ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG DIN SIBIU

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

REFERAT
DEPRESIA
Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin
două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este
însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod
normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.

Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și cu o severitate care împiedică
desfășurarea normală a activităților zilnice indică prezența episodului depresiv major.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze
această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de
stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța. Statisticile OMS arată că în România
5% din populația generală suferă de depresie.

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate
medical și vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel

mondial, după afecțiunile cardiovasculare.

În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a

fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la
2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2
puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani)

Depresia majoră afectează semnificativ familia și relațiile personale ale persoanei, viața
de serviciu sau școlară, obiceiurile de somn și alimentație și sănătatea generală. Impactul
acesteia asupra funcționării și stării de bine este comparat cu cel al altor condiții medicale
cronice, precum diabetul.

O persoană care are un episod depresiv major are de obicei o dispoziție foarte scăzută,
care pătrunde în toate aspectele vieții și o incapacitate de a experimenta plăcerea în
activități de care se bucura anterior. Persoanele depresive pot fi preocupate cu sau medita
la gânduri și simțiri de inutilitate, regret sau vinovăție inadecvată, neajutorare și ură de
sine. În cazuri severe, persoanele depresive pot avea simptome de psihoză. Printre aceste
simptome sunt delirurile sau, mai rar, halucinațiile, de obicei neplăcute. Alte simptome
ale depresiei sunt slaba concentrare și ținere de minte (în special la cei cu trăsături
melancolice sau psihotice), retragerea din activitățile și situațiile sociale, dorință sexuală
scăzută, iritabilitate, și gânduri la moarte sau sinucidere. Insomnia este obișnuită printre
persoanele care suferă de depresie. În cazuri tipice, o persoană se scoală foarte devreme și
nu poate adormi din nou.Hipersomnia sau dormitul prea mult, poate de asemenea avea
loc. Unele antidepresive pot de asemenea cauza insomnie din cauza efectului lor
stimulator.

O persoană depresivă poate raporta mai multe simptome fizice precum oboseală, dureri
de cap sau probleme digestive; indispozițiile fizice sunt cea mai obișnuită problemă
manifestată în țările în curs de dezvoltare, potrivit criteriilor pentru depresie ale
Organizației Mondiale a Sănătății.Apetitul adesea descrește, rezultând pierderi în
greutate, deși din când în când apetitul este crescut, iar greutatea crește. Familia și
prietenii pot observa că comportamentul persoanei este fie agitat și fie letargic.
Persoanele depresive mai vârstnice pot avea simptome cu început recent, precum uitarea
și o mai observabilă încetinire a mișcărilor. Depresia adesea coexistă alături de tulburări
fizice obișnuite între vârstnici, precum accidentul vascular cerebral, alte boli
cardiovasculare, boala Parkinson și bronhopneumopatia obstructivă cronică.

Copiii depresivi pot adesea arăta o dispoziție iritabilă mai degrabă decât una depresivă și
prezintă simptome variate în funcție de vârstă și situație. Cei mai mulți își pierd interesul
pentru școală și prezintă un declin în performanța academică. Pot fi descriși ca dificili,
dependenți sau nesiguri. Diagnosticul poate fi tergiversat sau ratat atunci când
simptomele sunt interpretate ca „proastă dispoziție normală”.

Tulburări asociate

În mod frecvent, depresia majoră are loc alături de alte probleme psihiatrice. National
Comorbidity Survey (SUA) din 1990-92 raportează că jumătate din cei cu depresie
majoră au anxietate pe durata vieții și tulburări asociate acesteia precum tulburarea de
anxietate generalizată. Simptomele de anxietate pot avea un impact major asupra cursului
bolii depresive, cu recuperare întârziată, risc crescut de recidivare, dizabilitate mai mare
și spor al încercărilor de suicid. Sunt rate crescute de abuz de alcool și droguri și în
particular de dependență, iar în jur de o treime din indivizii diagnosticați cu ADHD
dezvoltă depresie comorbidă. Tulburarea de stres posttraumatic și depresia adesea
coexistă. Depresia poate de asemenea coexista cu tulburarea hiperchinetică cu deficit de
atenție (ADHD), complicând diagnosticul și tratarea ambelor. Depresia este de asemenea
în mod frecvent comorbidă cu abuzul de alcool și tulburările de personalitate. Depresia
poate fi de asemenea exacerbată în anumite luni (de obicei iarna), în cazul celor cu
tulburare afectivă sezonieră. Deși utilizarea excesivă a mediei digitale este asociată cu
simptome depresive, media digitală poate fi de asemenea utilizată în anumite situații
pentru a îmbunătăți dispoziția.

