa
avand coeficientul contractiei transversale ​ν​ = 0,2 se cere sa se calculeze tensiunile din placa.

Placa este solicitata la incovoiere cilindrica

Trasam diagramele de eforturi

Grinda este static nedeterminata

Determinam momentul maxim de pe intervalul din dreapta

Sectiunea din incastrare este maxim solicitata si la forta taietoare si la moment incovoietor

Momentul incovoietor produce tensiuni normale care variaza liniar

W=modul de rezistenta la incovoiere

Forta taietoare ne produce tensiuni tangentiale pe sectiunea transversala care variaza

parabolic

Apar in plus tensiuni sigma y pe directie longitudinala dar nu sunt periculoase deoarece sunt
mici

Aceasta placa lucreaza pe directia scurta

Pe directia scurta apar fibre intinse

Planseul lucreaza pe directia scurta atunci cand avem incovoiere cilindrica in momentul in
care sunt indeplinite conditiile : rezemarea se face pe laturile lungi, incarcarea este constanta
pe latura lunga dar poate sa varieze pe directia scurta.
Mecanica: Curs 12.11.2020

- Fasia centrala (her hand) este limitata sus si jos de

celelalte fasii in care este incastrata si deformatia pe aceasta
directie nefiind permisa, inseamna ca apar niste tensiuni pe
directia lunga, dar care sunt o fractiune din tensiunile de pe
directia scurta, deci nu reprezinta pericol in ceea ce priveste
rezistenta. Cu alte cuvinte cand avem placi din acestea mai
mult lungi (arata o foaie ce deserveste pe post de planseu)
decat late, calculul se face doar pe directia scurta(directia
scurta decide comportarea placii). Si calculam ca si cum am
izola o fasie egala cu unitatea; daca este nevoie sa dispunem
nervuri, le vom pune pe directia scurta intotdeauna; daca
placa este din beton armat, armatura o dispunem pe directia
scurta; pe scurt, tot ce se intampla si are un grad important,
dispunem pe directia scurta.

➔ PLACI DREPTUNGHIULARE REZEMATE PE TOATE LATURILE

- La incovoiere cilindrica, placa era rezemata doar pe laturile lungi, iar laturile scurte erau libere.
- Un planseu pe care actioneaza forte pe directie verticala(ex. Din actiuni gravitationale; greutatea
corpului) este solicitata la incovoiere pe doua directii si forta taietoare pe directia Z.

x
INCARCARI GRAVITATIONALE
z
FASIE CENTRALA IZOLATA

CONTURUL SIMBOLIZEAZA REZEMAREA

( PLACA ESTE SIMPLU REZEMATA PE CONTUR)
y

- Fasia rosie este defapt o grinda izolata, care preia rezemarea placii (este simplu rezemata); preia
incarcarea; cu alte cuvinte, fasia rosie este defapt o grinda simplu rezemata incarcata cu o forta
uniform distribuita, si este solicitata la : incovoiere; diagrama de forta taietoare variaza liniara si
diagrama de moment incovoietor care variaza parabolic; simbolurile sunt Vx si Mx; sectiunea
transversala a acestei fasii este un dreptunghi, avand latimea egala cu unitatea, iar inaltimea este
grosimea placii; diagrama de forta taietoare genereaza tensiunea sigma x ( σ ) care variaza liniar,
iar cea a momentului incovoietor genereaza tensiunea Tau xz ( τ ) care variaza parabolic; - variaza
dupa legea lui Navier;
- Fasia albastra este tot fasie centrala; aceasta se 𝑏⋅ℎ2
deformeaza, fiind solicitata la incovoiere dupa 𝑊= ; 𝐴 = 𝑏 ⋅ ℎ𝑝𝑙𝑎𝑐𝑎 ;
6
cealalta directie; diagrama de forta taietoare, Vy,
si diagrama de moment incovoietor My; sectiune LEGEA LUI NAVIER
dreptunghiulara, inaltimea egala cu grosimea
𝑀𝑥𝑚𝑎𝑥 6𝑀𝑥𝑚𝑎𝑥
placii, latimea egala cu unitatea; 𝑀𝑥 → 𝜎𝑚𝑎𝑥 = = ;
𝑊 𝑏⋅ℎ2
- Rationamentul pe care l-am facut se baza pe cele 3 𝑉𝑥𝑚𝑎𝑥
doua fasii centrale(rosu si albastru) care 𝑉𝑥 → 𝜏𝑚𝑎𝑥 = ⋅ ;
2 𝐴𝑠𝑒𝑐
delimiteaza la intersectia lor acest
element(paralelipipedul cu albastru de langa 𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥 6𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥
𝑀 𝑦 → 𝜎 𝑚𝑎𝑥 = = ;
diagrama de eforturi) pe care am reprezentat 𝑊 𝑏⋅ℎ2
eforturile; Vx cu Mx pe cele doua fete (lateralele
3 𝑉𝑦𝑚𝑎𝑥
stanga-dreapta), si pe celelalte doua fete avand 𝑉 → 𝜏
𝑦 𝑚𝑎𝑥 = ⋅ ;
normala y, avem Vy cu My; dar acum, daca eu ma 2 𝐴𝑠𝑒𝑐
deplasez cu fasiile spre marginile placii ( ca in al
doilea paralelipiped unde avem fasiile izolate reprezentate); se poate observa ca incovoierea
fasiei rosii determina torsiunea fasiei albastre, delimitata de intersectia lor; cu alte cuvinte,
incovoierea dupa o directie determina rasucirea dupa cealalta directie; aceasta rasucire care este
maxima pe reazeme variaza astfel incat la fasiile centrale ea este 0, iar in celalalt capat semnul
este diferit; variatia este un moment de torsiune, atat de pe o directie, cat si de pe cealalta
directie; cu alte cuvinte, inafara de incovoiere pe doua directii, avem si torsiune;
---------
- Placile rezemate pe toate laturile sunt solicitate la incovoiere cu forfecare dupa doua directii si
torsiune; tensiunile generate sunt tensiuni normale sigma x si sigma y(calculate cu legea lui
navier), tensiuni tangentiale dupa legea lui juravski(generate de fortele taietoare Vx si Vy); si
tensiuni tangentiale produse de momentele de torsiune avand expresiile:
6𝑀𝑥𝑦𝑚𝑎𝑥
𝑀𝑥𝑦 = 𝑀𝑦𝑥 → 𝜏𝑥𝑦 = 𝜏𝑦𝑥 = ;
𝑏⋅ℎ2
- Calculul exact se face prin metodele teoriei elasticitatii, dar in proiectare se poate folosi o metoda
aproximativa care da rezultate destul de bune pentru placile simplu rezemate pe contur, incarcate
cu o forta uniform distribuita pe toata suprafata; aceasta metoda se numeste Metoda
Echivalentei Sagetilor; metoda consta in: se izoleaza doua fasii centrale ortogonale, paralele cu
laturile placii; pentru simplitate latimea este egala cu unitatea; se pune conditia ca fiecare dintre
cele doua fasii sa se incarce cu o cota parte din intensitatea fortei distribuite pe placa, astfel incat
suma lor sa fie egala cu p;

