Hernie de disc operată

După operaţia de hernie de disc lombară, kinetoterapia v-a fi începută la

recomandarea medicului neurochirurg, care poate dispune de începerea imediată
a recuperării sau mai târziu, în funcţie de complicaţiile apărute, de stadiul în
care s-a prezentat pacientul şi de tipul operaţiei.
În cele ce urmează voi descrie care sunt paşii post-operator în cazul în care se
recomandă iniţierea recuperării imediat după operaţie, la un caz doar cu hernie
de disc lombară operată fără complicaţii.
Imediat post-operator pacientului trebuie să i se schimbe poziţia de lateralitate
dreapta
stânga din 2 în 2 ore cu o pernă tare între genunchi, iar începând din ziua a doua
va putea
sta în decubit dorsal.
În primele 2 zile post-operator pacientul va efectua exerciţii respiratorii şi
exerciţii pentru
ameliorarea circulaţiei periferice.
Zilele 3-10 post-operator se continuă exerciţiile anterioare şi se începe tonifierea
musculaturii toraco-lombare şi abdominale, mobilizarea membrelor inferioare şi
mobilizări ale coloanei fiind permise mişcările de lateralitate, rotaţii uşoare şi
mişcări de flexie (din ziua a şasea sau după scoaterea firelor).
Săptămâna 2-4 (după ce se scot firele) se tonifică musculatura toraco-lombară, a
extensorilor şi a abdominalilor, creşterea mobilităţii coloanei şi conştientizarea
posturii
lombare (învăţarea unei posturi corecte intermediare).
Săptămâna 4-6 exerciţiile se vor efectua din atârnat şi din ortostatism. Sunt
permise
mişcările de extensie şi rotaţie la nivelul coloanei.
După săptămâna 6 post-operator se trece la programe de kinetoprofilaxie
secundară, la
exerciţii din "şcoala spatelui" pentru a menaja coloana şi a evita recidivele la alte
niveluri.
Dacă din diverse motive instaurarea recuperării este întârziată, se va face
o evaluare şi conform aceloraşi obiective se creează programul recuperator.
Trebuie ţinut cont de potenţialul de refacere şi cicatrizare a ţesuturilor şi de
faptul că repausul prelungit are un efect negativ.
Masajul terapeutic va fi executat abia după îndepărtarea firelor de sutură şi va fi
cu o intensitate adecvată, progresivă şi poate fi executat pe partea dorso-lombară
şi pe membru inferior, dacă acesta prezintă parestezie sau contracturi.
Atât masajul terapeutic, cât şi kinetoterapia vor fi amânate dacă pacientul este
instabil hemodinamic post-operator, prezintă infecţii, stări febrile, tromboflebită,
stări hemoragice, afecţiuni cardiace netratate, tuberculoză.

PROGRAM

NUME: P.D
VARSTA: 55
OCUPATIE: LUCATOR IN CONSTRUCTII
DIAGNOSTIC : HERNIE DE DISC OPERATA

Obiectivele principale pe care trebuie să le atingem într-un astfel de caz sunt:

-împiedicarea apariţiei trombozelor venoase,
-ameliorarea durerii,
-relaxarea musculaturii,
-tonifierea musculaturii abdominale şi paravertebrale,
-ameliorarea amplitudinii de mişcare,
-conştientizarea posturii.
Mijloace

 Tratament medicamentos
 Hidroterapie
 Termoterapie
 Fizioterapie
 Impachetari
 Masaj
 Kinetoterapie
 Terapie ocupationala
 Tratament balnear

1. Metode si tehnici:
2. Mobilizari
3. Exercitii fara incarcatura
4. Exercitii de respiratie
5. Exercitii active
6. Exercitii la aparate
7. Metoda Williams

Program:

 MOBILIZAREA ARTICULAŢIILOR

Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exerciţii de remobilizare a

coloanei vertebrale lombare, basculări ale bazinului, întinderea musculaturii
paravertebrale ale muşchiului psoasiliac, cel mai frecvent se utilizează
programul Williams. Se execută în 3 stadii:

În stadiul acut se aplică metode de relaxare generală şi de relaxare a

musculaturii lombare.