Depresia și durerea adesea coexistă. Unul sau mai multe simptome de durere sunt
prezente la 65% din pacienții depresivi și oriunde de la 5 la 85% din pacienții cu durere
vor suferi de depresie, în funcție de mediu; prevalența este mai scăzută în practica
generală și mai mare în clinicile de specialitate. Diagnosticul de depresie este adesea
amânat sau ratat, iar rezultatele se pot înrăutăți dacă depresia este remarcată, dar înțeleasă
complet greșit
Cauze
Analogie cu pahare prin care se urmărește demonstrarea modelului diateză-stres potrivit
căruia la aceeași cantitate de factori de stres, persoana 2 este mai vulnerabilă decât
persoana 1, din cauza predispozițiilor acestora.

Depresia este o tulburare afectivă care nu are o singură cauză. Modelul biopsihosocial
propune ideea că factorii biologici, psihologici și sociali joacă toți un rol în cauzarea
depresiei. Modelul diateză-stres specifică că depresia apare atunci când o vulnerabilitate
preexistentă sau o diateză este activată de evenimente stresante din viață. Vulnerabilitatea
preexistentă poate fi fie genetică, implicând o interacțiune dintre natură și dezvoltare, sau
schematică, rezultând din viziunile despre lume învățate în copilărie.

Abuzul asupra copilului, fie că e fizic, verbal, emoțional, sexual sau psihologic, constituie
factor de risc pentru depresie, printre alte probleme psihiatrice care pot coexista precum
anxietatea și abuzul de droguri. Trauma din copilărie de asemenea corelează cu
severitatea depresiei, lipsa răspunsului la tratament și lungimea bolii. Oricum, unii sunt
mai susceptibili să dezvolte boli mintale precum depresia ca urmare a unor traume și s-a
sugerat că diferite gene controlează susceptibilitatea.
Evaluare clinică

O evaluare pentru diagnostic poate fi făcută de un doctor antrenat corespunzător care

practică medicina generală, sau de un psihiatru sau psiholog, care consemnează
circumstanțele curente ale persoanei, istoria biografică, simptomele curente și istoria
familială. Scopul clinic general este de a formula factorii biologici, psihologici și sociali
care pot avea impact asupra dispoziției individului. Evaluatorul poate de asemenea
discuta despre modalitățile curente (sănătoase sau nu) ale persoanei de reglare a
dispoziției, precum utilizarea de alcool și droguri. Evaluarea include de asemenea o
examinare a stării mentale, care este o evaluare a actualei stări de dispoziție și conținut al
gândirii persoanei, fiind vorba îndeosebi de prezența unor stări precum neajutorarea sau
pesimismul, autovătămarea sau suicidul, și absența unor gânduri sau planuri pozitive.
Inclusiv în țările dezvoltate, specialiștii în sănătate mintală sunt rari în zonele rurale, și
prin urmare diagnosticul și managementul este lăsat adesea pe seama medicilor de prim
ajutor. Această problemă este și mai pronunțată în țările în curs de dezvoltare.
Examinarea sănătății mintale poate include utilizarea unei scale de rating precum Scala
de Depresie Hamilton, Inventarul de Depresie Beck sau Chestionarul Revizuit al
Comportamentelor Suicidare. Scorul dat de o scală de rating este insuficient pentru a
diagnostica depresia astfel încât să satisfacă criteriile DSM sau ICD, dar furnizează
indicii în ce privește severitatea simptomelor pentru o perioadă de timp, astfel încât
persoana care obține un scor care trece de o anumită limită poate fi evaluată mai bine
pentru a i se da un diagnostic de tulburare depresivă Anumite scale de rating sunt utilizate
în acest scop

Diagnostice

Pentru a se pune un diagnostic de tulburare depresivă majoră, trebuie luate în considerate