𝑝𝑥 + 𝑝𝑦 = 𝑝 𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑝𝑥 𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑝𝑥
{ 𝑙 𝑙𝑦 => { 5𝑝𝑥 𝑙𝑥 4 5𝑝𝑦 𝑙𝑦 4 => { 5𝑝𝑥 𝑙𝑥 4 5𝑝𝑦 𝑙𝑦 4 =>
𝑊𝑥 ( 𝑥 ) = 𝑊𝑦 ( ) = =
2 2 24 ⋅384⋅𝜀𝐼 24 ⋅384⋅𝜀𝐼 24 ⋅384⋅𝜀𝐼 24 ⋅384⋅𝜀𝐼
𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑝𝑥 𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑝𝑥
=> { 4 =>{ =>
𝑝𝑥 𝑙𝑥 4 = (𝑝 − 𝑝𝑥 )𝑙𝑦 𝑝𝑥 𝑙𝑥 4 = 𝑝𝑙𝑦 4 − 𝑝𝑥 𝑙𝑦 4
 𝑝
𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑝𝑥 𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑙
4
𝑝𝑦 = 𝑝 − 𝑝𝑥 1+( 𝑥 )
𝑙𝑦
𝑝𝑙𝑦 4 𝑝
=> { 4 4 4 => {𝑝𝑥 = = => 𝑝𝑙𝑦 4
𝑝𝑥 (𝑙𝑥 + 𝑙𝑦 ) = 𝑝𝑙𝑦 𝑙𝑦 4 +𝑙𝑥 4 𝑙
4
𝑝𝑥 = 4 4 =
𝑝
1+( 𝑥 ) 4
𝑙𝑦 𝑙𝑦 +𝑙𝑥 𝑙
1+( 𝑥 )
{ 𝑙𝑦

1) Placa patrata:
𝑙𝑥 = 𝑙𝑦
𝑝
𝑝𝑥 = 𝑝𝑦 =
2
𝑝𝑙 2 𝑝𝑙
𝑀𝑚𝑎𝑥 = ; 𝑉𝑚𝑎𝑥 = ;
8 2

𝑝 2
𝑙 𝑝𝑙 2 6𝑀𝑥𝑚𝑎𝑥
𝑀𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2 = => 𝜎𝑚𝑎𝑥 = ±
8 16 𝑚𝑖𝑛 𝑏 ⋅ ℎ2
𝑝 𝑙 𝑝𝑙 3 𝑉𝑥𝑚𝑎𝑥
𝑉𝑥𝑚𝑎𝑥 = ⋅ = => 𝜏𝑥𝑧𝑚𝑎𝑥 = ⋅
2 2 4 2 𝑏⋅ℎ

- O placa patrata se rezolva astfel: se imparte intensitatea incarcarii la 2 si se incarca fiecare fasie
𝑝
in trama octogonala cu forta uniform distribuita, avand intensitatea ; se determina tensiunile
2
maxime, dupa care se face calculul de rezistenta;

2) Placa dreptunghiulara:
𝑙𝑦
= 2;
𝑙𝑥
𝑝 𝑝 𝑝 𝑝 𝑝 𝑝 16 16𝑝
𝑝𝑥 = 4 = 4 = 1 4
= 1 = 1 = 17 => 𝑝𝑥 = 𝑝 ⋅ 17 = = 0.94𝑝
𝑙 𝑙
1+( 𝑥 ) 1+ 16+ 17
1+( 𝑥 ) 2𝑙𝑥
1+( )
2 16 16 16
𝑙𝑦

𝑝𝑥 = 0.94𝑝
𝑝𝑦 = 0.06𝑝

- Daca raportul laturilor este 2, placa se incarca preponderent pe directia scurta(intensitatea pe

directia scurta este 94% din intensitatea de pe placa); calculul de rezistenta se face pe directia
scurta; daca suprafata placii depaseste 25mp, se vor dispune nervuri pe directia scurta; daca placa
este din beton armat, armatura se dispune pe directia scurta; totul se petrece pe directia scurta;

- Concluzionand: atata vreme cat raportul laturilor este

cuprins intre 1 si 2, pot aplica metoda echivalentei
sagetilor(MES); cand raportul laturilor este mai mare
decat 2, placa lucreaza la incovoiere cilindrica;
- Graficul ne da o sinteza a modului de comportare a placilor dreptunghiulare, in functie de raportul
laturilor;
- Cand raportul laturilor este egal cu 1, placa este patrata si lucreaza la fel dupa ambele directii;
rezolvarea se face izoland o fasie cu latimea unitara, incarcata cu jumatate din intensitatea ce
actioneaza pe placa; Cand raportul laturilor este cuprins intre 1 si 2, calculul se face prin metoda
echivalentei sagetilor(prezentata anterior); cand raportul alturilor este mai mare decat 2 se aplica
cunostintele de la incovoiere cilindrica; starea de tensiune este putin perturbata fata de cea de la
incovoiere cilindrica datorita rezemarii pe directia scurta; placa lucreaza preponderent pe directia
scurta; calculul se face izoland fasia pe directia scurta; daca placa este din beton, armatura se
dispune pe directia scurta; la placile din beton, metal, lemn, nervurile se vor dispune dupa directia
scurta;

𝑙𝑦
∈ [1,2] → 𝑀𝐸𝑆
𝑙𝑥

𝑙𝑦
> 2 → 𝐼. 𝐶𝑖𝑙.
𝑙𝑥
Curs 19.11.2020

Curs Placi circulare

Placile circulare sunt mai rar folosite, insa cladirile care folosesc astfel de placi au o
comportare favorabila la anumite incarcari si anume incarcarea seismica. Forta seismica se
simuleaza ca o forta concentrata in capatul liber al cladirii, orice directie ar avea aceasta forta
ea actioneaza dupa directa unui diametru (diametrul este o axa principala centrala de inertie),
astfel ca este preluata in intregime forta seismica fara a crea complicatii importante.

