Proteze Totale Toate Slide Urile

TEHNOLOGIA PROTEZEI
TOTALE
Șef de lucrări Dr. Alexandru

Ștefârță
Lingura individuală
• Portamprentă individualizată, adaptată particularităţilor
câmpului protetic al pacientului
• Suportul rigid al materialului de amprentare funcțională
• Se realizează pentru a obține o bună închidere marginală
• Se obține succiunea și adeziunea pentru viitoarea proteză
Elementele componente ale lingurii individuale:
Baza lingurii individuale

• acoperă întreaga suprafaţă de sprijin a câmpului protetic şi
urmăreşte conturul marginal marcat
• grosime de aproximativ 1,5 mm
• marginile să fie in contact intim cu periferia modelului
• să nu prezinte perforații pt a permite verificarea testelor de
succiune.
Accesoriile
• mâner, butoni de presiune, întărituri şi, uneori, borduri de
ocluzie
Accesoriile
Mânerul lingurii
• are forma paralelipipedică,
• dimensiunile şi poziţia celor doi incisivi centrali (h= 10 mm l= 17mm )
• respectă libertatea de contracţie a orbicularului
• are rol în manipularea lingurii individuale în timpul adaptării acesteia şi în amprentarea
finală.
Butonii de presiune
• blocuri paralelipipedice, se poziţionează în zona premolară mandibulară.
• rolul lor este în distribuţia uniformă a presiunilor pe câmpul protetic în timpul amprentării
şi în menţinerea în poziţie corectă a lingurii pe câmpul protetic.
• Proeminențe paralelipipedice de:
- 5mm inalțime;
- 2-4 mm lațime;
- 15 mm lungime.
Accesoriile
Întăriturile din sârmă (Ø 1,5mm)

• se utilizează la lingura individuală mandibulară din placă de bază, în
grosimea bazei pe vf crestei.
• Sârmă Ø 1-1,5mm, 8-10 cm lungime
• Lingura acrilică este îngroșată la nivelul crestei
• La maxilar se poate folosi o bucată de placă de bază pe fața orală a
plăcii palatinale
Bordurile de ocluzie
• se utilizează în unele tehnici de amprentare, fiind realizate din
ceară, stents sau răşini acrilice.
• imită aspectul arcadelor naturale.
• Utilizate pentru amprentarea finală și determinarea rel intermaxilare
cu mijloace grafice intra si extra orale
Caracteristicile lingurilor individuale
• Confecționate pe modelul preliminar

• Sunt stabile pe modelul preliminar
• Au rigiditate pentru a nu se deforma în timpul amprentei finale
• Sunt bine adaptate pe câmpul protetic, nu depășesc limitele trasate pe
model
• Se pot insera și dezinsera cu ușurință
• Grosimea marginilor corespunde fundurilor de sac
• Marginile sunt rotunjite si decupate în dreptul frenurilor și bridelor
Lingurile individuale se pot realiza din:
• placă de bază
• răşini acrilice auto sau
termopolimerizabile
• poliesteri
• materiale fotopolimerizabile
• metal (turnare, ştanţare)
Lingura din placă de bază
Tehnica de realizare:
-delimitarea pe modelul preliminar a zonei de sprijin, sunt insemnate limitele

mucoasei fixe, se ocolesc frenurile, bridele, creasta milohioidiană si cele 2/3
anterioare ale tuberculului piriform.
-izolarea modelului prin introducerea in apa 3-5 min.
-baza lingurii -2 mm grosime si acopera intreaga mucoasa fixa.
-marginile bazei- până la linia trasată cu creionul chimic, rotunjite, de grosime
1,5-2 mm.
-aplicarea manerului si butonilor
-intaritura – sarma cu diametrul 1-1,5mm si lungime de 8-10 cm.
Lingura din acrilat autopolimerizabil
Tehnica de lucru:
-delimitarea zonei de sprijin;
-izolarea modelului-solutii alginice sau lacuri speciale;
-prepararea pastei de acrilat autopolimerizabil;
-modelarea bazei lingurii – placa de acrilat in stare plastica se
aplica pe suprafata modelului indepartand apoi excesul ce
depaseste limitele trasate;
-din restul de acrilat se realizeaza manerul si butonii;
-lingura se mentine in contact cu modelul, inca 10-15 min pana la
definitivarea reactiei de polimerizare;
-prelucrarea lingurii prin rotunjirea si netezirea marginilor cu
ajutorul instrumentelor abrazive.
Lingura din acrilat termopolimerizabil
-delimitarea zonei de sprijin;

-izolarea modelului- apă, apă saponată sau apă cu
detergenți.
-modelarea machetei viitoare linguri din folie de ceară de
1,5-2 mm.
-ambalarea machetei în pastă de ghips;
-izolarea tiparelor;
-prepararea pastei de acrilat termopolimerizabil;
-termopolimerizare;
-dezambalare si prelucrare.
Amprenta finală
• Înregistrează dinamic detaliile câmpului protetic, obținută cu materiale de
amprentare cu calități speciale, susținute de linguri individuale.
• Lingurile individuale sunt adaptate pe campul protetic si controlate prin teste

specifice pentru maxilar si pentru mandibula până ce prezintă o stabilitate bună
pe câmpul protetic.
• Redă cu fidelitate maxima zona de sprijin si zona de succiune a câmpului protetic.
• Grosimea marginilor viitoarei proteze este prefigurată cu exactitate din faza de

amprenta a fundurilor de sac.
Amprenta finală
• Amprentele compresive exercită o anumită presiune asupra mucoasei fixe,
căutând să se obţină la periferie un surplus de mucoasă necesar închiderii
marginale. Sunt recomandate în cazul câmpurilor protetice dure, cu rezilienţă
scăzută a mucoasei.
• Amprentele de despovărare sunt indicate în cazul câmpurilor protetice

sensibile, incapabile să suporte presiuni. Aceste zone sensibile pot fi protejate
de acţiunea compresivă a materialelor de amprentă astfel:
- Costa recomandă crearea de orificii în dreptul zonelor sensibile;
- Pedro Saizar este de părere că lingura individuală trebuie să fie distanţată în
totalitate de mucoasa câmpului protetic;
- Lejoyeux recomandă folierea pe model a zonelor sensibile înainte de
realizarea lingurii individuale;
Realizarea orificiilor este metoda cea mai bună, dar în cazul unor exostoze, torus
proeminent, se recomandă şi folierea modelului pentru a preveni în acest fel
bascularea lingurii pe câmpul protetic.
Amprenta finală
Alegerea materialului de amprentă se face în funcţie de calitatea mucoasei fixe.
Există tehnici de amprentare care utilizează un singur material de amprentă, cu
condiţia ca lingura individuală să fie foarte bine adaptată pe cămpul protetic şi
există tehnici ce recomandă utilizarea mai multor materiale de amprentă cu
scopul de a realiza cât mai multe din obiectivele amprentei finale. În principiu,
primul material mai consistent se utilizează pentru realizarea închiderii
marginale, iar materialul mai fluid pentru amprentarea cât mai fidelă a
suprafeţei de sprijin.
Materiale de amprentă:
-pasta ZOE
Indicaţii:
• - câmpuri protetice moi şi intermediare la maxilar şi mandibulă
• - câmpuri protetice cu atrofie mare la maxilar şi mandibulă
• - câmpuri protetice neretentive sau foarte puţin retentive la maxilar şi mandibulă
-materiale elastice de tipul alginatelor;
-materiale elastice de tipul elastomerilor de sinteza;
Indicaţii:
- câmpuri protetice moi, medii şi dure la maxilar şi mandibulă.
- câmpuri protetice retentive la maxilar şi mandibulă
-materiale bucoplastice;
-materiale termoplastice
Amprenta finală
Analiza amprentei funcționale:
• centrarea lingurii pe câmpul protetic

• amprentarea în întregime a câmpului protetic
• stratul de material va fi subţire şi uniform
• să nu existe zone din lingură neacoperite cu
material de amprentă.
• modelajul marginilor conform fundurilor de sac
Amprenta finală
Configuratia marginilor amprentei la
maxilar
-pe linia mediana prezinta impresiunea

frenului buzei superioare;
-corespunzator incisivilor, marginea este mai
subtire;
-corespunzator caninilor, marginea este mai
inalta si mai groasa;
-corespunzator premolarilor sunt 2 incizuri
lasate de bridele gingivo-bucale laterale;
-in zona molarilor, marginea este mai groasa;
-corespunzator tuberozitatii, grosimea si
inaltimea sunt variabile, in functie de
existenta, aspect si dimensiunile lor.
Amprenta finală
Configuratia marginilor amprentei la
mandibula
-pe linia mediana – 2 incizuri date de cele 2

frenuri(al buzei si lingual);
-in dreptul incisivilor, marginea este mai subtire;
-corespunzator caninilor, marginea este mai
lunga si mai groasa;
-in dreptul PM, marginea este mai groasa +
impresiuni lasate de bridele gingivo-bucale
laterale;
-in dreptul molarilor, marginea se ingroasa
treptat;
-lingual, antero-paramedian, 15mm, marginea
este mai groasa;
-paralingual in dreptul PM si M marginea este
subtire;
-extremitatea distala are imprimata 2/3
anterioare ale tuberculului piriform.
Modelul definitiv
Caracteristici:
-obținut prin turnarea în amprenta definitivă;
-reprezinta copia exactă a câmpului protetic;
-reda cu fidelitate suprafața zonei de sprijin si zonei de
succiune;
-confecționat din materiale dure
Foloseste pentru:
-completarea examinării campului protetic;
-confecționarea șablonului de ocluzie;
-confecționarea machetei protezei;
-obținerea tiparului.
Modelul definitiv
Tehnica de confectionare
• Indiguirea amprentei;
• Cofrarea amprentei;
• Izolarea;
• Prepararea pastei;
• Turnarea;
• Demularea;
• Fasonarea soclului.
Modelul definitiv
Indiguirea amprentei
-se realizează pentru a evidenția marginile funcționalizate ale

amprentei
-lipirea unui rulou de ceara cu diametrul de 4-5mm la o distanta de 3-4
mm de marginile amprentei pe fata exterioara;
-astfel modelul va prezenta la nivelul fundurilor de sac un perete ce-l
delimiteaza spre exterior, inalt de 3-4 mm si gros de 4-5 mm;
-la amprenta mandibulara, la nivelul fundurilor de sac lingual se lipeste
o placuta de ceara asemanatoare planseului.
Modelul definitiv
Cofrarea amprentei
-consta in fixarea unei benzi de ceara lata de 1,5cm

față depunctul cel mai înalt al amprentei, împrejurul
ruloului utilizat pt îndiguire.
Scop:
-pasta de ghips turnata in amprenta este vibrata, fara
sa mai curga lateral;
-soclul modelului – dimensiuni corespunzatoare.
Modelul definitiv
Izolarea
-amprentele sunt spalate sub jet de apa
Prepararea pastei
-prin amestecarea manuala sau mecanica a pastei de ghips cu apa.
Turnarea
-masa vibratorie – structura densa si omogena a modelului.
-modelul functional va avea soclul de 10mm in dreptul boltii palatine iar la periferia
campului protetic mai inalt cu 3-4 mm si lat de 5 mm.
Demularea
*se face diferit in functie de natura materialului de amprenta.
• Pt materiale bucoplastice, termoplastice si pasta ZOE – prin incalzirea
in apa;
• Pt materiale elastice – prin tractionarea amprentei de pe model.
Fasonarea soclului
-sa reduca dimensiunile soclului
-sa contrureze forma asemanatoare cu cea a campului protetic;
-daca amprenta a fost indiguita si cofrata – soclarea este facuta doar pt
finisarea formei.
Cunoștințe minime
• Descrieți elementele componente ale lingurii
individuale.
• Descrieți tehnica de realizare a lingurii individuale
din placă de bază.
din placă foto.
din acrilat autopolimerizabil.
• Analiza amprentei funcționale.
• Descrieți tehnica de îndiguire și cofrare a amprentei
funcționale și obținerea modelului definitiv.
Vă mulțumesc!
TEHNOLOGIA PROTEZEI
TOTALE

Ștefârță
Șabloanele de ocluzie
• Piese auxiliare indispensabile în
tehnologia protezelor totale;
• Necesare pt determinarea și
înregistrarea relațiilor
intermaxilare;
• Reproduc aproximativ baza și
arcadele dentare artificiale ale
viitoarei proteze;
Componente:
-baza șablonului;
-bordurile de ocluzie.
Baza șablonului
-asemănătoare cu lingura individuală;

-confectionată de obicei din placă de bază;
-este confectionată din rasini acrilice dacă:
• Condițiile de menținere și stabilitate oferite
de câmpul protetic sunt deficitare;
• Când sunt prevăzute înregistrări grafice pt
determinarea relației intermaxilare.
-trebuie să fie bine adaptată pe modelul final,

să nu basculeze
-marginile șablonului reproduc fundurile de sac
-poate fi armată pentru a i se mări rezistența
Bordura de ocluzie
-forma și dimensiunea asemănătoare cu ale arcadei dentare;

-pozitionată corespunzător mijlocului crestei alveolare;
-realizată din ceară roz sau Stent`s;
-inălțime- 10 mm anterior, 8 mm posterior;
-lațime – 6 mm frontal, 8 mm în zona molarilor;
-limita posterioară a bordurii se oprește în unghi de
45⁰ la 1,5 cm față de tuberozitate sau tuberculul
piriform
-muchiile rotunjite, suprafețe plane;
-solidarizată la baza șablonului prin lipire cu ceară.
Caracteristicile șabloanelor de ocluzie:
bază rigidă, nedeformabilă, rezistentă la

-
presiune, în contact intim cu suprafața

câmpului protetic;
-marginile șablonului au forma și dimensiuni
corespunzătoare fundurilor de sac;
-șablonul poate fi îndepărtat și repus pe model
-bordurile de ocluzie montate corect pe crestele
alveolare;
-bordura de ocluzie să fie simetrică pe linia
mediană
-înalțimea șablonului maxilar este de 20-22mm
iar cel mandibular 18-20 mm
Înregistrarea grafică a relațiilor
intermaxilare
• Se face cu ajutorul plăcuțelor