În stadiul subacut începe adevăratul program de kinetoterapie. Pe lângă

tehnicile de relaxare, acum se vor aplica şi tehnici de asuplizare a trunchiului
inferior.

În stadiul cronic se poate începe şi tonifierea musculaturii slabe.

FAZA I.

Exerciţiul 1. Decubit-dorsal: se flectează şi se extind genunchii.

Exerciţiul 2. Decubit-dorsal: se trage un genunchi cu amândouă mâinile la

piept, încercând atingerea lui cu fruntea; se procedează apoi la fel cu celălalt.

Exerciţiul 3. Ca la exerciţiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.

Exerciţiul 4. Decubit-dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la piept

cât mai mult, apoi celălalt, apoi ambii.

Exerciţiul 5. Decubit-dorsal cu braţele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii

flectaţi la 900, tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contractă
abdominalii, se saltă uşor sacrul de pe pat; se revine, apoi se repetă.

Exerciţiul 6. În şezând pe scaun, cu genunchii mult depărtaţii: se apleacă

mult înainte, astfel încât să atingă cu mâinile solul de sub scaun; se menţine
această poziţie 4-5 secunde, se revine, apoi se repetă.

Fiecare exerciţiu al fazei I se execută de 3-5 ori, repetându-se de 2-3 ori pe zi.
După 2 săptămâni, acestor exerciţii li se adaugă cele din faza aII-a.

FAZA A II-A.

Exerciţiul 1. Decubit-dorsal, cu genunchii flectaţi, tălpile pe pat: se

apleacă ambii genunchi spre dreapta, apoi spre stânga, până ating patul.

Exerciţiul 2. Decubit-dorsal: călcâiul drept se aşează pe genunchiul stâng; se

execută o abducţie cât mai internă a şoldului drept, până se atinge cu
genunchiul drept planul patului, apoi se inversează.

Exerciţiul 3. Decubit-dorsal: se ridică alternativ cât mai sus câte un membru

inferior extins.

Exerciţiul 4. În ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul

scaunului, spatele perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.

Exerciţiul 5. Poziţia de „cavaler servant”, corpul aplecat pe coapsa ridicată la

900, sprijin şi pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând şi o
balansare care trebuie să întindă psoas-iliacul.
 Tot în acest program se asociază şi o serie de exerciţii din pozitia atârnat:

Poziţia 1. Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului, prinde cu ambele

mâini bara şi se execută:

 Ridicarea genunchilor la piept;

 Rotarea truchiului stânga/dreapta cu genunchii flexaţi;

 Balans stânga-dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un pendul);

 Semisuspendare, sprijin şi pe picioare la sol (şoldurile şi genunchii flexaţi

la 90°): se fac basculări înainte-înapoi şi în lateral ale bazinului;

Poziţia 2. Cu faţa la spalier, mâinile prind bara cu palmele spre zid şi se

execută:

 Redresarea bazinului;

 Pendularea bazinului şi a membrelor inferioare întinse spre stânga-

dreapta.

Poziţia 3. Cu picioarele pe o bară se execută cifozări repetate ale coloanei

vertebrale lombare.

FAZA A III-A

Exerciţiul 1. Din decubit dorsal cu genunchii flexaţi la 90°, tălpile pe pat. Se

încearcă împingerea cu forţă a genunchilor în sus în timp ce kinetoterapeutul se
opune mişcării, tot timpul lomba rămânând în contact cu patul. Este exerciţiul
care determină cea mai bună contracţie a musculaturii lombare şi abdominale.

Exerciţiul 2. Aceeaşi poziţie de plecare, ridică capul, umerii şi trunchiul,

braţele întinse anterior, până când palmele ajung deasupra genunchilor. Se
revine şi se repetă. Tonifică selectiv muşchii abdominali.