Slide 4 :

Se face o intersectie intre doua plane radiale, dirijate dupa raza, si doua suprafete cilindrice
obtinunandu-se un astfel de liment, iar inginerii stabilesc faptul ca el este solictitat la
incovoiere dupa 2 directii cu forfecare: dupa directa razei si avem forta taietoare, si moment
incovoietor dupa directia razei, si dupa directie circumferentiala, Mθ. Se traseaza diagramele
de eforturi, iar tensiunile care apar sunt tensiuni normale sigma (ϭ) x care se determina cu
relatiile deja cunoscute.

Am determinat intensitatea incarcarii distribuita pe placa

Din acest grafic trebuie sa retinem:

-Cand placa este patrata intensitatea se imparte la 2

-Cand placa depaseste raportul laturilor = 2 lucreaza la incovoiere cilindrica adica lucreaza
dupa directia scurta

-Daca dimensiunile sunt cuprinse intre 1 si 2 atunci lucreaza dupa cele 2 directii fie solicitata
la incovoiere oblica dupa 2 directii

Vom folosi metoda echivalentei sagetilor in intervalul dintre 1 si 2

Placa patrata lucreaza mai prost decat cea dreptunghiulara deoarece sigma x la placa patrata e
mai mare decat sigma x la placa dreptunghiulara.

Cea mai prost se comporta placa circulara si cea mai bine se comporta placa dreptunghiulara.

Clasificare placi plane:

1.​ P
​ laca dreptunghiulara

2.​ P
​ laca patrata

3.​ P
​ laca circulara
Curs Placi in plastic

Comportarea materialului poate sa se prelungeasca dincolo de domeniul elastic, pe masura ce

punctele se incarca cu limita de curgere. In cazul unei placi metalice trebuie sa tinem cont de
faptul ca este o suprafata bidimensionala la care ajutorul punctelor incarcate cu limita de
curgere vine din intregul plan al placii.

Pentru o placa din beton armat comportarea este asemanatoare, insa apar mai multe fisuri in
placa, deoarece otelul are rezistente egale la intindere si compresiune in timp ce betonul are
rezistenta la intindere f scazuta. Aceste fisuri ne indica modul de comportare a placii.

Calculul placilor in domeniul plastic

Consideratiile facute pana acum au avut in vedere comportarea placii in domeniul elastic.
Asemanator cu cele aratate la grinzi si in cazul placilor plane exista domenii de comportare
elasto-plastica si plastica. Astfel pentru o placa metalica simplu rezemata pe cele 4 laturi
limita de curgere se atinge la mijlocul deschiderii acolo unde momentele incovoietoare sunt
maxime. Urmeaza din acest moment o comportare elasto-plastica pana ce in punctul respectiv
se plastifiaza intreaga sectiune. Spre deosebire de cazul grinzilor simplu rezemate la care
formarea articulatiei plastice conducea la distrugere, la placi aceasta marcheaza domeniul
comportarii plastice cand zone din ce in ce mai mari se plastifiaza, dar placa nu cedeaza,
lucrand in continuare ca o placa cu gol. Incarcarea continua pana cand se formeaza liniile de
plastificare asemanator unor balamale in jurul carora se rotesc portiunile neplastificate.

Placile din beton armat in prima etapa la incarcari mici comportarea este elastica dar cand in
zona intinsa se atinge valoarea rezistentei betonului la intindere se formeaza prima fisura care
se va extinde si la alte zone cand incarcarile cresc. Fisurile produse la partea inferioara
urmaresc zonele de momente maxime. In final urmeaza formarea unei retele de linii de
plastificare care se numesc la beton linii de rupere. Mecanismele de cedare se formeaza
urmand traseul liniilor de rupere prind rotirea portiunilor de placa in jurul unor axe de rotatie
constituite de reazemele placii.
Sisteme structurale pentru constructiile inalte - prezinta avantajul ca au o mare rigiditate in
planul lor, ceea ce determină ca ​deplasările pe orizontală să fie reduse
Starea de tensiune care se dezvoltă este relativ simplă,
● nu necesită procente mari de armare
● este solicitată la compresiune cu greutate proprie (betonul lucrează bine la
compresiune)
● suplimentul de armătură se pune în special în partea inferioară a diafragmei
● procentele de armare nu sunt foarte mari
● pe lungimea diafragmei se dispune ​armătură longitudinală constructivă​ (care nu
rezultă din calcul)
● fcț de formă -> forma oarecare -> se comportă prost la ​torsiune​ (fac parte din
categoria barelor cu pereți subțiri cu profil deschis -> trebuie luate anumite măsuri ->
rosturi seismice ce le transforma in diafragme lamelare)

● sunt ​lamelare​ atunci cand se încadrează în categoria dreptunghiurilor înguste

● M-MOMENT, V-FORTA TAIETOARE
 poziționarea diafragmei nu e întâmplătoarea, ea este dispusă
acolo unde apar tensiunile tangențiale maxime provocate de
torsiune (cutremur)

Stare de eforturi si de tensiune

grinda aceasta perete (simplu rezemată-perete) - are

dimensiunile în planul suprafeței mediane comparabile,
grosimea ei este mică

solicitarea preponderentă este dată de gravitație

un patrat de arie foarte mica...pe suprafețele sale se vor

dezvolta eforturi: verticale (solicita la întindere), orizontale, de
lunecare la 45 grade
toate aceste eforturi sunt situate in planul suprafeței mediane,
astfel spunem că sunt ​eforturi de întindere - compresiune​ și
eforturi de lunecare
tensiunile generate de aceste eforturi vor fi: ​M ​(forța axiala generează tensiuni normale)
Sigma x (​in lungul axei x), ​Sigma z​ (pe verticală în sensul accelerației gravitationale)​, Nxz
Nmzx (​forțele de lunecare vor genera tensiuni tangențiale)
Comportarea e diferită chiar dacă geometric se caracterizează la fel
Grinda - daca raportul e mai mic de ½ ipoteza lui Bernoulli… ce scrie in poze
grind din imagine reprezintă diagrama de variație la încovoiere, cu variație liniară, fibrele de
la partea inferioară sunt întinse, iar cele de la partea superioară sunt comprimate, iar fibra
care coincide cu axa elementului își păstrează lungimea, nu apar deformații, deci nu vor
exista tensiuni
in afar de tensiunile ​Sigma x​ putem preciza că la aceste elemente tensiunile normale,
Sigma z ​pot fi neglijate. Apare tensiunea ​sigma X ​ paralelă cu axa ​X

Dar dacă

raportul între înălțimea grinzii perete

si lungimea sa este = cu ½
sub aceeași încărcare se observă
faptul că
apar abateri de la legea de
distributie a lui Navier. (lege
reprezentată cu negru in poza)
cu line rosie e reprezentat modul de
distributie a tensiunii -obs, ca
diagrama nu mai e liniară, ea se
curbează treptat, ajunge in 0 dar mai jos decât axa elementului, apoi graficul se curbează iar
tensiunile devin mai mari la partea inferioară.
- această abatere a stării de tensiune in raport cu legea lui Navier e mai accentuata in
cazul în care grinda perete are raportul laturilor ⅔

Atunci când grinda perete are raportul

laturilor 1 se observa in imagine
distribuția tensiunii
La fața superioară, tensiunea e
aproape 0, fibra coboară si aproape
se dublează la fața inferioară

La o grindă perete pătrată, la partea

inferioară apar tensiuni de
întindere, din gravitație. Apoi fibra
neutră in care tensiunile sunt 0 si tensiuni de compresiune.