Gerber
• Vârful arcului gotic reprezintă
poziția neutrală a mandibulei
• Pacientul realizează mișcarea
de propulsie si de lateralitate
Determinarea relațiilor
intermaxilare
Pentru poziţionarea tridimensională a celor două modele
în laborator trebuie parcursă o etapă clinică de
înregistrare a relaţiilor intermaxilare.
În urma pierderii dinţilor, la edentatul total, au dispărut

rapoartele ocluzale determinate de contactele dento-
dentare şi ca atare determinarea relaţiilor intermaxilare
întâmpină unele greutăţi. Rămâne practic nemodificată
la edentatul total poziţia de relaţie centrică.
Obiectivul final al determinării relaţiilor intermaxilare îl

constituie determinarea şi înregistrarea relaţiei centrice.
Relaţia centrică (RC) nu are nimic de-a face cu prezenţa

dinţilor, ea fiind o poziţie reproductibilă şi în absenţa lor.
RC reprezintă o relaţie conceptuală dintre maxilar şi

mandibulă.
intermaxilare
• Anatomic, RC este definită ca poziţia mandibulei faţă de maxilar
atunci când discul articular se află în cavitatea glenoidă, iar
condilul este în poziţia cea mai superioară şi anterioară.
• Conceptual, RC este definită ca poziţia mandibulei faţa de
maxilar atunci când muşchii masticatori sunt în poziţie relaxată
şi de echilibru.
• Semnificaţia relaţiei centrice: aceasta este o poziţie de referinţă
a aparatului dento-maxilar, reproductibilă şi înregistrabilă atât la
pacienţii dentaţi, cât şi la cei edentaţi.
intermaxilare
Etajele feței:
• Etajul superior : cuprins între linia
subnazală și linia intersprâncenoasă.
• Etajul inferior : cuprins între menton și o
linie care trece pe sub aripile nasului (linia
subnazală).
Linia Camper: este linia care unește
punctul tragus cu punctul subnazal de pe
ac parte a feței. Planul de ocluzie al dinților
laterali este paralel cu aceasta linie;
Planul de ocluzie care este determinat
de contactul arcadelor dentare in ocluzie
centrică. Planul astfel descris este o
suprafață curbă. Planul de ocluzie propriu-
zisă este media curburii acestei suprafețe.
Planul de orientare ocluzală unește
marginile incizale ale frontalilor superiori cu
vf cuspizilor disto-linguali ai M2
intermaxilare
Date înregistrate cu ajutorul șabloanelor de ocluzie:
• Curbura vestibulară a arcadelor dentare

• Direcția planului de ocluzie în zona frontală și
laterală
• Dimensiunea verticală a etajului inferior
• Poziția mandibulei în relație centrică
• Repere pentru alegerea dinților frontali și montare
(linia mediană, liniile canine, linia surâsului)
intermaxilare
Curbura vestibulară
• reprezintă curbura viitoarei arcade artificiale ce
va asigura suportul părților moi
• Precizează poziția fețelor vestibulare ale dinților
frontali superiori
• La maxilar curbura vestibulară este situată mai
anterior decât mijlocul crestei
intermaxilare
Suprafețele libere
• Prin contactul lor permit solidarizarea șabloanelor
• Locul de contact reprezintă planul de orientare ocluzală
• În regiunea frontală planul este paralel cu linia bipupilară, și

este situat cu 2mm sub marginea liberă a buzei superioare
intermaxilare
Suprafețele libere
• În regiunea laterală planul este paralel cu planul
lui Camper
• Nivelul este situat in general la mijlocul distanței
dintre cele 2 creste
intermaxilare
Dimensiunea în sens vertical
• Poate fi modificată prin reducere sau

adăugare
• Permite repoziționarea mandibulei
pentru a reda DVO optimă
• Mandibula va fi poziționată în relație
centrică
• Această poziție asigură confortul
pacientului și funcționalitatea
protezelor
intermaxilare
Raportul în plan orizontal

• Șabloanele solidarizate exprimă poziția de relatie
centrică
Privind raportul dintre RC și IM exista mai multe teorii:
• Long centric – IM se realizează mai anterior cu 0.3-1.3
mm
• Point centric – IM coincide cu RC
• Șabloanele sunt solidarizate cu ajutorul unor cleme
intermaxilare
Repere la nivelul șablonului

superior:
• Linia mediană
• Linia comisurilor(linia caninului)
corespunde vârfului cuspidului
caninului
• Linia surâsului – limita coletului
dinților frontali superiori
intermaxilare
Șabloanele sunt însoțite de fișa de laborator cu
detalii privind:
• Cromatica,mărimea dinților
• Forma dinților
• Relieful suprafețelor ocluzale
• Materialul din care sunt confecționați dinții
• Gradul de supraocluzie
• Artificii de montare, modificări de culoare, de
formă, acoperirea cu coroane metalice
• Rapoartele de ocluzie în zona frontală
Fixarea modelelor în
ocluzor
• Se fixează modelul mandibular
• Planul de orientare ocluzală paralel cu planul mesei
• Planul medio-sagital corespunde cu linia mediană a
ocluzorului și perpendicular pe axa balama
• Distanța de la punctul interincisiv la axa balama
10,5 cm
• După fixare șurubul distanțor ia contact cu bratul
superior și se va bloca
• Apoi se adaugă ghips peste modelul maxilar și
brațul superior
Pot apare urmatoarele erori

• Poziționarea prea anterioară sau posterioară a
modelelor
• Poziționarea asimetrică
• Orientarea ascendentă sau descendentă a planului
de ocluzie
Transferul reperelor de pe șabloane pe
modele
• Linia mediană se prelungește pe
soclul ambelor modele,
reprezintă locul unde se vor
întâlni fețele meziale ale celor doi
IC
• Liniile caninilor
• Linia surâsului-trasată pe bordura
de ocluzie, folosește la stabilirea
înalțimii dinților frontali superiori
• Planul de ocluzie se trasează o
linie paralelă pe soclul modelului
Transferul reperelor de pe șabloane pe
modele
• Curbura vestibulară – metoda clasică prin
obținerea unei amprente cheie, metoda
lui Pedro Saizar pe o plăcuță metalică
• Liniile crestei alveolare -mijlocul crestelor,

se trasează și se prelungesc posterior și
anterior pe soclul modelului.
• Linia curburii crestei alveolare inferioare –

la nivelul molarilor , paralelă cu vf crestei,
determină curbura sagitală de ocluzie ca
suprafețele ocluzale să fie paralele cu
creasta alveolară
Cunoștințe minime
• Care sunt elementele componente ale
șabloanelor de ocluzie?
• Caracteristicile șabloanelor de ocluzie.
• Ce date sunt înregistrate cu ajutorul
șabloanelor de ocluzie?
• Regulile montării ansamblului de modele
- șabloane în ocluzor.
• Ce repere sunt transferate pe modele de
pe șabloane?
Vă mulțumesc!
TEHNOLOGIA PROTEZEI
TOTALE

Ștefârță
Pregătirea machetelor pentru probă
• Modelaj definitiv doar în zona frontală

• Se verifică fața mucozală pentru a nu
avea asperități
• Marginile se rotunjesc
• Macheta trebuie întărită pentru a nu se
deforma sau fractura prin armare cu
sârmă de 1,5mm la mandibulă sau placă
de bază la maxilar
• Machetele sunt reaplicate pe modele
Verificarea machetelor
Control extra-oral Control intra-oral
• Liniile trasate pe modele • Relația centrică și IM

• Montarea estetică a • DVO și DVR
grupului frontal • Valoarea fizionomică și
• Montarea corectă a fonetică a dinților frontali
grupului lateral
• Respectarea regulii lui
Pound
• Intercuspidarea maximă și
mișcările mandibulei în
propulsie
Zona frontală
• Montarea s-a realizat în funcție de forma
arcadei
• Linia mediană a fost transferată corect
• Dinții sunt montați simetric
• S-au respectat liniile canine
• Distanța dintre linia surâsului și planul de
orientare ocluzală = h dinților
• S-a respectat curbura vestibulară
• Dinții au fost montați în funcție de regulile
de montare
• Contactul marginilor incizale cu planul de
ocluzie
• Overjet și overbite corecte(OJ compensat
de OB)
Zona laterală
• Poziția este corectă pe creasta
edentată
• Contactele dento dentare sunt
corecte
• Nu s-au montat dinți pe zonele
biostatice
• Dimensiunea V-O a dinților
corelată cu lațimea crestei
• S-a respectat regula lui Pound
• S-au realizat curbele de
ocluzie
Macheta definitivă
2/3 din depresibilitatea
țesuturilor
Pregătirea modelelor
Maxilar
• Folierea zonelor de despovărat
(torus, exostoze, papila
incisivă)
• Gravarea zonei Ah
Mandibulă Lățime 3mm central

• Foliere (linia oblică externă, diminuă spre distal
exostoze, torus)
• Gravarea la nivelul tubercului
piriform (1mm L, 1mm H)
H 1,5 mm
Macheta definitivă
Modelarea definitivă
Obiectivul fizionomic
• Se va modela versantul vestibular pentru a

imita bosele și fosele naturale
• Se va modela festonul gingival și papilele
interdentare
• Linia de colet a dinților
grupului frontal
• IC are festonul gingival cu 1-2mm mai sus decât
lateralul
• Caninul are festonul gingival mai sus decât IC
• Papila interdentară adaptată vârstei pacientului
• Lărgirea spațiilor interdentare la vârstnici
• Coletul va fi acoperit cu 1mm pentru a avea o
bună stabilitate în baza protezei
• În zona laterală acest obiectiv este mai puțin
important
Macheta definitivă
Obiectivul menținerii și stabilității
• Marginile machetei modelate cu formă și grosime

funcțională
• Versantele vestibulare ușor convexe
• Versantul lingual plan sau concav
• Machetele acoperă tuberozitățile
și tuberculii piriformi (1/3)
• Ocolirea frenurilor și bridelor
Macheta definitivă
Obiectivul menținerii igienei

• Suprafețe plane, netede, neretentive
• Excepție zona frontală
Obiectivul fonetic
• Volum cât mai redus
• Modelajul rugilor și al papilei
• Înclinația O-V a dinților
• Versantele orale concave pentru acțiunea limbii
Obiectivul rezistenței mecanice

• Grosimea plăcii palatinale este de 2 mm
• Se pot adăuga armături
• Se pot folosi plăci palatinale metalice
Pregătirea pentru ambalare
• Dinții machetei se curăță de ceară
• Machetele se degresează cu alcool
• Se îndepărtează modelele din simulator
• Se reduc soclurile modelelor astfel încât
macheta si modelul să aiba 15mm , iar la
periferia machetei să fie un spațiu de minim 10
mm pentru ghips
• Machetele se lipesc cu ceară pe modele
• Alegerea chiuvetelor în funcție de dimensiunile
modelelor
Ambalarea
Ambalarea indirectă (fără val)
Ambalarea indirectă (fără val)
Ambalarea indirectă (fără
val)
Avantaje
• Ușor de realizat
• Ceara se poate îndepărta
cu ușurință
• Dinții își păstrează poziția
• Izolarea este facilă
• Pasta de acrilat se introduce ușor în tipar
Dezavantaje
Înălțarea ocluziei – forța de presare insuficientă/chiuvetă de
Ambalarea
• Ambalarea directă (cu val)
Ambalarea directă (cu val)
Dezavantaje
• Greu de executat
• Ceara se indepărtează cu greutate
• Izolarea este dificilă
• Nu se poate verifica dacă pasta a
pătruns corect în tipar
• Spargerea valului la introducerea pastei de acrilat
Avantaje
• Păstrarea înălțimii de ocluzie

Îndepărtarea cerii din tipar
• Chiuveta este introdusă
in apa ce are
temperatura de 100°
pentru 4-6”
• Apoi resturile de ceară
sunt spălate
• Se spală cu o soluție de
detergent pentru a
îndepărta acizii grași și a
favoriza izolarea
Izolarea
Se aplică pe suprafața tiparului soluția, cu excepția zonelor

de legătură a dinților artificiali cu baza protezei
• Previne aderența acrilatului la tipar
• Facilitează dezambalarea (reducând riscul de fractură) și
desprinderea protezei din tipar
• Păstrează calitățile acrilatului prin prevenirea pătrunderii
monomerului în ghips/apei din ghips
• Se realizează când modelul este cald (40⁰)
• Se aplică de 2-3 ori, după ce fiecare strat s-a uscat
Prepararea pastei de acrilat
• Se folosește un godeu de sticlă/ceramică
• Se folosesc ≈ 6-8 ml lichid și 30g pulbere (pentru prot
max+mand)
• Se saturează cu pulbere lichidul
• Godeul se menține acoperit pentru a preveni evaporarea
monomerului și inhibarea polimerizării de către O₂
Etapele de polimerizare
• Stadiul de sedimentare-aspect nisipos
• Stadiul de dizolvare-aspect lipicios
• Stadiul de saturație-aspect păstos (inserare în tipar)
• Stadiul evaporării- pastă elastică- fază depășită
Introducerea acrilatului în
tipar
• Rășina este modelată
cilindric și introdusă în
jumatatea tiparului în care
se află dinții
• Se aplică o folie
• Se presează
• Se verifică umplerea
tiparului
• Se asamblează fără folie și
se presează din nou
• Presarea se poate face
timp de 30-60 minute Presarea finală minim 15 minute
la 3 bari
• Chiuveta se scoate după
Polimerizarea acrilatului
-timp de 60′ temperatura 60-65 °
-temperatura 100° unde se menține 60′ după care
se răceste lent.
-se poate introduce chiuveta în apă rece