alte diagnostice potențiale, precum distimia, tulburarea de adaptare cu dispoziție
depresivă sau tulburarea bipolară. Distimia este o perturbare mai ușoară, dar cronică a
dispoziției, în care persoana are dispoziție scăzută aproape zilinic timp de cel puțin doi
ani. Simptomele nu sunt la fel de severe ca cele ale depresiei majore, deși persoanele cu
distimie sunt vulnerabile la episoade secundare ale depresiei majore (situație numită
uneori depresie dublă). Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă este o perturbare a
dispoziției care apare ca reacție psihologică la un eveniment sau factor stresant
identificabil, unde simptomele emoționale sau comportamentale rezultate sunt
semnificative, dar nu îndeplinesc criteriile pentru un episod depresiv major. Tulburarea
bipolară, cunoscută și ca tulburare maniaco-depresivă, este o condiție în care fazele
depresive alternează cu perioade de manie sau hipomanie. Deși depresia este în prezent
categorisită ca o tulburare separată, există dezbateri în desfășurare în această privință
deoarece indivizii diagnosticați cu depresie majoră adesea experimentează anumite
simtpome hipomaniacale, fapt ce indică un întreg al tulburării de dispoziție. Alt
diagnostic diferențial este sindromul de oboseală cronică.
Prevenție

Eforturile preventive pot rezulta în descreșteri ale ratei condiției cu de la 22 la 38%.

Consumul de cantități mari de pește pot de asemenea reduce riscul.

Intervențiile comportamentale, precum terapia interpersonală și terapia cognitiv-

comportamentală, sunt eficiente în prevenirea unei noi izbucniri a depresiei. Deoarece
asemenea intervenții par a fi cele mai eficiente atunci când sunt furnizate indivizilor sau
grupurilor mici, s-a sugerat că ele pot obține o audiență largă cel mai bine prin Internet.

Oricum, o meta-analiză mai veche a constatat că programele preventive cu elemente ce

sporesc competența sunt superioare programelor orientate spre comportament per
ansamblu, și a constatat că programele comportamentale nu îi ajută pe oamenii vârstnici,
pentru care doar programele de suport social sunt benefice. În plus, programele care
previn cel mai bine depresia cuprind mai mult de opt sesiuni, fiecare durând între 60 și 90
de minute, fiind furnizate de o combinație de muncitori profesioniști și necalificați, au un
design de cercetare de mare calitate, raportează rata de uzură și au o intervenție bine
definită

Stil de viață

Exercițiul fizic este recomandat în caz de depresie ușoară și are un efect moderat asupra
simptomelor. De asemenea, s-a observat că exercițiul este eficient în caz de depresie
majoră (unipolară). Exercițiul este echivalentul utilizării medicației sau terapiei
psihologice la cei mai mulți oameni. La vârstnici, acesta nu pare să diminueze depresia.
Exercițiile pot fi recomandate personalelor care au voință, sunt motivate și suficient de
sănătoase fizic pentru a participa la un program de exerciții ca tratament.

Există o mică cantitate de argumente că ocolirea somnului de noapte poate ameliora

simptomele depresive, efectele simțindu-se de obicei în timpul zilei. Acest efect este de
obicei temporar. Pe lângă somnolență, această metodă poate cauza manie sau hipomanie
ca efecte adverse.

Antidepresivele
Sertralina (Zoloft) este utilizată în primul rând pentru tratarea depresiei majore la adulți.

Rezultate contradictorii au apărut în urma studiilor cu privire la eficiența antidepresivelor

în cazul persoanelor cu depresie acută, ușoară sau moderată. Argumente mai puternice
susțin utilitatea antidepresivelor în tratarea depresiei care este cronică (distimie) sau
severă.

În timp ce mici beneficii au fost găsite, cercetătorii Irving Kirsch și Thomas Moore
afirmă că acestea s-ar putea datora problemelor de cercetare mai degrabă decât efectelor
medicației. Mai târziu, într-o publicație, Kirsch a concluzionat că efectul general al noii
generații de medicație antidepresivă este sub criteriile recomandate pentru semnificație
clinică. Rezultate similare au fost obținute într-o meta-analiză a lui Fornier.

O analiză dirijată de National Institute for Health and Care Excellence din Regatul Unit a
concluzionat că există dovezi puternice că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei
(SSRI), precum escitalopram, paroxetina și sertralaina, au o mai mare eficiență decât
placebo în obținerea unei reduceri de 50% a scorurilor de depresie în cazurile de depresie
majoră moderată și severă, și că sunt argumente că acestea au un efect similar în cazul
depresiei ușoare. În mod asemănător, o analiză sistematică Cochrane a examinărilor
clinice ale antidepresivului triciclic generic amitriptilină a concluzionat că sunt dovezi
puternice că eficiența acestuia este superioară placeboului
Concluzie

Depresia nu este niciodata o stare normala si produce intotdeauna o suferinta care poate fi
evitata. Beneficiind de diagnostic si tratament adecvate, majoritatea persoanelor care
sufera de depresie o pot depasi.