La ginzile pereti apar si tensiuni normale (cele cu verde in img)

deci avem tensiuni si pe directia x si pe directia z
● a se observa distribuția tensiunilor
 ● o diafragmă foarte
înaltă
● h e de doua ori mai
mare dec l
● tensiunile ​sigma X
există doar pe panoul
inferior,
● la partea inferioară
tensiunile sunt de întindere
(se va dispune armătură
structurală, în rest pe
înălțime și pe lățime -
armătură constructivă)
● tensiunea normală
sigma z ​ se distribuie pe
toata inaltimea grinzii perete,
după directia axei z va fie
armatura structurală

Clădire din Paris - e analizată starea de tensiune prin metodele foto elasticității (disciplină
specială care folosește lumina polarizată pentru analizarea stării de tensiune într-un element
structural)
Se observă liniile izostatice de la partea inferioară si cum la partea superioară starea de
tensiune este destul de puțin dezvoltată
● cu cat diafragmele sunt mai apropiate - se va manifesta din torsiune - un răspuns
din forte longitudinale egale - cu cat bratul cuplului acestor forțe este mai mic cu
atat forțele devin mai mari deci starea de tensiune e mai periculoasă
● interesul e sa depărtăm diafragmele (img dreapta)
● in imaginile din stanga, unde sunt apropiate vor rezulta tensiuni tangențiale mari care
determina rotirea structurii
● dacă e în centrul structurii e mai bine, dar e indicat sa fie dispusă la o distanta mare
inca o diafragma (c, d) pentru a prelua în condiții bune momentul de torsiune
● astfel, cum e in img dreapta jos, se observa ca e indicat (1) sa fie dispuse la
distanțe, (2) să fie într-o comunicare pentru a lucra impreuna la preluarea
momentelor
exemplu din iasi

in anumite cazuri au fost preferate structuri pe cadre, deoarece la structurile pe diafragme nu

poti darama pereti
Parcarile subterane sunt diafragme
betonul e ajutat in zona intinsa cu armătură
comportarea este elastica atata vreme cat forța nu e foarte mare
după un anumit punct, apare fisurarea ..dar ramane armatura care preia eforturile de
întindere din sistemul structural
betonul fisureaza, e ok, exista fisuri acceptate, de gradul 1 - doar ca daca crește forța
exterioară, peste capacitatea de rezistență - se spune ca intr în comportare plastica -
apoi curgerea armăturii, din zona intinsa, concomitent se striveste betonul pe cealaltă parte
a betonului structural (aceasta diafragma si-a epuizat si capacitatea plastica - ajunge la
limita de comportare)
se observa:
-fisuri la 45 grade (forta taietoare)
- diagramele de forta taietoare
(stg) diagrama de moment
încovoietor (dr)
-etajele inferioare sunt cele mai
solicitate
Plăci curbe 
Introducere 

O placă plană care acoperă un spațiu lucrează la încovoiere pe două direcții, cu

torsiune - stare de tensiune complexă. Atunci când elementul este însă dispus vertical sau
înclinat, starea de tensiune este complet diferită - eforturi axiale și de forfecare - eforturi în
planul său.
Plăcile curbe - sunt capabile să preia încărcări în mod eficient - lucrează la toate
aceste eforturi - cumulează eforturile planșeelor și ale grinzilor, dacă sunt concepute într-un
anumit mod, pot lucra într-o stare de tensiune mult mai avantajoasa. Așa s-a intamplat la
cupolele celebre din istoria arhitecturii.

Cupola cilindrică - translația unui arc pe cele două reazeme, după direcția
perpendiculară pe plan. Element structural principal - ​arcul​. ​Cupola sferică - rotirea arcului
în jurul unei axe verticale - cercuri paralele care sectioneaza sfera pe orizontală. Se poate
înțelege modul de funcționare prin analiza unei structuri metalice pentru acest sistem. Dacă
arcul este în plin cintru, atunci reacțiunile sunt mai mici.

Curs 

Def. ​Placile curbe sunt elemente structurale care au o dimensiune, grosimea, mult mai
mica decat celelalte doua.

La fel ca și plăcile plane, cele curbe sunt delimitate de doua suprafețe punctele egal
depărtate de cele doua suprafețe constituie suprafața mediană. Grosimea plăcii se măsoară
perpendicular pe suprafața mediană.

Caracteristici​ - forma curba

- material rigid
- preiau incarcarile prin stări de tensiune mai avantajoase decat grinzi sau
pereți
- sunt elemente raționale
Caracteristici geometrice
1 h 1
800 ≤ L ≤ 100
1 h 1
600 ≤ ρ ≤ 20
Clasificarea in functie de forma
1. de tip eliptic, ​k>0
2. de tip hiperbolic, ​k<0
3. de tip parabolic sau cilindric, ​k=0

1
Unde k= ρ ρ , ​unde 𝞺​1​ și 𝞺​2​ sunt razele de curbură.
1 2
Teoria generală a plăcilor curbe 

Starea de membrană
În anumite cazuri practice, momentele încovoietoare, de torsiune și tăietoare sunt
foarte mici și se pot neglija. Se poate admite ca pe grosimea plăcii tensiunile sunt uniform
distribuite.
Aceasta stare de tensiune se numește ​stare de membrană​; eforturile diferite de zero
sunt eforturile normale și de lunecare.

Condiții de realizare
- placa are rigiditate mica la incovoiere
- placa are rigiditate la încovoiere dar încărcarea și modul
de rezemare nu introduc momente incovoietoare
Condiții
1. Grosimea plăcii să fie constantă.
2. Raza de curbură să fie constantă.

3. Placa să fie acționată de forțe uniform distribuite.

4. Rezemarea plăcii să se facă în planul tangent al

suprafeței mediane.
5. Elementul structural să nu prezinte goluri, sau dacă
acestea există, ele să fie în vârful cupolei și axial
simetrice.