-se ridică temperatura în 30′ la 65°, se menține 1h
-se ridică temperatura la 100° unde se menține 1h
-se răcește lent
• Dacă se depășește 100° se produce volatilizarea

monomerului
Posibile erori ale metodei
manuale
-erori de dozare a pulberii sau lichidului
• Excesul de polimer- rezistență mecanică
scazută, modificări de culoare a bazei
• Excesul de monomer- monomerul rezidual
este toxic pentru fibromucoasă, crește
coeficientul de contracție
-polimerizarea poate fi incompletă
-proteza poate avea porozități
-contracție mare la polimerizare
-deformarea arcadelor dentare cu modificări
ale ocluziei
Dezambalarea protezelor
• Se efectuează după răcirea
completă a tiparelor
• Chiuveta se scoate din ring
• Se desfac cele 2 jumătați ale
chiuvetei
• Se îndepărtează ghipsul cu atenție
pentru a nu produce fisuri sau
fracturi ale protezei
• Dacă izolarea a fost bine realizată
proteza va fi îndepărtată cu ușurință
și prelucrarea va fi rapidă
• Curățarea fragmentelor mici de
ghips se face manual, jub jet de apă
sau prin menținerea în citrat de
sodiu 30% sau alți dizolvanți pentru
ghipsuri și spalare ulterioară
Prelucrarea protezelor
• Se îndepărtează excesul de
acrilat și resturile de ghips
• Frezele trebuie să fie active
• Nu trebuiesc folosite presiuni
mari / perioade de timp lungi
pentru a nu supraîncălzi
acrilatul
• Viteza trebuie să fie mică
• Se folosesc freze cu granulație
mare și apoi mică
• Nu se deformează marginile
protezei
• Nu se fac modificări ale formei
dinților
Prelucrarea protezelor
• PLANAREA
-prelucrare grosieră cu freze de
acrilat
-se folosesc mișcări largi pe
suprafețe mari
• NETEZIREA
-prelucrare fină la nivelul
festonului gingival
Lustruirea protezei
• Se urmărește obținera unor
suprafețe externe lucioase
• Se folosesc
- filțuri, perii, pufuri
- filțurile și periile se folosesc
cu pastă (oxid de fier)
- lustruirea se incheie cu pufuri
După lustruire proteza se menține în apă pentru a preveni contracția acrilatulu

Aplicarea protezelor în cavitatea
bucală
• Control exobucal
• Inserția protezelor în cavitatea bucală
• Controlul menținerii și stabilității
• Retușuri
• Echilibrare ocluzală
Vă mulțumesc!
TEHNOLOGIA PROTEZEI
TOTALE

Ștefârță
Alegerea dinților artificiali
După reperele trasate pe
bordurile de ocluzie se determină:
• Lațimea dinților frontali

superiori este corelată cu
reperele înscrise pe model
• Înalțimea incisivilor centrali
superiori – distanța dintre planul
de ocluzie și linia surâsului
• Dinții frontali inferiori, laterali
superiori și inferiori sunt aleși în
concordanță cu dimensiunile
frontalilor superiori
După analiza modelelor montate în ocluzor/articulator:
• Lațimea vestibulo-orală a dinților laterali corelată cu

lațimea crestei
• Dimensiunea mezio-distală, grupul lateral ocupă
spațiul de la canin până la 5-6 mm înainte de
tuberozitate sau înaintea tuberculului piriform
• Înalțimea dinților laterali este determinată de
distanța dintre cele două creste, înălțimea
premolarilor este dependentă de cea a caninului
datorită vizibilității
După indicațiile scrise pe fișa de
laborator:
• Forma dinților frontali

• Culoarea dinților
• Aspecte particulare
• Relieful ocluzal
Avantajele dinților cuspidați:
• Au efect triturant mare datorită reliefului cu

creste, cuspizi, pante și șanțuri
• Efortul muscular necesar triturării alimentelor este
mic
• Creează o stare de confort masticator
• Relieful ocluzal accentuat cuspidat trebuie corelat
cu o bună determinare a RC, neconcordanța
ducând la instabilitate pe câmpul protetic
Dezavantajele dinților cu relief ocluzal șters:
• Au efect triturant redus

• Efortul muscular ptr triturarea alimentelor este
foarte mare ducând la oboseală musculară
• Masticația este produsă prin mișcări orizontale
de frecare interocluzală ce duc la dislocarea
protezelor
• Triturarea este obținută prin presiuni ocluzale
mari ce duc la atrofia câmpului protetic
Folierea modelului
• Se foliază zonele cu mucoasă subțire
sau cu mucoasă balantă
• Torusul maxilar sau mandibular
• Exostozele, tuberozitățile maxilare
• Papila incisivă
• Se folosește folie de plumb de 0,2-1
mm
Machetele protezelor totale
Macheta bazei protezei
• Realizată din ceară roz

• Se izolează modelul în apă 1-2 min
• Adaptarea intimă a unei jumătăţi de placă roz la
suprafaţa modelului, până la fundurile de sac
Arcadele dentare artificiale
• Grupul dinţilor din zona frontală este montat după

reperele trasate pe şabloanele de ocluzie, repere
antropometrice, echilibrul ocluzal și cerințele
fizionomice
• Grupul dinţilor laterali este montat în mod diferit .
Toate conceptele îşi propun ca prin aşezarea
dinţilor faţă de creasta edentată să se obţină o
stabilizare foarte bună a protezei pe câmpul
protetic
• Se folosește ceară calibrată
de 2mm
• Se pot folosi armături din
sârmă
• Ea respectă conturul trasat,
ocolește frenurile și bridele
• Se poate îndepărta de pe
model
• Are marginile rotunjite
• Se adaugă un rulou de ceară
pe mijlocul crestei pentru a
se putea monta dinții
Montarea dinţilor după Gysi
• Foloseşte dinţi artificiali anatoformi
• Arcadele sunt realizate pe un
articulator care reproduce mişcările
mandibulei
• Este folosită o riglă concepută de
autor
• Autorul a conceput o serie de reguli
generale și individuale
Reguli generale :
• Dinţii laterali sunt montaţi pe mijlocul crestei edentate

• Dinţii frontali superiori sunt montaţi în afara crestei, pentru a
restabili relieful buzei superioare
• Planul de ocluzie formează în sens sagital, o curbură cu
concavitatea în sus (CURBA SAGITALĂ), iar în sens transversal
se formează curba transversală de asemenea cu concavitatea
superioară
• RC coincide cu IM
• În propulsie să stabilească contacte multiple (minim 3 pcte)
• În lateropulsie să existe contact atât pe partea lucrătoare cât
și cea nelucrătoare
• Curba sagitală de ocluzie rezultă prin unirea
cu o linie a vârfurilor cuspizilor vestibulari ai dinților
laterali mandibulari
• Curba transversală de ocluzie rezultă prin unirea cu o
linie a cuspizilor vestibulari și orali ai dinților laterali
mandibulari
Reguli generale :
• Montarea începe cu grupul dinților

1 2 3 4 5 6
frontali superiori , de o parte și de alta
3 4 2 5 6 1
a liniei mediene
• Dinții inferiori sunt montati după cei
superiori astfel: M1, C, IC, IL, PM1, PM2, M2.
• Se urmăresc 3 repere:
1. raportul marginii incizale sau feței ocluzale cu plăcuța
2. Unghiul pe care axul longitudinal al dintelui îl face cu
linia mediană
3. Unghiul pe care axul longitutdinal îl face cu verticala
Incisivul central superior
• Fața mezială pe linia mediană

• Marginea incizală în contact cu planul de orientare ocluzală
• Axul longitudinal V-O 5-8°, maxim 10°
• Coletul ușor palatinizat, marginea incizală vestibularizată
• Axul longitudinal M-D 2-3°
• Incisivii centrali prezintă o mică divergență spre colet
Incisivul lateral superior
• Axul longitudinal V-O 6-10 °

• Axul longitudinal M-D 3-5 °
• Marginea incizală este situată la 0,5-1mm de
planul de ocluzie
• Fața mezială este în contact cu fața distală a IC
Caninul superior

• Axul longitudinal M-D 1,5 °
• Vârful cuspidului este în contact cu planul de ocluzie
• Înclinația M-D este de 1,5-2 mm spre distal
• Este mai proeminent decât IL
Premolarul I superior
• Axul longitudinal perpendicular pe planul de ocluzie

• Doar cuspidul vestibular atinge planul
• Varful cuspidului palatinal rămâne la 0.5 mm de planul de ocluzie
• Șanțul M-D al dintelui corespunde mijlocului crestei
• Uneori se montează la 0,5 mm de fața distală a caninului pentru a permite
angrenarea cu caninul inferior
Premolarul II superior:
• Coletul este orientat ușor spre mezial (0,5mm)

• Atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi
Molarul I superior
• Axul longitudinal înclinat spre oral

• Coletul orientat spre mezial
• Cuspidul mezio-palatinal atinge planul de ocluzie
• Fața ocluzală este orientată în jos spre vestibular și distal, formând un unghi de
6 ° cu planul de orientare ocluzală
• Șanțul intercuspidian plasat pe mijlocul crestei
Molarul II superior
• Axul longitudinal mai înclinat decât M1

• Fața ocluzală nu are contact cu planul de ocluzie
• Cuspidul mezio-palatinal este cel mai apropiat de planul de ocluzie, la 0,5-1mm
• Fața ocluzală înclinată spre vestibular și distal
• Se montează pe mijlocul crestei
Reguli generale de montare a
dinților frontali inferiori
• Coletul este plasat pe mijlocul crestei

• Marginea incizală este puțin vestibularizată
• Între fața vestibulară și baza protezei se
realizează un unghi diedru pentru
poziționarea orbicularului buzei
• Se urmărește creearea spațiului necesar
pentru limbă
• Se urmărește montarea în culoarul neutral
Molarul I inferior
• Cuspidul M-V articulează între versantul distal al cuspiszilor PM2 și cuspidul M-V
al M1
• Cuspizii vestibulari ai molarului superior îi depășesc pe cei mandibulari
• Cuspidul M-P superior intră în foseta centrală a M1 inferior
Cheia lui Angle: : santul intercuspidian al M1 mandibular se afla in dreptul cuspidul MV al M1 maxilar.
Excepții
• M1 mezializat
pentru prognatism
mandibular
• M1 distalizat pentru
retrognatism
mandibular
Caninul Inferior
• Poziție aproape verticală, ușoară înclinare linguală, coletul ușor distalizat

• Angrenează cu incisivul lateral și caninul superior
• Axele longitudinale ale celor doi canini converg
• Marginea incizală ușor mezializată și înclinata
spre oral
• Coletul este pe creastă
Incisivul central inferior
• Coletul se plasează pe mijlocul crestei, ușor oralizat față de cel al IL

• Perpendicular pe planul de ocluzie
• Fața mezială în contact cu linia mediană
• Marginea vestibulară ușor vestibularizată
• Marginea incizală sub cea incisivului superior ce îl acoperă 1,5-2 mm,
inocluzie sagitală de 1-2 mm
Incisivul lateral inferior
• Poziție asemănătoare cu cea a IC

• Marginea incizală cu 0,5-1 mm deasupra IC
• Marginea incizală articulează cu 1/3 distală a IC și 1/3 mezială a IL
• Marginea incizală are ac overbite și overjet ca și IC
Premolarul I inferior
• Cuspidul vestibular situat în nișa dintre canin și PM 1

• Fața ocluzală ușor lingualizată
• Cuspidul vestibular este acoperit de ½ din cuspidul vestibular maxilar
• Dacă spațiul este insuficient se poate șlefui sau elimina
Premolarul II inferior
• Cuspidul vestibular articulează în nișa dintre PM1 și PM2

Molarul II inferior
• Axul este perpendicular pe creasta alveolară

• Are contact cu M1 și M2
• Fața ocluzală în sus, oral și mezial
Regula lui Pound
• Fețele linguale ale dinților inferiori nu trebuie să depășească spre

oral linia care unește marginea linguală a tuberculului piriform cu
marginea mezială a caninului.
• latimea dintilor inferiori nu va depași proiecția verticală ridicată
tangent la creasta milohioidiană
Rapoartele interdentare dintre cele două arcade
artificiale
• În zona frontală dinții superiori îi acoperă pe cei inferiori

cu 1,5-2 mm
• În sens sagital in IM există o inocluzie de 1-2 mm
• În zona laterală dinții superiori depășesc cu ½ cuspid
dinții inferiori
• Curba sagitală se realizează pentru a compensa inocluzia
produsă distal în mișcarea de protruzie a mandibulei
• Curba transversală este dată de înclinarea orală a dinților
inferiori, favorizează apariția punctelor de contact atât pe
parte lucratoare cât și cea nelucrătoare în mișcarea de
lateralitate
FIXAREA IN OCLUZOR ȘI TRANSFERUL
REPERELOR
În cabinetul de medicină dentară se trimit șabloanele și modelele functionale pentru ca
colecție D.Burgă
medicul să determine și să înregistreze relațiile intermaxilare.
Din cabinet ,se primesc șabloanele de ocluzie și modele finale, solidarizate în poziția de
relație centrică.
În situația dată, în care nu avem un pacient care să ne furnizeze relația intermaxilară,

verificăm ca :
*ceara șabloanelor să aibă dimensiunile standard( 10mm*5mm grupul frontal, 6mm*8mm

grupul lateral)
*Pe ceara șablonului superior să avem trasate următoarele repere:
-linia medio -sagitală
-liniile canine(corespunde pe model varfului primei rugi palatine)
-linia planului de ocluzie
-linia surâsului
Se ramolește ceara șabloanelor la nivel ocuzal și se lipesc bordurile conform planului de

ocluzie .
Complexul modele-șabloane se pregătește pentru a fi fixat între brațele ocluzorului.
Se verifică dacă bordurile de ocluzie sunt lipite între ele corespunzător si dacă baza
șabloanelor are stabilitate pe modele. În cazul în care este necesar se poate reduce din soclul
modelelor, realizându-se totodată și retenții liniare. Baza șabloanelor se fixează de model prin
depunere de ceară fierbinte la nivelul marginilor fundurilor de sac. Soclurile modelelor se
fixează de asemenea între ele cu ajutorul unor tije de dimensiuni corespunzătoare.
Astfel pregătit,complexul modele-șabloane se montează în ocluzor începând cu modelul

inferior și apoi cel superior,între cele două brațe. Gipsarea respectă trei reguli:
-planul de orientare ocluzală (planul de unire dintre cele două borduri) să fie paralel cu planul
orizontal al mesei;
-planul medio-sagital al modelelor se suprapune pe planul medio-sagital al ocluzorului fiind

perpendicular pe axa balama;
-distanța dintre intersecția liniei mediene cu planul de ocluzie să fie la 10.5cm de axa balama
După ghipsarea în ocluzor, se fixează șurubul ocluzorului pentru a nu se modifica DVO

stabilită.
Se transfera reperele stabilite pentru montarea dinților pe soclul modelelor.
colecție D.Burgă
Ansamblul șabloane de ocluzie- modele finale fixate în ocluzor.Se observă reperele

trasate pe bordura de ocluzie si transferul lor pe soclul modelului superior (plan de ocluzie,
linia medio-sagitală ,linia surâsului,liniile caninilor)
OBTINEREA MACHETEI
PROTEZEI TOTALE MAXILARE
Lipirea plăcuței Pedro Saizar pe bordura superioară
Închiderea ocluzorului cu plăcuța între borduri
Normă laterală. Închiderea ocluzorului cu plăcuța între borduri