Exerciţiul 3. Din poziţie de cvadrupedie pentru corectarea lordozei lombare,

se suge puternic peretele abdominal şi se menţine 5 secunde. Se relaxează şi se
repetă. Tonifică selectiv transferul abdominal.

Exerciţiul 4. Se desfaşoară în patru timpi, din decubit dorsal cu genunchii

flectaţi la 90° şi tălpile pe pat:
  Se duce lomba în jos, presând planul patului. Asistentul controlează
plasând o mână sub lomba bolnavului;

 Se basculează sacrul şi coccisul în sus, lomba rămânând însă presată pe

pat; se contractă izometric fesierii mari;

 Se ridică capul-trunchiul cu braţele întinse spre coapse;

 În mâini un cordon elastic dur de care se trage înspre lateral (mâinile cu

palmele în sus).

Exerciţiul 5. Decubit dorsal, genunchii flectaţi la 90°, lipiţi unul de altul,

bolnavul încearcă să-i ducă lateral spre planul patului. La execuţia maximă a
mişcării se opune rezistenţă din partea terapeutului, realizându-se astfel
izometria.

Exerciţiul 6. Aceeaşi poziţie de plecare, bolnavul îşi trage cu forţă genunchii la

piept, iar kinetoterapeutul se opune.

Exerciţiul 7. Decubit dorsal cu membrele inferioare întinse (se menţine activ

pozitia delordozantă). Terapeutul încearcă să ridice ambele membre inferioare,
dar bolnavul se opune.

Exerciţiul 8. Decubit lateral cu coapsele uşor flectate. Terapeutul cu o mână

împinge înainte pelvisul şi cu cealaltă trage înapoi umărul. Bolnavul se opune
acestor forţe. Imediat, fără pauză, terapeutul inversează prizele (umăr
posterior şi pelvis anterior) şi pacientul se relaxează.

Exerciţiul 9. Executarea "podului" din decubit dorsal cu genunchii flectaţi,

sprijin pe umeri-spate şi picioare, se ridică bazinul şi lomba (fără să se lordozeze
coloana), kinetoterapeutul se opune apăsând pe crestele iliace. Astfel se
tonifică musculatura extensoare lombară.

Exerciţiul 10. Din poziţia "pod", bolnavul încearcă o rotare a bazinului la care
terapeutul opune rezistenţă spre sfârşitul cursei mişcării. Se alternează
stânga/dreapta.

Exerciţiul 11. Din aceeaşi poziţie se face translatarea laterală a bazinului la

care, spre sfârşitul cursei mişcării terapeutul opune rezistenţă.
 Exerciţiul 12. Din ortostatism, lângă o masă, pacientul se sprijină uşor de ea şi
face o uşoară flexie din şolduri menţinând coloana lombară delordozantă;
kinetoterapeutul cu o mână pe scapulă şi cu cealaltă anterior, pe creasta iliacă
opusă, împinge, respectiv trage înapoi. Bolnavul se opune acestor forţe. Se
schimbă apoi poziţia mâinilor.

Alte exerciţii indicate în hernia de disc sunt exerciţiile executate la:

 Covorul rulant;

 Bicicleta ergometrică;

 Spalier;

 Urcatul şi coborâtul scărilor.

Metoda Williams

Dr. Paul Williams a publicat pentru prima dată programul său pentru
pacienţii cu lombalgie cronică de natură discartrozică. Exerciţiile au fost
concepute pentru bărbaţi de sub 50 şi femei de sub 40 de ani, care au o
hiperlordoză lombară, a căror radiografie arată o scădere a spaţiului
interarticular din segmentul lombar.

Scopul acestor exerciţii era de reducere a durerii şi asigurarea unei

stabilităţi a trunchiului inferior prin dezvoltarea activă a muşchilor
abdominali, fesier mare şi ischio-gambieri, în paralel cu întinderea pasivă a
flexorilor şoldului şi a muşchilor sacro-spinali.

Faza I , sau acută cuprinde exerciţii ca:

Exerciţiul 1 - decubit dorsal execută flexie extensie a piciorului.