Cupola 

Def. ​Cupola este o placă curba de rotație avand

suprafața mediană generata de o curbă plană ce se rotește în jurul unei drepte - axa
de rotație.

Curba generatoare se numește meridian. Orice plan care contine axa de rotație este
un plan meridian. Un punct de pe meridian generează o curba numita cerc paralel.
Planele perpendiculare pe axa de rotație, continand cercuri paralele se numesc plane
paralele.

Un astfel de element structural îndeplinește condițiile de la starea de membrană, tensiunile

fiind uniform repartizate. Chiar dacă este monolită, o cupolă poate fi privită ca o sumă de
elemente pe care deja le cunoaștem - arce, cercuri, etc.
Mod de funcționare al cupolei
Considerăm cupola ca fiind alcătuită dintr-o suma de arce cu baza comuna. Arcul
este solicitat la compresiune. Se izoleaza un segment de element.

Cupole metalice
Pentru cupolele discutate, din zidarie sau beton, modul de funcționare a fost explicat
prin arcele meridiane și cercurile paralele. Spre deosebire de acestea, cupolele metalice nu
sunt continue, pentru realizarea lor se dispun efectiv meridiane și paralele cu rol structural.
Inchiderea se efectuează de obicei cu suprafețe vitrate, cu rol decorativ. Arcul preia
eforturile de compresiune - apare pericolul flambajului. Flambajul arcelor e împiedicat de
cercurile paralele care micsoreaza lungimea de flambaj a arcului pe intervalele dintre doua
cercuri paralele.

Comparație arc - cupola

Trebuie sa facem distincția dintre cele 2 elemente structurale - arc și cupola.

La aceeași deschidere, grosimea cupolei este mult mai mica decat cea a arcului. În arc
exista impingeri care trebuie preluate de elemente structurale masive; nu este cazul la
cupole - arcele și cercurile paralele conlucreaza, se susțin reciproc și realizeaza acest
element structural cu deschideri mari. La cupola deformațiile sunt foarte mici în comparatie
cu ale arcului, cercurile paralele impiedicand deformatiile și flambajul arcelor.
Accidentul de la Gara Austerlitz - Kengo Kuma
Betonul precomprimat - grinzile din beton precomprimat sunt realizate pe tronsoane mici,
îmbinate prin anumite procedee, dupa care grinda a fost pretensionata, ajutand betonul
împreuna cu armatura din otel sa fie supus unui efort inițial de compresiune înainte de a fi
pus în opera astfel incat eforturile de întindere care rezulta din exploatare să fie mai mici pt
ca ele se cumuleaza cu cele de compresiune.

Explicație:​ Una dintre grinzi a cedat. S-a rupt la mijlocul deschiderii. A fost pusă pe niște
pereti mulati. Grinda este realizata dintr-o sectiune U care se comporta bine la încovoiere,
dar cel mai prost la torsiune (secțiune cu pereti subtiri cu profil deschis). Grinda s-a rupt in
zona in care momentul este maxim, adica la mijlocul deschiderii. Nu a îndeplinit condiția de
rigiditate. În secțiunea de rupere s-a format o articulație plastică - s-a distrus o legatura din
cele 3 care asigurau continuitatea. Articulatia plastică transforma sistemul în mecanism -
accidentul este exemplul unui mecanism care s-a format.

DINAMICA CONSTRUCTIILOR - literally citeste cursul pana la slideul 11

● Acţiunile dinamice variază rapid ca intensitate, direcţie sau punct de aplicaţie,

determinând oscilaţiile structurii.Actiunea vantului asupra unui bloc turn poate fi
considerata o actiune atat dinamica cat si statica, depinzand de intensitate. Un vant
cu o intensitate obisnuita nu se manifesta la fel asupra a doua cladiri cu inaltime
diferite. El este preluat diferit ca incarcare statica. Niciodata nu putem decide daca
vantul este o stare statica sau dinamica decat daca analizam obiectul asupra caruia
se manifesta.

Cu cat un obiect are masa mai mica cu atat se va comporta mai bine la
cutremur!
Este de preferat sa se lucreze cu mase concentrate.
Curs mecanica: 14.01.2021

➔ INGINERIE SEISMICA

- Ingineria seismica este un capitol al dinamicii constructiilor care studiaza raspunsul seismic al
structurilor(determinarea starii de eforturi si deplasari ce apar in structura pe durata unei actiuni
seismice puternice).
- Eforturile sunt: forta axiala, forta taietoare, momentul incovoietor si momentul de torsiune;
genereaza tensiuni, sigma si tau, si deformatii sau deplasari;

R = 6370 km
- Cutremurele se produc in crusta continentala;
- Cutremurul de pamant este un fenoment natural care se
manifesta sub forma unei miscari a straturilor superficiale
ale scoartei cu amplitudini pe directii de propagare variabile
in timp; el incepe printr-un soc puternic produs intr-un loc
din scoarta numit focar sau hipocentru; proiectia acestui
punct(a focarului) pe suprafata scoartei dupa directia razei
se numeste epifocar sau epicentru.
 ◼ Cauzele cutremurelor:
1. Naturale:
• Endogene – legate de energia interioara a pamantului;
• Vulcanice – rare, de mica intensitate, locale;
• Tectonice (95% din totalul cutremurelor) – transformarea energiei potentiale in energie
cinetica;
• Exogene – meteoriti, scaderea brusca a presiunii atmosferice;
2. Artificiale – din cauza activitatii omului ce tulbura echilibrul scoartei terestre: explozii
distructive, accidentale, utile, prabusiri de mine etc;
- Energia declansata in focar se transmite in toate directiile sub forma de miscari ale straturilor
pamantului denumite unde seismice.
• Unde seismice primare (P) sau longitudinale :
- Sunt unde radiale focarului deci longitudinale in sensul
propagarii lor, avand efecte rapide de compresiune-
intindere, antrenand in miscare mediul;
- Viteza de propagare este mate (7-8 km/s), ajungand
primele la suprafata terenului; se propaga si in medii
gazoase, ceea ce explica zgomotele care insotesc
cutremurele;
• Unde seismice secundare (S) sau transversale:
- Se propaga normal pe directia radiala si produc
deformatii de forfecare; viteza de propagare este de 4-
5 km/s si nu se propaga prin gaze;

• Unde seismice lungi:

- Sunt unde de suprafata, superficiale sau marginale,
care apar ca urmare a influentei discontinuitatii
suprafatei pamantului;
- In afara acestora, datorita reflexiei si refractiei pe
suprafetele de separatie si discontinuitatilor din
scoarta, mai apar si alte tipuri de unde;