Ocluzorul cu plăcuța între borduri și mărirea DVO
Transferul reperelor pe plăcuța Pedro Saizar ( planul de ocluzie, plan medio-

sagital. Liniile caninilor) și curba vestibulara dată de ceara sablonului superior
Normă frontală, aspectul complexului după îndepărtarea șablonului maxilar si
lipirea placuței de șablonul de ocluzie inferior
Normă laterală stângă, aspectul complexului după îndepărtarea șablonului maxilar

Normă frontală
Aplicarea unei 1/2plăci de ceară roz ramolită pe modelul superior și ingroșarea cu bandă
de ceară aplicată pe vârful crestei edentate pt a asigura suport dinților
Montarea incisivilor centrali pe macheta bazei din ceară roz respectând regulile de
montare cu plăcuța Pedro Saizar
Montarea incisivilor laterali

Montarea caninilor
Montarea premolarilor I
Montarea premolarilor II
Montarea molarului I stănga
Montarea molarului I dreapta

Molar doi dreapta
Arcada maxilară integră.
Respectă curbura vestibulară transferată de pe bordura de ocluzie pe plăcuță cât și linia

medio-sagitală și liniile caninilor
Macheta protezei arcadei superioare
TEHNOLOGIA
PROTEZELOR FLEXIBILE

Ștefârță
Tipuri de materiale
• Nu conține monomeri
• Biocompatibil
• Poate fi reparat sau rebazat
• Estetică îmbunătățită
• Rezistență deosebită
• Este indicat persoanelor cu
alergii la comp acrilici
• Își păstrează forma și
volumul în timp
• Incasabilă
• Ușor de lustruit
• Mai multe nuanțe
Tipuri de materiale
• Ușor de prelucrat și lustruit
• Luciu îmbunătățit
• Disponibil și transparent
• Flexibilitate bună
• Recomandat pacienților cu
alergii
• Nu apar modificări de formă în
timp
• Nu se poate rupe
• Confort sporit pentru pacient
• 3 nunațe disponibile
• Nu produce presiune pe
câmpul protetic
• Față de Flexite plus este mai
puțin flexibil dar și mai exact
Tipuri de materiale
• Recomandat pacienților cu alergii
• Nu se poate rupe
• Se poate modifica
• Cel mai flexibil material la ora actuală
• Recomandat doar pentru proteze parțiale
• Pentru câmpuri protetice deficitare (exostoze, torus, retentivități, despicături
palatine)
• Nu necesită preparări ale dinților
• Pentru pacienții
cu alergii
• Luciu puternic
• Culoare stabilă
în timp
• Nu apar
modificări de
volum
• Biocompatibil
• Croșete de
culoarea dinților
• Rezistență în timp
• Nu se îmbibă cu
fluid salivar
• Croșete cu
elasticitate mare
• Croșetele nu
afectează dinții
stâlpi
• Disponibilă în 4
culori
Amprenta preliminară
• Lingura trebuie să cuprindă tot
câmpul protetic
• Se folosesc materiale de tipul
alginatelor sau siliconi
Modelul preliminar
• Se folosește pentru obținerea lingurii
individuale
• Se analizează câmpul protetic
• Se folosește ghips normal
• Se delimitează marginile viitoarei
linguri
• Pentru materialul de amprentă
trebuie să fie un spațiu de ≈1,5 mm
Amprenta finală
• Este copia negativă a câmpului

protetic
• Se fac mișcări de modelare
marginală
• Se urmărește înregistrarea în
totalitate a câmpului protetic,
până la limita de mucoasa neutră
• Marginile protezei vor fi
corespunzătoare fundurilor de sac
Modelul funcțional
Se foliază
• Coletele dinților restanți
• Zonele retentive ale câmpului protetic
• Zonele cu mucoasă subțire sau sensibilă
• Se face cu ceară de 0,2-0,3 mm
Modelul duplicat
• Se folosesc hidrocoloizi reversibili sau elastomeri de
sinteză
• În conformatorul obținut se toarnă ghips dur
Șablonul de ocluzie
• Piese auxiliare indispensabile în tehnologia
protezelor totale;
• Necesare pt determinarea și înregistrarea relațiilor
intermaxilare;
• Reproduc aproximativ baza și arcadele dentare
artificiale ale viitoarei proteze;
Componente:
-baza șablonului;
-bordurile de ocluzie.
Montarea modelelor în
ocluzor
• Se face cu ajutorul șabloanelor
• Se transferă datele de pe șabloane
Realizarea machetei
protezei
Proba machetei
Proba machetei pe câmpul protetic:
• Rapoartele de ocluzie în relație centrică, propulsie,

lateralitate
• În poziție de relație centrică avem un număr maxim de
contacte dento-dentare
• Restaurarea aspectului fizionomic (breșe frontale, fronto-
laterale)
• Culoare , dimensiunea dinților artificiali
• Montarea să respecte linia surâsului, să refacă curbura
vestibulară
• Se verifică stabilitatea machetei
Modelarea finală și pregătirea
pentru ambalare
Se urmăresc
• Obiectivul fizionomic
• Obiectivul igienic
• Obiectivul fonetic
• Obiectivul stabilității
Pregătirea pentru ambalare

• Se reduc soclurile
• Dinții restanți sunt secționați
Ambalarea machetei
Obținerea tiparului
Injectarea materialului termoplastic
• Preîncălzirea cartușului
• Încalzirea materialului
• Injectarea materialului
• Răcirea tiparului
• Detașarea chiuvetei
Dezambalare și prelucrare
VĂ MULȚUMESC!
TEHNOLOGIA PROTEZEI
PARȚIALE ACRILICE

Ștefârță
Proteza parțială acrilică
• Restaurează arcadele dentare ce prezintă
edentații întinse, folosind sprijin dento-
parodontal și muco osos
• Sunt recomandate pentru edentații
subtotale, terminale, edentații întinse,
edentații de hemiarcadă
Caracteristicile protezelor parțiale:

• Restaurează multe forme de edentație
• Sunt simplu de realizat, timp scurt, cost
redus
• Se pot repara
• Transmit preziunile predominant muco-
osos(nefiziologic)
• Pot duce la tulburari dento-parodontale ale
dinților restanți
Câmpul protetic
• Țesuturile ce vin în contact cu proteza
parțială
Este format din :
• Dinți restanți și parodonțiul – suport
dento-parodontal
• Crestele alveolare – suport muco-osos
Câmpul protetic
Suportul dento-parodontal
• Este alcătuit din totalitatea dinților

restanți și tesuturile parodontale
Stabilitatea protezei parțiale depinde de:

• Repartizarea topografică a dinților
• Numărul dinților restanți
• Poziția de implantare a dinților restanți
• Morfologia coronară
• Impantarea dinților restanți
Câmpul protetic
Repartizarea topografică
• Pot fi situați în diferite regiuni ale
arcadei, separați de breșe edentate
• Dinții situați în planuri diferite oferă
condiții optime pentru protezare
Numărul dinților restanți

• Un număr redus de dinți repartizați în
diferite zone ale arcadei este de
preferat
• Dinții restanți alăturați au rezistență
mai mare și pot fi solidarizați
Câmpul protetic
Poziția de implantare a dinților stâlpi
• Axele dinților superiori sunt convergente către apex

iar cei inferiori sunt divergenți către apex
Migrările orizontale
• se produc prin înclinarea și bascularea coroanei către
spațiul edentat
• translație – coroana și rădăcina se deplasează în
același sens
Migrările verticale
• Egresiune – dintele se deplasează împreună cu
procesul alveolar
• Extruzia – dintele se deplasează către spațiul edentat
fără procesul alveolar
Câmpul protetic
Morfologia coroanelor
• Subecuatorial se plasează elementele elastice

ale crosetelor
• Supraecuatorial se plasează elementele rigide
ale croșetelor
• Ecuatorul de implantare- ax ecuatorial comun
pentru toți dinții stâlpi
• Molarii superiori sunt retentivi vestibular, cei
inferiori lingual
• Premolarii pot prezenta retentivități pe fața
vestibulară sau orală
• Retentivitatea este mai mare pentru coroanele
înalte
• Dacă dinții nu prezintă zone retentive se vor
acoperi cu microproteze
Implantarea dinților
Câmpul protetic
Suportul muco-osos
Mucoasa câmpului protetic
• Acoperă crestele alveolare și bolta palatină

• Nu este adaptată pentru a prelua presiunile masticatorii
• Se poate comprima și reveni la starea inițială– reziliență
• Zonele cu mucoasă groasă și strat submucos bine reprezentat pot
suporta presiuni mai mari
• Zona de mucoasă pasiv mobilă reprezintă limita pentru marginile
protezei
Câmpul protetic
Suportul muco-osos
Creasta alveolară – rezultă din procesul alveolar după pierdera dinților

Forma și dimensiunea crestelor depinde de:
• Cauzele pierderii dinților
• Troficitatea țesuturilor
• Vârsta pacientului
• Vârsta edentației
Tuberozitatea maxilară și tuberculul piriform

• Zone biostatice
• Pot avea formă și volum variabil
• Participă la stabilizarea și sprijinul protezelor
Bolta palatină
• Suprafața mare crește stabilitatea
• Poate avea o varietate de forme
• Resorbția osului este mai lentă
• Piesă protetică ușor de realizat
Este compusă din :
• Arcada artificială
• Șeile
• Elementele de legătură între șei
• Elementele de menținere, sprijin și
• stabilizare
• Se pot folosi dinți din acrilat sau porțelan

• Se preferă dinții din acrilat deoarece cei de
ceramică nu pot fi șlefuiți , sunt casanți, se
fixează prin intermediul unor crampoane
Șeile
• Acoperă crestele alveolare, pe ele sunt fixați

dinții
• Versantul oral – bine delimitat la proteza
inferioară la cea superioară se continuă cu
placa palatinală
• Versantul vestibular – zona cervicală a
dinților și marginea șeii ce ajunge în fundul
de sac
• Fața orală- bine lustruită
• Fața mucozală – reproduce microrerieful
câmpului protetic
Elementele de legătură între șei
Placa palatinală
• Se întinde de la zona supracingulară a dinților frontali până la zona Ah, în plan
sagital
• În plan transversal se întinde de la ecuatorul fețelor palatinale ale dinților unei
hemiarcade până la cei de pe hemiarcada opusă
Poate fi redusă astfel:

• Placă palatinală răscroită distal- zona distală decupată ovalar 1-2 cm
• Placă palatinală fenestrată – zona centrală decupată sub forma unui cerc
• Placă palatinală decoletată- zona parodonțiului marginal este răscroită
Elementele de legătură între șei
Placa linguală
• Acoperă versantul lingual de la suprafața orală

a dinților (subecuatorial) până în fundurile de
sac
Plăcile protezelor trebuie să menajeze un spațiu
de 1-2 mm subecuatorial și pentru parodonțiul
marginal
Elemente de menținere, sprijin și stabilizare
Croșetele de sârmă
• Se confecționează din sârmă de wipla, 0,7- 0,8 mm
Croșetele au trei segmente:

• Segmentul dentar- aplicat pe fața vestibulară a dintelui într-o zonă rentivă,
subecuatorial
• Segmentul elastic
• Segmentul de fixare în șaua sau baza protezei, are formă de linie frântă
Reguli pentru confecționare croșetelor:

• Sârma sa fie îndoită o singură dată într-un singur sens pentru a nu afecta
rezistența la rupere
• Sârma sa nu fie încalzită
• Sârma să fie modelată cu clești fără zimti
TEHNOLOGIA PROTEZEI
PARȚIALE ACRILICE

Ștefârță
Croșetul cervico-alveolar deschis dental
• Recomandat pe dinții stâlpi cu retentivități mari și o implantare

parodontală mai puțin rezistentă
• Segmentul elastic- formă de buclă, lungime mare ce-i oferă grad mare de
elasticitate
• Segmentul dentar – sub ecuatorul protetic
• Extremitatea liberă – orientată spre dinții restanți
• Se opune tendințelor de desprindere prin pozitia subecuatorială și
destalizării prin porțiunea ce inconjoară jumătatea mezială a dintelui
Croșetul cervicoalveolar deschis edental
• Are extremitatea liberă orientată spre edentație

• Se recomandă pentru protezele terminale deoarece se
opune tendinței de basculare prin desprindere distală
• Se opune mișcarii de distalizare
Croșetele cervico –alveolare sunt mai puțin vizibile , ele fiind

poziționate subecuatorial în jumătatea cervicală a coroanelor
Croșetul cervico ocluzal deschis dental
• Este recomandat pentru dinți cu o convexitate vestibulară redusă

• Încercuiește dintele pe fața vestibulară cu segmentul dentar
• Segmentul dentar are 2 zone:
1.una subecuatorială așezată în partea retentivă, traiectul este
paralel cu festonul gingival și extremitatea liberă orientată spre
dinții vecini.
2.una supraecuatorială – traiect oblic spre marginea vestibulo-
proximală a dintelui unde se intoarce, ajunge pe fata proximală sub
creasta marginală.
Croșetul cervico-ocluzal deschis edental
• Traiectul este același ca și la croșetul deschis dental dar

extremitatea liberă este orientată spre spatiul edentat.
• Indicat în edentațiile terminale dacă intre dintele stâlp și dintele
vecin exista spațiu interdentar.
• Extremitatea liberă a segmentului dentar se opune tendinței de
desprindere a protezei, basculării prin desprindere.
• Porțiunea supraecuatorială se opune înfundării și mișcărilor de
lateralitate.
Croșetul Stahl (ocluzo-interdentar)
• Indicat în edentațiile uniterminale și unilaterale pt ancorarea

protezelor mobilizabile.
• Extremitatea liberă a segmentului dentar – formă de ansă așezată
pe fața vestibulară sub punctul de contact a 2 dinți vecini, ajunge
ocluzal, traversează arcada dentară prin nișa masticatorie, iar pe
fața orală patrunde în baza protezei.
• Ansa de sub punctul de contact se opune mișcarilor de
desprindere, iar partea ocluzală celor de înfundare
Croșetul inelar Jackson
• Segmentul dentar incercuieste coroana dintelui pe toate fețele

• Traiectul pe fața vestibulară a coroanei este situat orizontal,
subecuatorial, se îndreaptă spre marginile proximale, traversează
arcada prin nișele masticatorii și ajunge pe fața orală în baza protezei.
• Indicat în edentațiile unilaterale si uniterminale
• ADAMS pt a mări elasticitatea croșetului, a realizat 2 bucle la întâlnirea
porțiunii vestibulare, orizontale cu porțiunile proximo-verticale ale
croșetului.
Croșetul muco-alveolar
• Nu prezinta contact cu dintele

