Mihai Eminescu

Moment aniversar. 169 de ani de la na șterea poetului

15 ianuarie 1850 – 15 ianuarie 2019
Ziua Culturii Naționale
 Date biografice (I)
 Este fiul căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, al
șaptelea copil din cei unsprezece ai familiei.
 S-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani.
 A copilărit la Botoșani și la Ipotești, cutreierând împrejurimile, bucurându-
se de frumusețea naturii pe care a descris-o mai târziu în poeziile sale.

Foto: wikipedia Ipotești

Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Foto: wikipedia
Blând îngânat de-al valurilor glas.
(Fiind băiet păduri cutreieram)

Tresărind scânteie lacul

Astăzi chiar de m-aș întoarce
Și se leagănă sub soare;
A-nțelege n-o mai pot...
Eu, privindu-l din pădure,
Unde ești copilărie,
Las aleanul să mă fure
Cu pădurea ta cu tot?
Și ascult de la răcoare
(O, rămâi)
Pitpalacul. (Freamăt de
codru)
 -Codrule, codruțule,  - Codrule cu râuri line,
Ce mai faci, drăguțule, Vreme trece, vreme vine,
Că de când nu ne-am văzut
Tu din tânăr precum ești
R
Multă vreme au trecut
E
V
Și de când m-am depărtat, Tot mereu întinerești. 
E
D
Multă lume am îmblat.
E
 
- Ce mi-i vremea, când de veacuri
R
E Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
- Ia, eu fac ce fac de mult,
 
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le, Și de-i vremea bună, rea,
Apele-astupându-le, Mie-mi curge Dunărea.
Troienind cărările
Numai omu-i schimbător,
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac de mult, Pe pământ rătăcitor
Vara doina mi-o ascult Iar noi locului ne ținem,
Pe cărarea spre isvor
Cum am fost așa rămânem
Ce le-am dat-o tuturor,
Marea și cu râurile,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile. Lumea cu pustiurile,
 

Luna și cu soarele,
Codrul cu isvoarele.
Date biografice (II)
 1858 – începe studiile la Cernăuţi.
 1864 – pleacă cu trupa de teatru Tardini spre Braşov.
 1867-1868 – rătăceşte prin ţară cu alte două trupe de teatru ca
sufleur şi copist.
 1869 şi 1874 - studiază la Viena şi Berlin.
 1874 – este director al Bibliotecii Centrale din Iaşi.
 1875 - îl descoperă pe Ion Creangă (Eminescu era revizor şcolar), îl
aduce la Junimea şi îl îndeamnă să îşi scrie poveştile. De acum se va
lega o mare prietenie între cei doi.
 1876 - este corector la „Curierul de Iaşi”.
 1877 – este chemat la Bucureşti de Caragiale şi Slavici unde
desfăşoară cu pasiune o activitate extenuantă de publicist la ziarul
„Timpul”.
 Treptat, dă semne de oboseală şi boală. La 15 iunie 1889 moare şi
este îngropat sub un tei la cimitirul Bellu.
Opera lui Mihai Eminescu

 1866 – publică într-o broşură comemorativă prima sa poezie, La

mormântul lui Aron Pumnul, în memoria profesorului său de
română. Tot în acest an, îi este publicată poezia De-aş avea în
revista Familia a lui Iosif Vulcan din Pesta, semnată Eminescu.
 publică în diferite reviste
 anul 1883 este triumful deplin al creaţiei eminesciene: i se
publică Luceafărul şi îi apare primul volum de poezii (Poesii),
ediţie îngrijită şi prefaţată de Titu Maiorescu.
Poezii şi poeme:
 Luceafărul
 cele cinci Scrisori
 Călin (File din poveste)
 Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
 Floare albastră
 Lacul
 Revedere
 Peste vârfuri
 Somnoroase păsărele
 Ce te legeni
 La mijloc de codru
Foto: wikipedia
 Fiind băiet păduri cutreieram
 Codrule, măria-ta
Basme, nuvele:
 Făt-Frumos din lacrimă
 La aniversară
 Sărmanul Dionis
 Cezara

Teatru şi publicistică
 Nemuritorul Eminescu
Cristina Truță
Eminescu este, astăzi, stea în veșnicie
Luminând pe bolta întunecată și târzie.
Este limba strămoșească acordată-n alăute,
Cel ce a vrăjit cuvintele, făcându-le să cânte.
Să cânte-n rime, ritm și vers Foto: wikipedia

În țara lui și în întregul Univers.

”EMINESCU”, dacă împreună rostim,
Respirăm aceeași poezie pe care o iubim;

Suntem dor, patrie și popor,

Căci poetul-nepereche e nemuritor!