Miscari seismice

- Miscarile seismice sunt combinatii ale vibratiilor produse de undele seismice expuse mai sus;
traiectoria descrisa de un punct de pe scoarta terestra este o curba spatiala ce se determina prin
componentele sale dupa trei directii: verticala locului si doua directii orizontale perpendiculare
intre ele (N-S si E-V).
◼ Miscarea pamantului se inregistreaza sub doua forme:
• Deplasarea scoartei (seismograma):
• Acceleratia scoartei (accelerograma);
 ◼ Clasificarea miscarilor seismice:
• Miscari produse practic printr-un singur soc:
- Aceste cutremure au distanta epicentrala mica si perioade scurte de circa 0.2s si sunt relativ
moderate (Skopje -1963; Agadar,Maroc - 1960; San Salvador – 1965; Asissi, Italia – 1997 etc);
• Miscari de durata medie si cu vibratii extrem de neregulate:
- Au distanta focala medie si perioadele cuprinse intre 0.05-0.5s si 2.5-6s (El Centro, California);
• Miscari de durata relativ lunga si cu vibratii pronuntate:
- Distanta epicentrala este mare, de dimensiunile unei tarii medii; Mexico City – 1965(T=2-2.5s);
Romania – 1977 (T=1-1.5s);
• Miscari ale pamantului la scara foarte mare, cu deformatii permanente ale scoartei
terestre:
- Lunecari de teren, lichefierea solului, tasari importante;
- Au distante epicentrale foarte mari (China, 1965-1970);
◼ Focare seismice in Romania:
• Zona Vrancea – 40% din cutremurele ce afecteaza Romania;
- sunt de intensitate mare si se datoreaza unui focar situat sub muntii Vrancei, in curbura Carpatilor;
unde se intalnesc: placa Est Europeana, subplaca Intra Alpina si subplaca Moesica (se simte de la
Saint Petersburg si Moscova pana in Grecia);
- Focarele sunt cuprinse intr-o zona de 20-185km adancime; cele mai puternice cutremure se
produc cu intensitate maxima dupa tangenta la curbura Carpatilor cu o frecventa medie de 16 ani;
- Se mai produc si cutremure dupa normala la tangenta, cu intensitati mai mici si cu frecventa de 9
ani;
- Intensitatea seismica maximas e manifesta la 50km de la epicentru, in zona Panciu-Focsani,
deoarece in aceasta zona grosimea straturilor sedimentare este maxima; reflectarea mai departe
a undei seismice este in functie de perioada de vibratie proprie a rocilor; Astfel, lantul muntilor
Carpati amortizeaza puternic miscarea seismica spre Transilvania; In Baragan insa, unde
predomina straturi sedimentare slabe, intensitatea seismica este foarte mare;
• Banat – zona Oravita – Moldova Noua – exista un focar situat la 10-20km adancime;
• In vestul si nordul Banatului(zona de vest a Timisoarei) – exista o falie aproape verticala,
paralela cu cursul Muresului si la adancimea de 6-10km produce cutremure cu caracter
local;
• Maramures (5-15km);
• Dobrogea (5-15km)

Scari seismice
1. Scari subiective – apreciaza taria sau intensitatea cutremurelor intr-un punct al teritoriului si
se bazeaza pe observatii privind efectele asupra oamenilor, animalelor, constructiilor etc.
- cele mai cunoscute scari subiective sunt:
• Scara MSK (1964) Medvedev, Sponheuer, Karnik(Rusia) – Are 12 grade de intensitate;
• Scara MERCALLI modificata (MM) – are 12 grade de intesitate si este folosita in restul
lumii, neexistand o diferenta esentiala fata de scara MSK;
• Scara japoneza – folosita numai in Japonia, are 7 grade;
• Scara Rossi-Forel – are 10 grade (SUA);
 2. Scari obiective – apreciaza taria sau intensitatea cutremurului in epicentru in functie de
cantitatea de energie cinetica declansata in focar;

Scara magnitudinilor (Richter) 1940

- Magnitudinea este logaritmul zecimal al amplitudinii seismice masurata in microni la distanta de
100km de epicentru cu un seismometru standard ce are anumite caracteristici; pentru o crestere
a magnitudinii cu o unitate, energia din focar creste de 100 ori;

Zonarea seismica
- Realizarea unei contructii capabile sa erziste la actiunea seismica se bazeaza pe aprecierea
viitorului cutremur de intensitate maxima dintr-o zona data care poate solicita constructia pe
durata vietii ei; teritoriul unei tari se zoneaza in functie de inetnsitatea asteptata; aceasta
impartire se numeste macrozonare seismica si se bazeaza pe:
• Harta geologica a terenului;
• Distributia focarelor de cutremur;
• Analiza efectelor cutremurelor din trecut in regiunea respectiva;
• Corelarea datelor din zona respectiva du cele din tarile invecinate;
Mecanica: Curs 21.01.2021

◼ Principii de proiectare antiseismica a constructiilor:

- Forma de ansamblu a constructiilor si modul cum sunt asamblate elementele componente au un
rol foarte important in comportarea sub actiunea seismului; o structura, pentru a putea fi bine
conformata seismic, ar trebui sa aiba forme simple, regulate, pentru a limita amplitudinile
miscarilor provocate de actiunile dinamice si concentrarea eforturilor pe anumite elemente
structurale; in urma unui seism, aceasta regularitate permite diferitelor parti componente sa
oscileze in concordanta de faza, ceea ce reprezinta o comportare favorabila; oscilatiile defazate,
din contra, sunt periculoase; structurile neregulate pot conduce la p astfel de comportare, cu
efecte periculoase;
◼ Simplitatea structurala:
- Sistemul structural trebuie sa fie continuu si suficient de puternic pentru a asigura un traseu clar,
cat mai direct si neintrerupt al fortelor seismice, indiferent de directia acestora, pana la fundatii;
- Fortele seismice care iau nastere in toate elementele cladirii sunt preluate de plansee (diafragme
orizontale) si transmise structurii verticale, apoi transferate la fundatii si teren; proiectarea
trebuie sa asigure ca nu exista discontinuitati in acest drum; exemplu de discontinuitate: un gol
mare in planseu;
◼ Continuitatea:
- Orice discontinuitate in reprezentarea unei structuri conduce la o concentrare de tensiuni si de
deformatii; o structura discontinua este defavorabila deaorece poate determina un mecanism de
cedare local;
- Principiul continuitatii se manifesta, de asemeni, in detalii, recomandandu-se:
• Evitarea sectiunilor slabite;
• Realizarea grinzilor si stalpilor astfel ca axele lor sa fie concurente;
• Evitarea schimbarilor bruste de directii ale elementelor portante;
• Evitarea schimbarilor bruste de latimi ale elementelor portante, de unde rezulta ca
latimile grinzilor si stalpilor concurente trebuie sa fie comparabile;
• Conceperea riguroasa a imbinarilor elementelor prefabricate;
• Alegerea zonelor de imbinare ale elementelor, in sectiuni in care eforturile sunt reduse;
◼ Exemple:
- Asimetrie arhitecturala generala in plan si pe verticala; stalpi
lamelari cu forme si rapoarte h/b nerationale; continuitati pe
verticala cu stalpi in forma de L sau circulari, amplasati neuniform
in plan; discontinuitati si dezaxari de stalpi pe vericala; stalpi
exteriori si de colt dimensionati numai la forte gravitationale;
- Lipsa de continuitate pe verticala a numerosi stalpi, cu rezemari
indirecte de ordinul 2,3 si 4; astfel, inainte de impunerea
reglementarilor de proiectare antiseismica a structurilor se practicau sisteme structurale care nu
transmiteau direct incarcarile la teren, utilizand stalpi rezemati pe grinzi care, la randul lor,
reazemau pe alte grinzi;
- Grinzi cu sectiuni mari rezemate pe stalpi slabi, sau grinzi transversale inguste, cu armaturi
insuficient ancorate in stalpi, procente de armare sub cele minim practicate;
◼ Regularitatea in plan:
- Actiunea orizontala a cutremurelor se manifesta bidirectional; de aceea elementele structurale
se vor dispune in plan intr-un sistem ortogonal, in masura sa ofere caracteristici de rezistenta si
de rigiditate suficienta dupa cele doua directii principale;
- Sistemele structurale pot fi diferite in cele doua directii;
◼ Geometria (configuratia structurii):
- Structura trebuie sa fie cat mai regulata, distribuita cat mai uniform in plan, permitand o
transmitere directa si pe un drum scurt a fortelor de inertie aferente maselor distribuite in cladire;
simetria in plan ar trebui sa coincida cu simetria structurii;

- Cand nu este posibil, se apeleaza la fractionarea structurii in volume simple separate prin rosturi
seismice;

• Raportul lungime/latime in plan:

- In timpul unui seism, terenul nu se deformeaza uniform,
deoarece nici constitutia sa nu este omogena; atunci cand
lungimea constructiei este mare in raport cu latime, apar
deformatii diferentiate care se cumuleaza cu cat lungimea este
mai mare; este de preferat ca raportul intre latime si lungime sa
fie de circa 1/3; cand se doresc lungimi mai mari, se realizeaza
tronsoane separate prin rosturi;
- Daca exista retrageri in plan, trebuie sa se incadreze intre
anumite valori:
◼ Regularitatea pe verticala:
- Structura trebuie sa prezinte, pe cat posibil si uniformitate pe verticala constructiei, pentru a
elimina aparitia unor zone sensibile in care concentrarea unor eforturi sau deformatii plastice ar
putea produce ruperi premature;
- Sistemul structural se dezvolta monoton pe verticala, fara variatii de la nivelul fundatiei pana la
varful cladirii; daca exista retrageri pe inaltimea cladirii,a cestea nu depasesc, la oricare nivel, 20%
din dimensiunea de la nivelul imediat inferior;

- Daca elementele structurale se reduc de la baza la varful

structurii, variatia rezistentei si rigiditatii laterale trebuie
sa fie uniforma, fara reduceri bruste de la un nivel
inferior la un nivel superior.
- Principiul distributiei continue si uniforme a elementelor
structurale impune asigurarea continuitatii stalpilor si
peretilor structurali, pentru a impiedica aparitia “parterului flexibil” sau a etajului “moale”;

Regularitatea elementelor Parter flexibil

structurale pe verticala
- Nivelurile „transparente” sunt foarte folosite la spatiile comerciale, birouri, receptii la hoteluri etc;
ele nu sunt deloc recomandate in zonele seismice deoarece conduc la etaje flexibile;

- Cand nivelurile transparente sunt mai flexibile decat alte niveluri, apar mecanisme locale care pot
determina cedarea constructiei;

◼ Rigiditate si rezistenta la torsiune:

- Structura trebiue sa fie inzestrata cu

suficienta rezistenta si rigiditate la torsiune
pentru a limita manifestarea unor miscari de
torsiune in ansamblu a constructiei care ar
putea spori periculos eforturile si deplasarile
orizontale ale cladirilor; solutia cea mai
eficienta este dispunerea adecvata a unor
elemente suficient de rigide si rezistente pe
permietrul constructiei (cel putin doua in
fiecare directie);
- Rasucirea se produce in jurul unei axe verticale prin rotirea tronsoanelor mai putin rigide in jurul
tronsoanelor rigide (fig. a si b); evitarea rasucirii o facme prin elemente de contravantuire dispuse
corect;

◼ Rasucire in jurul nucleului rigid:

- Daca la o cladire situata intr-o zona lipsita de risc
seismic nucleele centrale reprezentate de casa scarii
sau casa liftului pot fi dispuse oricum, la aceeasi
cladire, aflata intr-o zona seismica, pozitionarea
acestora conditioneaza rezistenta si rigiditatea la
torsiune;
◼ Rosturi seismice:
- Rosturile seismice se prevad in scopul de a separa intre corpurile de constructie cu caracteristici
dinamice diferite, pentru a le permite sa oscileze independent sub actiunea miscarilor seismice
sau pentru a limita efectele eventualelor coliziuni;
- In cazul in care rosturile separa tronsoane cu caracteristici dinamice si constructive similare,
acestea pota vea dimensiunile stabilite din conditia de rost de dilatatie-contractie;
- In cazul in care corpurile de cladire invecinate au: caracteristici dinamice (mase, inaltimi, rigiditati)
foarte diferite; rezistente alterale diferite (exemplu: cand o constructie noua este situata langa o
constructie veche, cu vulnerabilitate seismica ridicata); au unul fata de celalalt pozitii excentrice;
au planseele decalate pe verticala; -> latimea rostului se dimensioneaza punand conditia ca in
timpul cutremurului tronsoanele separate prin rost sa nu se afecteze prin coliziune, atunci canda
cestea ar oscila defazat;
◼ Latimea rosturilor:

∆= 𝑑1 + 𝑑2 + 20𝑚𝑚

o di – deplasarile maxime ale celor doua tronsoane

sub actiunea incarcarilor seismice orizontale la
nivelul extremitatii superioare a corpului de cladire
cu inaltime mai mica;
o ∆ - latimea necesara rostului seismic;
- In cazurile in care se adopta elemente de mascare a
rostului, acestea vor fi astfel alese incat sa nu aiba o
influenta semnificativa asupra oscilatiilor corpurilor
de caldire invecinata, iar in cazul degradarii
 elementelor de mascare sa nu existe riscul de desprindere si de cadere a unor piese care sa
pericliteze viata oamenilor;