• Așezat pe mucoasa versantului vestibular al
procesului alveolar în edentațiile termino-
terminale maxilare.
• Realizat din ansă dublă de sârmă de wipla cu
grosimea de 0,7 mm.
Amprenta în edentația parțială
Portamprentele:
• Standard
• Individuale – amprenta este mai precisă la nivelul marginilor și în
restul suprafeței datorită grosimii uniforme a materialului
Caracteristicile portamprentelor:
• Să fie rigide, nedeformabile
• Marginile să aibă o grosime ce permite retenția materialului de
amprentă
• Să acopere în totalitate suprafața câmpului protetic
• Să retenționeze materialul de amprentă
• Să prezinte mâner
Amprenta în edentația parțială
Materiale de amprentare
Materiale elastice:
• Hidrociloizi (alginate)
• Elastomeri de sinteză
Materialele semirigide:
• Materiale termoplastice și bucoplastice
• Pasta de ozid de zinc eugenol
Condițiile ce trebuie să le îndeplinească o amprentă corectă:

• Materialul să fie bine retenționat în portamprentă
• Grosime egală a materialului
• Amprenta cuprinde tot câmpul protetic
• Dinții restanți, crestele alveolare, tuberozitățile, tuberculii piriformi, bolta sa fie
redate cu fidelitate
• Zonele marginale să nu fie subțiri și nesusținute de lingură
Modelul preliminar
• Este realizat din ghips turnat în amprenta

câmpului protetic
• Este folosit la confecționarea lingurii individuale
• Examinarea câmpului protetic și alegerea
elementelor de stabilizare
• Este suportul rigid, nedeformabil cu ajutorul

căruia se obține amprenta funcțională
• Este compusă din bază și mâner
• Lingura inferioară are 2 butoni în zona
premolarilor înalți de 8-10 mm, lungi de 10-15
mm și lați de 4-5 mm
Caracteristicele lingurii individuale :

• Să fie rigidă si rezistentă
• Să acopere în totalitate câmpul protetic
• Marginile să aiba o grosime suficientă ptr
retenția materialului de amprentă
• Pe linia mediană să prezinte mâner
Șablonul de ocluzie
Baza șablonului – confecționată din placă de bază, rășini acrilice sau foto
Bordurile de ocluzie – confecționate din ceară cu o lătime de 10 mm și o
înalțime cu 2 mm mai mare decât a dinților restanți
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească șabloanele de ocluzie:
• Baza adaptată la suprafața modelului, să nu basculeze

• Sa acopere suprafața câmpului protetic fără a ajunge la periferia mobilă
• Să poată fi îndepărtate cu ușurință de pe model
• Baza sa aiba 1,5- 2mm grosime
• Marginile să fie netede
• Să prezinte menținere pe câmpul protetic
Vă mulțumesc!
TEHNOLOGIA PROTEZEI
PARȚIALE ACRILICE

Ștefârță
Determinarea și înregistrarea relațiilor
intermaxilare
Metode de determinare pentru ocluziile stabile:
• Poziționarea directă a modelelor- stopuri

ocluzale multiple, stabile
• Poziționarea modelelor cu ajutorul
materialelor de amprentă (termoplastice sau
oxid de zinc eugenol)
Determinarea și înregistrarea relațiilor
intermaxilare
Metoda de determinare pentru ocluziile instabile:
• Contactele interdentare nu asigură stabilitatea

ocluziei
• Se folosesc unul sau 2 șabloane de ocluzie
• Modelele sunt poziționate în articulator sau
ocluzor cu ajutorul șabloanelor
Indicații privind proteza parțială
Indicații asupra dinților
• Culoarea – corelată cu cea a dinților restanți

• Forma și volumul
- stabilite în concordanță cu caracteristicile dinților restanți
- Relieful suprafețelor ocluzale ales în funcție de tipul masticator
• Poziția dinților
- în edentațiile reduse poziția e determinată de dinții restanți
- în edentațiile întinse frontale maxilare pe șabloane sunt înscrise linia mediană, curbura
șablonului determină curbura vestibulară
Forma și dimensiunea bazei protezei:
Baza protezei
• Formează cu șeile și dinții artificiali un corp rigid, nedeformabil ce poate

prelua presiunile masticatorii
• Poate prezenta elemente de stabilizare ce transmit presiunile ocluzale
dinților restanți
• Baza protezei cu spijin mucozal este întinsă la maxim
Limitele protezei
• Sunt trasate pe model
• Pot fi răscroite distal sau fenestrate
• Pentru atrofii mari ale crestei se îngroașă versantul vestibular
• Grosimea este de minim 1,5 mm
Elementele de stabilizare:
• Croșete realizate din sârmă de 0,6-0,8 mm

• Se opun mișcărilor de desprindere , deplasărilor
orizontale și basculării
• nu produc leziuni țesuturilor parodontale
• Pe dinți retentivi dar cu slabă implantare se
folosesc croșete cu efect retentiv redus, grosime
0,6 mm sau segment elastic mai lung
• Nu trebuie să fie vizibile în timpul fonației
Sunt indicate în funcție de :
• Tipul de edentație
• Vizibilitatea dinților stâlpi
• Poziția dintelui, forma rădăcinii, troficitatea
parodonțiului
• Forma dintelui - convexitate
Macheta protezei parțiale acrilice
Pregătirea modelului
Delimitarea câmpului protetic
• Se realizează pe modelul definitiv

• Urmărește mucoasa neutră
• Sunt incluse tuberozitățile si cele 2/3 anterioare ale
tubercului piriform
• În edentațiile întinse limita este la linia Ah
• În edentațiile reduse placa poate fi răscroită, fenestrată
sau decoletată
Pregătirea modelului
Folierea modelului:
• Trebuiesc ocolite zona parodonțiului marginal, torusul,
papila incisivă, exostozele
• Folierea se face cu folie de plumb 0,1 – 1mm
Deretentivizarea modelului
• Datorită migrărilor, înclinarilor dentare protezele nu

pot fi aplicate pe câmpul protetic
• Materialul, culoarea și forma sunt transmise de către medic

• Sunt montați în concordanță cu linia mediană, linia surâsului,
linia caninilor, nivelul si direcția planului de ocluzie
• Dinții de porțelan: adaptare dificilă, nu se pot șlefui ,
solidarizare fizică, cost ridicat
• Dinții din acrilat: se prelucrează ușor, solidarizare chimică,
pot fi adaptați după montarea în proteză
Confecționarea croșetelor
Principii biomecanice:
• Forța de agățare să asigure menținerea și stabilizarea și să permită desprinderea
• Forța de agățare să nu fie mai mare decât rezistența parodontală
• Croșetul să nu producă leziuni smalțului
• Să își păstreze calitățile mecanice
• Să nu se rupă în urma solicitărilor
• Croșetul să nu fie vizibil
Elasticitatea croșetului depinde de
• Aliajul folosit
• Diametrul secțiunii transversale
• Lungimea segmentului elastic
• Poziția segmentului dentar se determină la paralelograf
• Poziția segmentului dentar aplicat în apropierea coletului determină o forță mai
mare
• Brațul croșetului nu este aplicat în zona cea mai retentivă deoarece forțele ce
rezultă la îndepărtarea protezei de pe câmpul protetic sunt mai mari
Montarea dinților artificiali
• Urmează confecționarea și montarea croșetelor, pentru a se putea adapta

dinții montați în proteză
• Se aplică o placă de ceară care acoperă tot câmpul stabilit până la fețele
orale ale dinților restanți
• Se adaptează și se montează dinții pentru a avea raport corect cu
antagoniștii si cu creasta alveolară
• În zona frontală se folosesc dinții restanți ca repere
• Dinții frontali se pot monta în afara crestei pentru a restaura fizionomia
• Se vor respecta direcția și nivelul planului de ocluzie, linia mediană,
curbura frontală
Proba machetei pe model:
• Existența contactelor dento dentare cu antagoniștii

• DVO a fost transferată corect pe ocluzor
• Dinții artificiali să respecte curbura arcadei
• Dinții artificiali realizeaza unități masticatorii cu
antagoniștii
• Dinții laterali montați pe mijlocul crestei
• Forma , dimensiunea dinților artificiali corelată cu cei
restanți
• Închiderea breșelor edentate
Proba machetei pe câmpul protetic:
• Rapoartele de ocluzie în relație centrică, propulsie,

lateralitate
• În poziție de relație centrică avem un număr maxim de
contacte dento-dentare
• Restaurarea aspectului fizionomic (breșe frontale, fronto-
laterale)
• Culoare , dimensiunea dinților artificiali
• Montarea să respecte linia surâsului, să refacă curbura
vestibulară
• Se verifică stabilitatea machetei
Macheta definitivă
Obiectivul fizionomic
Versantul vestibular
• va avea grosimea necesară să compenseze atrofia crestei edentate
• În edentația frontașă de hemiarcadă urmărim sa ajungem la o simetrie între
cele 2 hemiarcade
• În edentația frontală intercalată ( sau la pacinții cu progenie) dinții artificiali
se pot așeza cu coletul pe creasta alveolară fără să se mai realizeze versant
vestibular
Gingia artificială:
• Nivelul marginii gingivale va fi la nivelul festonului gingival al dinților naturali
• Papilele interdentare corelate cu vârsta pacientului
• Modelajul feței externe va reda convexitățile și depresiunile din dreptul
rădăcinilor
• La protezele inferioare versantul vestibular este vizibil foarte rar
Macheta definitivă
Obiectivul igienic
• Modelarea plană, fără spații interdentare, fără papile și margini

proeminente
Obiectivul fonetic
• Macheta modelată cu o grosime cât mai mică

• Se vor modela rugi palatine și papila interincisivă
• Placa palatinală va avea 2 mm grosime
• Dacă este răscroită se va îngroșa sau arma
Macheta definitivă
Obiectivul stabilității
• Limitele machetei nu depășesc mucoasa fixă

• Versantul șeii va fi ușor convex pentru a
contribui la menținerea pe câmpul protetic
datorată tonicității musculaturii periprotetice
• Versantul lingual se modeleaza concav pentru a
asigura spațiu pentru limbă
Tiparul
Ambalarea directă ( cu val )
• Dinții și croșetele rămân în aceeași parte a chiuvetei
Indicată in 2 situații:
-in edentatiile frontale, cand dintii artificiali sunt montati cu coletul in
contact direct cu creasta alveolara
-in edentatiile mixte, cu spatii intercalate reduse, cu brese multiple.
Dezavantaje:
• Dinții se pot desprinde
• Izolarea tiparului este dificilă
• Fularea acrilatului se face cu dificultate
• Valul de ghips se poate fractura
Tiparul
Ambalarea indirectă ( fără val )
• Este ușor de realizat tehnic

• Dinții artificiali își păstrează poziția în tipar
• Izolarea se poate face cu ușurință
• Introducerea acrilatului cu ușurință și
verificarea acestuia ulterioară
Dezavantaj : dacă nu este închisă bine chiuveta

se poate înălța ocluzia
Tiparul
Tehnica de lucru:
• dinții restanți de pe model sunt secționați dinspre cervical

spre ocluzal
• modelul și macheta sunt introduse in apă câteva minute
• pasta de ghips este turnată într-o jumatate a chiuvetei
• modelul cu macheta sunt introduse în pasta de ghips până
la marginea vestibulară a machetei, macheta este lăsată
neacoperită
• suprafața ghipsului este netezită pt a nu fi retentivă în
nicio zonă
• Se montează cealaltă jumatate a chiuvetei și se toarnă
ghipsul după izolarea prealabilă
Îndepărtarea cerii din tipar
• Se obține tiparul în care se introduce acrilatul

• Chiuveta este introdusă pentru 5 minute în apă la 100° C
Izolarea tiparului
• Se face pentru a ușura dezambalarea și preveni fracturarea protezei
Introducerea pastei de acrilat
• Se introduce sub forma de rulor deasupra dinților artificiali, deasupra palatului sub
formă de placă
• Se strange progresiv la presa tiparul
• Dupa presare se desface tiparul pentru a verifica umplerea corectă
• Se strange la presă si apoi într-un ring
Polimerizarea
• 30 min la 60° C , timp de 30’ se ridică la 100° C unde se menține pentru 30’
Dezambalarea
• Deschiderea chiuvetei se face încet prin tracțiune egală pentru a nu

produce deformarea sau smulgerea croșetelor, fisurarea sau
fracturarea bazei, fracturarea sau desprinderea dinților
Curățarea protezei
• Se face sub jet de apă
Prelucrarea și lustruirea
• Netezirea- îndepărtarea surplusului de acrilat cu ajutorul frezelor

• Lustruirea – suprefața externă trebuie să prezinte luciu
Inserția protezei în cavitatea bucală

TEHNOLOGIA PROTEZEI TOTALE
Șef de lucrări Dr. Alexandru Ștefârță

Tehnologia protezelor totale și
parțiale acrilice
Modalitate examinare
• Examen parțial (tematica proteza totala)

• Prezentare powerpoint cu etapele obținerii
protezei totale, parțiale și o scurta descriere
• Examen scris (Rîndașu + suport curs )
• Examen practic
Etiologia edentației totale
• Parodontopatia marginală cronică (fumatul fiind factorul de
risc responsabil 50% cazuri)
• Complicațiile cariilor dentare
• Iatrogenii
• Tumori, traumatisme
• Lipsa educației sanitare
Câmpul protetic edentat total
• totalitatea ţesuturilor pe care proteza la acoperă şi cu care vine în contact
• zona de sprijin: este alcătuită dintr-un substrat osos acoperit de o

fibromucoasă fixă, de cele mai multe ori aderentă la periost
• zona de închidere marginală: periferia zonei de sprijin, alcătuită din

mucoasa pasiv mobilă sau neutră de la nivelul fundurilor de sac
(închiderea marginală internă) şi mucoasa mobilă a obrajilor, buzelor şi
limbii ce se aplică pe feţele externe ale protezei (închiderea marginală
externă)
Câmpul protetic maxilar
Zona de sprijin
Creasta edentată
Morfologie individuală determinată de: etiologia
edentaţiei, vechimea, starea generală a pacientului,
calitatea protezărilor anterioare
• rezultă în urma remanierii osoase
• versantul vestibular se atrofiaza mai mult
Versant extern, intern
In functie de gradul de atrofie:

- creste înalte (13-15mm)
- creste medii (10-12mm)
- creste reduse (< 6mm)
Late,medii,înguste (plan transversal)
Forma semielipsă, M, V, pentagon, atrofie asimetrică
Retentivitatea crestelor este determinată de înalțime, lățime și formă

Zona de sprijin
Direcția crestelor alveolare
• ascendentă spre distal
• descendentă spre distal
• forme intermediare (optime)
Aspectul
• netede
• boselate
• ideal creste netede
Zona de sprijin
Tuberozitatea maxilară
• Zonă biostatică
• Aspect ovalar rotunjit
• situată în prelungirea crestelor
edentate distal
• trei poli: vestibular, distal şi inferior
• Forma : retentive, medii (ideale),
neretentive
• Tuberozitaţile maxilare trebuie
acoperite integral de baza protezei,
fiind considerate zone biostatice.
Acoperirea tuberozităţilor de către
baza protezei se realizează până la
nivelul şanţului pterigomaxilar
Zona de sprijin
Bolta palatină
• considerată zonă biostatică şi rezultă din unirea
proceselor palatinale ale osului maxilar în cele 2/3
anterioare ale bolţii şi din unirea lamelor
orizontale ale osului palatinal în 1/3 posterioară
• Adâncimea medie 1,2 cm, formă : adâncă, medie,
plată
• Anterior, pe linia mediană a bolţii palatine, se
găseşte gaura incisivă (artera palatină şi nervul
nazopalatin. Acestă zonă trebuie protejată de
presiuni prin foliere.
• La nivelul marginii posterioare a palatului dur, pe
linia mediană, se găseşte spina nazală posterioară.
Proteza totală maxilară se va întinde până la
nivelul spinei nazale posterioare, fără să o
depăşească mai mult de 1-1,5mm
Zona de sprijin
Bolta palatină
• Pe linia mediană a bolţii palatine se
poate decela uneori o formaţiune
osoasă ovalară - torus palatin.
• Poate provoca leziuni de decubit,
bascularea sau chiar fractura protezei
şi, de asemenea, atunci când este
situat în 1/3 posterioară şi desparte
două zone de mucoasă rezilientă
(zonele lui Schröder), deoarece
împiedică realizarea unei bune
închideri marginale în această zonă
• Este un impediment indieferent de
poziția sa ducând la instabilitatea și
neadaptarea protezelor
Zona de sprijin
Forma boltei palatine:

• Adâncă (ogivală)
• Plată (orizontală)
• Cu aspect intermediar
Mucoasa câmpului protetic maxilar
• Zona de mucoasa fixă - bolta palatină, creasta
alveolară, 1/3 anterioara este aderenta de os, se
gasesc rugile palatine; 1/3 medie mucoasă
subțire,aderentă; 1/3 post strat submucos gros,
reziliență mare
• Zona de mucoasă neutră/pasiv mobilă - banda
2-3 mmm, se situează pe rebordul vestibular al
crestei edentate, mai aproape de fundul de sac
vestibular, are contact cu marginile protezei
(succiune)
• Zona de mucoasă mobilă- tapetează buzele şi
obrajii, va asigura închiderea marginală externă,
marginile protezelor nu o vor acoperi niciodată
Elementele câmpului protetic maxilar
A- tuberozitatea maxilară
B- spațiul vestibular lateral
C, I- bride
D- spațiul central vestibular
E – frenul buzei superioare
F- papila incisivă
G- rafeul median
H- rugile palatine
J- creasta alveolară
K- șanțul perituberozitar
L- foveele palatine
M- zona de închidere distală*
*zonă cheie a închiderii marginale

Câmpul protetic mandibular
Zona de sprijin
Creasta edentată
• mult redusă
• Formă de parabolă
• Înălțimea și lațimea reduse
• suprafaţa de sprijin este mai mică
• dacă procesul de atrofie este foarte întins
creasta este redusă, încât ea poate fi situată
sub nivelul liniei oblice interne şi externe
Tuberculul piriform
• o zonă biostatică, Se formează prin atrofia mai
redusă a peretelui distal a alveolei molarului
de minte mandibular
• Vor fi acoperite de baza protezei numai cele
2/3 anterioare, deoarece în 1/3 posterioară se
inseră ligamentul pterigomandibular care
poate mobiliza proteza.
• Contribuie la închiderea marginală
• la nivelul tubercului piriform nu se montează
dinţi.
Câmpul protetic mandibular
1. Frenul labial
2. Mușchiul mentonier
3. Zona vestibulara centrală
4. Brida laterală
5. Frenul lingual
6. Muchia crestei edentate
7. Creasta edentată
8. Creasta oblică externă
9. Zona tubercului piriform*
10. Papila retromolară
11. Linia milohioidiană
12. Spațiul retromolar
13. Zona vestibulară laterală

Zonele câmpului protetic mandibular
1. Zona vestibulară centrală

2. Zona vestibulară laterală
(punga lui Fish) 1 3
3. Zona linguală centrală*
4. Zona linguală laterală
2 4
5. Zona tuberculului piriform*
5

Mucoasa câmpului protetic mandibular
Zona de mucoasa fixă
• fibromucoasa- este mai puțin aderentă, uneori balantă
• acoperă crestele edentate
• prezintă o mobilitate relativă de glisare pe planul
periostic
• uneori datorită neconcordanţei dintre atrofia osului şi
mucoasei se formează bride (pliuri) longitudinale de-a
lungul crestei
Zona de mucoasă neutră
• asigura închiderea marginală internă
• pe versantul vestibular are o lăţime de 1-3mm, fiind
situată în apropierea fundului de sac vestibular. Pe
versantul lingual mucoasa pasiv mobilă are o lăţime
mai mică şi este mai greu de evidenţiat
Zona de mucoasă mobilă-
• are un rol important în obţinerea închiderii marginale
externe, prin aplicarea ei pe feţele externe ale protezei
CUNOȘTINȚE MINIME
• Descrieți zona de sprijin a câmpului protetic
max/mand.
• Descrieți mucoasa câmpului protetic max/mand.
• Enumerați zonele funcționale ale câmpului
protetic max/mand precum și limitele acestora.
• Descrieți zonele cheie pentru realizarea
închiderii marginale pentru pacientul edentat
total.
• Descrieți zonele biostatice de la nivelul câmpului
protetic edentat total.
Proteza totală
• Piesă protetică ce reface partial morfologia si funcțiile aparatului
dentomaxilar
Este constituită din următoarele
componente:
• Baza protezei, compusă din:
- placa palatinală
- şeile protezei
Este in general confecționată din acrilat,
mai rar din aliaje.
• - Arcadele artificiale
Proteza totală
Baza protezei
Este suportul dinților artificiali.
• LA MAXILAR: placa palatinală + șei
LA MANDIBULĂ: baza protezei se confundă
cu versantul lingual al şeii
• se realizează, de obicei, din răşină acrilică
(2 mm grosime) sau din diverse aliaje
(crom-cobalt de 0,4 mm, titan, aur).Se
poate arma cu fibre de carbon,de sticlă,
plase metalice, în vederea creşterii
rezistenţei mecanice.
Proteza totală
Baza protezei
Prezintă două suprafețe:

• Mucozală- are contact cu mucoasa fixă a
câmpului, are un microrelief identic cu
cel al mucoasei (fidelitatea ampretei
funcționale)
• Externă- orientată către cavitatea

bucală, trebuie bine lustruită. Prezintă în
jumatatea anterioară 4-5 proeminențe
orientate oblic ce imită rugile palatine
Proteza totală
Șeile protezei
• Şeile protezei acoperă crestele edentate şi zonele biostatice (tuberozităţile
maxilare,bolta palatina, tuberculii piriformi).
• Şaua înlocuieşte partea atrofiată a procesului alveolar şi are 2 feţe: internă
(mucozală) şi externă. Are, de asemenea, 2 versante unul vestibular şi unul
oral, care vor fi realizate anatoform(cu bose,fose, ocolind frenurile etc)
• Marginea liberă a șeii vine în contact cu mucoasa neutră
• La proteza inferioară versantul lingual va fi concav; paramedian bilateral va fi
îngroșată (inchidere marginală, rezistență)
Proteza totală
Arcada dentară
• Are forma arcadei naturale, este formată din 14 dinți fixati pe suprafața
externă a șeii ( 6 frontali și 8 laterali)
• Dinții pot fi din din răşină acrilică, din ceramică şi din compozit
• Dinții din porțelan sunt mai duri, superiori din punct de vedere
fizionomic celor din acrilat, prelucrare dificilă, echilibrare ocluzală greu
de realizat
Proteza totală
Dinții artificiali
Forma dinților:
• Conturul geometric: pătrați(l=h), dreptunghiulari, triunghiulari(fețele
proximale convergente), ovoidali(fața vestibulară si cele proximale
curbe)
• Relieful suprafeței vestibulare: plan sau convex
• Marginea incizală cu contur primar sau abraziune
Culoarea dinților:
• Importantă în realizarea armoniei
dento-facială
• Mare diversitate de nuanţe
• La protezele totale culoarea dinţilor reprezintă
elementul cel mai pregnant pentru pacient
Proteza totală
Dinții artificiali
Volumul : există o mare varietate, de la cei voluminosi cu inalțime și lațime
mare până la cei puțini voluminoși cu dimensiuni reduse
Relieful ocluzal: pot fi anatoformi(cuspidați) și funcționali(necuspidați)
Dinți anatoformi –relief ocluzal asemănător dinților naturali
Dinți funcționali- suprafața ocluzală cu aspect caracteristic pentru a obține
eficință masticatorie și stabilitate
Proteza totală
Dinții artificiali
Dinții artificiali din ceramică: Dinții artificiali din acrilat:
• Nu se poate șlefui fața vestibulară • Se pot obține modificări de formă și de volum

• Prezintă sisteme de retenție • Nu au stabilitate coloristică
• Stabilitate cromatică în timp • Se pot realiza șlefuiri pentru ajustarea reliefului ocluzal
• Se adaptează cu dificultate • Fixarea se face printr-un proces chimic ( foarte
rezistentă)
• Fixarea se face doar prin mijloace • Duritate scăzută
mecanice
• Structură poroasă permite infiltrarea în timp a
• Duritate mare- abrazează acrilatului
antagoniștii • Preț mic
• Sunt casanți • Greutate redusă
• Preț ridicat • Nu păstrează DVO
• Eficiență masticatorie crescută
VĂ MULȚUMESC!
TEHNOLOGIA PROTEZEI TOTALE
Șef de lucrări Dr. Alexandru Ștefârță

Echilibrul protezei totale
• Menţinerea se referă la contracararea tendințelor de

desprindere verticală a protezei de pe câmpul protetic.
• Stabilitatea se referă la contracararea forțelor ce tind să
deplaseze orizontal proteza pe câmpul protetic.
• Sprijinul se referă la utilizarea la maximum a tuturor
componentelor câmpului protetic şi la modul de transmitere
a presiunilor ocluzale pe câmpul protetic astfel încât să nu se
producă înfundarea protezei pe câmpul protetic.
• Forţele care acţionează asupra protezelor totale sunt:
- forţele verticale, care au acţiune dislocantă asupra protezelor şi sunt reprezentate

de gravitaţie (pentru proteza maxilară), presiunile ocluzale, formaţiunile mobile de
la periferia câmpului protetic (atunci când marginile protezei nu respectă inserţia
acestora) şi acţiunea alimentelor lipicioase;
- forţele orizontale sunt rezultatul descompunerii forţelor verticale atunci când

contactele ocluzale sunt de tip vârf cuspid - pantă cuspidiană şi sunt determinate, de
asemenea, de contracţia musculaturii periprotetice, atunci când baza protezei şi
arcada artificială nu se situează în spaţiul neutral dintre cele două chingi musculare
(limba pe de o parte şi musculatura obrajilor şi buzelor pe de altă parte).
Menţinerea protezei totale
Succesul protezării totale depinde de integrarea protezei totale în
funcţionalitatea aparatului dento-maxilar şi de acceptarea ei, din
punct de vedere psihologic, de către pacient.
Menţinerea protezei este tributară:

a. factorilor fizici:
• adeziunea
• succiunea
• presiunea atmosferică
b. factorilor fiziologici:
• tonicitatea musculară
• deglutiţia
Menținerea protezei totale
Adeziunea este forţa de atracţie ce apare între moleculele diferite ale suprafeţelor unor corpuri
puse în contact. Este cel mai frecvent mijloc de menţinere utilizat, deoarece se obţine cu
uşurinţă şi este determinat de reproducerea exactă a zonei de sprijin a viitoarei proteze.
• Crește proporțional cu întinderea suprafețelor și invers proporțional cu grosimea peliculei
de lichid
• Nu este eficientă în glisarea laterală ci doar pentru forțe ce acționează perpendicular
Adeziunea este influenţată de:
-extinderea maximă a bazei protezei pe zona de sprijin, în limita funcţionalităţii formaţiunilor

mobile de la periferia câmpului protetic
-amprentarea funcţională, cât mai precisă, a câmpului protetic- paralelismul suprafețelor
-Grosimea filmului de salivă care se interpune între faţa mucozală a protezei şi mucoasa zonei
de sprijin trebuie să fie cât mai subţire şi uniform
-baza protezei perfect adaptată

Succiunea reprezintă cel mai eficient fenomen fizic cu rol în menţinerea
protezei totale. Mecanismul prin care acţionează este exemplificat printr-un
clopot de cauciuc sau material plastic cu marginile flexibile care se aplică pe
o suprafaţă plană. Eliminarea aerului din interiorul clopotului comprimat
duce la etanşeizarea marginilor, mai ales când acestea sunt umezite.
Succiunea la o proteză totală se obţine prin închiderea marginală internă şi
închiderea marginală externă.
Succiunea
Închiderea marginală internă este tributară următorilor factori:

• corespondenţa dintre lungimea versantului vestibular sau oral al şeilor protetice cu adâncimea
fundului de sac
• forma şi grosimea versanţilor şeiilor protetice va corespunde cu cea a fundurilor de sac,
respectând jocul formaţiunilor mobile de la periferia câmpului protetic
• prelucrarea corespunzătoare a şeilor protezei
• prezenţa unei pelicule fine de salivă care creşte eficienţa etanşeizării
• de rezilienţa mucoasei în zona ,,Ah” şi gravarea modelului proporţional cu aceasta
Închiderea marginală externă este tributară musculaturii periorale care se va aplica pe versantele şeilor
protezei atunci când acestea sunt extinse în limitele funcţionale ale câmpului protetic şi corect modelate.
Presiunea atmosferică acţionează permanent asupra ambelor proteze în sensul aplicării
acestora pe câmpul protetic, favorizând astfel adeziunea şi succiunea.
Tonicitatea musculară
• O mare parte din musculatura ADM are rol în menţinerea şi stabilitatea protezei
totale. Muşchii buccinatori, orbiculari şi musculatura limbii sunt muşchii cheie ai
acestor activităţi. Condiţiile esenţiale pentru aportul tonicităţii musculare în
menţinerea protezei sunt :
• şeile protezei şi arcadele artificiale să fie plasate într-o zonă de echilibru între
musculatura oro-facială şi musculatura limbii
• extinderea maximă a bazei protezei până în fundul de sac, fără a interfera cu
contracţia musculaturii care se inseră perpendicular la periferia câmpului protetic
• conformarea suprafeţei lustruite a protezei astfel încât să favorizeze aplicarea statică
şi dinamică a musculaturii care are fibrele paralele cu marginile protezei
• plasarea şi orientarea corectă a planului de ocluzie
• Capacitatea pacientului de a dobândi reflexe noi legate de aportul contracţiei
musculare în menţinerea protezei totale depinde şi de vârsta sa biologică.
Deglutiţia şi sugerea buzelor reprezintă două reflexe pe care purtătotul vechi de proteze
le realizează pentru redobândirea menţinerii şi stabilităţii prin fenomenul de succiune şi
adeziune.
• Cele două reflexe şi în mod deosebit deglutiţia, în momentul în care se produc vor
împinge protezele pe câmpul protetic deoarece deglutiţia se realizează în poziţia de
relaţie centrică. La edentatul total se recomandă chiar realizarea coincidenţei între
poziţiile de IM şi RC astfel încât în deglutiţie protezele sunt aşezate într-o singură
poziţie
Stabilitatea protezei
Frânarea tendinţelor de deplasare orizontală se realizează prin:
• folosirea retentivităţilor anatomice şi, în cazul în care sunt foarte accentuate, acționează și pentru
contracararea desprinderii verticale; retentivităţile anatomice ale câmpului protetic sunt:
• crestele edentate bine reprezentate ca înalţime şi lăţime
• bolta palatină medie sau adâncă
• tuberozităţile maxilare bine reprezentate
• De cele mai multe ori, atât la maxilar cât şi la mandibulă, creasta edentată se resoarbe foarte mult
iar osul alveolar este înlocuit cu ţesut fibros. În această situaţie tendinţele de deplasare orizontală
sunt mai mari.
• dispunerea şeilor protezei şi a arcadelor artificiale în zona neutră dintre cele două chingi
musculare (linguală şi periorală); versantul oral al protezei va fi modelat concav pentru a permite
plasarea limbii pe suprafaţa sa, iar versantul vestibular va forma cu arcada artificială un unghi
diedru în care se va plasa orbicularul buzei inferioare;
• coincidenţa RC cu IM are rol în stabilitatea ocluzală, contacte ocluzale de tip vârf cuspid - fund
fosetă.
Factori care produc desprinderea și
instabilitatea protezelor
• Greutatea protezei
• Alimentele lipicioase
• Contracția muculaturii cu fibre
perpendiculare pe câmpul protetic
• Câmpul protetic nefavorabil(atrofie marcată,
mucoasă balantă, frenuri și bride inserate pe
vârful crestei edentate)
• Ocluzia neechilibrată
Sprijinul protezelor totale
Se referă la modul în care se transmit forţele ocluzale mucoperiostului şi osului

subiacent. Există o mare diferenţă în modul în care se transmit forţele ocluzale prin
intermediul dinţilor naturali faţă de modul în care se transmit forţele ocluzale prin
intermediul dinţilor artificiali spre baza protezelor şi ulterior mucoperiostului.
Aceste diferenţe sunt determinate de :
• după extracţiile dentare şi protezarea totală apar numeroase modificări în osul
alveolar care vor duce la o pierdere osoasă considerabilă.
• mucoasa zonei de sprijin nu are proprioceptorii specifici ligamentelor parodontale
• rezilienţa mucoasei şi inerenta instabilitate a protezei pe câmpul protetic în
timpul exercitării funţiilor ADM.
• Un sprijin optim al protezelor ar trebui să asigure o transmitere diferenţiată a
forţelor ocluzale pe câmpul protetic dar din păcate acest lucru este greu de
obţinut ceea ce se poate totuşi realiza este transmiterea forţelor ocluzale pe o
suprafaţă cât mai mare.
Factori excepționali de menținere
• Succiunea limitată( camerele cu vid,
linia americană, ventuzele de cauciuc)
• Arcurile intermaxilare
(Sunt folosite foarte rar, pot produce
leziuni la nivelul mucoasei)
• Implantele endo-osoase
• Pastele adezive
Cunoștințe minime
• Ce factori influențează echilibrul protezei
totale acrilice?
• Ce este adeziunea? Ce factori o influențează?
• Ce este succiunea? Ce factori o influențează?
• Cum se obține stabilitatea protezei totale
acrilice?
• Ce este și cum se poate îmbunătăți sprijinul
protezelor totale acrilice?
FAZELE CLINICO-TEHNICE ALE REALIZĂRII PROTEZEI TOTALE
• 1. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a indicaţiei de tratament

• 2. Tratamentul pre şi proprotetic
• 3. Amprenta preliminară, alegerea portamprentei standard, alegerea materialului şi a tehnicii de amprentare
• 4. Confecţionarea modelului preliminar
• 5. Confecţionarea lingurii individuale
• 6. Amprenta finală: adaptarea lingurii individuale cu relizarea închiderii marginale, alegerea materialului de
amprentare, amprentarea câmpului protetic
• 7. Confecţionarea modelului final
• 8. Confecţionarea şabloanelor de ocluzie
• 9. Determinarea relaţiilor intermaxilare
• 10. Transferul relaţiilor intermaxilare pe simulator (ocluzor sau articulator)
• 11. Confecţionarea machetei protezei totale
• 12. Proba machetei în cavitatea orală
• 13. Modelarea finală a machetei
• 14. Pregătirea modelului final pentru ambalare: foliere, gravare, deretentivizare
• 15. Ambalarea protezei - obţinerea tiparului
• 16. Prepararea, îndesarea şi polimerizarea acrilatului
• 17. Dezambalarea şi prelucrarea protezei
• 18. Aplicarea şi adaptarea protezei în cavitatea orală
• Reprezintă copia negativă a câmpului protetic, obţinută
cu o portamprentă standard
• Se mai numește statică, primară sau prefuncțională
• redă zona de sprijin și parțial zona de succiune
• Scopul final al amprentării preliminare îl constituie
obţinerea modelului preliminar pe care se va realiza o
portamprentă individuală
• Rezolvă problema sprijinului în totalitate dar nu și
menținerea și stabilitatea
• Se obțin date preliminare privind periferia câmpului
protetic, a formațiunilor mobile precum și date despre
poziția culoarului neutral
Etapele amprentării preliminare
• Alegerea lingurii standard
• Alegerea materialului
• Informarea pacientului
• Amprentarea
• Verificarea amprentei
• Trasarea conturului marginal pentru lingura
individuală
Alegerea materialului de amprenta:
• prezenţa retentivităţilor anatomice ne orientează
spre alegerea unui material de amprentă care
după priză devine elastic: alginate, siliconi;
• absenţa retentivităţilor anatomice permite
amprentarea cu un material care va avea o
elasticitate mai redusă după amprentare: silicon
chitos, stents;
• prezenţa unei mucoase reziliente impune
alegerea unui material de amprentă cu
vâscozitate mică: alginate
• prezenţa unei mucoase subţiri, care dă aspectul
câmpului protetic de duritate, ne orientează spre
un material de amprentă cu vâscozitate crescută
de tip stents;
• posibilitatea amprentării cu vechile proteze
impune utilizarea unei cantităţi mici de material,
astfel că se poate utiliza material mai scump:
silicon, polieteri, materiale cu vâscozitate lent
progresivă;
• dacă modelul nu se poate turna imediat,
amprenta se realizează cu siliconi.
• Amprenta cu alginat impune turnarea
modelului între 1 și 2 ore dacă amprenta
este menținută în mediu umed. Pentru
amprentele realizate cu siliconi, modelul
se toarnă în cel mult 24 de ore.
• La ora actuală, pentru amprenta
preliminară cele mai utilizate materiale
sunt alginatele şi siliconii. Ghipsul şi
masele termoplastice au pierdut teren din
cauza dificultăţilor de amprentare şi
disconfortului pe care îl produc
pacientului.
Analiza amprentei
• Se analizează fiecare zonă a amprentei
pentru a observa dacă materialul este
uniform distribuit, cu margini modelate
funcțional și contur marginal continuu
• Întinderea suprafeţei amprentei – dacă
amprenta a înregistrat în totalitate
suprafaţa câmpului protetic, zona de
sprijin şi parţial zona de succiune
• Contactul materialului de amprentă cu
lingura standard și o bună aderență a
marginilor
• Aspectul suprafeţei amprentei
• Centrarea lingurii pe câmpul protetic
Analiza amprentei
Se pot constata următoarele deficienţe:
• amprenta are marginile scurte, rezultă un model preliminar, lingură individuală cu sufrafața mai
mică
• amprenta are marginile supraextinse, rezultă un model preliminar , lingură individuală mai mare
• amprentarea asimetrică a câmpului protetic, lingura nu a fost corect centrată pe câmpul protetic
sau nu corespunde cu forma câmpului protetic;
• bule de aer, alginat insuficient amestecat, sau cantitate prea mică de material (dacă dimensiunea
lor este mică se completează cu ceară);
• lingura este vizibilă prin materialul de amprentă, fie pentru că lingura nu a fost corespunzătoare,
fie s-a exercitat o presiune prea mare pe lingură în timpul amprentării;
• desprinderea materialului de amprentă din lingură datorată retenţiei insuficiente a materialului
de amprentă;
• prinderea ţesuturilor moi în interiorul amprentei datorată unei linguri prea mari sau nu s-au
îndepărtat buzele, obrajii sau limba;
• marginile subţiri ale amprentei, care nu cuprind zona de sprijin, vor fi secţionate cu un bisturiu.
Analiza amprentei
Trasarea limitelor lingurii individuale
SCHREINEMAKERS a stabilit o modalitate simplă de trasare a limitelor
lingurii individuale, cu rezultate foarte bune în majoritatea cazurilor.
Trasarea limitelor lingurii individuale la maxilar

• Se marchează poziţia foveelor palatine, apoi se trasează înapoia
lor o linie curbă cu convexitatea posterioară, limita distală a
câmpului protetic; tot cu linii curbe cu convexitatea posterioară, se
trasează şanţurile retrotuberozitare, aşa cum au fost amprentate.
Pentru zona vestibulară, limita lingurii individuale se trasează la
1mm în interiorul convexităţii maxime a marginii amprentei, cu
ocolirea frenurilor şi bridelor şi a crestei zigomato-alveolare.
Trasarea limitelor lingurii individuale
Trasarea limitelor lingurii individuale la mandibulă
• Se trasează linia mediană a câmpului protetic, luând ca

reper frenul lingual; apoi se trasează zona linguală
centrală - 1,5cm de o parte şi de alta a liniei mediene
pe convexitatea maximă a amprentei. Din punctele
terminale ale zonei linguale centrale se duc
perpendiculare pe muchia crestei, apoi din aceste
puncte se trasează muchia crestei edentate până la
tuberculul piriform.
• De la punctele terminale ale zonei linguale centrale se
duc linii paralele cu mijlocul crestei edentate
corespunzătoare liniilor oblice interne, respectiv
limitelor linguale ale câmpului protetic.
• Aceste linii traversează tuberculul piriform la limita
dintre cele 2/3 inferioare cu 1/3 superioară şi apoi se
curbează către vestibular.
• Limita vestibulară a câmpului protetic edentat total
mandibular se consideră la 1 mm în interiorul
convexităţii maxime a amprentei.
Dezinfecția amprentelor
• Amprentele trebuiesc dezinfectate înainte de turnarea modelelor
• Durata aplicării substanțelor dezinfectante este corelată cu
materialele de amprentă
• Siliconii de condensație, adiție și polisulfidele nu suferă modificări
dimensionale dacă sunt imersate în substanțe de dezinfectare
• Polieterii fiind hidrofili pot suferi modificări daca sunt imersați mai
mult de 10 minute
• Se poate folosi o soluție de glutaraldehida 2%, după 10 minute se
clătește și se toarnă modelul
Modelul preliminar
• Se face între 1 și 2 ore pentru amprenta
preliminară cu alginat. Dacă modelul nu poate fi
turnat până în 30 minute, amprenta va fi ţinută
învelită într-o compresă cu apă
• Modelul reprezintă copia fidelă pozitivă a
reliefului unuia sau ambelor câmpuri protetice
edentate total.
• Modelul turnat este compus din modelul
propriu-zis şi soclu, iar materialul din care se
realizează este gips dur sau de clasa a III–a,
pentru că acest tip de material rigid îndeplineşte
condiţiile necesare activităţii de mare precizie în
laborator şi are proprietăţi fizico-chimice şi
mecanice compatibile cu alginatul.
• În prepararea gipsului se vor respecta
instrucţiunile fabricantului, folosindu-se
malaxorul cu vid. Gipsul trebuie să capete o
consistenţă smântânoasă.
Modelul preliminar
• Amprenta se va aşeza pe măsuţa vibratorie, iar
gipsul se toarnă lent pentru a nu cuprinde bule de
aer. După ce s-a umplut amprenta, restul de gips
se pune pe o plăcuţă de sticlă şi peste el se
răstoarnă amprenta cu gipsul turnat mai înainte.
• Se înfundă amprenta până se obţine o grosime a
soclului de 1-2cm, iar gipsul depăşeşte uşor
marginile amprentei.
• Amprenta se demulează după 40 minute. Se
demulează imediat după priză pentru a preveni
fenomenul de imbibiție
• Se prelucrează marginile amprentei cu un cuţit de
ceară. Se soclează modelul, având grijă să rămână
4mm între fundul de sac vestibular şi marginea
modelului.
• Soclul se poate realiza manual sau cu ajutorul
soclatorului, pentru max – pentagonal iar la mand
– trapezoidal
• Conturul periferiei câmpului protetic este
accentuat delimitând marginile viitoarei proteze
Defecte ale modelului preliminar
• Suprafața modelului prezintă goluri – malaxarea
insuficientă a ghipsului, prezența picăturilor de apă,
vibrarea insuficientă
• Deformarea modelului- demularea înainte de priză
• Suprafața rugoasă- nerespectarea proporției pulbere
lichid, prezența apei în amprentă
• Suprafața modelului moale- prezența apei în
portamprentă, demularea târzie
• Plusuri- bule de aer din materialul de amprentă,
vibrarea insuficientă
• Model fragil- nerespectarea proporției apă - pulbere
Cunoștințe minime
• Care sunt etapele clinice și tehnologice pentru
obținerea protezelor totale acrilice?
• Ce este amprenta preliminară și ce rol are în
elaborarea protezei totale acrilice?
• Care sunt deficiențele pe care le putem constata
la analiza amprentei preliminare?
• Cum se obține modelul preliminar?
• Care sunt posibilele deficiențe ale modelului
preliminar?
Vă mulțumesc!
TEHNOLOGIA PROTEZEI
TOTALE

