Trei cărări

Posted by Razvan on 29/08/2012 in Gânduri de Lumină







Apreciaza articolul (55 Voturi)

Cu mult timp in urma, erau trei prieteni care au facut juramant sa urce pe varful inzapezit al unui
munte, ca sa se aseze la picioarele unui om intelept care traia acolo si sa invete din intelepciunea
lui.

Pornind impreuna la drum, au ajuns la o rascruce, de unde se faceau trei carari diferite,  fiecare
ducand spre creasta muntelui si spre omul cel plin de  intelepciune.

Prima carare urca drept pe munte. Era calea cea mai scurta, dar foarte abrupta si plina de
pericole.

A doua cale,  patrundea si urca printr-un canion ingust si accidentat, batut de vanturi puternice.

A treia cale mergea de jur imprejurul muntelui, in curbe line, pana in varf.

Dupa lungi discutii despre calea pe care ar fi trebuit s-o urmeze,  fiecare dintre cei trei prieteni si-
a ales o alta carare din cele trei,  nereusind sa se puna de acord nicicum, astfel ca s-au despartit si
fiecare a pornit spre varful muntelui, pe calea lui.
Dupa sapte  zile,  a ajuns in varf cel care urcase pe calea directa dar abrupta, extenuat si
sangerand tot de pe urma ranilor dobandite pe cale. El se aseza la picioarele inteleptului si
astepta, in tacere, sosirea prietenilor sai.

Dupa  sapte  saptamani, al doilea prieten, care urcase prin canionul cel ingust si batut de vanturi,
sosi si el  in varf, ametit si tulburat si el de dificilul drum. Si el se aseza la picioarele inteleptului,
asteptandu-l pe cel care alesese calea cea lunga, cea care serpuia in jurul muntelui.

In fine, dupa sapte luni sosi si cel de-al treilea, plin de lumina si de pace launtrica. De cum se
aseza si el la picioarele inteleptului, ceilalti doi si-au manifestat furia fiindca il asteptasera atat de
mult si fiindca ei avusesera atat de mult de suferit, in timp ce urcusul lui fusese o binecuvantare.

Inca o data se luara la cearta, discutand care carare era cea mai corecta de urmat catre intelept.
Si il intrebara pe intelept, care era adevarul.

Inteleptul il intreba pe primul sosit, ce a invatat pe calea aleasa de el. Cel care suferise cel mai
mult a raspuns: “Am invatat ca viata poate fi foarte scurta si ca drumul ei poate fi greu de
indurat.  Am  alunecat si am cazut pe drum si m-am ranit in cazaturile mele si pentru fiecare pas
inainte, faceam efort cat pentru doi pasi. Inteleptule, am ales eu calea cea justa catre tine? ”
Inteleptul ii raspunse printre lacrimi de compasiune: ” Da, iubitul meu, justa a fost calea ta! “

Apoi inteleptul  il intreba pe al doi-lea sosit, ce a invatat pe calea sa.  Cel care a ajuns sus cu
mintea tulbure din cauza vanturilor puternice, a raspuns:” Am invatat ca drumul vietii nu poate fi
prevazut intotdeauna si ca nu te conduce mereu catre tinta dorintelor tale. Uneori credeam ca
stiu calea, ca sa constat apoi ca drumul isi schimbase directia si ma conducea din experienta in
experienta, pana cand m-am trezit ca am ajuns in fata ta. Inteleptule, am ales eu calea cea justa
catre tine ? ” Inteleptul  ii raspunse cu vocea intelegerii: ” Da, iubitul meu, justa afost calea ta!
”

In fine,  inteleptul  il intreba si pe cel de-al treilea, ce a invatat el pe calea lui. Cel care a ajuns
luminos si calm, a raspuns: ” Am invatat ca daca mergi prin viata, avand rabdarea ca tovaras
de drum, calatoria nu mai este o povara pe care o porti, ci un miracol pe care il traiesti. Calea e
dreapta si urcusul e bland, atunci cand iti luminezi drumul cu iubire. Inteleptule, am ales eu
calea justa catre tine ? ” Inteleptul  raspunse cu zambetul luminos al iubirii: ” Da, iubitul meu,
justa a fost calea ta ! “

Atunci cei trei prieteni si-au inclinat capetele cu reverenta, caci aflasera, in sfirsit, adevarul etern.

Read more: http://filedelumina.ro/2012/08/29/trei-carari/#ixzz2iRUtVTsZ

Inteligența și forța
Posted by Razvan on 14/05/2013 in Articole







Apreciaza articolul (116 Voturi)

Un bătrân maestru de arte marțiale călătorea odată cu un vaporaș pe un râu. Printre pasageri era
și un tânăr recalcitrant care îmbrâncea și înjura pe toată lumea, lăudându-se că este invincibil. La
un moment dat, se legă și de bătrân, împingându-l pentru a trece mai departe. Maestrul nu zise
nimic și se feri din calea lui.
La un moment dat, făcându-i-se foame, maestrul scoase din traistă niște pâine și se așeză s-o
mănânce. Tânărul cel obraznic se apropie și-i zise:
- Moșnege, mi-e foame, dă-mi mâncarea ta!
Bătrânul rupse pâinea în două și-i întinse o jumătate.
- Tu n-auzi că mi-e foame? Dă-mi toată mâncarea!
- Dacă îți dau tot, eu rămân flămând.
- Și ce-mi pasă mie? Ori îmi dai tot, ori te omor în bătaie?
Atunci maestrul îi zise:
- Accept provocarea ta. Dar dacă ne batem, pe acest vas mic nu avem loc să ne desfășurăm. Uite
acolo o insuliță. Luăm barca asta mică și mergem și luptăm acolo. Vorbesc eu cu căpitanul
vasului.
- Ha ha ha. Moșnege, tu nu știi cine sunt eu. Abia aștept să te snopesc în bătaie.
Cei doi luară barca și se duseră pe insuliță.
- Din câte știu, regula duelului e să stăm spate în spate și să ne îndepartam unul de altul 20 de
pași, spuse bătrânul. Numară tu cu glas tare, pașii.
Tânărul începu numărătoarea, făcând pașii ceruți de bătrân. La 20 se întoarse brusc și se repezi
spre bătrân să-l distrugă. Dar ramase încremenit. Bătrânul vâslea vesel spre vaporaș.
- Lașule, fricosule, strigă tânărul. Ce stil de luptă practici tu?
- Stilul meu se numește necombativ. Folosindu-ți mintea și mai puțin mușchii, poți câștiga
multe confruntări!
Tânărul rămase pe insuliță, aruncând cuvinte grele la adresa bătrânului.
Maestrul însă și-a continuat călătoria pe vas, bucuros că nu trebuise să lupte. L-ar fi ucis pe
tânăr, cu o singură lovitură.

Sursa: kimhodao

Read more: http://filedelumina.ro/2013/05/14/inteligenta-si-forta/#ixzz2iRWc0Osq