◼ Conditii referitoare la masele constructiilor:

- In vederea reducerii efectelor nefavorabile datorate pozitionarii neregulate a inacrcarilor masive,
se va urmari dispunerea cat mai uniforma a incarcarilor gravitationale pe plansee, atat in plan cat
si pe verticala;
- Masele aplicate pe constructie sunt distribuite uniform; asta inseamna ca la nici un nivel masa
aferenta nu este mai mare cu mai mult de 50% decat masele aplicate la nivelurile adiacente;
- Structura nu prezinta discontinuitati pe verticala, care sa devieze traseul incarcarilor catre
fundatii;
- In vederea reducerii fortelor de inertie seismice care actioneaza asupra constructiilor se va urmari
realizarea de constructii cu mase cat mai mici; in acest scop:
• La realizarea elementelor nestructurale: invelitori, termoizolatii, sape, pereti de
compartimentare si de inchidere, parapete de balcoane etc, se vor utiliza materiale
usoare; de asemeni se va reduce grosimea tencuielilor si a sapelor de egalizare, a
straturilor pentru realizarea pantelor si se va micsora greutatea elementelor
ornamentale;
• La cladirile cu regim ridicat de inaltime si/sau cu mase mari se recomanda utilizarea
betoanelor de inalta rezistenta in elementele structurale, in special la stalpi si grinzi;
 • La acoperisul halelor, parter cu deschideri mari, se vor aplica solutii din materiale usoare;
• In cazul cladirilor cu functiuni diferite pe inaltime se recomanda ca activitatile care implica
incarcari utile mari sa fie plasate la nivelurile inferioare;
◼ Fixarea elementelor nestructurale:
- Prima cauza a mortii in cazul cutremurelor de mica intensitate este caderea elementelor
nestructurale prost fixare sau avand rezistenta scazuta, plasate la inaltime: seminee, elemente
decorative de fatada, vitraje aplicate, pereti interiori despartitori asezati simplu pe sol, biblioteci,
echipamente tehnice etc;
Sistemul dinamic vibrant 
Def. ​Este o asociere dintre următoarele caracteristici:
● inerțială (evidențiată prin masă)
● disipativă (capacitatea de amortizare a sistemului)
● elastică (include proprietăți de deformabilitate ale structurii)

Forța de inerție

Efectul dinamic al unei forţe poate fi evaluat sub forma efectului său static, la care se
adaugă forţa suplimentară de inerţie, ce depinde de acceleraţia imprimată masei corpului.

Avem:
N + Fi − G = 0
N − ma − G = 0
Și deci:
N = G + ma = G + a · G
g =G 1+( a
g ) , ​adică N = μ·G
a
cu μ=1+ g -​ ​coeficient dinamic

În exemplul cu macaraua, ​coeficientul dinamic arată că greutatea corpului este

amplificată datorită inerției.

Încărcări prin șoc

​ e grindă cade brusc o greutate, forța fiind

P
echivalentă cu greutatea, înmulțită cu coeficientul
dinamic.
De menționat că în cazul h=0, adică la așezarea
bruscă a bilei pe suprafața, aceasta preia de 2 ori
greutatea obiectului.
*Rezolvare problemă în ​ts10 slide 16.​ Se
calculează valorile pentru σ max ​precum și săgeata
maximă și forța dinamică.

Caracteristici elastice
Def. ​Flexibilitatea, δ , este deplasarea pe direcţia gradului de libertate dinamică
atunci când pe direcţia gradului de libertate dinamică acţionează o forţă egală cu unitatea.
 Def. ​Rigiditatea, k, este forţa care, aplicată în dreptul masei, pe direcţia Gradului De
Libertate Dinamică produce o deplasare egală cu unitatea.

Sistemul poate fi pus în oscilaţie printr-o deplasare iniţială, uo, o viteză iniţială sau o
forţă perturbatoare. După punerea sistemului în mişcare, asupra masei acţionează:
● Forţa perturbatoare, F(t)
● Forţa de inerţie, Fi=ma(t)
● Forţa de amortizare, Fa=cv(t)
● Forţa elastică, Fe=ku(t)
Amplitudinea ​reprezinta
valoarea maxima a
elongatiei(adica a deplasării la
un moment dat).
Pulsaţia, ​w, este numărul de
oscilaţii complete efectuate în
(2pi) secunde.

Perioada​, T, este intervalul de timp în care se produce o oscilaţie completă.

Frecvenţa​, f, numărul de oscilaţii complete efectuate în unitatea de timp.

Sisteme cu mai multe grade de libertate

În mod obișnuit se folosesc sisteme cu minim 3 grade

de libertate.
În momentul în care masa sistemului se concentrează
în 2 puncte, m​1 concentrată în capătul liber și m​2​, sistemul are 2
grade de libertate dinamica, fiind necesara cunoasterea
deplasarii celor doua puncte. In acest caz, exista doua moduri
proprii de vibratie - adica doua feluri in care vibrează sistemul -
poate vibra cu panta zero dupa oricare din cele doua directii
stabilite de cele 2 puncte.

În cazul unui sistem cu GDL=3 se analizează cele 3 moduri proprii de vibraţie, dintre
care se alege modul propriu fundamental de vibraţie, care corespunde pulsaţiei minime
(w​min)​ - cel mai defavorabil.

Pentru o clădire cu 27 de niveluri se analizeaza primele 3 moduri proprii de vibratie

după care se alege cel mai defavorabil.
Rezonanța
Orice corp de pe pamant vibrează la acțiunea unei forțe exterioare - acestea se
produc în funcție de caracteristicile dinamice ale sistemului - un bloc va vibra în funcție de
pulsația sa proprie.
În momentul în care din afara se exercita o altă mișcare de vibrație, cele doua mișcări
intra în coliziune, ambele având anumite pulsații. Dacă se întâmplă ca pulsațiile să fie
apropiate, corpurile intră în rezonanță - conducând la efecte dinamice periculoase.
Când o forță este aplicată ritmic unei structuri, cu aceeaşi perioadă cu cea a
structurii, se spune că forţa ​este în rezonanţă cu aceasta​. Forţele rezonante ​nu produc
efecte imediat​, ca forţele de impact, dar efectele lor cresc în mod continuu în timp şi pot
deveni catastrofale dacă durează destul de mult. ​*anecdotă despre viața profei din clasa a 2-a despre mers la o biserică, mor*