Ștefârță
După reperele trasate pe
bordurile de ocluzie se determină:
• Lațimea dinților frontali

superiori este corelată cu
reperele înscrise pe model
• Înalțimea incisivilor centrali
superiori – distanța dintre planul
de ocluzie și linia surâsului
• Dinții frontali inferiori, laterali
superiori și inferiori sunt aleși în
concordanță cu dimensiunile
frontalilor superiori
După analiza modelelor montate în ocluzor/articulator:
• Lațimea vestibulo-orală a dinților laterali corelată cu

lațimea crestei
• Dimensiunea mezio-distală, grupul lateral ocupă
spațiul de la canin până la 5-6 mm înainte de
tuberozitate sau înaintea tuberculului piriform
• Înalțimea dinților laterali este determinată de
distanța dintre cele două creste, înălțimea
premolarilor este dependentă de cea a caninului
datorită vizibilității
După indicațiile scrise pe fișa de
laborator:
• Forma dinților frontali

• Culoarea dinților
• Aspecte particulare
• Relieful ocluzal
Avantajele dinților cuspidați:
• Au efect triturant mare datorită reliefului cu

creste, cuspizi, pante și șanțuri
• Efortul muscular necesar triturării alimentelor este
mic
• Creează o stare de confort masticator
• Relieful ocluzal accentuat cuspidat trebuie corelat
cu o bună determinare a RC, neconcordanța
ducând la instabilitate pe câmpul protetic
Dezavantajele dinților cu relief ocluzal șters:
• Au efect triturant redus

• Efortul muscular ptr triturarea alimentelor este
foarte mare ducând la oboseală musculară
• Masticația este produsă prin mișcări orizontale
de frecare interocluzală ce duc la dislocarea
protezelor
• Triturarea este obținută prin presiuni ocluzale
mari ce duc la atrofia câmpului protetic
Folierea modelului
• Se foliază zonele cu mucoasă subțire
sau cu mucoasă balantă
• Torusul maxilar sau mandibular
• Exostozele, tuberozitățile maxilare
• Papila incisivă
• Se folosește folie de plumb de 0,2-1
mm
Machetele protezelor totale
• Realizată din ceară roz

• Se izolează modelul în apă 1-2 min
• Adaptarea intimă a unei jumătăţi de placă roz la
suprafaţa modelului, până la fundurile de sac
• Grupul dinţilor din zona frontală este montat după

reperele trasate pe şabloanele de ocluzie, repere
antropometrice, echilibrul ocluzal și cerințele
fizionomice
• Grupul dinţilor laterali este montat în mod diferit .
Toate conceptele îşi propun ca prin aşezarea
dinţilor faţă de creasta edentată să se obţină o
stabilizare foarte bună a protezei pe câmpul
protetic
• Se folosește ceară calibrată
de 2mm
• Se pot folosi armături din
sârmă
• Ea respectă conturul trasat,
ocolește frenurile și bridele
• Se poate îndepărta de pe
model
• Are marginile rotunjite
• Se adaugă un rulou de ceară
pe mijlocul crestei pentru a
se putea monta dinții
• Foloseşte dinţi artificiali anatoformi
• Arcadele sunt realizate pe un
articulator care reproduce mişcările
mandibulei
• Este folosită o riglă concepută de
autor
• Autorul a conceput o serie de reguli
generale și individuale
Reguli generale :
• Dinţii laterali sunt montaţi pe mijlocul crestei edentate

• Dinţii frontali superiori sunt montaţi în afara crestei, pentru a
restabili relieful buzei superioare
• Planul de ocluzie formează în sens sagital, o curbură cu
concavitatea în sus (CURBA SAGITALĂ), iar în sens transversal
se formează curba transversală de asemenea cu concavitatea
superioară
• RC coincide cu IM
• În propulsie să stabilească contacte multiple (minim 3 pcte)
• În lateropulsie să existe contact atât pe partea lucrătoare cât
și cea nelucrătoare
• Curba sagitală de ocluzie rezultă prin unirea
cu o linie a vârfurilor cuspizilor vestibulari ai dinților
laterali mandibulari
• Curba transversală de ocluzie rezultă prin unirea cu o
linie a cuspizilor vestibulari și orali ai dinților laterali
mandibulari
Reguli generale :
• Montarea începe cu grupul dinților

1 2 3 4 5 6
frontali superiori , de o parte și de alta
3 4 2 5 6 1
a liniei mediene
• Dinții inferiori sunt montati după cei
superiori astfel: M1, C, IC, IL, PM1, PM2, M2.
• Se urmăresc 3 repere:
1. raportul marginii incizale sau feței ocluzale cu plăcuța
2. Unghiul pe care axul longitudinal al dintelui îl face cu
linia mediană
3. Unghiul pe care axul longitutdinal îl face cu verticala
Incisivul central superior
• Fața mezială pe linia mediană

• Marginea incizală în contact cu planul de orientare ocluzală
• Axul longitudinal V-O 5-8°, maxim 10°
• Coletul ușor palatinizat, marginea incizală vestibularizată
• Axul longitudinal M-D 2-3°
• Incisivii centrali prezintă o mică divergență spre colet
Incisivul lateral superior

• Axul longitudinal M-D 3-5 °
• Marginea incizală este situată la 0,5-1mm de
planul de ocluzie
• Fața mezială este în contact cu fața distală a IC
Caninul superior

• Axul longitudinal M-D 1,5 °
• Vârful cuspidului este în contact cu planul de ocluzie
• Înclinația M-D este de 1,5-2 mm spre distal
• Este mai proeminent decât IL
Premolarul I superior

• Doar cuspidul vestibular atinge planul
• Varful cuspidului palatinal rămâne la 0.5 mm de planul de ocluzie
• Uneori se montează la 0,5 mm de fața distală a caninului pentru a permite
angrenarea cu caninul inferior
Premolarul II superior:
• Coletul este orientat ușor spre mezial (0,5mm)

• Atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi
Molarul I superior
• Axul longitudinal înclinat spre oral

• Coletul orientat spre mezial
• Cuspidul mezio-palatinal atinge planul de ocluzie
• Fața ocluzală este orientată în jos spre vestibular și distal, formând un unghi de
6 ° cu planul de orientare ocluzală
• Șanțul intercuspidian plasat pe mijlocul crestei
Molarul II superior
• Axul longitudinal mai înclinat decât M1

• Fața ocluzală nu are contact cu planul de ocluzie
• Cuspidul mezio-palatinal este cel mai apropiat de planul de ocluzie, la 0,5-1mm
• Fața ocluzală înclinată spre vestibular și distal
Reguli generale de montare a
dinților frontali inferiori
• Coletul este plasat pe mijlocul crestei

• Marginea incizală este puțin vestibularizată
• Între fața vestibulară și baza protezei se
realizează un unghi diedru pentru
poziționarea orbicularului buzei
• Se urmărește creearea spațiului necesar
pentru limbă
• Se urmărește montarea în culoarul neutral
Molarul I inferior
• Cuspidul M-V articulează între versantul distal al cuspiszilor PM2 și cuspidul M-V
al M1
• Cuspizii vestibulari ai molarului superior îi depășesc pe cei mandibulari
• Cuspidul M-P superior intră în foseta centrală a M1 inferior
Cheia lui Angle: : santul intercuspidian al M1 mandibular se afla in dreptul cuspidul MV al M1 maxilar.
Excepții
• M1 mezializat
pentru prognatism
mandibular
• M1 distalizat pentru
retrognatism
mandibular
Caninul Inferior
• Poziție aproape verticală, ușoară înclinare linguală, coletul ușor distalizat

• Angrenează cu incisivul lateral și caninul superior
• Axele longitudinale ale celor doi canini converg
• Marginea incizală ușor mezializată și înclinata
spre oral
• Coletul este pe creastă
Incisivul central inferior
• Coletul se plasează pe mijlocul crestei, ușor oralizat față de cel al IL

• Perpendicular pe planul de ocluzie
• Fața mezială în contact cu linia mediană
• Marginea vestibulară ușor vestibularizată
• Marginea incizală sub cea incisivului superior ce îl acoperă 1,5-2 mm,
inocluzie sagitală de 1-2 mm
Incisivul lateral inferior
• Poziție asemănătoare cu cea a IC

• Marginea incizală cu 0,5-1 mm deasupra IC
• Marginea incizală articulează cu 1/3 distală a IC și 1/3 mezială a IL
• Marginea incizală are ac overbite și overjet ca și IC
Premolarul I inferior
• Cuspidul vestibular situat în nișa dintre canin și PM 1

• Cuspidul vestibular este acoperit de ½ din cuspidul vestibular maxilar
• Dacă spațiul este insuficient se poate șlefui sau elimina
Premolarul II inferior
• Cuspidul vestibular articulează în nișa dintre PM1 și PM2

Molarul II inferior
• Axul este perpendicular pe creasta alveolară

• Are contact cu M1 și M2
• Fața ocluzală în sus, oral și mezial
Regula lui Pound
• Fețele linguale ale dinților inferiori nu trebuie să depășească spre

oral linia care unește marginea linguală a tuberculului piriform cu
marginea mezială a caninului.
• latimea dintilor inferiori nu va depași proiecția verticală ridicată
tangent la creasta milohioidiană
Rapoartele interdentare dintre cele două arcade
artificiale
• În zona frontală dinții superiori îi acoperă pe cei inferiori

cu 1,5-2 mm
• În sens sagital in IM există o inocluzie de 1-2 mm
• În zona laterală dinții superiori depășesc cu ½ cuspid
dinții inferiori
• Curba sagitală se realizează pentru a compensa inocluzia
produsă distal în mișcarea de protruzie a mandibulei
• Curba transversală este dată de înclinarea orală a dinților
inferiori, favorizează apariția punctelor de contact atât pe
parte lucratoare cât și cea nelucrătoare în mișcarea de
lateralitate

Proteze Totale Toate Slide Urile

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proteze Totale Toate Slide Urile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHNOLOGIA PROTEZEI

Șef de lucrări Dr. Alexandru

Elementele componente ale lingurii individuale:

Baza lingurii individuale

Întăriturile din sârmă (Ø 1,5mm)

• Confecționate pe modelul preliminar

-delimitarea pe modelul preliminar a zonei de sprijin, sunt insemnate limitele

Lingura din acrilat autopolimerizabil

-delimitarea zonei de sprijin;

• Lingurile individuale sunt adaptate pe campul protetic si controlate prin teste

• Redă cu fidelitate maxima zona de sprijin si zona de succiune a câmpului protetic.

• Grosimea marginilor viitoarei proteze este prefigurată cu exactitate din faza de

• Amprentele de despovărare sunt indicate în cazul câmpurilor protetice

• centrarea lingurii pe câmpul protetic

-pe linia mediana prezinta impresiunea

-pe linia mediana – 2 incizuri date de cele 2

-se realizează pentru a evidenția marginile funcționalizate ale

-consta in fixarea unei benzi de ceara lata de 1,5cm

Șef de lucrări Dr. Alexandru

-asemănătoare cu lingura individuală;

-trebuie să fie bine adaptată pe modelul final,

-forma și dimensiunea asemănătoare cu ale arcadei dentare;

bază rigidă, nedeformabilă, rezistentă la

presiune, în contact intim cu suprafața

• Se face cu ajutorul plăcuțelor

În urma pierderii dinţilor, la edentatul total, au dispărut

Obiectivul final al determinării relaţiilor intermaxilare îl

Relaţia centrică (RC) nu are nimic de-a face cu prezenţa

RC reprezintă o relaţie conceptuală dintre maxilar şi

• Curbura vestibulară a arcadelor dentare

• În regiunea frontală planul este paralel cu linia bipupilară, și

Dimensiunea în sens vertical

• Poate fi modificată prin reducere sau

Raportul în plan orizontal

Repere la nivelul șablonului

Pot apare urmatoarele erori

• Liniile crestei alveolare -mijlocul crestelor,

• Linia curburii crestei alveolare inferioare –

Șef de lucrări Dr. Alexandru

• Modelaj definitiv doar în zona frontală

• Liniile trasate pe modele • Relația centrică și IM

Mandibulă Lățime 3mm central

• Se va modela versantul vestibular pentru a

Obiectivul menținerii și stabilității

• Marginile machetei modelate cu formă și grosime

Obiectivul menținerii igienei

Obiectivul rezistenței mecanice

• Păstrarea înălțimii de ocluzie

Se aplică pe suprafața tiparului soluția, cu excepția zonelor

-se poate introduce chiuveta în apă rece

• Dacă se depășește 100° se produce volatilizarea

După lustruire proteza se menține în apă pentru a preveni contracția acrilatulu

Șef de lucrări Dr. Alexandru

• Lațimea dinților frontali

• Lațimea vestibulo-orală a dinților laterali corelată cu

• Forma dinților frontali

• Au efect triturant mare datorită reliefului cu

• Au efect triturant redus

• Realizată din ceară roz

Arcadele dentare artificiale

• Grupul dinţilor din zona frontală este montat după

• Dinţii laterali sunt montaţi pe mijlocul crestei edentate

• Montarea începe cu grupul dinților

• Fața mezială pe linia mediană

ceara șabloanelor să aibă dimensiunile standard( 10mm5mm grupul frontal, 6mm*8mm