Exerciţiul 2 - decubit dorsal se exectă flexie de genunchi şi se pune talpa pe sol.

Exerciţiul 3 - decubit dorsal se flectează şi se extind genunchii.

Exerciţiul 4 - decubit dorsal se trage cu mâinile un genunchi la piept, încercând
atingerea lui cu fruntea; se procedează, apoi la fel cu celalalt genunchi.

Exerciţiul 5 - decubit dorsal se trage cu mâinile genunchii la piept, încercând

atingerea lor cu fruntea.

Exerciţiul 6 - decubit dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la piept

cât mai
mult, apoi celalalt, apoi ambii concomitent.

Exerciţiul 7 - decubit dorsal, cu braţele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii

flectaţi la
90 grade, tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominali, se
saltă uşor
sacrul de pe pat; se revine, apoi se repetă.

Exerciţiul 8- în şezând pe un scaun, cu genunchii mult îndepărtaţi: se apleacă cu

mâinile
înainte, astfel încât să atingă solul de sub scaun; se menţine aceasta aplecare 4-5
secunde,
se revine, apoi se repetă.
Fiecare exerciţiu al fazei I se execută de 3-5 ori, programul repetându-se de 2-3
ori pe zi.

După circa două săptămâni, în partea a doua a stadiului subacut, exerciţiile

devin mai
complexe, adăugându-se cele din faza a II-a a programului Williams, cum ar
fi:

Exerciţiul 9 - decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, tălpile pe pat: se apleacă

ambii
genunchi spre dreapta, apoi spre stânga, până ating patul.

Exerciţiul 10 - decubit dorsal: călcâiul drept se aşează pe genunchiul stâng; se

execută o
abducţie cât mai internă a şoldului drept, până se atinge cu genunchiul drept
patul, apoi se
inversează.

Exerciţiul 11 - decubit dorsal: se ridică alternativ câte un membru inferior cât

mai sus, cu
genunchiul perfect întins.
Exerciţiul 12 - în ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul
scaunului,
spatele perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.

Exerciţiul 13 - poziţia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicată la

90 grade, sprijin şi pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând
şi o balansare care trebuie sa întindă psoas-iliacul.

Exerciţii din atârnat:

Exerciţiul 14 - Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara cu
palmele înainte, ridicarea genunchilor la piept.

Exerciţiul 15 - Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara cu

palmele înainte, rotare stânga-dreapta a genunchilor flectaţi.

Exerciţiul 16 - Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara cu

palmele înainte, basculare stânga-dreapta a membrelor inferioare întinse (ca un
pendul).

Exerciţiul 17 - Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara cu

palmele înainte, semisuspendare, sprijin şi pe picioare la sol (CF şi G la 90
grade): se face bascularea înainte-înapoi şi lateral a bazinului.

Exerciţiul 18 - Cu faţa la spalier, mâinile prin bară cu palmele spre zid,

redresarea bazinului.

Exerciţiul 19 - Cu faţa la spalier, mâinile prin bară cu palmele spre zid,

pendularea bazinului şi a membrelor inferioare spre stânga-dreapta.

Exerciţiul 20 - Cu faţa la spalier, mâinile prin bară cu palmele spre zid, cu

picioarele pe o bară, se execută cifozări lombare.

Faza a III-a a programului Williams ar putea avea exerciţii ca:

Exerciţiul 21 - Decubit dorsal, genunchii flectaţi la 90°, tălpile pe pat: se

împinge lomba
spre pat, se contractă abdominalii, se saltă uşor sacrul de pe pat; treptat se
execută aceleaşi mişcări lombare şi ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puţin
flectaţi, până ajung să fie complet întinşi.
Exerciţiul 22 - În ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se
aplică sacrul
şi lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat călcâiele de perete, menţinând
contactul lombei cu acesta.

Exerciţiul 23 - Decubit dorsal: se execută bicicleta înainte cu bazinul mult

basculat.